vineri, martie 29, 2024

Ceauşescu dixit: „Cine s-a afiliat fără aprobare nu capătă un leu!”

În curând se vor împlini patru ani de la declanşarea oficială a conflictului dintre doi lideri politici români, Victor-Viorel Ponta şi Traian Băsescu, privind teza de doctorat a fostului prim-ministru al României. Disputele dintre partizanii lui Victor-Viorel Ponta şi toţi cei care înţeleg şi critică fapta reprobabilă săvârşită de fostul preşedinte al Partidului Social-Democrat au cunoscut diferite moduri de exprimare, însă nu acesta este subiectul principal al articolului nostru. În rândurile care urmează ne-am propus să dezvăluim şi să înţelegem de unde poate proveni atitudinea de desconsiderare a activităţilor desfăşurate de cercetătorii şi oamenii de cultură din România şi de ce sunt blamabili din punct de vedere moral toţi politicienii care au încercat sau încearcă să îi ţină sub control politico-birocratic pe oamenii de ştiinţă şi cultură din România.

În cursul şedinţei din 14 iulie 1970 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu şi prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer au discutat în contradictoriu despre modul în care cercetătorii ştiinţifici, artiştii şi specialiştii români cu diferite profesii liberale aveau dreptul să se afilieze la organizaţii ştiinţifice, tehnice şi culturale din străinătate, fără acordul liderilor politici comunişti de la Bucureşti. La finalul şedinţei s-a hotărât ca toate cererile de afiliere să fie trimise la Secretariatul C.C. al P.C.R. de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice şi Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă. Astfel, a fost creat în mod legal un circuit politico-birocratic în scopul descurajării acţiunilor spontane de afiliere la diferite organizaţii profesionale, de ştiinţă sau de cultură din străinătate. Nicolae Ceauşescu a insistat pentru ca toţi cei care desfăşurau cercetări ştiinţifice, într-un fel sau altul, precum şi cetăţenii care aveau contacte culturale personale cu organizaţii din străinătate să renunţe la relaţiile respective, dacă nu au primit în prealabil aprobarea autorităţilor.

Liderul suprem al P.C.R. a fost categoric în această privinţă şi a stârnit o reacţie critică din partea prim-ministrului Ion Gheorghe Maurer – un om care, se pare, a înţeles mai bine situaţia penibilă în care erau puşi toţi cetăţenii români preocupaţi, într-un fel sau altul, în timpul lor liber, de activităţi ştiinţifice sau de cultură care nu se aflau încă sub controlul organelor de partid şi de stat din România. În plus, ministrul de Finanţe primise ordin de la Nicolae Ceauşescu să nu aprobe nici un fel de cereri de fonduri valutare pentru oamenii de ştiinţă şi cultură români care erau deja afiliaţi, personal, la diferite organizaţii internaţionale.

Publicăm, în continuare, un fragment din stenograma reuniunii respective, cu minime şi tacite intervenţii asupra sa în scopul corectării unor greşeli gramaticale şi explicării unor situaţii. Documentul provine din Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fondul Comitetul Central al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 83/1970, f. 39-45.

Stenograma şedinţei Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 14 iulie 1970

Au participat tovarăşii: Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Constantin Drăgan, János Fazekaş, Petre Lupu, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Carol Király, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu.

Au fost invitaţi tovarăşii: Ioan Avram, Cornel Burtică, Angelo Miculescu, Gheorghe Boeru, Nicolae Toader, Bujor Almăşan, Alexandru Boabă, Octavian Groza, Florea Dumitrescu, Gheorghe Buzdugan, Pompiliu Macovei, Teodor Vasiliu, Corneliu Mănescu, Emilian Dobrescu, Ion Românu, Gheorghe Oprea.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunteţi de acord cu ordinea de zi?

(toţi tovarăşii sunt de acord). […]

[Tov. Nicolae Ceauşescu:] Punctul 11: Reglementarea afilierii oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă şi specialiştilor români la organizaţiile naţionale şi internaţionale.

Noi avem o reglementare până acum că nici o afiliere nu se poate face fără aprobarea Secretariatului Comitetului Central al partidului şi propun să rămână hotărârea aceea în vigoare. Nimeni nu se poate afilia în străinătate fără aprobare.

Tov. Pompiliu Macovei: În propunerile acestea este vorba de afilierile individuale.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi individuale[,] şi colective. Nimeni nu se poate afilia astăzi!

Tov. Pompiliu Macovei: Noi n-am ştiut de lucrul acesta şi am vrut să facem tocmai ordine.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Nici eu n-am ştiut de lucrul acesta. Fapt însă este că aici s-a discutat şi a fost dată o indicaţie să se facă un act normativ pentru ca afilierile acestea să nu mai fie posibile datorită acţiunii unui singur om[,] ci să fie controlate de o instituţie.

Tov. Ilie Verdeţ: S-a discutat cu prilejul unui material care vorbea despre taxe.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: În afară de aceasta[,] trebuia să discutaţi cam cine ar putea să fie acest organism. Şi[,] în general[,] s-a căzut de acord asupra Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Pentru că aici dăm un cec în alb pentru afiliere.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Părerea mea este că trebuie o hotărâre pentru motivul că această hotărâre trebuie să fie publică şi[,] pe baza ei[,] oamenii să ştie că n-au dreptul să se afilieze la o asociaţie ştiinţifică naţională străină sau internaţională decât cu îndeplinirea anumitor forme. Hotărârea care a fost luată acum 15 ani aici de Secretariat[,] eu[,] unul[,] nu o ştiu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Funcţionează acum. Noi aprobăm acum, aici, toate afilierile.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Eu pot să vă spun că sunt o serie întreagă de persoane care s-au afiliat la o serie întreagă de organizaţii ştiinţifice.

Tov. Nicolae Ceauşescu: N-are dreptul. Dacă vrea să se facă doctor honoris causa[,] tot vine la aprobare.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Este vorba de un om care cere să fie[,] bunăoară[,] membru într-o societate ştiinţifică a mecanicilor.

Tov. Florea Dumitrescu: Unii s-au dus şi direct şi au venit după aceea să ceară valută.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ministerul de Finanţe are ordin că nu poate să elibereze valută nimănui.

Tov. Florea Dumitrescu: N-am dat la nimeni. Tocmai de aceea am venit cu propunerea.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Mi se pare că este bine să se ştie care sunt formele cu care cineva poate să se afilieze la o organizaţie ştiinţifică internaţională sau naţională străină pentru că omul[,] neştiind[,] poate să greşească şi atunci este bine să se ştie, să se fixeze cu ce forme şi cum şi când poate să facă acest lucru.

Tov. Florea Dumitrescu: Ce facem cu cei afiliaţi[?]

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cine s-a afiliat fără aprobare nu capătă un leu.

Tov. Florea Dumitrescu: Dar cei care s-au afiliat cu aprobare n-au un document [care să ateste acest lucru].

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu trebuie să le dăm un document.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Susţin însă că trebuie să existe o hotărâre care să fie publicată[,] ca acest lucru să-l ştie toţi. Cel mai bun lucru este ca această socoteală să fie cunoscută şi de aceea mi se pare că este necesară o asemenea hotărâre.

Tov. Paul Niculescu-Mizil: Să stabilim ca C[omitetul de] S[tat pentru] C[ultură şi] A[rtă] şi Consiliul de Cercetări Ştiinţifice să aibă această sarcină şi să fie ratificate de secretariat şi atunci se reglementează în mod clar şi oamenii ştiu.

Tov. Dumitru Popescu: Aici, în expunerea de motive, se scrie să nu fie publicată hotărârea.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Să fie publicată, altfel nu are nici un sens.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cum am făcut şi cu celelalte, cu abonamentele, cu corespondenţa.

Tov. Ion Stănescu: Şi a avut mare eficienţă. Este bine că reglementăm prin hotărâre, dar aş mai propune, dacă sunteţi de acord, să dăm sarcină C.N.C.S. să se reglementeze şi problema materialelor, comunicările care pleacă, persoanele în cauză, în afară.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nimeni nu poate face comunicări fără aprobarea conducerii instituţiei unde lucrează. Şi aceasta mi se pare că este reglementat în legea cealaltă.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Asupra acestui capitol vă rog să ne gândim bine pentru că, până la sfârşitul sfârşitului, participarea la lucrările unui Congres, participarea la o asociaţie internaţională ştiinţifică implică o participare activă. Este fără discuţie că oamenii se duc acolo să facă comunicări. Este un obicei general admis. Sigur că aceste comunicări pot să fie rezultatul unor lucrări pe care le face el[,] care nu sunt legate de cercetări ştiinţifice eventuale care se fac în cadrul institutului respectiv. Când face aceste lucrări în cadrul institutului respectiv n-are voie să facă o astfel de comunicare decât dacă institutul respectiv este cel care îi spune să o facă, dacă atunci când el are o lucrare personală şi în cadrul unei discuţii ştiinţifice vorbeşte despre acest lucru, acest lucru nu poate fi împiedicat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este reglementată nu numai în România, în cele mai dezvoltate ţări (sic!). Nu mă refer la istorie, lingvistică, ştiinţe sociale. În problemele tehnice, oricare când se angajează într-un institut de cercetări, în oricare ţară din lume, tot ceea ce lucrează este proprietatea institutului şi el n-o poate face publică decât cu aprobarea celui care conduce. Sigur că participă la comunicare şi spune nişte lucruri generale despre electronică, care sunt publicate în toate manualele, dar descoperirile pe care le face în activitatea de cercetare sunt proprietatea celui care le-a angajat. Dacă el ar lucra de unul singur şi n-ar fi angajat, atunci le-ar da drumul. În momentul în care este angajat, toată activitatea lui de cercetare este proprietatea institutului care l-a plătit. Participarea lui la Congres trebuie să se facă cu aprobarea institutului şi comunică ceea ce este socotit de institut că poate să comunice.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Părerea mea este că asupra acestui capitol să începem prin a ne informa exact.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi am trimis în judecată şi avem o lege cu păstrarea secretului şi mă miră că [preşedintele Consiliului Securităţii Statului, Ion] Stănescu spune că nu este lege, că spune că pentru orice divulgare a secretului merge până la pedeapsă, şi ce să publice. Nu poate publica nici în revistele româneşti.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Sunt două lucruri distincte. Asupra acestui capitol trebuie să fim foarte atenţi. Dacă eu divulg un subiect de cercetare sau rezultatele unei cercetări într-un institut în care sunt angajat, sunt pasibil de pedeapsă, dar aceasta nu înseamnă că în afară de acest lucru nu mai am dreptul să gândesc ştiinţific, să scriu ştiinţific şi să fac cu gândirea mea ştiinţifică ceea ce cred că trebuie făcut, adică să public acest lucru, să fac o comunicare pe un subiect care nu face parte din planul de cercetare al institutului respectiv, pe care îl lucrez la mine acasă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Unde îl lucrezi la dumneata acasă?

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Se poate întâmpla acest lucru în foarte multe cercetări. Este valabil în tot ce priveşte creaţia literară, în domeniul ştiinţelor, în cercetarea matematică eu pot să fac anumite lucrări de cercetare matematică în cadrul unui institut în care sunt angajat şi pot să fac la mine acasă, de unul singur, pe anumite probleme pe care mi le pun singur. Acelaşi lucru se poate petrece în ce priveşte cercetarea medicală, pot să am o cercetare proprie pe care o urmăresc eu, prin propriile mele mijloace, şi până la sfârşitul sfârşitului nu există aproape disciplină unde această socoteală să nu fie valabilă. A lua această hotărâre, n-are nimeni voie să facă o comunicare decât dacă este aprobată de institutul respectiv, mi se pare că este o hotărâre asupra căreia să revenim.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici nu este nevoie să facem o hotărâre pentru că avem o lege.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Pentru că o asemenea lege nu avem. Avem o hotărâre prin care pedepsim disciplinar pe cei care publică înainte de a fi publicat în ţară.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Pentru că avem o lege în care s-a reglementat cum se poate publica, inclusiv scoaterea unui manuscris literar fără aprobare este supusă pedepsei prin lege. Dumneata, în momentul în care trăieşti şi mănânci pâine în România, trebuie să vii să predai aceasta în România. Iată, îl iau pe bietul [inginer Henri] Coandă, care vrea să vină în ţară. Spune: nu pot să dau nimic din rezultatele mele, tot ceea ce descopăr trebuie să vând americanilor până la 85 de ani şi îi dau 2000 dolari lunar pentru 6 luni de lucru acolo, 6 luni în Franţa. Spune: tot ceea ce descopăr sunt vândute pentru 10-15 ani (sic!).

Sunt reguli internaţionale.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Sunt contracte, nu reguli.

Cum această socoteală, care ne-am hotărât să fie hotărâre internă, a devenit lege?

Tov. Nicolae Ceauşescu: În ceea ce priveşte activitatea ştiinţifică, am hotărât că activitatea de cercetare este patrimoniul statului.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Numai că asta este una şi alta este să spună: orice comunicare trebuie aprobată. Este o diferenţă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici nu se poate. Dacă vrea să se ducă să facă o comunicare, el a încălcat legile statului nostru socialist.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Eu socotesc că nu este bine. Înainte de a face un asemenea lucru, să ne gândim.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă îl avem.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Eu cred că nu-l avem.

Tov. Gheorghe Stoica: Dacă este vorba de comunicări în interiorul ţării[,] să se vadă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu, nici în ţară. Ce[,] în interior secretul nu există?

Tov. Gheorghe Stoica: Cred că tov. Maurer se referă la activitatea în afară.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: La activitatea ştiinţifică făcută în afara institutului. Este bine, înainte de a lua o hotărâre, să vedem cum stau lucrurile peste tot. Un matematician poate să lucreze la nu ştiu câte teme în cadrul unui institut, n-are voie să facă nici o divulgare despre acest lucru, dar poate acasă să studieze o problemă matematică şi este proprietar asupra cercetării.

Tov. Gheorghe Stoica: Nu există în practică acest lucru.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să revenim la afilierea aceasta.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Documentul poate să fie o hotărâre a Consiliului de Miniştri şi este o hotărâre ca şi toate celelalte şi supune Secretariatului [C.C. al P.C.R.] acest lucru, aşa cum Consiliul de Miniştri numeşte anumiţi demnitari în stat[,] dar pentru care nu poate să facă numirea decât dacă are o aprobare de partid.

Punctul 12: Proiectul de decret privind extrădarea.

– Toţi tovarăşii sunt de acord.

Punctul 13: Proiectul de hotărâre cu privire la folosirea fondului locativ de reprezentanţele străine din R. S. România.

Toţi tovarăşii sunt de acord.

Punctul 14: Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei „Ansamblu de locuinţe în zona Dărmăneşti – Piatra Neamţ”.

Toţi tovarăşii sunt de acord.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Urmează ca viitoarea şedinţă s-o ţinem peste o lună.

ILUSTRAŢII

Primirea oficială a savantului Henri Coandă de către Nicolae şi Elena Ceauşescu (9 iulie 1967).

Sursa: Arhivele Naţionale ale României, Fototeca online a comunismului românesc, cota 418/1967, fotografia #G240.

Un cadou pentru Nicolae Ceauşescu, la împlinirea vârstei de 55 de ani. Liderul suprem al P.C.R. a primit din mâinile lui Ilie Verdeţ diploma de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti (26 ianuarie 1973).

Sursa: Arhivele Naţionale ale României, Fototeca online a comunismului românesc, cota 3/1973, fotografia #E578.

Elena Ceauşescu primeşte titlul de profesor onorific al Universităţii Naţionale de Inginerie din Lima (Peru, septembrie 1973).

Sursa: Arhivele Naţionale ale României, Fototeca online a comunismului românesc, cota 68/1973, fotografia #AA181.

Nicolae Ceauşescu primeşte titlul de Doctor Honoris Causa (Beirut, Liban, februarie 1974).

Sursa: Arhivele Naţionale ale României, Fototeca online a comunismului românesc, cota 9/1974, fotografia #AA194.

Elena Ceauşescu primeşte titlul de Doctor Honoris Causa (Argentina, 7 martie 1974).

Sursa: Arhivele Naţionale ale României, Fototeca online a comunismului românesc, cota 48/1974, fotografia #AA233.

Nicolae Ceauşescu primeşte titlul de Doctor Honoris Causa (Argentina, 7 martie 1974).

Sursa: Arhivele Naţionale ale României, Fototeca online a comunismului românesc, cota 48/1974, fotografia #AA234.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Ce sa inteleg? ca Basescu e Ceausescu, iar Ponta este Ion Gheorghe Maurer. Neinteles de dictator :D
    Disputa nu a fost politica, intre doi politicieni, caci pe fir intrase si revista Nature.
    Cred ca paralela gasita este total nefericita!

    • Poate viceversa …
      „Paralela” este, de fapt, o readucere aminte a unui scandal enorm. Unii îl doresc uitat pentru a putea să revină la „butoane”. Dacă le dăm peste mână cu documente istorice, s-ar putea să se potolească înainte de a fi prea târziu.

      • With all due respect, prea multă corectitudine politică strică. Între Ponta și Băsescu nu e vorba de o divergență de opinii, disputa nu a constat în marca de mașină preferată sau culoarea ochilor partenerei.

  2. Articolul este interesant pt ca aduce din memoria timpului una dintre bornele istorice care a marcat începutul ingropari activitatii stintifice si creative in Romania comunista (dupa ce abia se dezmortise).
    Dar ati inceput cu stangul. Conflictul privind teza de doctorat a lui Ponta nu a fost intre el si Basescu ci intre intelectualitatea romaneasca care si-a construit cariere profesionale si stiintifice muncind din greu, facand sacrificii (inclusiv materiale), de multe ori lasand viata personala la o parte si o gasca de politruci care a considerat ca are nevoie de un mot cu doctorat si al carei prima figura a fost Ponta. L-au scos pe Basescu in fata ca sa arate masei mai putin educate ca este de fapt un conflict politic. Va rog, nu ne aburiti.

    • In principiu ceea ce spuneti e adevarat.

      Totusi merita mentionat faptul ca „intelectualitatea” romaneasca (cand aud termenul asta maduce gandul imediat la „capuţiniştii” lui nenea Iancu :-D ) s-a obisnuit relativ usor cu calitatea de plagiator a lui Ponta si nu putini au fost aceia care au dat cuminti din cozi in timp ce rontaiau oscioarele imprastiate cu generoziatate de „muzeffer kupiala yapiştir” – musafirul copy paste – dupa cum il alinta”o anumita parte” a presei turcesti pe cand isi repara in mod stategic genunchiul acolo, ca sa nu dea bot in bot cu procurorii basisti de la Bükreş. Basescu, fara a fi „intelectual” (ba dimpotriva :-D ), a fost singura personalitate romaneasca cu priza la public care a atacat continuu impostorul plagiator cocotat pe prostia, indiferenta si suficenta romanilor, la butoanele statului. Merita de asemenea mentionat ca Monica Macovei a facut acelasi lucru, numai ca din pacate capacitatea ei de influnetarea e opinie publice romanesti e foarte scazuta.

      Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului :-D :-D :-D

      • In nici un caz nu vreau sa minimizez meritul lui Basescu. Si in acest moment este singura voce coerenta si insistenta a opozitiei. La fel cum nu poate fi minimizat meritul unui segment important din presa. Dar daca va uitati, veti constata ca toti sunt oameni care s-au dedicat profesiei (sau functiei; cu bune si cu rele, cu un stil poate nu foarte cizelat, Basescu s-a inhamat la caruta si a tras). De asta am si evitat sa folosesc termeni gen „doctorat” sau „mediu academic”. Si mie mi s-a parut cam de lemn „intelectualitate” dar nu am vrut sa fiu restrictiva.
        Problema este ca introducerea reduce problema la Basescu vs Ponta, adica la un conflict politic nu la unul al valorilor.

        • Introducerea readuce aminte un eveniment foarte cunoscut pentru a-l ajuta pe cititor să înţeleagă faptul că „impostori au fost, impostori sunt încă”.

        • Băsescu COERENT ? Mai ale de cînd nu mai e președinte ?

          Oameni buni, dacă asta e COERENȚĂ, sîntem pierduți.

          Tocmai pierderea (abandonarea ?) minimei sale coerențe ce, pînă la urmă, i-a asigurat victoria în toate confruntările cu PSD (și nu numai), MI L-A ARUNCAT în IMENSA groapă cu români ”vioi”, ”inteligenți” și ”buni de gură”.

          DAR infernal de INCOERENȚI.

          Vezi și ”Eppur si muove” (Galileo Galilei).

          • Dece „sîntem”? vorbiti in numele dvoastra.
            Sau a lui Ponta, pe care probabil ca il gasiti coerent.
            Si lasati-l pe Galileo, ca pare la fel de potrivit ca inceperea articolului cu „disputa politica” dintre dictator si plagiator cind unul a fost descoperit ca a plagiat.

    • Pe asa zisa „intelectualitate romaneasca”, aia care a muncit din greu, a verificat-o cineva la titluri ? Eventual cum a girat obtinerea unor titluri stiintifice frauduloase ca doar cei in cauza nu s-au facut doctori de capul lor. Sau daca nu te numesti Ponta treci neobservat ? Cunoscatorii apreciaza cam la 90% plagiate lucrarile de doctorat,masterat si chiar de licenta fara a mai pune la socoteala comunicari „stiintifice”,articole,colaborari,etc.Vorba aia, „cartile din carti se scriu”. Daca nu ridici capul prea sus ai toate sansele sa ramai „onest”. Acum cativa ani ,dupa ce a fost numit ministru,personajul a fost dat in vileag de fostii colegi ca lucrarea de doctorat era copy-paste cap coada. Fiind intrebat unul dintre revoltati, prof.dr. evident neverificat, de ce nu a sesizat plagiatul la vremea respectiva adica cu multi ani in urma,a spus ca nu si-a inchipuit ca personajul va ajunge asa de sus depasindu-si conditia intelectuala ,politica si sociala intr-un asemenea mod scandalos.Deci „deranjul” a intervenit cand individual s-a ridicat prea mult deasupra celorlalti. Cine are curiozitate sa verifice aceasta postare poate consulta presa vremii.Asa ca plagiatul lui Ponta,discutabil din unele puncte de vedere,nevalidat de Inalta Curte de Casatie si Justitiea, fost mai degraba o rafuiala politica decat o revolta a „intelighentiei” romanesti a carei reprezentant parte activa la dezvaluirie a fost un ministru fara bacalaureat !

  3. Iepocal!!!!

    Tov. Ion Gheorghe Maurer: Eu pot să vă spun că sunt o serie întreagă de persoane care s-au afiliat la o serie întreagă de organizaţii ştiinţifice.

    Tov. Nicolae Ceauşescu: N-are dreptul.

    Ceasca a fost cum a fost, si acum ce avem???
    In vara lui 2012 scenele oribile cu Pop care alergat sa opreasca o comisie carecumva sa nu declare plagiatul intr-o lucrare de doctorat, dupa care, mai tarziu, insusi proprietarul tezei de doctorat si-a recunoscut plagiatul…

    Mare rusine tuturor celor care l-au servit pe impostorul DOTTORE in 2012!!!

    Pana si pe vremea lui Ceasca mai erau voci care se opuneau…

    Acum ai libertatea de a gandi si de a te exprima….
    Evident ca ai si o responsabiltate.
    Cred ca este nevoie sa fie pedepsiti toti cei care au ajungat împingerea fraudelor atat de sus!

  4. @ autor

    „Un cadou pentru Nicolae Ceauşescu, la împlinirea vârstei de 55 de ani. Liderul suprem al P.C.R. a primit din mâinile lui Ilie Verdeţ diploma de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti (26 ianuarie 1973).”

    Dupa parerrea mea cel din fotografie este Paul Niculescu – Mizil (pare-mi-se ca pe vremea aceea era Minstrul Invatamantului ). S-ar putea sa ma insel dar pentru corecta informare (nu din alte motive) ati pute sa faceti o „dubla” verificare.

  5. Oribil, intr-adevar… iti vine sa spargi televizorul dupa 40 de ani.

    Totusi, ce are a face doctoratul lui ponta cu afilierea cercetatorilor la organizatii din afara?
    Ati inceput si dumneavoastra sa cautati musai motive sa-l introduceti pe basescu in articol?

      • Eu am inteles asa aceasta paralela:
        dictatorul base, urmand exemplu dictatorului anterior, a interzis tanarului genial viorel ponta sa se afilieze la vreo asociatie de intelectuali si, din acest motiv, el nu a putut sa confrunte ce a scris cu alte scrieri, cazand astfel peste un text care deja fusese scris de altcineva, (cu exceptia fonturilor, evident, de unde s-a tras concluzia ca nu este copiat).
        Se poate intampla cu aceeasi probabilitate ca in exemplul cu maimuta care ar putea dactilografia operele lui Shakespeare.

        • Fotografiile de la sfârşitul textului nu au fost alese întâmplător. Un impostor primea titluri peste titluri în urmă cu patru decenii şi altul a ajuns în funcţia de prim-ministru după ce a susţinut o teză de doctorat „cu cântec”.
          Nota bene! La şedinţa din 14 iulie 1970 a participat şi … Ion Iliescu.

          • Diferenta consta in faptul ca ala putea sa-si primeasca ce titluri vroiau muschi lui, pentru ca era dictator cu acte-n regula.
            Titlurile academice nu erau decat niste recertificari periodice, ca sa se puna ceilalti bine cu puterea, in timp ce ponta si-a obtinut pozitia de prim ministru printr-un lant de furtisaguri si aranjamente dintre care doctoratul este doar unul, avand sprijinul unui partid format din indivizi de aceeasi teapa cu el.
            Paralela pe care o faceti este ceva ce se numea „tragere in tema” pe vremea cand exista revista REBUS de cuvinte incrucisate.
            Subiectul despre conditiile aberante pe care le-a impus conducerea de partid si de stat cercetarii in epoca de aur este mult mai grav; asocierea cu cazul ponta il trivializeaza.

            Din textul pe care ni-l infatisati (dupa ce trecem de introducerea neinspirata) reiese clar ca partidul stat nu-si facea nicio problema in ’70 despre respectarea legilor. Daca nu este lege sau legea spune altceva hotaram noi (cc al pcr respectiv nc fiul genial al poporului) aici, iari asta va fi lege de acum, pana cand noi ne vom razgandi.

            Am avut in fata ochilor prin 87-88 un document (ordin de ministru MIET sau cam asa ceva) prin care se impunea inginerilor din cercetare in domeniul electronica si automatizari obligatia sa scoata complet din proiecte cuprul ca material conductor si sa-l inlocuiasca cu fierul.
            Asta era probabil rezultatul cantitatii uriase de otel care apasa pe capul de locuitor al romaniei de nu mai stiam ce sa facem cu el si probabil faptului ca proiectul gigantic de exploatare a cuprului din Calimani esuase. Nu erau permise niciun fel de exceptii, doar in mod ultra-exceptional, daca era vorba despre un produs destinat exportului si numai cu conditia (tineti-va bine!) ca beneficiarul sa fi solicitat in mod expres utilizarea cuprului :). Care om normal din lumea larga si-ar fi imaginat ca undeva intr-o tara va fi decretat fierul ca conductor standard astfel incat sa trebuiasca sa mentioneze in mod clar optiunea pentru cupru.
            Noroc ca si pe vremea aceea inginerii din domeniu aveau simtul umorului; unii insa au pus botul si s-a fabricat, de exemplu, cablu coaxial din otel, care era aproape ca un arc; daca vroiai sa orientezi antenna tv intr-o alta directie riscai sa fii azvarlit de pe casa (razbunarea iubitului onducator daca nu vroiai sa vezi telejurnalul :)).
            Asadar, nu se sfiau, ajunsi la varful de putere imaginabila sa modifice, dupa plac, nu numai legile statului, fara sa consulte oamenii pe care ii afectau, dar si legile fizicii, fara macar sa-l consulte pe Ohm.

            Epigonii astia, de dupa 89 vin doar sa-si traga fiecare drepturi pe care le aveau numai dictatorii inainte (vezi si @lucid spune: 25/05/2016 la 21:33 ) dar nu-si dau seama ca pur si simplu devalorizeaza insusi conceptul de doctorat.

          • @ donquijote
            Am înţeles ideile dv. şi ale lui „lucid” şi sper să revin cu argumente şi detalii suplimentare în volumul pe care îl pregătesc. Trivialitatea pe care o menţionaţi (eu o numesc „trimitere în derizoriu”) se poate observa chiar la Nicolae Ceauşescu şi, sunt de acord cu dv., era foarte gravă – la fel ca în situaţia nefericitului Ponta, prizonierul propriei greşeli şi al sistemului politic pe care îl reprezintă. Deşi nu a fost membru al PCR, fostul prim-ministru a preluat „drepturi pe care le aveau numai dictatorii inainte” (exact aşa spuneţi în mesajul dvs. şi sunt de acord cu afirmaţia respectivă). Acesta este rolul introducerii pe care nu o agreaţi. Este dreptul dv. şi vi-l respect.

            • eram gata sa continui cu impresiile mele despre doctoraturile cuplului Ceausescu, dar m-ati pierdut cu „nefericitului Ponta, prizonierul propriei greşeli şi al sistemului politic pe care îl reprezintă”.
              Puteti sa-i plangeti in continuare de mila. Nu cu mine de aceeasi parte.

  6. Pe tema asta circula un banc:

    El (Ceaușescu) este ”Doctor hoinaris causa” și EA ”hormonis pausa”.

    Rîdeam a plînge.

  7. Oportunitatea articolului e justificata de pastrarea unei mentalitati complet nocive in cercetarea si mediul academic romanesc, continuata mai voalat dupa 89. (se intreaba retoric de ce nu sunt universitati romanesti in top 500, premii internationale, descoperiri revolutionare, etc…. desi avem olimpici si talente insa aparent paradoxal politicienii si „leaderii” isi trimit copii sa invete si se trateaza in strainatate)

    Insistenta politrucilor de a controla domenii de care nu au habar in afara de faptul ca vor sa fie sefi peste tot ce misca si sa ia ce nu le apartine duce la astfel de situatii, in care un „sef” care nu a produs nici macar o opinca pentru export (acolo unde insista sa se duca hrana si rodul muncii „tutulor romanilor, indiferent de nationalitate”) da ordine asupra organizarii si efectuarii cercetarii stiintifice, etc.

    Cam asta a fost „esenta” gandirii comuniste autohtone: „tovarasi, sa punem totul in comun de bunavoie, iar eu si Comitetul va va spune ce, cand, si cum le puteti folosi”.

    Nu contesta nimeni dreptul la opinie, insa un politruc catarat in functii de conducere nu emite opinii, (pentru ca stie ca nu le asculta nimeni din lipsa de valoare) ci da ordine bazate doar pe dorinta de a controla pe altii sau pe ce i se spune de cei care l-au pus in scaun.

    In filonul asta de gandire s-a produs „geniul carpatin” si „tovarasa academician profesor doctor inginer etc.”: prin minciuna si furt nerusinat, pornind de la propaganda ieftina (si bineinteles mincinoasa si contra-productiva) ca cercetarea apartine „popolurui” urmata in pasul doi de insusirea creditului pentru munca altora. Un memento de „gandire „originala” bazata pe o informatie despre contractul de colaborare al lui Henri Coanda ( -…pai si capitalistii – pe care ii condamnam in rest – fac cam tot asa…)…

    Sa nu uiti, Darie… (altfel ajungi – tu sau copii tai – din nou la cozi la paine pe cartela in timp ce „dusmanul de clasa” face ratii doar pentru cei de pe naveta spatiala…)

  8. 1. Ponta a furat in teza de doctorat.
    2. Furtul a fost sesizat de revista Nature.
    3. Din revista au luat informatia ceilalti.

    JOS BASESCU!

  9. Petre Opris: dumneata nu pricepi un lucru elementar. Inainte de 1989 nicu si leana erau SINGURII IMPOSTORI CU TITLU DE DOCTOR. De ce? Simplu, pentru ca – pentru a-si pastra aura de savanti – interzisesera celor din nomenclatura sa fraudeze cat de putin la doctorat. Cunosc bine doctoratele lui Zoe, Valentin (la el am asistat la sustinerea publica intr-o aula a facultatii de fizica) si al lui Nicusor. Teze impecabile, prezentari bune (ca invatasera o parte ca poezia nu conteaza). Ca au fost ajuttai de mentori de valoare precum Apolodor Radutza si actualul academician ex-penetzeu Aurel Sandulescu – Valentin si Vlad Valentin (actualul presedinte al Academiei) si colegul meu Dragos Popa – Nicusor e alta treaba, dar aveau pe cine sa ajute. Tezele copiilor ceausescu sunt si acum publice (am cartea lui Nicusor despre laseri) si sunt inatacabile. Dezastrul a venit dupa 1990 cand toti amaratii pretinzand ca nu li s-a dat voie sa faca un doctorat (aiurea, se cereau aprobari dar nu exista un caz respins la inscriere) s-au repezit sa se doftoriceasca prin plagiat si impostura generand apoi si ei alti „doctori”la fel de impostori. Cam 10% din cei cu titlul de doctor in viatza corespund cerintelor minime occidentale. Dar cei 90% sunt MAJORITATEA si intr-o democratie ei dicteaza. Prostitutia democratiei….

    • Dacă îmi permiteţi, textul de mai sus semnalează un fenomen care durează de foarte multă vreme în România şi nu intenţionez să abordez situaţia din punct de vedere statistic. Frauda săvârşită în momentul elaborării tezei de doctorat nu este mai mare sau mai mică dacă a fost făcută de 100 sau de un milion de persoane înaintea lui Victor-Viorel Ponta sau a Elenei Ceauşescu. În plus, este o fraudă care nu are fără termen de prescripţie.
      În altă ordine de idei, conducătorii de doctorat au obligaţia să îi sprijine din punct de vedere ştiinţific pe cei care aspiră la titlul de doctor. În acest sens, vă pot spune din proprie experienţă că am primit sfaturi valoroase privind metodologia elaborării unei teze de doctorat (aşa ceva nu se învaţă în liceu sau în facultate) şi am avut mai multe ciorne ale tezei mele despre România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Cunosc detaliile sistemului şi cred că este bine să avem mentori.

      • Desigur e nevoie de mentori, asta e rolul conducatorului de doctorat. Cunosc detaliile acordarii tilului leanei – intai i-a spus pas Nenitescu, apoi a acceptat-o Simionescu sr de la Iasi. Teza i-a facut-o – redactat-o, ma rog, profesorul Emilian Bratu (leana era pietena cu d-na Ana Bratu), evident textul era cvasi-perfect, numai ca leana nu a fost in stare nici macar sa-si citeasca prezentarea asa ca a fost penibil la UAIC cand cei care vroiau sa asiste la sustinerea tezei au primit scuzele secretariatului ca s-au incurcat datele, sutinerea avand – cica! – loc cu o zi inainte.
        Prezentarile publice ale copiilor au fost impecabile, chit ca probabil repetasera mult cu mentorii inainte. E o mare diferenta intre doua cazuri izolate de dinainte de 1990 si dezastrul care a urmat.

        • Mulţumesc. Am pus în arhiva personală şi aceste informaţii interesante, pe care nu am cum să le găsesc în documentele din arhive.

  10. dle Opris,
    daca Istoria de miine se va scrie cu asemenea afirmatii, le pling de mila nepotilor mei:
    – „la fel ca în situaţia nefericitului Ponta, prizonierul propriei greşeli şi al sistemului politic pe care îl reprezintă”

    – „În curând se vor împlini patru ani de la declanşarea oficială a conflictului dintre doi lideri politici români, Victor-Viorel Ponta şi Traian Băsescu, privind teza de doctorat a fostului prim-ministru al României.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro