joi, martie 28, 2024

Comitetul Isărescu și democrația trimisă în vacanță

Comitetul Isărescu și democrația trimisă în vacanță

E vară, lumea e cu gândul la vacanțe, plecări și distracție. Decidenții noștri s-au gândit să trimită și democrația în vacanță. O vacanță din care s-ar putea să nu se mai întoarcă vreodată.

Quod licet iovi non licet bovi.

Despre ce e vorba ? Despre un  proiect de lege privind supravegherea macroprudențială a sistemului financiar național. Potrivit acestuia, va fi creat un comitet cu un nume la fel de pompos ca cel al proiectului de lege –  Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudenţială.  În mod concret, acest comitet va fi responsabil de salvgardarea stabilității financiare și va fi format din reprezentanți ai BNR, ai ASF și ai Guvernului. Președinte va fi nimeni altul decât președintele  BNR, adică Mugur Isărescu. Rolul acestui „comitet al înțelepților” va fi acela de a emite recomandări și avertizări, iar destinatarii săi, printre care Guvernul României, au obligația, potrivit proiectului de act normativ, să adopte măsurile recomandate, în cazul Guvernului prin inițierea de proiecte legislative.

Tradus pe înțelesul tuturor, asta înseamnă că cele 9 persoane care vor forma consiliul general al Comitetului vor căpăta indirect, dar de facto, dreptul la inițiativă legislativă. 9 tehnocrați vor putea, practic, impune Guvernului să inițieze proiecte de lege, în timp ce cetățenii obișnuiți au nevoie de nici mai mult, nici mai puțin, de 100.000 de semnături pentru o inițiativă legislativă. Dar se pune întrebarea – cei 9 tehnocrați, pe cine reprezintă ei? Care e legitimitatea lor democratică, cine îi alege și în numele cui decid? Cine îi va controla ? În fața cui vor răspunde ? Evident, în fața nimănui. Nici măcar în fața legii, pentru că, în conformitate cu  proiectul de lege, activitatea din cadrul consiliului general al Comitetului nu atrage o stare de incompatibilitate ori de conflict de interese în sensul prevăzut de Legea nr.161/2003 privind prevenirea și sancționarea corupției[i] ori cel prevăzut în legile speciale care guvernează statutul autorităților din care fac parte aceste persoane.

Tirania tehnocraților?

Proiectul de lege nu e o excepție, ci se înscrie într-o tendință tot mai accentuată de marginalizare a democrației și de substituire a instituțiilor reprezentative prin corpuri de experți nealeși, nereprezentativi și necontrolați democratic.  Și nu e vorba doar de România, ci de întreaga Europă, care se transformă din ce în ce mai mult într-o anexă a industriei financiare reprezentate printr-o nouă castă – tehnocrația. O castă care efectiv șterge pe jos și dă de pământ cu rezultatele alegerilor democratice, impunând șefi de guverne nealeși, cum a fost cazul Italiei sau Greciei, care decide în spatele ușilor închise viitorul națiunilor și viitorul Europei. Într-un recent articol din Le Monde Diplomatique, fostul Ministru de Finanțe al Greciei, Yanis Varoufakis, povestește cum președintele Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, a convocat în seara de 27 iunie 2015 o întâlnire a membrilor grupului, la care nu a invitat reprezentanții Greciei. Atunci când Varoufakis a protestat cerând clarificări legale, răspunsul pe care l-a primit a fost acesta – Eurogrupul nu are existență legală! E vorba de un grup informal, prin urmare nici o lege scrisă nu limitează acțiunea președintelui. Și totuși, Eurogrupul, această adunare informală, decide în acest moment soarta  statelor. Oare aceasta e Europa pe care ne-o dorim, la care au visat fondatorii ei? Inutil să mai spunem că proiectul de lege care prevede crearea “comitetului celor 9 înțelepți” este consecința unor regulamente și recomandări europene[ii].  Nu mai este un secret că Uniunea Europeană s-a transformat într-o mașinărie ultra-liberală în care decizia politică și guvernanța economică sunt  tot mai separate.

Noi, în România, asezonăm această tendință europeană cu ceva condimente locale, cum ar fi, de exemplu, receptivitatea docil-colonială în fața unor inițiative  private, precum  Coaliția pentru Dezvoltarea României sau  predilecția pentru un stat securist, ce conferă un rol din ce în ce mai mare serviciilor secrete. Deși avem asociații patronale reprezentative la nivel național, care promovează  interesele capitalului și ale angajatorilor, Guvernul României semnează  acorduri de colaborare cu o inițiativă economică privată a com­paniilor și băncilor românești cu capital străin – Coaliția pentru Dezvoltare. În 10 luni, de când a fost creată Coaliția, aceasta a fost consultată de aproape 20 de ori, în timp ce Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, creat în 2011, din care fac parte și patronatele reprezentative la nivel național, abia dacă s-a întrunit de câteva ori! Nici serviciile nu stau degeaba – conform noii Strategii de Apărare, cultura, educația și demografia au devenit recent, sub aplauzele entuziaste ale unor naivi, componente ale securității naționale, rezultatul fiind acela că atât SRI, cât și CSAT – ambele instituții complet netransparente și sustrase oricărui controlul democratic – vor putea interveni direct în chestiuni legate de aceste domenii. Nu se știe cum, tot SRI și-a tras în portofoliul său de activități lupta împotriva corupției, proclamând fenomenul corupției o „amenințare la adresa securității naționale”. Modalitatea prin care SRI înțelege să se implice în lupta împotriva corupției ridică multiple semne de întrebare și naște, pe bune dreptate, așa cum a arătat Uniunea Națională a Judecătorilor din România o suspiciune rezonabilă de implicare a SRI în actul de justiție dincolo de limitele legii.

Grupuscule informale, în care se amestecă oameni de afaceri, bancheri influenți și servicii secrete  – iată gașca ce se erijează în promotor al binelui public, sub titulatura de tehnocrație. Ascensiunea lor este direct proporțională cu reculul democrației – orice porțiune de teren câștigată de ei e o pierdere pentru democrație. Grav este că procesul de  marginalizare  a democrației are loc pe fondul unei pierderi de legitimitate a instituțiilor democratice – Parlamentul, Guvernul, partidele politice au ajuns la cele mai joase niveluri ale încrederii din ultimele decenii, în timp ce încrederea în instituțiile nealese, cum e armata, SRI,  DNA e în creștere, laolaltă cu preferința pentru un premier tehnocrat. Și asta atât în România, cât și în Europa. Oare ar trebui să ne mire această pierdere a legitimității instituțiilor democratice?

Politicul, în subordinea economicului

Nu. La ce altceva ne-am fi putut aștepta ? Începând cu mijlocul anilor 70, sub presiunea șantajului exercitat de capital, atât în Europa cât și în SUA, instituțiile specifice democrației reprezentative au încetat să mai livreze bunurile publice și prosperitatea pe care le așteptau cetățenii lor. Apogeul ascensiunii neoliberalismului fost atins în criza din 2008. În România, guvernarea democratică nu și-a îndeplinit niciodată promisiunea de mai bine făcută în 1989 – după 25 de ani, puterea de cumpărare a românilor a crescut cu ceva mai mult de un sfert, dar rata efectivă de taxare a salariaților s-a dublat din 1989 încoace (de la 13,4% la 27%), inegalitatea a crescut, accesul la bunurile publice s-a diminuat. Se creează, și la noi, și în Europa,  impresia că guvernele și instituțiile alese democratic nu mai acționează în interesul cetățenilor. Și pe bună dreptate. Politicienii au devenit bufonii capitalului – iar termeni precum politizare sau politică au devenit sinonime cu neseriozitatea, minciuna și corupția. De mai bine de 40 de ani încoace, economicul și-a subordonat încontinuu politicul, golindu-l de sens și deschizând astfel drumul către marele vis al neoliberalismului – ocuparea  spațiului unde se iau deciziile de o elită restrânsă. Această elită  se erijează sub titulatura pretins neutră de tehnocrat preocupat  de stabilitatea financiară,  de securitatea națională, de riscurile sistemice sau riscurile la adresa securității țării. Folosirea manipulativă a cuvintelor precum  riscuri și stabilitate își găsește un ecou puternic în mentalul unei populații amenințate de o insecuritate economică crescândă, făcând-o să accepte fără nici o rezistență, ca sub imperativul urgenței, cedarea unor  spații de decizie în mod tradițional rezervate instituțiilor democratice, reprezentative.  Versiunea de sistem politic către care ne îndreptăm este aceea în care puterea este organizată în jurul unui principiu oligarhic-tehnocrat,   democrația se reduce le libertăți economice și din care drepturile politice și sociale sunt evacuate. O societate în care piața nu va mai fi îngrădită de politic, pentru că politicul i-a fost subordonat, în care vocea cetățenilor va deveni din ce în ce mai irelevantă, fiind înlocuită cu vocea tot mai puternică piețelor.

Unii se tem ca democrația se autodistruge. Că revendicările crescânde ale majorității vor propulsa guverne care vor adopta măsuri populiste, ce vor duce la îndatorări peste măsură ale guvernelor si, în cele din urma, la prăbușiri ale economiilor naționale. Dar nu există nici o dovadă empirică care să ateste vreo legătură  între cheltuielile sociale și gradul de îndatorare al statelor  – din contra, statele din sudul Europei, care sunt cele mai apăsate de datoria publică, sunt și cele care aveau cheltuielile sociale cele mai mici. Ceea ce vedem este exact opusul – statele cele mai îndatorate sunt cele care au cele mai dezvoltate sectoare financiare; există o corelație directă intre dimensiunea sectorului financiar și datoria publică.  Nu revendicările sociale sau salariale ale majorității au pus presiune pe state și bugete, ci acordarea de tot mai multe privilegii capitalului financiar – mai întâi, prin scăderea continuă a impozitării marelui capital, care a dus la diminuări ale încasărilor statului și respectiv, îndatorarea sa, iar apoi, după 2008, prin  nevoia de a salva marele capital ajuns la ananghie, reprezentat de  câteva bănci considerate  too big to fail. Democrația nu se autodistruge prin vocea poporului. Ea este trimisă în vacanță de către o elită economică  din ce în ce mai puternică – o vacanță care i-ar putea deveni și mormântul.


[i] Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităților publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției

[ii] în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. pe scurt, niște oameni care, măcar prin fișa postului, știu despre ce vorbesc, decid cum să se cheltuie niște bani, în locul unor politicieni avizi de putere, total incompetenți și nepricepuți și care degrabă se dedau la cheltuirea banilor pe care nu-i au. iar asta e, vezi doamne, atac la democrație. problema e, de fapt, cu totul alta: altă comisie, de parcă n-am avea atâtea…

    • Ca stiu sau nu despre ce vorbesc, este o discutie secundara. Poate ca azi sunt 9 „tehnocrati”, dar maine vor fi 9 analfabeti. Mult mai important este sa raspundem la prima „acuzatie” a autoarei – „cei 9 tehnocrați, pe cine reprezintă ei? Care e legitimitatea lor democratică, cine îi alege și în numele cui decid? Cine îi va controla ? În fața cui vor răspunde ? Evident, în fața nimănui.”
      Doamna Victoria Stoiciu pare sa nu stie nici macar cine numeste guvernatorul BNR. Am putea spune la fel de bine ca si Curtea Constitutionala a Romaniie este lipsita de „legitimitate”, pentru ca poate fi formata fix din aceeasi „tehnocrati”.. si chiar exista judecatori apolitici acolo care pot influenta legislatia tarii. O fi rau?..

  2. la cum se pune problema, rezulta implicit si intrebarea daca se justifica si organisme precum ANRE, ANCOM, ANRMAP, ANRSC, ASF si cate or mai fi…

  3. Nici Romania si nici celelalte state nu mai prea exista. Segmentarea in alegatori, politicieni si multinationale s-a produs de mult si se accentueaza cu fiecare zi. Alegerile sint doar un circ necesar, iar comisiile supra-guvernamentale sint necesare pentru a feri economiile de experimente populiste. Tot ce mai putem spera e ca din cind in cind oamenii invata din greseli si corecteaza deciziile proaste din trecut. Exemplu (unul din multe): http://www.bloomberg.com/news/articles/2015-06-16/u-s-bans-trans-fat-in-a-boost-for-palm-oil-and-a-blow-for-pie

  4. Well, în vremuri de tristă amintire, când economicul era total subordonat politicului, rezultatele au fost catastrofale.

    Politicul va avea întotdeauna succes în fața electoratului cu măsuri protecționiste, cu creșteri de taxe, cu creșteri de ajutoare sociale etc. de aceea nu poate fi lăsat să controleze în totalitate economicul. Iar problemele macroeconomice din sudul Europei nu sunt o corelație a cheltuielilor sociale reduse, ci dimpotrivă, o consecință a asumării unor cheltuieli sociale nesustenabile, în raport cu activitatea real productivă din economie.

    Ceea ce ar trebui învățat de la țările scandinave este în primul rând capitalismul autentic practicat de ele în economia reală. Așa ajung să aibă bani pentru cheltuieli sociale. Însă în România, stânga vrea în primul rând controlul politic asupra economiei, îl și deține asupra unor mari sectoare, după care se miră că nu sunt bani pentru cheltuieli sociale.

  5. Am ajuns aici pornind de la discutia de pe pagina de facebook a lui Sorin Ionita.

    Vad ca in text ati scris negru pe alb: „Rolul acestui „comitet al înțelepților” va fi acela de a emite recomandări și avertizări, iar destinatarii săi, printre care Guvernul României, AU OBLIGATIA, potrivit proiectului de act normativ, să adopte măsurile recomandate, în cazul Guvernului prin inițierea de proiecte legislative.”

    Concluzia discutiei de pe acea pagina de facebook (studiind si textul proiectului de lege) a fost ca NU EXISTA aceasta prevedere in proiectul de lege. Peste tot in proiectul de lege e vorba de RECOMANDARI PUBLICE si atat. In cazul in care guvernul ignora aceste recomandari, comitetul trimite IN MOD CONFIDENTIAL alte informatii catre guvern. Si cam asta e tot, decizia finala apartina 100% guvernului.

    Poate ca textul de fata ar avea nevoie de un update, IMHO.

    • Ca o completare: m-am referit punctual la aspectul de mai sus pentru ca pe el e construita intreaga demonstratie.

      Fara acel punct de sprijin, artocolul trebuie rescris in cu totul alta nota.

      • @ Silicon-v
        Probabil va referiti la conclzuiile la care a ajuns Sorin Ionita, dar care nu imi apartin.
        Reiau acest paragraf, pentru care puteti gasi mai jos extrase din textul proiectului de lege:

        “Rolul acestui „comitet al înțelepților” va fi acela de a emite recomandări și avertizări, iar destinatarii săi, printre care Guvernul României, AU OBLIGATIA, potrivit proiectului de act normativ, să adopte măsurile recomandate, în cazul Guvernului prin inițierea de proiecte legislative.”

        Art.4

        (1) Pentru implementarea la nivel naţional a măsurilor necesare în vederea prevenirii sau diminuării riscurilor sistemice, Comitetul este împuternicit:
        b) să emită recomandări adresate Guvernului în vederea iniţierii, în condiţiile legii, a unor proiecte legislative în scopul menţinerii stabilităţii financiare;

        2) Destinatarii recomandărilor sau avertizărilor Comitetului, prevăzuţi la alin.(1) trebuie să
        adopte măsurile corespunzătoare, inclusiv emiterea de reglementări, în vederea respectării recomandărilor sau, după caz, să întreprindă acţiuni în vederea diminuării riscurilor asupra cărora au fost avertizaţi. Destinatarii trebuie să informeze Comitetul cu privire la măsurile adoptate sau să furnizeze o justificare corespunzătoare în cazul în care nu au adoptat astfel de măsuri.

        Cuvantul TREBUIe nu echivaleaza cu o OBLIGATIE?

  6. politicul si economicul se lupta intre ei pentru suprematie din epoca de piatra incoace, cu rezultate care alterneaza: cand castiga unul, cand castiga celalalt. De exemplu, in majoritatea cazurilor de conflicte armate, de razboaie, a castigat politicul asupra economicului. .

    In orice caz, chiar nu inteleg de ce confundati (amestecati) banii si democratia? Ce legatura exista intre cele doua?

    Si daca va este frica de tirania tehnocratilor, nu va este frica de tirania demagogilor? Sau ati uitat de efectele benefice ale falimentului romanesc din anii ’80?

    Cred ca in ziua de azi, avand in vedere amploarea si omniprezenta pe care o au serviciile financiare in viata de zi cu zi a fiecaruia, nu mai putem fi la fel de insensibili fata de „istericalele” investitorilor. Aici e singura smecherie, trebuie sa invatam sa traim impreuna, cetetean si banca, politician si technocrat.

  7. 1.A vorbi de democratie si diminuarea sa prin comitete si masuri tehnocrate, ramine a fi o naivitate (temporara) a teoreticienilor, care inca nu inteleg ca democratia exista doar in tarile economice foarte dezvoltate.Acolo ea s-a impamintenit si cristalizat asemenea unui diamant, format sub presiunea nevoii de dezvoltare economica, imposibila fara eliminarea privilegiilor feudale si ale bisericii, in zorii capitalismului si ,,revolutiei industriale”, apoi in competitia economica mondiala.
    In epoca actuala, a statelor slab dezvoltate sau esuate economic ca Romania (sau Grecia), democratia are ca unica functie alegerea celor care isi vor majora salariile pe baza scaderii celor ale clasei mijlocii si salariatilor, ori vor indatora tara din motive electorale (vezi Grecia).
    2.Simultan cu integrarea in UE, democratia politica sufera o aparenta diminuare, odata ce ,,modelul economic” national, clasic, a suferit restringerea totala de instrumente.Ca membri UE, ne sint interzise restrictii vamale si tarifare, instrumentele financiare/valutare sint apanajul UE, crearea sau ajutorul financiar pentru intreprinderi este interzis, crearea de asocieri si zone de influenta economica oprita, utilizarea bugetului pentru dezvoltare interzisa (prin limitarea drastica a deficitului), etc.
    In situatia data, nu crearea ,,Comitetului Isarescu” a ,,distrus/limitat/eliminat democratia politica – adica posibilitatea/dreptul Romniei de a actiona cum crede si cu ce mijloace le considera necesare pentru dezvoltare – ci insasi integrarea in UE. Integrarea a desfiintat/interzis insasi instrumetul clasic de actiune nationala : modelul de actiune politica, economica si sociala, de dezvoltare nationala aratat, care este expresia principala de existenta si manifestare, a democratiei intr-o tara!
    3.Din ,,libertatea”/democratia (economica si sociala) romaneasca, a mai ramas numai cea bugetara, adica de a stabili taxe, impozite, de a le colecta si distribui sectoarelor bugetare.
    Iata ca acum, UE restringe si aceasta ,,libertate”, care de fapt a fost cea a politicilor/parlamentarilor/guvernantilor de a-si acorda siesi sau unor ,,favorizati” de diferite clase si grade, beneficii banesti ori salariale.
    De fapt, in loc sa fim de acord cu intrarea (sub presiunea UE) intr-un domeniu financiar/bugetar tehnocrat, in care sa nu mai fie posibile excese populiste ori salariale, iata ca ne plingem de aceasta ,,incalcare a democratiei”, de parca in Romania afara de ,,dreptul de a alege”, pe viitorii corupti si beneficieri ai banului public, ar mai exista alt drept democratic.
    4.Integrarea intr-un bloc economic, in care rezultatul si functionalitatea generala depind de cea a fiecarui membru, inseamna inainte de toate TEHNOCRATIZAREA vietii economice si financiare nationale, ca prim pas in directia unui stat economic european – in care democratia economica depinde de starea economiei nationale.Fata de excesele clasei politice, a guvernantilor si Parlamentului, o astfel de comisie este de abia inceputul punerii sub calcaiul disciplinei economice si bugetare a acestora, iar evolutia in aceasta directie este de aplaudat, nu de condamnat.
    5.Sistemul capitalist presupune (cu necesitate) existenta elitei/oligarhiei financiar-bancare si industriale, care pentru a supravietui, cauta a evita crizele datorate scaparii de sub control a economiilor de catre politicieni ,,democrati – populisti” sau incapabili.In acest scop, este nevoie de noi reguli nationale, de bloc economic si apoi de nivel mondial, pentru a se elimina cataclismele economico-financiare.Tocmai de aceea, aceasta ,,oligarhie” europeana s-a constituit ,,formal” intr-o Uniune Economica! In rest, democratia este una singura:cea economica, care daca functioneaza asigura si democratia politica si sociala.Fara dezvoltare si democratie economica, democratia politica n-a existat si nu va exista niciodata in Romania – asa ca este greu de inteles ce pierdem, daca ,,Comisia Isarescu” va avea la un moment dat (ca urma a deciziei UE), dreptul de a se opune prin veto, masurilor politice, care au condus sau perpetueaza esecul economic al tarii…
    6.Democratia are un inteles nou si profund economic, constand in constructia si utilizarea pentru afirmarea libertatii economice nationale, a unui ,,proiect national de reconstructie economica si industriala” a Romaniei.Libertatea si democratia nu-si schimba ,,datele politice si economice” in UE cum se teme autorul articolului, ci numai instrumentarul si tehnicile de lucru, dupa ,,anularea” modelului national, clasic de dezvoltare generala a tarii!Reconstructia economica si industriala a Romaniei este posibila in cadrul UE, care nu anuleaza sau diminueaza democratia politica, ci impune schimbarea de instrumente politice, economice si sociale care sa o sustina si garanteze.In cadrul acestui proces, ,,tehnocratizarea” vietii economice nationale este instrumentul necesar, care alaturi de ,,proiectul national” de dezvoltare economica nationala va asigura cu adevarat libertatea, acum confiscata de o clasa politica inerta si harapareata.Acesteia cu greu poate sa-i faca fata pina si UE, care are propriile probleme, create de clase politice de acelasi calibru din cunoscutele tari-problema.
    7.Astazi, cea mai inalta forma a democratiei nationale, devine capacitatea politica si guvernamentala de a identifica si implementa un PROIECT NATIONAL ECONOMIC, capabil sa utilizeze resursele nationale, ale UE si mondiale, pentru o dezvoltare economica si industriala accelerata, de ajungere din urma a tarilor dezvoltate…

    • 8. iar in contrapartida la „presiunea UE”, exportam democratie originala prin distinsa noastra elita de europarlamentari

  8. Pai la ce democratie de maidan este in Romania, tocmai in privinta finantelor ne-am gasit sa facem crize legat de respectarea democratiei? Asta-i culmea. Orice decizie adopta Guvernu, este una executiva, nu una legislatia doamna/domnisoara!! Parlamentul are ocazia sa adopte sau sa respinga aceste decizii asa cum este normal in orice democratie.

    Dupa cum vad eu situatia, o astfel de masura ne va proteja de decizii aberante din partea parlamentului. Cand insasi reprezentatii vor lua decizii potrivnice rolului lor de acolo, cand vor lua decizii pentru a-si servi interesele de partid si care ar putea afecta stabilitatea economico-financiara a tarii, exista aceasta portita prin care se pot lua masuri EXECUTIVE care sa corecteze anumite probleme. Tin sa subliniez acesti termeni, „masuri executive”. Guvernul poate propune, dar nu are rol legislativ in Romania, pe foaie. Parlamentul are tot timpul din lume sa studieze si sa se pronunte pe orice decizie, asa cum o facea si pana acum. Dar vointa politica schimbatoare de la Cotroceni, din Parlament si implicit din guvern nu vor mai putea sa-si bage coada in treaba financiara a tarii… BIG FUCKING DEAL!

  9. 1. „Guvernul are obligatia” sau „Guvernul trebuie sa” nu inseamna absolut nimic in absenta unor precizari suplimentare, cum ar fi perioada de timp in care „trebuie sa” si ce se intampla „daca nu”.

    Si „Parlamentul are obligatia” sa implementeze rezultatul referendumului pentru un parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari. Si in curand se implinesc 6 ani de cand tot „are obligatia” asta.

    2. In ultimii 25 de ani democratia romaneasca a fost de mai multe ori plecata in vacanta si de fiecare data s-a intors inapoi. Asa ca nu mi-as face griji din punctul asta de vedere.

    • @Margelatu

      Afirmati :

      Si “Parlamentul are obligatia” sa implementeze rezultatul referendumului pentru un parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari. Si in curand se implinesc 6 ani de cand tot “are obligatia” asta.

      Induceti o falsa obligatie:

      In Constitutia se specifica ca acest referendum are caracter consultativ, deci Parlamentul are obligatia sa…….. Si apropo Parlamentul a votata o lege is Presedintele a promulgat-o cu 466 de parlamnentari.

      In ambele situatii, nu s-a facut nici o calificare/cerere la Curtea Constitutionala. Oare de ce ?

      In aceste zile, se cer cu insistenta (de noul PNL) mai multe locuri de deputati si senatori pentru diaspora, cel putin incaa cel putin 8 pozitii……..

      Deci, nici vorba de reducere ci din contra !

  10. In primul rand BNR este o institutie independenta iar puterea pe care o are deja este destul de mare; guvernul nu poate schimba dobanda de referinta decat daca schimba legea si subordoneaza BNR-ul (lucru pe care il poate face in orice clipa). De asemenea, numirile in BNR sunt facute tot de catre politicieni; deci exista deja un control public asupra functionarilor BNR.

    In al doilea rand, este vorba de recomandari, puternice, este adevarat, dar recomandari.

    In al treilea rand, este o structura normala cand este vorba de lucruri tehnice. Nu poti sa ai un guvern care sa fie votat sa dea salariul minim pe economie de 1000 de euro / euro in 2016…

    In al patrulea rand, nu este singurul domeniu unde guvernul lasa specialistii sa recomande standarde; de ex. standardele de siguranta in industria auto, etc, etc, etc.

    Dar inteleg frustrarea pe care o simt anumiti politicieni populisti si suporterii lor ca nu sunt in stare sa fure de la cei care muncesc sau de la generatiile viitoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro