joi, martie 28, 2024

Corneliu Vadim Tudor nu a iubit România

Moartea lui Corneliu Vadim Tudor subliniază prin reacțiile publice realitatea unor lumi paralele în România.

Pe de o parte lumi închise, locale, în care trăiesc victime ale unor călăi culturali precum acest domn. Lumi sortite dispariției ca triste epifenomene ale unui accident istoric comunist, al unei erezii cvasireligioase folosite de Rusia în proiectul ei de dominare a competitorilor occidentali. Lumi demne de compasiune, cărora doar pocăința le mai poate da un sens existențial astăzi.

Pe de altă parte lumi deschise, care au avut șansa asta de la bun început din familie, ori au scăpat ulterior din capcana spălării pe creier a școlii comuniste. Lumi din care se văd lucrurile în contextul lor istoric și civilizațional mai larg. Lumi în care ridicolul și mizeria prestației publice a acestui personaj sunt evidente.

Pentru mulți oameni aceste lumi au fost cândva unite. În aceeași familie coexistau oameni maturi care citeau la cafeaua de dimineață în anii ’90 România Mare, râzând, admirând împroșcările cu noroi ale dușmanilor poporului, și oameni tineri care se pregăteau să-și ia zborul din marasm treziți la realitate de brutalitatea mineriadelor. Zborul lor va fi permanent întinat de mizeria constitutivă din care au plecat. Dar cumva e și un avantaj aici: cunoscând oroarea de la sursă se pot feri de ea, pot avertiza. Mă număr printre aceștia.

Acest campion al urii este emblematic pentru ce a fost comunismul românesc în perioada anilor 80 și pentru supraviețuirea mentalităților asociate lui după acesta.

Dacă și-a iubit țara ? Nu, Corneliu Vadim Tudor nu și-a iubit țara.

Nu poți iubi țara fără a iubi oamenii, agresând o jumătate din populația ei, pe cei care gândesc altfel decât tine. Va fi iubit ce se afla în mintea lui, proiectul lui de țară în care cei diferiți sunt împușcați pe stadioane. Va fi pretins că asta e România, în fapt cu obiectivul că asta trebuie să devină România, seducând oameni onești de prin comunitățile cu jertfe din Ardeal, incitând pe cei sărăciți de jafurile nomenclaturii și elitei manageriale care au devalizat România. Dar România nu.

De iubit a iubit sclavia și stăpânii de sclavi pe care îi cinstea. De iubit a iubit proiectul de țară al lui Ion Iliescu, pe care l-a făcut în mod deliberat să pară în momente cheie prin comparație rezonabil. Și i-a asigurat puterea. Acesta a fost rolul pervers care i s-a dat, pe care l-a acceptat, pe care l-a jucat, pentru care a fost decorat de un șef al statului și pentru care o dată cu condamnarea comunismului i s-a retras decorația de către alt șef al statului.

Corneliu Vadim Tudor a instrumentalizat imaginea României pentru a păstra cât mai mult la putere pe cei care au jefuit-o. Este direct responsabil pentru întârzierea formării unui curent patriotic firesc, al libertății și moderației, al bucuriei de a trăi în țara ta.

Dumnezeu să îl ierte.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. E adevarat ca Vadim a compromis teme ca patriotismul, figurile istorice, simbolurile nationale. Dar foarte multi i-au facut jocul, dispretuind in bloc orice tine de patriotism, figuri istorice si simboluri nationale. Cum auzeau de astfel de lucruri, cum se dadeau de ceasul mortii si vedeau in ele derapaje nationaliste. La noi nu a existat decat Vadim (cu variante gen Dogaru, Patridul Nationat pt Patrie, afisele electorale ale lui Ponta) sau critici corozive care nu mai lasa nimic in urma lor, ca si cum nu ar exista si un patriotism normal, relaxat, deschis.

    • Vă mulțumesc pentru comentariu. Așa este cum spuneți. Au mai fost patrioți deschiși, dar cum apăreau, cum erau marginalizați. De exemplu domnii Pleșu și Liiceanu mi se par astfel de parioți.

      Depinde doar de noi să profesăm acest patriotism deschis.

      Nu trebuie să permitem ca CVT să fie transformat într-un simbol al patriotismului de către cei care l-au folosit pentru interesele lor și care vor să ne calce în picioare în continuare.

      Trebuie să ne afirmăm propriul patriotism deschis împotriva intereselor vechilor stăpâni. Devine acum tot mai puțin riscant, este momentul să generăm acel val de votanți care să aducă în fruntea României patrioți dechiși, oameni responsabili în serviciul public.

      gânduri bune,

      • Din cate stiu, dl Plesu crede in patriotismul amarat. http://adevarul.ro/news/societate/mica-antologie-patriotism-amarat-1_53660a9e0d133766a8575fdc/index.html Nu a vorbit despre altceva. Are umor, e drept, insa daca citesti articolele sale nici unul dintre noi nu ia nota de trecere. Prostia ne mananca pe toti.
        Nu tin minte nici ca Dl Liiceanu sa fi spus ceva bun despre Romania la modul deschis si relaxat.
        Poate aveti niste exemple. E ceva foarte serios. Acum ar fi nevoie de un patriotism ca al batranilor de la PNT, sigur pe sine, credibil, deschis.

        • Bun, nu insist, asta a fost percepția mea. Tot ca o percepție subiectivă nici bătrânii PNȚ nu mi se par că ar merge.

          Atunci dacă alții nu sunt valabili ca modele rolul trebuie preluat de cine vrea să se schimbe ceva în țara asta.

          Puteți fi chiar dvs, de ce nu, împreună cu oricine altcineva. Știm ce vrem, ce valori avem nevoie și ne asumăm acest rol.

          Dacă nu avem puterea sau curajul să o facem atunci rămâne cum a fost.

          gânduri bune,

  2. Pentru un produs al ideologiei comuniste de care nu numai ca nu s-a dezis ci i-a urat si maculat pe cei care s-au opus si s-au straduit sa scapam de efactele nocive ale acesteia, care a pus umarul la inradacinare a comunismului, slujind atat degeneratilor Causescu cat si uzurpatorului acestora Ion Iliescu NU pot sa spun „Dumnezeu sa-l ierte !” Ideologia comunista este, ssa cum a numit-o parintele Staniloaie o SATANOLOGIE.

  3. A fost un profesionist al ceea ce a insemnat manipulare si spalare pe creier post-ceausista. Si-a facut treaba atat de bine incat a ajuns in turul doi al prezidentialelor facandu-ne sa il votam pe Iliescu noi, oamenii care altfel nu l-ar fi votat in ruptul capului. A pus umarul la aparitia acestui sistem caruia aparent i s-a opus pe alocuri dar pe care l-a sustinut cu o oarecare subtilitate. A ingropat aproape singur CDR si pe Emil Constantinescu si a fost precursorul unor fenomene politico-socio-mediatice de mai mare amploare mediatica insa mult mai ineficiente decat el in plan politic, cum ar fi Antena 3, Dan Diaconescu si altii care au incercat sa ii copieze metodele si sa produca tandeme politico-mediatice.

    CVT a aratat ca se poate si asta e probabil ceea ce va ramane remarcabil dincolo de mijloacele mizere pe care le-a folosit . Cu un trust media modest, pe atunci un ziar, acum TV si online, poti controla acest popor mai bine decat ar putea crede multi specialisti in manipulare si cu dejectii care insa prind la public poti deveni mai influent decat analisti si ziaristi care incearca sa transmita idei pertinente.

    Atat el cat si altii care l-au imitat au obtinut enorm fata de ce au oferit, dincolo de ura si instigarea la ura care este singurul lucru pe care l-au produs din abundenta in spatiul public, speculand instinctele de asa zisa „ura de clasa” ale majoritatii oamenilor abrutizati de comunism.

    • De acord cu o exceptie: moartea CDR-ului si a lui Constantinescu s-a facut exclusiv pe mainile lor si nu pe mana lui WC. Exact cum ar spune Oprea ca cineva vrea sa-l scoata din politica fiindca el a ajuns sus si atunci il ataca „la plagiat”. Pardon, plagiatul exista, deci el are puntcul slab la care sa fie atacat. La fel si constantinescu si sleatca…au fost mult prea slabi ca sa nu fie atacabili. Recunosc ca in acele vremuri tulburi l-am votat pe vadim tocmai pentru ca mi-am zis ca e mai bine ca Romania sa cada intr-o groapa…poate asa s-ar fi trezit si romanii la adevar. A fost un votr anti-sistem. A fost o prostie, desigur fiindca vadim era omul aceluiasi sistem…doar ca nu ma mira cand Syriza sau alte nazdravanii castiga…pur si simplu te saturi de ce este si dai cu ei de pamant daca se poate.

      • Nu am vrut sa le iau apararea CDR si a lui Constantinescu. Nu au fost ce trebuie, totusi ei au platit politic cu varf si indesat fata de altii pe care ii iertam totusi prea usor de prea multa vreme.

  4. Cea mai generoasa eulogie care i se poate aduce Bardului Elen (sau mai degraba al Elenei C.): cu toate ca era se pare protestant, prin nationalismul sau, prin retorica sa obsedata de moarte, prin ingustimea sa evoluind intre ridicol si patologic, raposatul ar fi putut nu numai sa fie ortodox get-beget si honoris causa, dar se si califica postum pentru decoratia „Martirul Brincovean”, deja oferita de Prea-Smeritul Daniel lui Liviu Dragnea, lui Victor Ponta, si altor corifei ai sublimei ortodoxii romanesti.

    Corneliu pare un nume predestinat in hronicul pseudo-crestinismului romanesc. Am si un fost (slava Domnului) cumnat care fusese botezat in onoarea eroului si martirului nr. 1 al inconografiei ortodoxe romanesti, Zelea Codreanu. Erau de-o masura.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro