Home » Analize »Societate/Life » Citesti:

6 indicatori psihoculturali care (de)formează spiritul antreprenorial la români

Daniel David noiembrie 2, 2018 Analize, Societate/Life
51 comentarii 4,771 Vizualizari

În acest articol voi analiza relația dintre profilul psihocultural al țării și spiritul antreprenorial la români. Analiza se bazează pe datele și concluziile formulate în monografia dedicată psihologiei românilor (David, 2015) și pe alte analize recente de specialitate.

Teza principală este că, din păcate, deși studiile de specialitate (David, 2015) arată că românii au un potențial intelectual de inteligență și creativitate similar popoarelor din țările vestice dezvoltate, adesea profilul psihocultural al țării, alături de gradul nostru de încredere interpersonală și cooperarea bazată pe aceasta, nu ne ajută să putem genera instituții sociale eficiente care să ne utilizeze acest potential intelectual. O astfel de instituție socială afectată în aceste sens este antreprenoriatul.

Să analizăm această teză, încercând să vedem cum suntem, de ce suntem așa și ce am putea face că să corectăm eventualele neajunsuri.

Cum suntem și de ce suntem așa în relație cu antreprenoriatul

Global Competitiveness Index arată că în 2017-2018 România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană privind competitivitatea De asemenea, conform Global Innovation Index, în 2018 România se află pe ultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce privește indicele global de inovare (https://www.globalinnovationindex.org) și pe ultimele locuri chiar atunci când se măsoară specific antreprenoriatul (vezi și clasamentele US-News din 2017).

Psihologul olandez Hofstede arată, în baza unor analize comparative pe zeci de țări ale lumii, că profilul psihocultural al Românei se prezintă ca în Figura 1 (Hofstede și colab., 2010).

(Graficul: Grafic – ”CRONICILE Curs de Guvernare.ro – numărul 100)

O analiză psihologică aprofundată a acestui profil psihocultural relevă că acesta este nefavorizant pentru spiritul antreprenorial.

Într-adevăr, așa cum se observă în Figura 1, România are un scor extrem de crescut de concentrare a puterii sociale. Altfel spus puțini conduc mulți, într-o logică în care autoritarismul este acceptat și, în speranța unui “dictator luminat”, chiar așteptat. Alternativa ar fi distribuirea puterii în mai multe zone sociale, controlându-se reciproc și prevenind astfel autoritarismul. Într-o țară în care puterea este concentrată, spiritul antreprenorial nu este încurajat, dimpotrivă este stigmatizat adesea ca “indisciplină”.

Scorul de evitare a incertitudinii este de asemenea crescut, ceea ce înseamnă că avem tendința să vedem incertitudinile/impredictibilitățile aduse de viitor ca pericole, nu ca oportunități. Spre deosebire de culturile cu scoruri mici de evitare a incertitudinii, România este o cultură anxioasă, care se teme de schimbare și care nu îmbrățișează incertitudinea ca oportunitate. Într-o astfel de cultura spiritul antreprenorial nu este încurajat, dimpotrivă, este adesea stigmatizat ca “nesăbuință”.

Pragmatismul, adică orientarea pe termen lung (incluzând uneori și sacrificii în prezent de dragul viitorului), este la un nivel mediu, dar acest indicator, cu acest scor și definit astfel, nu are o relaționare puternică cu antreprenoriarul. Un scor de sub 50 ar arăta o cultură orientată pe termen scurt, adică focalizată pe succes în prezent și pe valorizarea trecutului.

Pe dimensiunea masculinitate/feminitate, România are un scor de 42, ceea ce sugerează un profil feminin, focalizat pe consens/”împăciuire”, în dauna unuia masculin, focalizat pe competițivitate și asertivitate, ambele importante pentru spiritul antreprenorial. Dimpotrivă, spiritul antreprenorial într-o cultură femină este adesea evaluat ca “agresivitate”.

Dimensiunea individualism/colectivism arată România ca o țară cu profil colectivist, adică o țară în care grupurile sociale sunt organizate în jurul relațiilor de rudenie/cunoștințe (colectiv). Grupurile de tip colectiv sunt solidare în interior, dar adesea sunt mai puțin tolerante cu cei din afara grupului, și nu încurajează diferențierea indivizilor. Într-o țară cu individualism crescut – individualismul nu are aici semnificația populară de egoism, ci de autonomie -, grupurile se formează de către indivizi autonomi pe baza unor valori comune (comunități). Grupurile de tip comunitate sunt solidare în interior, dar adesea sunt tolerante și cu cei din afara grupului (îi acceptă ușor în grup pe cei din afara grupului, cu valori comune grupului) și încurajează diferențierea indivizilor.

Diferențierea și cooperarea pe bază de valori comune sunt factori fundamentali ai antreprenoriatului. Într-adevăr, Gorodnichenko și Roland (2011) arată că individualismul este un predictor foarte bun pentru inovare, patentare și în general este asociat cu un produsul intern brut mai crescut. Într-o cultură colectivistă spiritul antreprenorial poate fi ușor penalizat prin etichetarea ca “egoism”.

Indulgența se referă la controlul/modelarea comportamentului social. Un scor crescut de indulgență arată controlul/modelarea comportamentului social mai ales prin recompense, iar un scor scăzut arată controlul/modelarea acestuia mai ales prin pedepse (generând atitudini defensive). Antreprenoriatul presupune un angajament non-defensiv cu scopul de a obține succesul, astfel că o cultură care vânează greșeli și pedepsește mai mult decât recompensează nu este favorizantă pentru antreprenoriat. Dimpotrivă, o cultură focalizată pe pedepse poate penaliza antreprenoriatul, considerându-l o formă de “henonism narcisist”.

Simplu și direct spus, profilul psihocultural actual al țării nu favorizează în prezent antreprenoriatul. Dimpotrivă, acesta poate să fie caricaturizat/stigmatizat, print etichete, precum “indisciplină”, “nesăbuință”, “agresivitate”, “egoism” și/sau “hedonism narcisist”. Alte culturi, cunoscute ca favorizând spiritul antreprenorial, au profiluri psihoculturale diferite de România

***

Textul e un fragment din articolul apărut în revista (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare. El analizează relația dintre profilul psihocultural al țării și spiritul antreprenorial la români. Analiza se bazează pe datele și concluziile formulate în monografia dedicată psihologiei românilor (David, 2015) și pe alte analize recente de specialitate. Despre comparația cu alte culturi – în speță cu SUA și profilul psiho-cultural al antreprenorului american – puteți citi în revista CRONICILE Curs de Guvernare, al cărei sumar poate fi studiat AICI

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "51 comments" on this Article:

  1. 2087 spune:

    Românii iubesc dictatura, de-aia tot votează cu PSD.

    Ce gândire perversă! Să vezi că dictatura PSD îţi face rău, te sărăceşte, te prosteşte, te hărţuieşte, te bate etc. dar tu tot să votezi PSD.

    Ce naţie de cretini masochişti!

    • Harald spune:

      Pentru că alternativa e și mai dăunătoare, eventual?

      • Gabriel Deliu spune:

        Nu iubesc dictatura. Nu iubesc nimic.
        Evident că orice alternativă de pe piaţă e mai bună, asta vede orice om normal.
        Răspunsul corect era: pentru că sunt proşti!

      • Dan_Bruma spune:

        Ooops a prins glas Harald dupa pierderea referendumului. De fapt e ceva normal pe plaiurile romanesti sa nu-ti dai demisia dupa un referendum pierdut. Nimic nu e esential pe acolo. Doar sintem in est.

        • Harald spune:

          @Dan_Bruma – părerile mele nu depind de validarea sau nevalidarea referendumului, am scris în permanență de la referendum încoace, iar agenda LGBT rămâne la fel de dăunătoare societății. Tu ești conștient care a fost rezultatul votului, dincolo de nevalidarea referendumului? N-am de la ce să demisionez, părerile mele sunt formate în zeci de ani, în timp ce închinatul la homosexuali e de dată foarte recentă și o să treacă, la lel ca orice altă modă.

        • David FK spune:

          @ Dan_Bruma (03/11/2018 la 8:20)

          Te-ai inselat amarnic ! Este un Fat-Frumos din poveste care invinge intotdeauna si orice (balur, idee si ce-o ma cadea in cale lui)

    • Stefan spune:

      Nu e iubire, e boala. Și are un nume: sindromul Stockholm. :|

    • eu****** spune:

      are natia romana cateva deformari vizibile si prin proverbe:

      “Capul plecat sabia nu il taie!”

      “Fa-te frate cu Dracu pana treci puntea” si pentru unii chestia asta dureaza pret de o viata….

      Primul proverb probabil este de pe vremea fanariotilor, dupe experienta dramatica a lui Constantin Brancoveanu – evident speculez

  2. neamtu tiganu spune:

    f. buna analiza.
    As completa cu… Desi multi romani traiesc in vest si au cariere frumoase in multe domenii totusi extrem de putini sunt manageri, sau mai bine spus leaderi. Am impresia ca aceasta functie pur si simplu nu se potriveste spiritului romanesc. Cei mai multi tind catre dictatorism, incercind sa-si domine subalternii, fara sa reuseasca sa-i motiveze pe acestia sa dea tot ce-i mai bun.

    Celebra diferenta dintre manager si leader.

    • Stefan spune:

      Sclavul se viseaza doar sef peste sclav. Nu poate ma mult. :| (O spun cu tristete, ca urmas al unei generatii de scalvi).

    • ni spune:

      Nu sunt de acord cu ideea ca romanii nu pot fi lideri. Cred ca situatia trebuie corelata cu tipul de emigratie din ro si facut calculul lideri locali/total localnici vs lideri romani/total romani in tara x, in cadrul unui anumit tip de imigratie.
      A fost o perioada destul de consistenta in care emigratia era facuta in principal din oameni fara scoala. Acelasi tip de oameni din vest dau randament similar, sunt putini lideri printre ei. Era o perioada in care absolventii de facultate erau un procent minuscul de plecati.
      In ultimii ani, din ce in ce mai multi pleaca din motive non-economice. Emigratia din ultimii ani da leaderi, nu sunt foarte vizibili, pentru ca sunt recenti, dar cunosc asemenea persoane, care erau ok in ro si acum sunt foarte ok in tara in care au plecat.
      De asemenea, emigrantii vechi erau ceva mai educati, cel putin pentru franta pot enumera multi emigranti vechi romani care acum au joburi de conducere.
      Nu contest cele scrise in articol, dar contest ideea ca romanii nu se schimba, odata ajunsi intr-o societate normala.

    • Lucian spune:

      Ce-i disciplina? Eu discern
      O definiţie ca sideful:
      Efort făcut de subaltern
      Să pară că-i mai prost ca şeful.

      epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)

    • Dedalus spune:

      Difera organizarea sociala: cea capitalista recunoaste efortul si valoarea, cea socialista pune pret pe sustinerea privilegiatilor, in schimbul veniturilor si pozitiei sociale.

      Desigur, exista si exceptii, dar exceptiile in Romania sunt cei care se lupta cu “sistemul” nicidecum cei care “work hard and play by the rule”. :-)

      Desi relatiile sociale sunt similare in esenta lor, reglajele sunt complet diferite.

      Si deoarece acest lucru are loc la scara sociala, incercarile de a corecta pe doemnii (educatie, cercetare, antrepenoriat) sunt admirabile dar fara sorti de izbanda. Nu poti face un caine sa miaune, oricat l-ai costuma in pisica.

  3. Ioan spune:

    Foarte bun articolasul.
    As mai adauga ca este modelul cultural impus de Bucuresti peste ce era inainte (si care cred ca era mai echilibrat, si mult mai antreprenorial), mai ales in perioada comunista.
    Daca nu schimbam acest model, am cam incurcat-o.

  4. Un prieten spune:

    Concluziile nu surprind intr-o societate traditional colectivista, caracteristica promovata continuu prin politicile care au mentinut relatia de dependenta fata de potentati, reprezentanti ai interesului public care au inversat/denaturat acest raport, devenind stapanii celor pe care ar fi trebuit sa-i serveasca-beneficiarii legitimi.

  5. Mondialu spune:

    Am inteles ca bancile “romanesti” au capital romanesc sub 10%.
    Ce interes au bancile straine de la noi din tara sa finanteze antreprenorii ca apoi sa le concureze marfurile lor?
    Bancile din Romania isi pot asigura veniturile frumoase imprumutand statul roman, dand credite garantate de stat gen prima casa si mai fac bani frumosi din comisoane si din faptul ca mai toti banii circula prin ele.
    Cei mai mari finantatori ai firmelor romanesti sunt frunizorii, care primesc plata de multe ori cu mare intarziere, cand firmele au intrarile necesare.

    • Klopo_Tare spune:

      Stimate Globalu, băncile nu au nici un interes să finanțeze antreprenorii – nici cele străine, NICI CELE ROMÂNEȘTI! Nici o bancă nu are acest interes, din SIMPLUL motiv că riscurile sunt mult mai mari decât cele pe care și le asumă în mod obișnuit băncile(doar când statul/UE contribuie și ele sunt doar distribuitoarele de fonduri). De aia antreprenorii sunt finanțați de fonduri de investiții axate pe acest gen SPECIFIC de finanțare (la 10 proiecte finanțate, doar unul este de succes, dar rata de returnare a investiției (ROI), echivalentul dobânzii, este foarte mare, fondurile practic cumpărând acțiunile viitoarelor afaceri.
      Chestia asta cu capitalul românesc este pură ficțiune, iar cu băncile și mai și – că la câte bănci au dat faliment în primii ani de post-comunism, s-a văzut ce au în cap ”bancherii” români: ia banu și fugi! Asta este mentalitatea capitaliștilor de cumetrie marca PCR-PSD.

      • Harald spune:

        Antreprenoriat nu înseamnă doar start-up-uri. Dar în România și asta a fost distorsionat, a ajuns deja la modă căutarea de finanțări ca scop în sine, de către tot soiul antreprenori wannabe.

      • Harald spune:

        Liviu Dragnea e un foarte bun exemplu: printre multe alte lucruri, e investigat la inițiativa OLAF și pentru obținerea de fonduri europene cu documente false. În urmă cu vreo 2 ani, mai știam și un fost consilier local PSD din Tg.Neamț care primise 3 ani de închisoare (evident, cu suspendare, la valoarea lui) tot pentru obținerea de fonduri europene cu documente false. Iar funcționara de la Cadastru care îi furnizase documentele falsificate primise pedeapsă cu executare.

        Asta se întîmplă în realitate cu fondurile europene, ajung accesate tocmai de politicienii bine conectați, nu de antreprenori autentici. Cât despre cerințe, chiar unul dintre autorii de pe Contributors, Dl.Mircea Modan, avea un articol în care descria experiența personală în materie de fonduri europene, în calitate de solicitant. Concluzia e simplă: criteriile de accesare sunt inventate arbitrar de niște funcționari, după mintea lor, neantrenată nicio clipă în economia reală.

        • Harald spune:

          Am apăsat ”Răspunde” într-un loc greșit, comentariul era în replică pentru @Dan_Bruma – 03/11/2018 la 8:33, el promova antreprenoriatul cu fonduri europene.

          • Klopo_Tare spune:

            Deși eronat plasat, răspunsul dvs. este corect- am abordat doar problema start-upurilor. Dar și antreprenorii în general prezintă riscuri sporite față de companiile mari sau consolidate – d. ex. Dedeman nu prea mai poate fi considerată o chestie de antreprenoriat, este o companie clasică, bine înfiptă în piață.

    • Dedalus spune:

      Originea capitalului nu are legatura cu profitul bancilor.

      Din Germania, Etiopia sau Romania – toate bancile minimizeaza riscul. Oricat ar fi o banca de romaneasca, tot va minimiza riscul, daca vrea sa samana pe piata.

      Daca o banca are capital romanesc 100% si imprumuta sub practica prudentiala comuna pa piata pierde banii si da faliment.

      ===

      Dar intr-adevar, daca statul roman se imprumuta, el are asociat un risc mult mai mic decat orice antreprenor. Prin aceasta surpaimprumutare catre stat, bancile nu mai sunt dispuse sa acorde imprumuturi cu marje mai mari de risc spre piata privata.

      Dar – repet – e vorba despre toate bancile, indiferent de origine capitaului. Ceea ce am descris este comportamentul obisnuit de piata al oricarei banci.

      Nu are legatura nici cu produsele tarii de unde banca respectiva are capitalul majoritar. Desigur, daca banca din tara X a lucrat cu firma Y in tara X, ea va fi dispusa sa imprumute firma Y si in Romania, Dar asta nu din patriotismul bancii, ci din simplul motiv ca are un grad mai mic de risc asociat, cunoscand istoricul firmei respective.

      In concluzie, povestea asta are legatura cu 2 lucruri:
      a) imprumutul pre mare contractat de statul roman, care distorisioneaza piata fiannciara
      b) o foarte mica prezenta a firmelor romanesti in strainatate, ceea ce amplifica riscul (subiectiv si obiectiv) asociat firmelor romanesti

  6. Mondialu spune:

    De ex Ungaria a facut mari eforturi dupa 2010 cand a ajuns Orban la putere, cand Ungaria era aproape de faliment, pentru a depasi 50% din sistemul bancar cu capital unguresc.
    Eu zic ca asta conteaza mult. Poate ne inspiram si noi cumva, dar am impresia ca ai nostri nici nu pot face ce s-a facut in Ungaria nici daca ar vrea.

  7. Harald spune:

    Excelent articol, în sfârșit un psiholog spune lucrurilor pe nume.

  8. Dedalus spune:

    Este o radiografie a prezentului. Nu inseamna ca asa va fi mereu.

    Studiul are totusi o limitare: se refera la romanii din Romania. O alta limitare: se refera la persoane majore.

    Este foarte foarte dificil sa pui intrebari referitaore la notiuni al caror inteles nu este nici pe departe omogen perceput. Vorbesc despre ceea ce inseamna sa fii antreprenor. Nu e definitiomanie, ci pur si simplu subliniez relevanta experientei sociale.

    Este cam devreme sa presupunem ca toata lumea pricepe ce este acela “antreprenor”.

    Am mai dat exemplu stangistilor duri care se declara de dreapta. Sunt corecti fata de ei- asa inteleg ei dreapta: ca fiind stanga :-))).

    Ei bine, acelasi lucru si cu antreprenoriatul. Daca intrebi 10 persoane ce este acela, vei primi 10 raspunsuri diferite. Sau, mai ciudat, nu vei primi raspunsuri concludente.

    ===

    Romania nu este o economie de piata liberala. Este doat un corpus de legi liberal grefat pe o societate inca, din pacate, socialista. Nu comunista, asta s-a sfarsit. Dar sa nu ne facem iluzii ca socialismul ar fi fundamental diferit de comunism. Nu ma trimiteti la DEX si alte surse, aici vorbesc despre intelesul acestor ideologii in sfera politica.

    ===

    Romania este o tara cu profil colectivist, dar tare ma indoiesc de faptul ca este grupata in jurul valorilor de grup. In ce priveste familia restransa- probabil ca e asa. Dar e suficient sa te uiti cum isi petrece un copil sau un tanar timpul liber si te vei lamuri ca nu sunt “colectivisti” deloc.

    Colectivismul este primatul valorii colective, a binelului comun fata de binele individual. Fasscismul si comunismul exceleaza in chestia asa, dar nu sunt singurele.

    Dar sunt de acord ca o tara in care colectivismul in sensul scris de mine este puternic nu poate fi adepta economiei de piata in sensul sau pur sa spunem. Sigur, si in nazism ezista piata :-)).

    ===

    As mai accentua ceva important: antreprenoriatul a devenit un buzz-word suparator. Nenumarate “proeicte” invata tinerii sa fie antreprenori :-))). Sa fim seriosi, asa ceva nu se invata intr-o lectie si nici un profesor care nu stie cum se calculeaza TVA si ce e ala bilant contabil nu cred ca poate avea pretentia sa explie altora antreprenoriatul.

    Cineva imi spunea amuzat ca afacerea cea mai buna este sa ii inveti pe altii sa fie antreprenori. Ai multi fraieri la dispozitie si oricum nu pierzi nimic. :-))). Asa spunea si ii cam dau dreptate.

    Ori, o asemena abordare distruge si bruma de intelegere a antreprenoriatului si in final si apetenta oamenilor,

    Adaug aici si ineptul Start-up nation, care distorisioneaza ce a mai ramas din piata si din antreprenoriat.

    Practic, facem orice in afara de a lasa piata in pace. Piata e “teren de tragere” pentru antreprenori si antreprenori in devenire. Daca o calci in picioare de cate ori ai ocazia, nu este de mirare ca valoarea sociala atasata antreprenoriatului este minima.

    Bonus:

    “De ce te zbati maica atata cu afacerile? Ia si tu o slujba buna sigura la stat, dormi linistit, ai salariu , ai pensie, ce te omori cu antreprenoiratul?!”

    Intr-adevar, sa iti bati cuie in talpa si sa studiezi unde, cat si cumte doare este dovada de genialitate in masochism.

    • Dan_Bruma spune:

      Si asta e un defect daca e o radiografie a prezentului? Tu cand mergi la doctor nu asta vrei in primul rand, o radiografie a prezentului? Pentru ca pe ea pui un diagnostic? Degeaba o iei la discutie apoi in sus si in jos la stanga si la dreapta. Si hai cu liberalismul, etc. Incearca sa ramai la subiect si in prezent. Oricine stie ce e aia o intreprindere sau a intreprinde ceva. Ca scrie in dex. Si apoi, si asta e esential, analiza de mai sus nu este un sondaj, pentru ca nimeni nu te intreaba ce e ala antreprenoriat si daca te crezi antreprenor. Analiza se bazeaza pe data reale psihosociale si psihoculturale, bine definite si stranse spre analiza. Studiul mi se pare excelent. In plus este o imagine extraordianar de realista a relatiilor din societatea romaneasca si a modului ei de functionare. Un exemplu. Daca intrebi pe cineva dintre cunostinte sau rude, de ce nu aplici pentru un fond european, iti va spune, pai nu am sanse, ca nu or sa se uite la dosar, ca merge pe rudenie, etc, etc, si o sa-ti dai seama ca de fapt cele sase coloane de la un capat la altul sint parcurse in raspunsul persoanei resspective. Excelent articol.

      • Harald spune:

        @Dan_Bruma – antreprenoriat nu înseamnă să aplici pentru fonduri europene, acelea reprezintă tocmai distorsionarea antreprenoriatului. Dar și existența acelor fonduri e perfect explicabilă, într-o structură fundamental socialistă, de tipul UE.

        Fondurile europene contribuie la o contra-selecție, ele nu sunt accesate de antreprenori reali, capabili să recunoască nevoia unui produs sau serviciu în societate și să îl ofere la un nivel competitiv. Fondurile europene sunt accesate tocmai de pseudo-antreprenori, cei capabili și dispuși să îndeplinească formalitățile respective, inventând special o activitate economică în acest scop, nu efectuând una reală. Și, big surprise, formalitățile respective nu sunt de fapt o cerință a pieței :) iar societatea (oamenii obișnuiți) nu trăiește nici mai bine, nici mai rău, în urma accesării acelor fonduri.

        Antreprenoriatul pe bani publici nu e antreprenoriat, e doar o idee politicianistă, destinată să semene a antreprenoriat și să accentueze rolul statului, deghizat însă sub un scop ”nobil”. Faptul că apreciezi articolul nu înseamnă că și înțelegi ceva din el.

        • Dan_Bruma spune:

          Fondul european era un exemplu Harald :) Antreprenoriat inseamna printre altele si a cauta bani. Nu poti intreprinde fara bani. Ideea ramane la nivelul de idee daca nu o poti aplica. Trebuie sa convingi tot timpul pe cineva ca ai o idee buna. Daca ma critici nu inseamna ca ai si inteles ce spun.

          • Dedalus spune:

            Sunt de aceeasi parere cu Harald in privinta fondurilor europene pentru antreprenoriat.

            Un intreprinzator raspunde unei nevoi. Fondurile europene au tendinta insa de a crea nevoi.

            In plus exista nenumarate distorisiuni pe care subventiile – de orice fel – le produc pietei.

          • Harald spune:

            Bani se găsesc întotdeauna, dacă știi foarte clar ce vrei să faci cu ei. Cei mai mulți antreprenori wannabe nu au o idee clară despre ce vor să facă, dar umblă după bani ca scop în sine, am scris deja asta.

            A fi antreprenor nu înseamnă a umbla după bani. În mare, a fi antreprenor înseamnă să vezi că oamenii plătesc 500 de euro pe un produs scump și prost, în timp ce pentru 50 de euro acel produs s-au ptea fabrica mai de calitate și s-ar vinde de 100 de ori mai multe, fiindcă și le-ar permite mult mai mulți clienți. Asta au făcut, de exemplu, fondatorii Intel: au înțeles că un anumit chip de memorie s-ar vinde în cantități astronomice, dacă ar putea fi fabricat de 100 de ori mai ieftin. Au găsit bani, au redus costurile de producție la 1%, iar acel chip e probabil și astăzi cel mai bine vândut din istoria semiconductorilor, chiar dacă au trecut peste 40 de ani de-atunci. Iar Intel vinde în fiecare an semiconductori de zeci de miliarde de dolari.

            Pentru fondurile europene nu aplică nimeni care are idei din astea. Pentru că oamenii inteligenți nu stau la mâna unui funcționar care într-o lume normală ar trebui să servească clienții la McDonalds. Pentru fondurile europene aplică tocmai ”șmecherii” cărora acel funcționar public le-a dat șpagă ca să se angajeze la stat.

            • Dedalus spune:

              Asa e. Dar nu ar trebui sa fie asa. Nicaieri nu scrie ca aprobarea proiectelor europene si gestionarea lor ar trebui sa apartina statului. Se poate usor externaliza.

              Demand-driven a fost un concept drag UE in trecut. Nu am idee de ce Comisia Euroepana si statele membre au renuntat la el sau cel putin l-au ingropat adanc.

              Vorbesc evident despre cele relevante in contextul acestei discutii (exclud proiectele mari de infrastructura, e o alta discutie).

              O alta discutie ar fi despre rentabilitatea accesului la capital. Aici avem de-a face si cu o anumita inertie, sa recunoastem. Exista planul Junkers (un fel de imprumut foarte comod), dar nu stiu sa fi apelat cineva din Romania la el. Nu am mai verificat demult, poate ma insel.

              Mai avem Business Angels si o gramada de alte modalitati de acces la capital.

              Dar orice privire pe propunerile de proiecte de peste tot (public si privat) te ingrozeste: o totala penurie de idei, o ingropare in cuvinte fara sens repetate la nesfarsit, clisee, aberatii, dorinte desearte. Asemenea bazaconii care inunda piata antrprizei romanesti denota din pacate o lipsa totala de creativitate si o neincredere masiva in forta unei idei disruptive.

              Nu cred ca biata cultura nationala are vreo relevanta in acest sens. Mai curand mediul favorabil antreprizei a lipsit atat de mult timp in economia Romaniei, incat unii nici nu mai stiu ca exista. :-))

        • Exista si fonduri USA spune:

          Exista si fonduri USA, dar functioneaza exact invers decit cele politico-ideologice oferite de UE. Nu li se face nici o publicitate, lumea nici nu prea stie de ele, nu completezi cereri si formulare ci… te cauta ele pe tine daca ti-a venit o idee interesanta (te gasesc, nici o grija), te invita la o cafea si, daca iti convine deal-ul propus, de a doua zi incep sa iti intre banii in cont. Fara birocratie, fara timpi morti. Iar in privinta finantarii sky is the limit. Ca si bugetul finantatorului din umbra.

          Google: cia financed startups.
          Sau:
          https://duckduckgo.com/html?q=cia%20financed%20startups

          Si CIA e doar unul dintre marii finantatori de fonduri USA…

          Suporta site-ul un citat din Putin?
          OK. :)
          Putin: “Internetul e cel mai mare succes al CIA.”

      • Dedalus spune:

        Nu am spus nicaieri ca ar fi ceva rau ca e o radiografie a prezentului. Am spus doar ca fiin o radiografie a prezentului, nu putem deduce din asa ceva ca asa va fi mereu.

        Este inceputul demonstratiei.

      • Dedalus spune:

        Pe aceasta radiografie am pus un diagnostic, folosind toate datele pe care le am la dispozitie.

        Altfel, ce ar fi fost de discutat?! Daca e bine, rau, articol bun, rau samd. Nu ar fi dus la nimic. In acest “prezent” sta toata lumea si se tot mira. Ca sa merg in exemplul Dvs. cei mai multi fac radiografia si pleaca acasa. Nu iau nici un tratament, doar se vaita ca sunt bolnavi. Ii va ajuta acest vaitat sa se vindece?

        ===

        Nu fiti asa de convins ca toata lumea stie ce e o intreprindere. Tocmai asta am spus, ca nu toata lumea stie.

        Exemplul cu fondurile europene este mult mai complicat si eu unul nu ma hazardez sa il comentez in legatura cu cele descrise in articol. Chiar ca ar fi o divagatie.

        ===

        Astfel de studii sunt utile daca sunt interpretate intr-un fel care sa conduca la un diagnostic si apoi la o actiune.

  9. Vlad spune:

    La indulgenta as spune ca modelul educational este axat pe recompensarea conformitatii. A mai fost scris un articol pe Contributors care atingea acest aspect, nu mai tin minte autorul. Conformismul e o caracteristica incurajata pe toate dimensiunile societatii romanesti in multiple modalitati: structurile educationale ierarhice cu control strict (legi organice, rigiditate educationala fara posibilitatea unei modelari la nivel institutional sau cu posibilitati reduse, reformele fiind asteptate tot timpul de la centru si in lipsa lor inhiba orice schimbare) , structurile de conformism si testare sustin un model de organizare pe tipul emisferei drepte, alte modele senzoriale, afective, motorii lipsind aproape cu desavarsire din educatia publica (ARCA Education Center infiintata de Florian Colceag acomodeaza si aceste tipologii pastrand o doza de conformism dar cu un grad mai mare de flexibilitate). Din punct de vedere familial se favorizeaza siguranta care automat inseamna: structura, educatie ca modele sociale general acceptate si nu se favorizeaza explorarea. Educatia este secundara ierarhiilor bisericesti si e vazuta, uneori, mai degraba ca o consecinta a puterii lumesti … sau in cazul unor mame ca o nevoie si o necesitate de structura. Ierarhia bisericeasca este fundamentata pe ascultare si Traditia Ortodoxa care a modelat educatia, limba romana si organizarea socio-culturala este centrala societatii romanesti si mai mult creatia e vazuta ca fiind organica iar raportarea la schimbare este mai degraba interna, decat ca un factor de progres. Atitudinea vis-a-vis de nou din perspectiva Traditiei Ortodoxe este mai degraba una de la religie la secularism, intre vesnicie si lumea trecatoare.

    Pe scurt rezultatul e cel care il stim … Business-uri s-au facut promovand binecunoscutul termen de “kapitalism reteta noastra secreta”. In mare parte afaceri colaterale cu fonduri publice, cu risc minim sau nul care au consolidat o plutocratie locala care nu are un interes direct in promovarea niciunui act de administratie publica, altele decat evident cele care duc la consolidarea puterii.

  10. Caliman I. Eugen spune:

    1.De aproape trei decenii, Romania NU are un ,,proiect de tara”, care sa ofere ,,busola si aparatele de bord” capabile sa o conduca la progres si dezvoltare generala!In lipsa lui, tara merge la intimplare, in nici o directie, datorita lipsei ,,cercetarii economice fundamentale”, care alaturi de ,,cercetarea economica” uzuala sa stabileasca masuri, tehnici si instrumente de imbunatatire a functionalitatii si performantei institutiilor care deservesc economia si antreprenoriatul roman!
    2.De aproape trei decenii, Romania NU are un ,,proiect de reindustrializare”, care sa cuprinda modul de functionalizare a institutiilor, incit antreprenopriatul sa poata avea succesul si caracteristicile celui din Vest sau America.Fara industrie, Romania este tara buticurilor, a comerciantilor de maruntisuri si SECOND HAND, a spalatoriilor si agriculturii de subzistenta.Atunci de unde sa existe incasari bugetare indestulatoare pentru buget?
    Fara un proiect de.tara, guvernarile sint aproximative, ele nu au o rezerva strategica de bani pentru a ,,egaliza” discrepantele din etapele bugetare anuale sau multianuale, fiind in continua criza de bani, incit traim pe datorie externa.Masurile fiscale sau financiare sint de azi pe maine, pentru care antreprenorii nu au nici posibilitatea nici timpul de a le raspunde adecvat.
    3.De aceea, antreprenoriatul, la fel ca si cetatenii, o duc de ,,azi pe maine”, nestiind ce prapastii le aduce viitorul imediat – situatie caracteristica zonelor sarace din lume, care NU tine de psihologia romanilor, ci de cea a populatiilor sarace si neajutorate
    Psihologia antreprenorului NU tine niciodata de tara sau etnie, natiune, etc. ci numai de situatia economica concreta a locului in care-si desfasoara acesta afacerea.Daca este antreprenor in Germania sau America, va avea psihologia respectiva, dar daca este in Romania, va fi ca cea a poporului sarac si condamnat de 70 de ani la saracie si decadere generala.
    5.Explicatiile ,,psihologiste” nu pot tine locul celor economice si sociale, iar utilizarea de catre CursDeGuvernare a ,,inventarului” psihologic al romanilor pentru a explica si gasi solutii la ,,psihologia antreprenorilor” este fortata, deoarece geneza celor doua psihologii are fundamente diferite.Psihologia generala a romanilor este determinata de cultura generala, de istoricul neamului, de religie, zona si mai ales de saracia unei societati incremenita de 7 decenii in stagnare.
    Psihologia antreprenorului este una personala, determinata de cultura sa generala, tehnica, economica si sociala, de existenta (sau nu) a ansamblului calitatilor necesare managerului pe de o parte, iar pe de alta parte de clasa mediului politic, economic si cultural, etc. exprimat prin institutii, care ajuta sau impiedica buna administrare a afacerii sale.
    5.Se amesteca lucrurile in mod naiv, competitivitatea nationala slaba nu se datoreaza (atit) antreprenorilor, cit mediului politic, economic, cultural, educativ, performante si functionale, care pregatesc pentru lumea afacerilor manageri calificati si le ofera conditiile performantei in afaceri.Cind toate aceste medii sint nefunctionale sau toxice deadreptul, antreprenorii nu pot avea decit psihologia celui INVINS, asa cum o are in genere populatia tarii!

    • Klopo_Tare spune:

      Deși aveți dreptate în cele două observații ale dvs. – lipsa unui proiect de țară și necesitatea reindustrializării, să vedem și cauzele pentru care lipsesc cele două.
      1. – Nu avem proiect de țară pentru că nu avem o țară – avem două. Una este România comunistă remodelată pe calapodul capitalist după maniera ”originală” inițiată de Iliescu, citez ”Noi muncim, nu gândim”, ”Proprietatea privată este moft” și alte asemenea lozinci care arată clar ”modelu lu Nea Nelu” pentru România. Actuala clasă politică este incapabilă să conceapă un asemenea proiect – iar judecând după exemplarele de animale politice ajunse la guvernare, aș zice că nu sunt capabile de conceptualizare în general. Poate că noile partide vor face mai mult decât să se lupte pentru ciolan….
      2. Necesitatea reindustrializării. Am mai avut ocazia să discutăm despre asta. Din păcate sau din fericire, epoca Industriei așa cum o înțelegem acum a apus. Toffler a prevestit asta încă din 1985 – în trilogia lui, Șocul viitorului, Al treilea val, Schimbul de putere/Comutarea puterii. Muncitorii vor fi înlocuiți de roboți pe partea realizării fizice de produse, însă inginerii și cercetătorii vor rămâne pe partea de Cercetare-Proiectare. Cele trei fenomene care au luat avânt sunt: roboții (au început să fie folosiți în industrie încă de acum 30 de ani, dar împreună cu senzorii și Inteligența Artificială, vor înlocui în 15 ani majoritatea lucrătorilor, începând cu industriile care au munci grele, periculoase și repetitive); printarea 3D – aproape orice structuri și materiale pot fi prelucrate în acest mod revoluționar; și IA – Inteligența Artificială, care preia activitățile repetitive din cadrul muncii intelectuale, pe calculator (vezi UI Path, un inorog românesc). Pentru mai multe despre acest subiect, vă recomand câteva site-uri/articole:
      https://economie.hotnews.ro/stiri-auto-22452214-video-fotogalerie-dacia-ajuns-aiba-800-roboti-uzina-mioveni-sunt-utilizati-putea-urma.htm
      http://www.ziare.com/bnr/banci/romania-risca-sa-piarda-peste-60-la-suta-din-locurile-de-munca-in-urma-automatizarii-se-ofera-premii-in-bani-celor-care-pot-rezolva-aceasta-problema-1514053
      http://cursdeguvernare.ro/risc-ridicat-de-disparitie-locurilor-de-munca-economiile-curs-de-dezvoltare-analiza-wef-impactul-noilor-tehnologii-asupra-pietei-muncii.html

      • eu****** spune:

        M-ati taiat respiratia – chiar asa: avem doua Ro, doua viziuni si un mare zero in realitatea de zi cu zi.

        • Klopo_Tare spune:

          Avem două Românii – una a celor care vrea tot înainte,că înainte era mai bine, cea a nomenclaturiștilor, rudelor și acoliților lor plus oamenii simpli visând la Iepoca dă Haur, și cealaltă a celor tineri și/sau educați.
          Dar nici una nu are viziune (cea de-a doua are o direcție totuși). Viziunea trebuie realizată, conceptualizată și aplicată de clasa politică, clasă care, din păcate, aparține primei Românii – apropo, primul care a realizat clivajul a fost Năstase Șase-Case, deținutul 0049.

  11. Stelian spune:

    Titlul corect al articolului ar trebui sa fie completat la sfirsit cu cuvintul ACUM.

    Exista un decalaj destul de important intre vest si Romania, care incepuse sa fie recuperat dupa venirea pe tron a lui Carol I. Dar venirea comunismului a facut ca totul sa se opreasca. (Sa fiu clar de la bun inceput. Nici perioada 1866-1944 n-a fost linistita si fara probleme. N-o idealizez, dar mergea in paralele cu restul lumii.) Din 1948 insa Romania este scoasa din priza pur si simplu si merge dupa un alt tipar. Acest lucru a daunat enorm spiritului antreprenorial.
    EL a existat chiar si pe perioada comunista, cind nimeni nu pleca cu mina goala de unde lucra, cind se gasea pe piata neagra si cafea si carne si oua si zahar. Sigur, nu asta era un spirit antreprenorial normal si el s-a transmis si dupa 89.
    In plus faptul ca a pica un examen, a nu reusi in ceva era privit ca o catastrofa, a ingreunat si mai mult spiritului antreprenorial. SI asta este spiritul ce domina generatia educata pina in 89. Un esec nu trebuie privit ca o catastrofa, ci de multe ori te indreapta spre altceva, ce poate fi mai bun. (ori asta nu ni s-a spus niciodata.)
    Sigur, toata lumea vorbeste de Bil Gates si Steve Jobs, dar nici ei n-au avut numai succese.
    Sa stiti ca el exista si incepe sa se manifeste corect la cei ce traiesc intr-un mediu corect. Si este mai accentuat la cei din noua generatie, la copii nascuti dupa 1990. Ei n-au crescut cu interdictii de a nu vorbi una sau alta, de a nu face una sau alta. SUnt mai dezinvolti si-si asuma mult mai usor si senin esecurile. Si nu le vad ca esecuri, ci ca modalitati de a se realiza in viata.
    Isi schimba mult mai usor job-ul, nu vor sa iasa la pensie de unde s-au angajat mai intai. AU curajul sa porneasca o afacere si rabdare sa rodeasca. Se adapteaza mult mai usor mediului. Si nu au nici o problema sa traiasca intr-un mediu concurential.

    Exista destui manageri si la nivel international, dar ei nu-s cunoscuti in Romania fiindca nimeni nu vorbeste de ei si nu-i cauta. Sunt persoane normale, intr-un mediu normal, care nu se afiseaza nici cu functiile ce le au, nici cu bunurile ce le au si care au un comportament normal, fara a fi ostentativi.

    Ginditi-va ce peiorativ si jignitor suna inca in Romania: sunt patron. Sau munceste la patron…
    Cu cit dispret s-a vorbit in Romania de “capsunari” sau acum de cei ce lucreaza in azile de batrini.
    Sunt enorm de multe ce trebuie schimbate in Romania, dar trebuie inceput de la atitidunea fata de munca si cel ce munceste. Si ce daca e capsunar? Isi cistiga painea cinstit, culegind acel fruct ca sa fie pe masa undeva. Si ce daca matura pe strada (nu s-a ingrijit primaria sa cumpere masini pentru curatat strazile si trotuarele.) sau aduna gunoiul?
    He, he, prin vest multi au facut bani din stringerea gunoiului si sortarea lui si vinderea celor ce puteau fi reciclate!

  12. Paganel spune:

    Un articol foarte bun! Mulțumesc!
    Am datele lui Hofstede, pe țări, le pot cartografia și, prin comparație cu restul lumii, se poate vedea că nu stăm (deloc) bine! Aș corela datele și cu acel „social capital” – n sub-indicator, ce contribuie, alături de alții, din 2009, la calcularea „indicatorului de prosperitate”, calculat, anual, de Legatum Institute din Londra. Nici acolo nu stăm bine!… Toate se bazează pe atitudini și comportamente moștenite, care ar sta și sub „zodia” unor „zicători” ca „Fă-te frate cu dracul, până treci puntea!” și/sau „Capul plecat, sabia nu-l taie!”…
    Toate astea se pot schimba, prin EDUCAȚIE! O educație făcută, zilnic și silnic, timp de decenii (poate, chiar un secol, ori mai mult!), în masă! Doar că n-are cine face asta!…

  13. Constantin spune:

    „…profilul psihocultural actual al țării nu favorizează în prezent antreprenoriatul.”

    Am citit cu atenție articolul și comentariile și eu, unul, mă îndoiesc că generalizarea simplistă este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui popor sau grup etnic.

    Desigur, mă bucur când un autor își promovează cărțile, dar am rețineri în a aprecia demersul său atunci când acesta determină o dezbatere a cărei concluzie „bine argumentată” este că sunt un cretin, eu făcând parte din nația română, despre care se consideră prin generalizare că „iubește dictatura”. De altfel, observ că nu deranjează pe nimeni, fiind considerată probabil doar plictisitoare „political correctness”, referirea la persoanele bolnave de cretinism, de insuficienta dezvoltare a glandei tiroide, sau a celor cu afecțiuni psihice șamd. Bun!

    Dar…În context, aș putea, absolut imaginar, fără vreo legătură cu realitatea, să presupun că indicatorii psiholo-culturali finoungrici ar determina o creștere atât de mare a ratei sinuciderilor depresive în vecinătatea noastră vestică, încât prietenii de veacuri de etnie maghiară rămași între frontiere ar solicita să alcătuim o federație cu capitala la București și limba oficială cea română. Nu-i așa că pare absurd? Eu chiar sunt sigur că este absurd. Să explic…

    Oare de ce românii ar putea fi considerați cretini pentru că au optat pentru o guvernare nedemocratică, autoritară, și nu vecinii care l-au ales pe dl Orban, într-o guvernare și mai puțin democratică decât cea românească, spre exemplu? Sau polonezii, rușii, turcii…De ce nu am încerca efortul minim de a argumenta că românii nu au votat un regim autoritar conform unui program electoral, ci un partid care le-a promis un trai mai bun?! Și că de fapt cei care au votat PSD au fost o majoritate relativă dintre puținii participanți la scrutin? Probabil că ar fi interesant un studiu cu privire la cauze, nu contest…

    Am mai trecut prin experiența generalizărilor…”Românii (sau evreii, ori armenii, țiganii șamd.) sunt incapabili să ia decizii bune, să lucreze cinstit, să administreze o afacere, să fie lideri etc.”, prin urmare, opina lor contează mai puțin, interesele lor sunt mai puțin importante, ei sunt o etnie inferioară și se vor supune voinței noastre…Ultima oară când s-a gândit astfel la scară mare s-a terminat rău.

    Apoi, de unde concluziile, pe care le consider aberante, ale „studiului”?! „Românii iubesc dictatura” este o concluzie cu totul nefondată la cercetarea cu privire la distribuirea puterii. Arhitectura instituțiilor unei societăți în care „puțini conduc mulți” nu atrage nici o cercetare cu rol explicativ. De ce Constituția patriei noastre arată astfel astăzi? Care a fost mecanismul prin care membrii din rândul al doilea ai Securității și PSC au păstrat puterea după 1989?

    În 1990, când m-au fugărit minerii prin Piața Universității nu-mi amintesc ca vreunul de pe-acolo să fi cerut o nouă dictatură. Așadar, concluzia este la fel de valabilă pe cât este cea că românii iubesc dictatura pentru că atunci când sunt întrebați despre Ceaușescu spun că atunci era mai bine. (Cui dorește, cu permisiunea autorului, pot explica pe larg motivația răspunsurilor – am și făcut-o într-o oarecare măsură în alte comentarii).

    Evitarea incertitudinii este în mod instinctiv legată de siguranța persoanei și familiei. În România gradul de incertitudine este uriaș și cu atât mai firesc este răspunsul că românii sunt sătui de ea! (O lege este adoptată de parlament și este modificată chiar a doua zi prin ordonanță de urgență! :-) ; Se adoptă decizia asupra formei de examinare la Bacalaureat și se modifică după doar câteva ore! Șamd.) Doar în anul 2017 Codul Fiscal a suferit 261 (douăsuteșaizecișiuna) de modificări (Iulian Budușan, România liberă, 21.11.2017). În ce “alte culturi, cunoscute ca favorizând spiritul antreprenorial, [care] au profiluri psihoculturale diferite de România” se mai petrece un asemenea dezastru socio-economic?!

    De fapt acesta este motivul principal pentru care nu doar românii, ci orice potențial investitor în patria noastră, este împiedicat să-și manifeste/fructifice spiritul antreprenorial”: mediul investițional în România este deosebit de neatractiv!

    Or, atunci când cineva „analizează relația dintre profilul psihocultural al țării și spiritul antreprenorial” nu ar fi necesar, mă întreb, să aibă în vedere și caracteristicile antreprenoriatului în România, carevasăzică din perspectivă economică, cea care este esențială în această privință? Altfel, în urma analizei dinamicii antreprenoriatului pe meleagurile românești vom avea concluzia posibilă că spiritul nostru (îmi place mult abordarea aceasta transcedentală, imaterială) nu a beneficiat din nefericire de conjunctura astrală favorabilă.

    • Dedalus spune:

      Din nefericire, regimul autoritar de stanga este aparent diferit de dictatura. Dupa parerea mea, in sensul ca in national-socialimsul democratic autoritatea este distribuita si oculta iar in cel dictatorial – asumata de o persoana singura si fatisa.

      Este foarte greu de crezut ca o societate comunista sare in capitalism in cativa ani.

      Masele – da, reactioneaza si darama. Dar reconstuirea nu le mai apartine, masele nu pot conduce pentru ca nu se pot exprima continuu. Oamenii traiesc, muncesc, nu au o jumatate de norma in sfera politicului :-).

      Anarhismul clasic (in sens politic nu in cel comun) presupunea participarea constienta si coninua a maselor la guveranre. Anarhism fiind, asa cum el s-a autodefinit – o conducere fara conducatori (dar nicidecum fara reguli, cum apare eronat in sensul comun).

      ===

      Ce s-a intamplat in 1989 a fost eliminarea ordinii de stat a comunismului. A ordinii de stat, adica a normelor si institutiilor. Asta insa nu a insemnat, evident, inlocuirea lor cu cele capitaliste.

      Dupa o etapa de non-reglementare care a durat cam pana prin 1995 (dupa estimarea mea, evident poate fi si o alta, poate mai buna) , a inceput transforamrea sociala catre capitalism. Altfel spus, dupa mine, a inceput o forma de presiune asupra statului socialist (care ingemana norme capitaliste incipiente cu forte sociale ce nu se puteau exprima in acel cadru).

      Presiunea aceastam dupa parerea mea, continua si in perzent, imbracand forme acute. Din simplul motiv ca statul socialist isi apara sistemul de privilegii care a creat o forma de cooperare transpartinica, in beneficiul personal si exclusiv al unei grupari de privilegiati.

      Aceasta contra-presiune sa manifesta in doua moduri:
      a) in captura statului
      b) in subordonarea justitiei.

      Acum, ar fi hazardat sa credem ca masele fac analiza socio-politica :-). Ceea ace se cred eu ca se simte este exact contra-presiuna amintita mai sus.

      Acum, intorcandu-ne spre receptorul contrapresiunii- acesta are la indemana 2 mijloace de reactii logic posibile:
      1) conformarea (si implict apropierea de clanul privilegiatilor, fie direct, fie prin beneficiul nemeritat pe care il primesc in principal ca urmare a conformarii)
      2) revolta (#tezist, forumuri, media sociala, actiune individuala ne-virtuala)
      3) fuga in alt mediu (si emigrarea masiva a romanilor dovedeste ca este preferata aceasta cale, probabil fiind de cea mai mica rezistenta din cele 3)

      ===

      Insistenta mea asupra necesiatii statului liberal deriva din rationamentul de mai sus. Acest stat liberal se va forma numai si numai prin actiune politica asumata si constienta. Actiunea non-politica, apartininf maselor, nu poate construi – am arata mai sus de ce)

      Calea prin care se va ajunge la statul liberal, asa cum ne arata istoria contemporana este de 2 feluri:
      a) prin alegeri si efort popular sub imperiul unui partid politic
      b) prin stadiul intermediar al unei dictaturi persoanle care suprima democratia, pentru ca, de fapt, regimul socialismului democratic a acaparat chiar democratia in beneficiul propriu. Asa incat democratia a ajuns toxica pentru statul sau si chiar pentru poporul sau. Ceva de acest fel (dar nu la acest grad de distrugere) se intampla in unele tari din America (ma feresc sa dau nume).

      ===

      M-am tot gandit la ce ar fi de facut.

      Principalul obstacol consider ca este centrarea pe stat, ca exponent al binelui comun. Pe masura ce pui statul sa rezolve din problemele economice si ale societatii, el devine din ce in ce mai puternic si, inevitabil, ajunge sa impuna valori. Asta face orice regim autoritar de stanga: impune valori noi, pe care de fapt le construieste (“ingineria sociala” apare imediat ca o forma a politicului astfel pervertit, stim asta din comunism).

      Odata impuse acele (pseudo) valori construite de stat, democratia devine un simulacru, pentru ca alegerea dupa valori unificate nu e alegere ci confirmare.

      Este cumva inevitabil acest proces, pentru ca resursele statului sunt concentrate si mari (vorbim despre puterea de stat, pana la urma, vorbim despre posibilitata de constrangere pe care numai si numai statul o are, nu si cetatenii sai). In contrast, resursele socaetatii sunt difuze si latente.

      Ce este atunci de facut? In primul rand, recunoastrea acestei stari de fapt. Insistand asupra poisibilitatii de a imbunatati statul socialist nu rezulta decat intr-un stat socialist si mai puternic, nu intr-unul si mai apopiat de cetatenii sai. El se idneparteeaza cu neceesitate de cetantei, itnrucat apropierea ar de-structura mecanismele de privilegiere.

      In al doilea rand, stabilirea tintei. Tinta nu poate fi imbunatatirea administrativa – cum ar fi legi mai bune sau conducatori mai buni. Pentru ca atat legile cat si oamenii la conducre sunt sub sanctiunea statului socialist. Clanurile privilegiate – transpartinice sa ne amintim – nu vor accepta niciodata sa piarda controlul statului capturat. Nimeni nu actioneaza spre propria distrugere :-).

      Odata stabilit telul – formarea statului liberal – partidul care si-ar lua aceasta misiune ar trebui mai intai sa si-o clarifice sub forma explicarii telului. Nu este suficient sa spui ca vrei stat liberal, daca nu iti stabilesti ce intelegi prin asta, concret, practic si fezabil.

      In continuare, ar trebuie stabilit ce este fezabil si ce nu, in fucntie de situatie. Acest lucru este crucial, pentru ca o politica oricat de buna nu inseamna nimic daca nu e fezabila. Si aici pacatuiesc multe forte politice actuale – isi inchipuie ca statuarea unui tel e suficenta pentru atingerea sa. Asta pentru ca isi inchipui ca masele vor contribui automat, hipnotizate :-)).

      Bun, odata stabilite coordonatele fezabile ale interventiei spre statul liberal, urmataorea etapa este organizarea. Orice organizare disjunge functiile in oameni: conducerea politica, conducerea doctrinara, conducerea administrativa. Toate partidele politice de succes sunt asa.

      In final – avem explicarea catre mase. Asta incepe cu mult inainte de campanie.

      ===

      Am vrut doar sa demonstrez ca atingere unui obiect politic este rezultatul unui rationament clar dar si a unei actiuni clare. Si ca un obiectiv politic nu se va auto-atinge doar prin simplul fapt al semnalarii lucrurilor care nu sunt in ordine.

      • Dedalus spune:

        In esenta vreau sa spun ca nu poti dezvolta spiritul antreprenorial intr-un stat socialist.

        Spritul antreprenorial in socialism apare mai curand ca o forta ce se impotriveste statului (“antreprenorul suprem” – vezi firmele create de Gabriela Firea), nu ca una sustinuta de stat.

        Cred ca nu este posibil sa fie corectat acest antagonism pastrand statul socialist, adica pastrand exact ceea ce a generat antagonismul :-)))

      • Constantin spune:

        “… in national-socialimsul democratic autoritatea este distribuita…”

        Sunteți sigur că asta ați vrut să scrieți?…Parafrazând o expresie celebră, “sună ca dracu’ “.
        Din câte îmi amintesc din manualul de istorie, NSDAP, deși a stimulat spiritul antreprenorial și munca, nu a fost foarte flexibil în distribuirea autorității. Și nici nu am auzit de la cineva că ar fi fost tocmai democratic…

        • Dedalus spune:

          National-socialismul democratic descrie dupa mine mai bine populismul cu o persoana autoritara in frunte, sprijinita insa de o serie de acoliti carora le cedeaza o parte din autoritate in schimbul sustinerii.

          Nu are legatura cu NSDAP :-)) desi suna pe aproape.

          ===

          Ca veni vorba :-).

          Chiar si in regimul nazist a existat o oarecare distribuire a autoritatii. Cand SA parea ca reprezinta “viitorul”, Hitler accepta puterea acestuia, dar mai curand din oportunism – pentru a reduce din puterea armatei, pe care o socotea aservita “vechiului regim” (as spune ca pe buna dreptate).

          Jocul puterii in nazism este extrem de instructiv. SA pica in “Noaptea cuteitelor lungi” in momentul in care Hitler intelege ca armata , cu noii ofiteri la varf, profund aserviti cauzei nazsiste, devine preferabila prin organizarea sa unui SA cu Rohm cu ambitii cam mari :-). Chiar si asa, armata (das Heer) este treptat contra-balansata ca putere de Waffen SS (sa spunem “armata fanatica” – desi practic nu pare sa fi fost chiar asa, cu exceptia 1 SS PD Leibenstandarde), cu care ajunge aproape la paritate spre sfarsitul razboiului (nu am date numerice in acest moment, e doar o apreciere generala).

          Vreau sa subliniez ca autoritatea, chiar si cea care se refera la armata, are un anumit grad de distributie. In contrast cu “despotul luminat”.

          ===

          NSDAP – la inceputurile sale, Hitler sustinea ceva extrem de interesant pentru urechile noastre de astazi, anume ca pentru a fi promovat intr-o functie economica nu este necesar sa fii membru NSDAP, conteaza pregatirea profesionala. Si chiar se intampla asta ! Hjalmar Schacht – arhitectul bancar al Reich-ului, nu a fost niciodata membru NSDAP. OK, poate ca in practica a contat mai mult. dar e alta discutie.

          Intr-adevar, paralela cu NSDAP este plina de invataminte. Exista insa intotdeuana riscul “argumentului fascist” – un pseudoargument retoric, prin care cel care nu e de aceeasi parere cu tine e fascist :-))).

          Unde paralela e mai putin elocvetna este organizarea economica. Subordonata combaterii hiperinflatiei, cu un monetarism feroce (la un moment dat marca avea 263 de valori diferite in functie de tara din America de Sud cu care Reich-ul facea comert!), cu planificarea preturilor si interventionism , regimul nazist cu greu poate servi la altceva decat ca un exemplu de “asa nu!”.

          Legatura dintre antreprenoriat si regmul politic este insa inevitabila. Legarea spiritului antreprenorial de cultura nationala mie mi se pare insa destul de slaba, desi are meritul de a scoate la iveala diverse tare.

  14. Sergiu Simion spune:

    (I) Diversiune , manipulare si mitologie psihologica sau amoralismul psihologiei romanesti. Update

    „ Teza principală este că, din păcate, deși studiile de specialitate (David, 2015) arată că românii au un potențial intelectual de inteligență și creativitate similar popoarelor din țările vestice dezvoltate( a), adesea profilul psihocultural al țării, alături de gradul nostru de încredere interpersonală și cooperarea bazată pe aceasta , nu ne ajută să putem genera instituții sociale eficiente(s.n.) care să ne utilizeze acest potential intelectual.”
    „ Simplu și direct spus, profilul psihocultural actual al țării (s.n.) nu favorizează în prezent antreprenoriatul.”
    „Global Competitiveness Index arată că în 2017-2018 România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană privind competitivitatea . De asemenea, conform Global Innovation Index, în 2018 România se află pe ultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce privește indicele global de inovare (https://www.globalinnovationindex.org) și pe ultimele locuri chiar atunci când se măsoară specific antreprenoriatul (vezi și clasamentele US-News din 2017).”
    Daniel David – 6 indicatori psihoculturali care deformeaza spiritul antreprenorial la romani
    http://www.contributors.ro/societatelife/6-indicatori-psihoculturali-care-deformeaza-spiritul-antreprenorial-la-romani-o-compara%C8%9Bie-cu-antreprenorul-american/
    Nu este prima data cand profesorul Daniel David sustine acest tip de teze in spatiul public . Cu doi ani in urma incerca sa explice problemele societatii romanesti si fractura dintre clasa politica si cetateni prin acelasi „ profil psihocultural al romanilor ”.

    Un articol aparut in ziarul „Adevarul ” (Remus Florescu – România vrajbei noastre. De ce suntem construiţi psihologic să ne urâm: scandalul Antenelor şi ce a fost greşit în „Ne-am luat ţara înapoi” ) ne-a convins fara sa vrea ca psihologia romaneasca asa cum este aplicata de catre reprezentantii ei oficiali ne ofera din ce in ce mai multe surprize si ca se afla in conflict deschis nu numai cu logica psihologica, ci si cu logica sociala.
    Pentru acesti reprezentanti istoria recenta este considerata un element absent , determinismul social nu exista iar evenimentele din societate au loc pur si simplu din cauze psihologice care divizeaza in permanenta poporul . Pentru profesorul Daniel David aceste cauze psihologice tin de cele patru trasaturi ale „sufletului romanesc”(?!) echivalat in mod arbitrar cu ceea ce doreste psihologul :
    „…în acest moment, combinaţia de colectivism, neîncredere, competitivitate şi cinism din profilul nostru psihocultural este formula unei societăţi a vrajbei”(interesant, vorbim in acest caz de un fel de “mecanica sociala” -s.n. )”.
    Cu alte cuvinte , in aceasta cheie de interpretare conflictele din societatea romaneasca desi pot avea efecte majore in plan social sau chiar ar putea duce la “dezmembrarea Romaniei” , nu au in realitate cauze politice, economice, sociale, etc. , ci sunt de natura pur psihologica .
    Postularea dihotomiei sociale gratuite si a opozitiei cu orice pret conduce in articol la formulari colocviale de-a dreptul amuzante care ne amintesc de neorealismul italian in care vecinele de pe aceeasi strada se certau zgomotos de la balcoane, dar fara sa se deranjeze sa mai coboare si pana la parter :
    „Toate răfuielile dintre români, împărţiţi aproape tot timpul în două tabere care aruncă cu venin una în cealaltă, au explicaţii psihologice.”
    „Românii au tendinţa de a se împarţi în diverse grupuri, precum tinerii şi bătrânii, românii din diaspora şi cei din ţară, privaţii şi bugetari.”
    In acest sens profesorul Daniel David decreteaza existenta unui predispozitii native a romanilor catre un vag „colectivism” *) care ar fi la originea fracturilor din societatea romaneasca. Acest colectivism ancestral definit drept „matricea noastra psiho-culturala” este postulat si definit in mod arbitrar ca fiind tendinta romanilor de a se imparti in grupuri aflate automat in opozitie . Mai mult decat atat , sunt induse confuzii intre asa-zisa “matrice psiho-culturala”, doctrina colectivista , notiunea de colectiv/comunitate/grup respectiv postularea atemporala a opozitiei intre loialitatea fata de grupul de referinta si suspiciunea fata de “ceilalti” :
    „Când vorbim despre valori în matricea noastră psiho-culturală există acest atribut al colectivismului. Societatea noastră este formată din multe colective, iar automat când gândeşti în termen de colectiv se creează grupuri care se poziţionează în opoziţie unele cu altele. Apare ceea ce se cheamă efectul de loialitate faţă de propriul grup şi de suspiciune faţă de alte grupuri, faţă de alţii (s.n.). Colectivismul ne face să gândim în termeni de «noi» şi «ceilalţi»”
    In aceasta mitologie anistorica si psihologica ad-hoc, nu exista nici istorie, nici trecut, nici determinism social, ci doar factori psihologici . In opinia psihologului Daniel David elementul fundamental care defineste romanii este „cinismul social” :
    „…. elementul care ne defineşte din acest punct de vedere este cinismul social: adică vedem natura umană şi natura lumii ca fiind fundamental rele, îi vedem pe ceilalţi ca răi şi negativi”.
    Interesant este ca acest punct de vedere este impartasit si de un alt psiholog indignat de revolta populatiei impotriva pensiilor speciale in general si in particular a pensiilor securistilor , revolta pe care o pune pe seama …invidiei si resentimentului populatiei :
    „Psihologic vorbind această asteptare a tăierii pensiilor securistilor vine din dictonul românesc „să moară si capra vecinului”, dicton care ne face mult rău pentru că este unul resentimentar. Motivul este invidia transformată în resentiment (s.n.)
    Vasile Dem Zamfirescu, psihanalist
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/n-au-suferit-romanii-in-comunism-la-2-1-cu-psihanalistul-dem-zamfirescu-si-presedintele-iicm.html
    Odata postulat acest „cinism social” , nici nu mai conteaza faptele sociale , cine suntem „noi” si cine sunt „ceilalti” , ci doar reactiile oamenilor generate de acest cinism social care presupune in mod obligatoriu marginalizarea gratuita a unor grupuri sociale :

    „Cinismul există atunci când îi vezi pe ceilalţi fundamental răi. … Trebuie să accepţi că sunt nişte oameni la fel ca tine, chiar dacă nu eşti de acord cu ceea ce fac ei, cu modul în care gândesc. Trebuie să accepţi că aceşti oameni fac parte şi ei din societate şi nu-i poţi elimina”.
    Din nefericire , in discursul profesorului Daniel David sunt amestecate de-a valma planuri complet diferite. In primul rand , etichetarea gratuita a celorlalti, calomniile , insultele si invectivele tin de violenta verbala , atacul la persoana si in general de agresivitatea viscerala specifice anilor `50, chiar daca se manifesta si in 2016.
    In al doilea rand, incalcarea normelor sociale si legale , coruptia , criminalitatea, si comportamentul penal in general presupun nu numai o reactie a sistemului juridic, ci si o reactie morala , fireasca si normala a populatiei de respingere a acestor comportamente ( nu cred ca exista vreo tara din lume care sa-si „iubeasca” tortionarii, criminalii, infractorii si escrocii). In al treilea rand, etichetarea gratuita este una , iar reactia morala fata de comportamentele anormale este alta : un criminal ramane un criminal , un corupt sau un plagiator raman exact ceea ce sunt si nimeni nu-i insulta daca le spune asa, dar nu poti pretinde oamenilor sa-i iubeasca pentru ceea ce au facut. In sfarsit , nu poti sa faci abstractie de faptele sociale ca sa nu mai vorbim de condamnarile penale , nu poti amesteca victimele cu agresorii sau oamenii onesti cu infractorii, asa cum nu poti interzice oamenilor sa aiba o reactie morala la incalcarea normelor sociale si legale.
    Pe scurt , asa cum reiese din articol si in interpretarea psihologului Daniel David, nu mai conteaza faptul social ca atare sau chiar justitia sociala ( exemplu: “executarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile “) si nici sistemul de valori sociale si morale in jurul carora este construita o societate , ci doar reactiile polarizate ale oamenilor la un fapt social, reactii care pot duce la ruperea consensului ( “poate rupe Romania in doua” .
    In viziunea particulara a acestei mitologii sociale ad-hoc, o hotarare judecatoareasca definitiva devine problematica daca exista o opozitie “populara” impotriva ei. In acelasi sens , reactia unui oficial roman, fost ministru, care din postura reglementata in care s-a aflat pur si simplu si-a jignit compatriotii , nu este deloc amendata. Este doar declarata ca fiind “cea mai controversata”( sic !) fiind probabil asimilata cu cinismul social al romanilor , desi in acest caz este vorba doar de unul singur si intr-o functie care presupune responsabilitate sociala.
    De aici inainte discursul psihologului Daniel David devine de-a dreptul fascinant. Din cercetarea pe care a condus-o afirma ca a descoperit nu mai prima societate bipolara din lume ( respectiv societatea romaneasca ) in care trăiesc persoane cu două profiluri diferite de personalitate ( Xplus / Xminus ) adica unii “buni” si altii “rai” ( Greucenii / Zmeii – denumiti asa probabil ca sa stim ca este vorba despre Romania profunda ) , dar a stabilit si proportia exacta in care acestia se afla in societate( 54% / 46% ) indiferent de ceea ce se intampla in cadrul ei . Cum cei “buni” sunt mai numerosi decat cei “rai” , chiar daca voinicii din basme se iau de par , si periodic , pentru cam tot ceea ce se intampla in societate, suntem totusi salvati de clopotel si nu ne dezmembram . Daca tot nu ne dezmembram desi suntem mereu blocati in paruielile astea mitologice , profesorul Daniel David vine si cu o solutie care din principiu poate sa impace toti certaretii :
    “Noi, românii, nu suntem solidari şi ne este foarte greu să cooperăm, …. avem nevoie de un proiect mare, care să stabilească nişte scopuri comune capabile să mobilizeze ambele profiluri.”

    Adica un fel de “pupat toti piata endependenţii!”. In realitate , tipologia psihologica si procentele avansate de psihologul Daniel David sunt de-a dreptul fantasmagorice. In nici o tara din lume nu exista aceasta dihotomie in randul unei populatiii si in asemenea proportii. E ca si cum am spune ca populatia unei tari se imparte in proportii aproape egale intre colerici si sangvinici ( ca sa continuam exemplul , atunci unde au disparut sunt melancolicii, apaticii,etc. ?!) .
    Pe de alta parte , exista “tipologii sociale” generate de regimul politic anterior, dar in cu totul alte proportii, respectiv cetatenii “ordinari” ( cu pensii mici si supusi legilor, impozitelor si taxelor) pe de o parte si indivizii cu regim special din regimul anterior( nomenclaturisti, activisti , securisti ,etc. ), in mod expres de tortionarii care aveau ( si cine stie, poate au inca ) au un regim cu totul special si de neimaginat intr-o democratie de tip occidental .Un lucru este absolut cert , si in prezent pensiile speciale costa Romania enorm ( http://www.evz.ro/pensiile-speciale-ne-costa-in-jur-de-un-miliard-de-euro-pe-an.html).
    Acestia sunt de fapt adevaratii “Zmei” ( e drept, infinit mai putini ca procent decat cel avansat de psihologul David Daniel ) care dispretuiesc si domina prin privilegii si acum restul populatiei formata din “Greuceni”.
    Revenind la subiect , solutia propusa de psihologul Daniel David este asadar un proiect de tara emotional (nu ajunge ca proiectul să fie raţional şi tehnocrat) considerat drept o solutie pentru o “structura colectivista formata din grupuri diferite , cu interese diferite , neincredere , …cinism ,….lupte interne ” , grupuri care se cearta si lupta intre ele asa, din principiu. Postularea unui scop comun care sa se adreseze emotiilor romanilor ar “coagula” oamenii ar stinge in mod automat conflictele din societatea romaneasca (deci indiferent care sunt acestea, intre cine apar, si care sunt de fapt cauzele lor).
    In aceasta viziune, pedagogia sociala ad-hoc va deveni eficienta numai daca va fi aplicata si in domeniul educatiei unde trebuie aplicat si practicat un altruism social generalizat in care toti oamenii au aceeasi importanta si valoare , dar din care nu rezulta in mod explicit explicit ca ei trebuie sa respecte si aceleasi norme si reguli ale statului de drept, ale democratiei si ale civilizatiei europene , si nici ca au aceleasi drepturi:
    „Trebuie să-i faci pe copii să înţeleagă de mici că celălalt, prin simplu fapt că există, e la fel de important ca şi tine. Eu nu sunt mai important ca om decât celălalt. …Cinismul funcţionează pe modelul: «Eu sunt bun», «Tu eşti rău ca om şi trebuie să fii criticat»”,
    Din aceasta mitologie sociala si psihologica ad-hoc mai rezulta o alta concluzie foarte interesanta si anume ca modernizarea Romaniei trebuie facuta cu ajutorul psihologilor sau cel putin pe baze psihologice deoarece modernizarea nu poate fi facuta “cu oameni care nu au un profil psihologic modern”
    In acest caz introducerea unor instituţii moderne ar fi esenţiala în schimbarea României deoarece “instituţiile moderne întăresc profilul pozitiv, cresc încrederea, reduc cinismul spre exemplu”. Aceasta schimbare nu porneste de fapt de la un set de valori sociale si morale si de la stabilirea unor obiective clare, ci se reduce doar la inlocuirea unor oameni si la aplicarea unor metode administrativ-birocratice
    „Prin instituţii moderne mă gândesc la mecanisme de funcţionare într-o societate care sunt reglementate legal (s.n.)…o instituţie ar putea să fie promovarea meritocratică în învăţământul superior sau distribuirea resurselor în funcţie de contribuţii.”
    Problema este ca nu se precizeaza in ce consta de fapt aceasta schimbare ,cum se stabileste un profil “retrograd”sau “modern”, pe ce baze se face “promovarea meritocratica” si nici in ce consta aceasta de fapt . Daca ea se va reduce doar la o “educatie prin institutii ” respectiv doar la aplicarea unor reglementari legale date tot de ministerele noastre de tip clasic in care “reforma” echivaleaza cu schimbarea unor oameni ( ministri, etc.) ne intoarcem exact de unde am plecat .
    In esenta, viziunea psihologului Daniel David este una atemporala, anistorica si amorala ca si cum aceasta societate, romanii si tara lor s-ar fi nascut ieri si nu ar avea nici un fel de trecut , exista doar “suflet romanesc” ( definit si acesta in mod grotesc !) dar nu este mentionat niciodata poporul roman, comunitatea romaneasca,etc. Pe de alta parte, ne sunt prezentate un construct psihologic atipic, o metodologie si o mitologie psihologica sui-generis care in egala masura fac abstractie de realitatea sociala si politica , de istorie , traditii, cultura,etc. cu alte cuvinte de realitatea romaneasca in ansamblul ei.
    E ca si cum prezentul nostru social si istoric nu ar fi rezultatul trecutului nostru social si istoric , memoria sociala ar fi nesemnificativa sau pur si simplu inexistenta , profilul nostru psiho-cultural ( “sufletul romanesc” ) ar fi format in principiu doar din …” colectivism, neîncredere, competitivitate şi cinism ” (?!-s.n.) iar romanii ar fi doar ar fi niste euri goale de continut , dar care işi sar la gat unii la altii , aşa, din principiu si din senin.
    In aceasta viziune, societatea nu este (sau nu rezulta ca trebuie sa fie) coagulata in jurul unui sistem de valori culturale si morale , ci ca ea este doar “bipolara” fiind scindata la nivel macro si micro in colective si grupuri antagonice care se lupta bezmetic intre ele si intr-o paruiala generala, dar nu din motive concrete , ci datorita cinismului social si unei perceptii sociale negative despre celalalt care presupune atacarea si marginalizarea oponentilor.
    Ideea centrala a acestui demers si construct psihologic atipic este ca nu conteaza cine sunt actorii si agentii sociali concreti , si nici care sunt actiunile si conotatiile actelor lor deoarece eticheta de “rau” sau “bun”, respectiv de “agresor”sau “victima” ar fi in realitate una absolut arbitrara.
    Cu alte cuvinte, neincrederea si dezbinarea sociala nu au aparut si nu apar la noi din cauze sociale obiective ( externe) ci din cauze subiective, psihologice ( interne) care tin de “sufletul romanesc” deoarece ca romani “suntem construiti psihologic sa ne uram” ( sic!).
    Teza nu este deloc una noua , nou este faptul ca in prezent exista o adevarata emulatie si un adevarat sport national prin care se contesta si se ridiculizeaza tot ceea ce tine de poporul roman si de romani , de specificul istoriei , culturii , traditiilor si spiritualitatii romanesti in general confundand padurea cu uscaturile ei si ducand totul in derizoriu si grotesc **).
    Discursul psihologului Daniel David nu face exceptie nefiind altceva decat o spirala ascendenta de paralogisme care tin de cinismul psihologic si social . Postuland existenta unui bizar “suflet romanesc” ( “colectivism, neîncredere , competitivitate,cinism” ) care ar genera problemele prezentului , acest discurs reia de fapt teza unui primitivism social romanesc. Aceasta teza este sustinuta intr-o forma sau alta de catre diversi (de)formatori de opinie de la noi al caror numitor comun este generalizarea si extrapolarea arbitrara si gratuita a unor caracteristici negative la nivelul istoriei, natiei, poporului , mediului social si intregii societati :
    „În spațiul acesta de tranziție, de anevoioasă, de nesfârșită tranziție, se întinde, triumfătoare, mahalaua”.”Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, în clasa politică, şi nu doar deieri, de alaltăieri. Să fie un blestem?Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă acelaşi lucru.“
    Lucian Boia (istoric)- De ce este Romania altfel ?
    http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-14168144-cartea-este-romania-altfel-lucian-boia-fenomen-editorial.htm
    „Acum suntem o naţie handicapată moral ”
    Mircea Toma,psiholog, ziarist
    http://adevarul.ro/news/eveniment/mircea-toma-acum-natie-handicapata-moral-1_50ae6afa7c42d5a6639c89a4/index.html

    “Mîrlania, ca sentiment al fiinţei româneşti (s.n.), nu e nouă şi nu va dispărea.”
    Dragos Ghitulete, ziarist
    http://www.contributors.ro/fara-categorie/romania-mirlanilor-bine-ancorati/
    “Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român ( s.n.).”
    Ion Cristoiu, istoric, ziarist, scriitor, analist politic
    http://adevarul.ro/news/societate/eterna-smecherie-romaneasca-1_50a7b7e37c42d5a66369e3c4/index.html

    „Dar procentul de incultură, primitivism, aroganţă, căpătuială şi impunitate de pe scena noastră publică mi se pare fără echivalent în lumea Europei occidentale.” „Noi vorbim surescitat şi cu glas mare despre lucruri care, în restul lumii, sunt ori subînţelese, ori marginale, ori lăsate în seama tabloidelor. În schimb, nu vorbim decît frugal şi întîmplător despre actualitatea arzătoare a continentului şi a planetei.”
    „Nouă ne plac şmecherii, băşcălioşii, hoţomanii.”
    Andrei Plesu – scriitor, eseist
    http://adevarul.ro/news/societate/romania-altfel-1_56ca2e3b5ab6550cb80f0148/index.html

    Mai mult decat atat , unii intelectuali si psihologi romani contemporani merg chiar mai departe respectiv pun o paranteza la cei 75 de ani de comunism si post-comunism si ne arunca inca o data in trecut postuland o vaga “nevroza balcanica” (https://youtu.be/bukkDDe5IJs).

  15. Sergiu Simion spune:

    (II) Diversiune , manipulare si mitologie psihologica sau amoralismul psihologiei romanesti. Update

    In sfarsit, este foarte interesant faptul ca psihologul David Daniel a gasit chiar in conflictul deschis generat de scandalul Antenelor ocazia perfecta de a aplica aceasta interesanta teorie a “cinismului social” si mitologie psihologica conform careia nu sunt importante de fapt nici cauzele conflictelor ,nici miza lor sociala , nici partile implicate , deoarece aceste conflicte vin in realitate din ereditatea noastra sociala respectiv din profilul nostru psiho-cultural care ar fi generat aceasta “societate a vrajbei”.
    In aceasta cheie de interpretare, oricare ar fi conflictele consumate in spatiul social , nimeni nu are de fapt dreptate. Problema este ca aceasta grila nu poate fi aplicata in toate cazurile iar cel mai bun contraexemplu este cazul # Colectiv unde demonstratia, miscarea si revolta tinerilor fata de intregul sistem nu pot fi in nici un fel intelese si evaluate prin cele patru trasaturi ale „sufletului romanesc” si ” formula vrajbei ” ( “colectivism, neîncredere, competitivitate şi cinism ” ).
    Prin reducere la absurd , putem aprecia ca aceasta hermeneutica absolut originala propusa de psihologul Daniel David rescrie de fapt istoria societatii romanesti deoarece in aceasta viziune non-standard cataclismele sociale din societatea romaneasca din ultimii 75 de ani incepand cu comunismul si Experimentul Pitesti (dupa unele opinii extins sub alta forma la nivelul intregii tari ) si terminand cu Revolutia din 1989 , Mineriada din 1990 , evenimentele de la Targu Mures din 1990, etc., ar fi fost de fapt doar “rafuieli intre romani” si ar fi avut loc doar din “cauze psihologice”.
    Pe de alta parte , ceea ce nu observa in acest caz specialistii romani , au observat deja strainii care in nici un caz nu pot fi acuzati de subiectivism sau partinire :
    “Romania este tara ultimei civilizatii rurale autentice a Europei. Aici are loc un cataclism. Iertati-ma ca va spun. Sunteti un popor abrutizat. Dupa 50 de ani de comunism si o decapitare a neamului urmata de 25 de ani de faradelege salbatica, incercati sa va cresteti un cap nou. Nu stiti ce drepturi va apartin”.
    Peter Hurley
    Fondatorul Asociaţiei Interculturale de Tradiţii
    http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html

    In realitate , psihologia romaneasca ortodoxa si reprezentantii ei autorizati ignora in egala masura si istoria , si cataclismele sociale traite de romani, inclusiv golirea tarii prin catastrofe demografice (al Doilea Razboi Mondial, Romania stalinista, exodul evreilor si germanilor, exodul dupa 1989,etc. ) care dupa unele opinii au dus la atingerea limitelor morale şi etice ale societatii (“am inlocuit neamul bun cu neamul prost” ) ***) .
    Explicatia este una simpla. Societatea romaneasca din ultimul sfert de secol a fost supusa direct sau indirect unui proces de desensibilizare si dezumanizare prin cresterea agresivitatii verbale si sociale, trivializarea limbajului public si cultura invectivei , scaderea generala a standardelor si anularea inhibitiilor, promovarea primitivismului, sexualitatii exacerbate si pornografiei , cu alte cuvinte a trecut prin ceea ce se numeste “habitudinea la cruzime” respectiv neutralizarea pudorii, ororii,scarbei, rusinii, ca reactii etice, adica exact prin antrenamentul specific formarii tortionarilor , mai putin prin impunitatea si omnipotenta financiara de care beneficiaza acestia****).
    In sfarsit, mai exista doua probleme de principiu. Chiar prin absurd daca aceasta “formula a vrajbei” s-ar aplica grupurilor si ar putea explica conflictele din societate , ecuatia este imposibil de aplicat la nivelul institutiilor si la nivelul societatii in ansamblu deoarece institutiile ( si in general orice organizatie umana ) si societatea in ansamblu sunt entitati mult prea complicate pentru a fi intelese ,explicate si abordate doar prin
    “colectivismul, neîncrederea , competitivitatea si cinismul ( social) ” al romanilor din cadrul lor si care sunt coordonate si conduse ( e adevarat, bine sau rau , eficient sau nu ) prin alte variabile decat profilele psihologice ale celor care le conduc.
    O simpla prezentare a variabilelor unei organizatii umane si ale dezvoltarii / subdezvoltarii sociale in abordarea lor clasica *****) este suficienta pentru a intelege ca evolutia acestor entitati foarte complicate nu depinde numai ( sau doar in mica masura ) de profilele psihologice (moderne sau nu ) ale celor care le conduc , ci de atingerea sau nu a unor obiective foarte clare , dar in cazul de fata nu se porneste de la aceste obiective ,ci doar de la profilul celor care le aplica.
    In final ramane intrebarea care ar putea fi scopul acestor demersuri atipice de natura psihologica, unde se aplica , ce urmaresc acestea si cum ar putea fi folosite datele obtinute. Raspunsul ni l-a oferit cu ceva timp in urma psihologul Daniel David :
    “…profilul psihologic al romanilor este unul statistic, care nu poate fi aplicat la un individ, ci poate fi utilizat in situatii in care se doreste a se face politici publice (s.n.) si proiecte relevante pentru tara si/sau grupuri mari” (s.n.).
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19787285-psihologia-poporului-roman-concluziile-unei-cercetari-facute-data-100-ani-cum-suntem-cum-credem-suntem-cum-vrem-fim.htm?cfnl=
    Cu alte cuvinte, tara poate trece de la o guvernare tehnocrata la o forma de guvernare calitativ superioara adica inclusiv pe baze psihologice. Inca o data suntem unici , si primii, si la acest capitol , deci putem da lectii si altora care au ramas in urma noastra , dar ramane un risc asumat.
    Poate ca acest gen de proiect si acest gen de abordare a faptelor sociale sunt (eventual) bine primite aici ( desi reactiile de pe forum-uri nu au fost deloc incurajatoare !) dar numai dupa prezentarea acestui gen de proiect in strainatate si dupa obtinerea unui feed-back pozitiv ( personal am serioase rezerve ) am putea rasufla cu totii usurati. Deocamdata cel putin , nu exista semnale ca acest gen de metodologie si cercetare atipica ar fi primit botezul unor evaluatori independenti din strainatate.
    Pana atunci, psihologul Daniel David tine mortis sa reinnoade nu atat traditiile universitare in domeniu , cat celebra traditie a studiilor de psihologia maselor predate altadata la celebrele Academia „Stefan Gheorghiu ”, CEPECA, Baneasa, Branesti ,etc. care transformasera sociologia si psihologia in mijloace de control psiho-social atunci cand aceste discipline aveau scopul de a acoperi traumele generate de un penitenciar social in care tradarea aproapelui si santajul devenisera reguli de sistem, iar controlul sistemului asupra comportamentului si gandirii oamenilor atinsese dimensiuni de cosmar mergand pana la limitele rezistentei biologice si psihologice si anihiland orice tentativa de comuniune si solidaritate sociala sau de grup. Asa s-a ajuns ca o mare personalitate recunoscuta pe plan international ca profesorul Solomon Marcus sa propuna un proiect de tara absolut uluitor :
    „Să facem un program de urgenţă al EDUCAŢIEI OMENESCULUI în România. Nu ne dăm seama la ce grad de violenţă se află societatea în care trăim”
    Solomon Marcus
    Avem in aceasta propunere cea mai buna demonstratie a faptului ca societatea romaneasca a fost supusa , direct sau indirect, unui proces de dezumanizare… In loc sa pornim din nou de la emotiile oamenilor , ar fi mult mai bine sa-i lasam sa si le formeze singuri creand conditii pentru a le imbunati sanatatea, educatia si venitul , respectiv sa crestem ceea ce altii numesc THE HUMAN DEVELOPMENT INDEX , index la care Romania nu se afla pe un loc onorabil (http://hdr.undp.org/sites/default/files/ranking.pdf)
    Pana la punerea in opera a unui proiect de tara care să fie şi “emoţional” si care sa salveze intreaga natiune, ar fi mult mai util sa fie salvata psihologia romaneasca cu psihologii ei cu tot despre care chiar psihologul Daniel David a afirmat ca nu se mai poate salva singura nici peste 20 de ani de aici incolo, si asta dupa ce a trecut deja mai mult de un sfert de secol pe langa toti si toate :
    „ In concluzie, prin politicile academice(s.n.) centralizate şi locale ( deci reformarea unui domeniu profesional se face prin politici academice centralizate si locale – s.n. ) am ratat şansa normalizării psihologiei ( deci cine trebuie sa faca normalizarea psihologiei si cum ? – s.n. ) pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării.
    Practic am „omorât” ( cine ?!- s.n. ) psihologia – în forma ei modernă – din nou, tocmai când o generaţie nouă începuse să fie interesată de normalizarea acesteia. Comuniştii au „omorât-o”, desfiinţând-o; noi am „omorât-o”, „desfigurând-o”! Nici nu ştiu ce este mai rău…”Cred că Goangă, Gruber, Motru, Mărgineanu, etc. nu ar fi foarte mândri de noi. Să bată clopotele!”
    Daniel David – Să bată clopotele pentru psihologia românească…! http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/

    Note
    *) O minima incursiune in definitia colectivismului arata modul arbitrar si ambiguu in care este definita si folosita notiunea respectiva in acest context :
    https://www.britannica.com/topic/collectivism
    http://freedomkeys.com/collectivism.ht
    http://mariusmihael.blogspot.ro/2008/09/despre-colectivism.html
    **) Dan Alexe -Dacopatia si alte rataciri romanesti -Editura Humanitas, Bucuresti 2015.
    Cartea a fost prezentata la Bruxelles ca fiind reprezentativa pentru …cultura romaneasca (http://www.freedomsmile.org/proiecte)
    ***) Doru Pop – România „ne-resetabilă“ şi moştenirea „neamului prost“ http://adevarul.ro/news/societate/romania-ne-resetabila-mostenirea-neamului-prost-1_56c6cc885ab6550cb8f86c35/index.html

    ****) “Componentele psihologice sunt esentiale in formarea tortionarilor. Cinci sunt primordiale :
    1.capacitatea de a dezumaniza victima ;
    2.habitudinea la cruzime ( neutralizarea pudorii, ororii, scarbei, rusinii, ca reactii etice) ;
    3.obedienta de robot, de cadavru ( tortionarul nu trebuie sa gandeasca ci sa faptuiasca );
    4.impunitatea si
    5.omnipotenta politica, psihologica, financiara.”
    RUXANDRA CESEREANU – Formarea si antrenarea tortionarilor secolului XX.
    (“Maestrii”, “ucenici” si cobai umani. Rituri de initiere. Obedienta de cadavru. Tortionarii copii.)
    Rev. MEMORIA Nr.4/2000
    *****) Organizatia umana si dezvoltarea/subdezvoltarea sociala :
    Organizatia umana
    ( Variabile )
    1.Gradul de incredere in personalul subordonat.
    2.Gradul de libertate in care subordonatii discuta problemele muncii lor cu superiorii imediati.
    3.Gradul in care superiorii consulta si tin seama de parerile subordonatilor in rezolvarea problemelor.
    4.Metode de stimulare folosite
    5.Gradul raspunderii resimtit de fiecare salariat pentru realizarea obiectivelor firmei(organizatiei).
    6.Volumul comunicatiilor avand drept scop realizarea obiectivelor firmei.
    7.Principalele directii ale fluxului informational.
    8.Gradul in care informatiile(instructiuni,dispozitii,ordine) sunt acceptate de subordonati.
    9.Gradul preciziei informatiei transmise de sus in jos.
    10.Contactul cu subordonatii (in ce masura conducatorul cunoaste greutatile intampinate de subordonati).
    11.Intensitatea si caracterul contactelor intre conducatori si subordonati.
    12.Numarul colectivelor sudate in cadrul institutiei.
    13.Nivelul ierarhic la care se iau deciziile formale.
    14.Orientarea decidentului dupa situatia existenta la nivelurile inferioare.
    15.Utilizarea cunostintelor specialistilor in luarea deciziei.
    16.Antrenarea subordonatilor in procesul luarii deciziilor privind propria lor munca.
    17.Situarea deciziilor la nivelul optim (in acord cu motivatiile subalternilor).
    18.Modul de a trasa sarcinile.
    19.Atitudinea grupului (personalului) fata de obiectivele firmei(organizatiei).
    20.Gradul de centralizare al controlului.
    21.Gradul si directiile de influenta ale organizatiei neformale.
    22.Modul de utilizare a rezultatelor controlului.
    ( Rensis Lickert – Human Organization : Its Management and Value , 1967)

    Dezvoltarea/subdezvoltarea sociala
    ( Variabile )
    I. Spiritual–moral
    1.Necinste 2.Egoismu3.Lipsa respectului 4.Lipsa curajului 5. Negativismul
    2. Intelectual
    6.Mangement eficient 7. Sistem educational deficitar 8. Analfabetism 9. Lipsa motivatiei 10. Lipsa creativitatii
    III.Social
    11. Necooperare 12.Neincredere. 13 Intoleranta 14. Prejudecata 15. Izolare
    IV. Economic
    16. Regulamente/legi arbitrare 17 . Instabilitate 18. Insuficiente resurse 19. Initiative legislative perverse
    V. Ecologic
    20. Poluare 21.Distrugerea ecosistemului 22.Exploatarea la maxim aresurselor
    VI. Fizic
    23.Lipsa locuintelor 24.Infrastructura necorespunzatoare 25.Sanatate-subnutritie 26.Accesibilitatea resurselor
    VII.Guvernamental
    27.Administratie necalificata 28.Lipsa participarii 29.Favoritism 30.Legi contraproductive 31.Politica opresiva 32.Nedreptate
    Sursa : New Horizons Foundation
    THE AMERICAN HUMAN DEVELOPMENT INDEX
    http://measureofamerica.org/wp-content/uploads/2008/07/human-dev-index1.gif
    Sursa : Measure of America of the Social Science Research Council

  16. Dacian spune:

    Prin indicatori si grila de abordare, articolul pare definibil mai degraba ca fiind de psihologie politica. Daca facem o minima operare de terminologie, prin care sa inlocuim mult prea extinsa si abstracta sintagma de “popor roman” cu entitatea restransa si determinata de “clasa politica”, articolul este de-a dreptul fain, autorul meritand o coronita.

    Insa chiar daca sunt mai dificil de realizat, pentru ca presupun echipe interdisciplinare mari (probabil ceva in genul scolii monografice gustiene) si o coordonare stiintifica si metodologica din partea Academiei Romane, ar fi interesante pe tema si niste studii de psihologie sociala si de etnopsihologie.

    Fara a minimaliza catusi de putin contributia prestigiosului autor Daniel David, asi observa ca abordarile individualiste de psihologie etnica sunt foarte controversate. Cel mai bun exemplu in acest sens, de unilateralism foarte criticat, este lucrarea lui Dumitru Draghicescu, “Din psihologia poporului roman” (1907), care desi avertizeaza prin acel “Din” introductiv al titlului ca prezinta un punct de vedere personal si partial, nu este scutit de critici acerbe, in epoca, dar si dupa.

    Pe de alta parte, am mari indoieli ca psihologia poporului roman poate fi redusa la caracteristicile fluide si contradictorii ale unei perioade de tranzitie, de la dictatura comunista la democratia occidentala, cand etosul traditional romanesc este in curs de reabilitare.

    De aceea cred ca multi si interdiscilpinaritatea, in coordonare academica nationala, previne atat irosirea unor eforturi ale unor psihologi talentati, cat si perisabilitatea unor productii psihologice, foarte susceptibile de a se intampla in perioade de tranzitii sistemice.

    • Sergiu Simion spune:

      „Fara a minimaliza catusi de putin contributia prestigiosului autor Daniel David, asi observa ca abordarile individualiste de psihologie etnica sunt foarte controversate. Cel mai bun exemplu in acest sens, de unilateralism foarte criticat, este lucrarea lui Dumitru Draghicescu, “Din psihologia poporului roman” (1907), care desi avertizeaza prin acel “Din” introductiv al titlului ca prezinta un punct de vedere personal si partial, nu este scutit de critici acerbe, in epoca, dar si dupa.”
      „Pe de alta parte, am mari indoieli ca psihologia poporului roman poate fi redusa la caracteristicile fluide si contradictorii ale unei perioade de tranzitie, de la dictatura comunista la democratia occidentala, cand etosul traditional romanesc este in curs de reabilitare.”
      „ De aceea cred ca multi si interdiscilpinaritatea, in coordonare academica nationala, previne atat irosirea unor eforturi ale unor psihologi talentati, cat si perisabilitatea unor productii psihologice, foarte susceptibile de a se intampla in perioade de tranzitii sistemice.” ( I)

      „ Daca facem o minima operare de terminologie, prin care sa inlocuim mult prea extinsa si abstracta sintagma de “popor roman” cu entitatea restransa si determinata de “clasa politica”, articolul este de-a dreptul fain, autorul meritand o coronita.” (II)

      Altfel spus , daca tot scoateti castanele din foc ca sa dregeti busuiocul ( I) , riscati totul si faceti apel la tamaie ( II) , dar nu faceti nimic altceva decat sa-i dati un upercut final autorului. Ii puneti o coronita :)) , in schimb ii luati in deradere intreaga munca prin substituirea ” subiectului cercetarii” ( poporul roman) cu subiectul propus de dvs ( clasa politica ).

    • Constantin spune:

      “…articolul pare definibil mai degraba ca fiind de psihologie politica”

      Eu l-am definit, cu speranța că nu se va supăra autorul, ca fiind mai degrabă de promovare a cărții la care se face referire în articol. Un text cu referire la cauzele inapetenței pentru antreprenoriat în patria noastră (cum s-au scris, de altfel, și de către alți autori) este obligatoriu să aibă ăn vedere cauzele esențiale identificate și reclamate de decenii de oamenii de afaceri/antreprenori din România, respectiv, impredictibilitatea cadrului socio-economic, lipsa infractructurii, instabilitatea legislativă, nivelul ridicat al corupției.

      Dintre acestea, cel din urmă “motiv” (dar în mică măsură – s-a explicat adesea de ce în România aplicarea legii se poate tranzacționa, spre deosebire de statele occidentale civilizate) are oarecare legătură cu psihologia și disponibilitatea de a da și a primi mită. În fond, și în cazul mitei cauzele esențiale sunt de natură socio-economică, legate de eficientizarea accesului cetățenilor la resurse.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel David


Daniel David

Profesor univ. dr., (conducător de doctorat), Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din UBB (2007-2012), titularul profesurii internaţionale “Aaron T. Beck”... Citeste mai departe


E randul tau

Pentru Mike the Hunter, cu referire strict la proiectele PCCF finantate pe domeniul Stiinte Exacte ...

de: Lucian Pintilie

la "Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

noiembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)