joi, martie 28, 2024

Creştinism şi homosexualitate

Decizia luată luna trecută (26 iunie) de Curtea Supremă de Justiţie a SUA de a legaliza căsătoria între persoane de acelaşi sex pe întreg teritoriul său, a provocat numeroase reacţii la nivel global (atât pozitive, cât şi negative).  Prin această hotărâre, SUA a devenit a douăzeci şi una ţară din lume care a legalizat căsătoriile între homosexuali[1]. Faptul nu a trecut neobservat nici în România. Au existat  voci pro, ori contra, iar în mediile religioase (ultra)conservatoare, cum era de aşteptat, au fost aduse noi critici şi acuze Occidentului „decadent”.

Mi se pare extrem de interesant faptul că  în toate aceste 21 de ţări creştinismul este religia predominantă. Oare să fie o pură întâmplare că emanciparea homosexualilor s-a făcut tocmai în spaţiul creştin? De ce, tot în spaţiul creştin şi-au făcut apariţia ştiinţa modernă, formularea drepturilor omului, emanciparea femeii, ca să dau doar câteva exemple?[2]

Nu pot trage decât următoarea concluzie: emanciparea homosexualilor s-ar fi putut face (şi s-a făcut) numai în spaţiul creştin. Şi acest lucru cred că a fost posibil datorită unor valori extraordinare ale creştinismului: accentul pus pe individ şi pe progres, egalitatea tuturor oamenilor în Hristos (vezi Epistola lui Pavel către Galateni, cap. 3, v. 28, ori Epistola lui Pavel către Coloseni, cap. 3, v. 11), interesul deosebit acordat libertăţii şi emancipării individului. Spaţiul creştin a fost practic mediul cel mai propice pentru ca o idee atât de îndrăzneaţă să ia iniţial fiinţă şi apoi să se propage.

Consider că triumful homosexualilor e în fond triumful creştinismului. Ori cât de paradoxală ar părea această afirmaţie, doar într-o civilizaţie cu un background creştin (cu o cultură mai întâi creştină, şi apoi seculară -secularismul e în definitiv tot un produs al creştinismului-) a fost posibilă victoria homosexualilor. Occidentul „decadent”, înfierat în numeroase rânduri de mediile religioase (ultra)conservatoare ori de către alte spaţii de civilizaţie, e înainte de toate locul unde libertatea individului a atins cotele cele mai înalte. Occidentul datorează însă enorm creştinismului pentru progresul său, fie că recunoaşte sau nu acest lucru.

Deşi morala creştină se pronunţă în general negativ la adresa homosexualităţii, creştinismul acordă deplină libertate de alegere individului. Ba mai mult, luptă pentru ca această libertate să-i fie respectată, deşi în unele cazuri valorile sale intră în dezacord cu alegerile individului.

Personal, nu sunt de acord cu homosexualitatea, ca fenomen în sine, dar acest lucru nu mă împiedică să respect dreptul fiecărui individ de a-şi trăi viaţa aşa cum consideră că este cel mai potrivit pentru sine, cu condiţia să nu facă rău altcuiva prin modul său de vieţuire. Privitor la modul de raportare la homosexualitate şi homosexuali, creştinii se află între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, există pasaje explicite, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, care condamnă vehement homosexualitatea (de pildă, Leviticul, cap. 18, v. 22, sau Epistola lui Pavel către Romani, cap. 1, vv. 18-22). Pe de altă parte, avem atitudinea lui Iisus care ponderează totul, care ne învaţă să nu condamnăm, să nu judecăm, „să nu aruncăm cu piatra” decât dacă suntem fără de păcat (şi cine poate spune că este aşa?), să ne purtăm cu iubire faţă de aproapele nostru şi să lăsăm judecata în mâinile lui Dumnezeu.

Cine ştie dacă nu cumva Raiul va fi plin şi de homosexuali?  Este extrem de probabil ca o multitudine de chestiuni care nouă ni se par capitale, să fie total insignifiante pentru Dumnezeu,şi invers, chestiuni pe care le considerăm neimportante şi irelevante, să fie decisive. Există un pasaj în Noul Testament (Evanghelia după Matei, cap. 25, vv. 31-46) unde ni se arată că singurul criteriu care va conta la Judecata de Apoi (şi în funcţie de care vom fi găsiţi vrednici de mântuire ori de pierzanie) va fi modul cum ne-am purtat cu aproapele nostru.

O ultimă întrebare, de neevitat: Cum ne purtăm cu aproapele nostru care este homosexual?

N O T E


[1] http://www.forbes.com/sites/niallmccarthy/2015/06/29/the-countries-where-gay-marriage-is-legal-map/

[2] Jean Delumeau, În aşteptarea zorilor. Un creştinism pentru mîine, Polirom, Iaşi, 2006, eseul „Va muri creştinismul?”

Distribuie acest articol

70 COMENTARII

  1. Vorbesti de crestinism de parca ar fi acelasi de cand a aparut pana acum, si in plus „suntem” crestini de doua mi de ani, ne aflam prin zona de cand?
    Deci datorita, sau in ciuda? Exista nenumarate diferente intre culturile europene, americane, asiatice, africane, arabe, etc. sa izolezi din acestea religia sa-i atribui rolul si sa culegi roadele („triumful” cum te exprimi) nu are nici o logica.

    • Evident că a existat o evoluţie a creştinismului de-a lungul celor două milenii de existenţă. Ce vreau să subliniez este extraordinara sa capacitate de a se adapta noilor situaţii şi de a inova. Cred că toate elementele de progres despre care am amintit s-au produs DATORITĂ, şi nu ÎN CIUDA creştinismului. Am argumentat că nu au existat alte spaţii în afara celui creştin unde să se fi produs (excepţie poate fi doar apariţia ştiinţei moderne, pentru care şi alte spaţii de civilizaţie au avut o contribuţie importantă).

      • Homosexualitatea e mai veche decat crestinismul. In societatea greco-romana era quasi-generala. Atunci se baza probabil pe un anumit dispret filosofic sau gnostic fata de trup. Crestinismul si-a inceput cariera intre altele prin restabilirea atitudinii fata de trup via Intruparea lui Dumnezeu si evident, prin eliminarea ei. Astazi ea se bazeaza pe un hedonism quasi-general, adica e atacata din extrema opusa. Nu e nimic crestin sau inrudit macar cu el aici.
        Sunt chestiuni de cultura generala.
        E de necrezut cate prostii se pot spune azi pe socoteala credintei.
        Cele bune

        • Crestinismul n-a fost decat iudaismul readus pe fagasul initial, de Isus in persoana. Doar ca nume a fost o noutate. Si Adam si Eva au fost „crestini”.

          • Asteptam o replica de la autor, adica nu poti faci astfel de afirmatii fara o minima explicare a situatiei din zorii crestinismului si a relatiei lui cu ea.
            Dar ptr ca ati ridicat probl, in opinia mea crestinismul e una, iudaismul alta, si nu acelasi lucru (fie si ca iudaism imbunatatit). Sexualitatea e o chestiune de etica in iudaism, in timp ce in crestinism e una de ontologie. In iudaism credinta se exprima prin respectarea Legii, in timp ce in crestinism credinta e participare la Trupul lui Hristos in sens sacramental. Daca in iudaism, perspectiva asupra sexualitatii e una etica (Onan de ex se sustrage obligatiei de a ridica copii fratelui decedat si, ca raspuns, moare), in crestinism perspectiva asupra omului e mai curand eshatologica via Intruparea lui Dumnezeu. Barbati si femeile nu pot fi constructii culturale, asa cum presupune o intelegere individualista a omului (mai curand individul e expresia fragmentarii si caderii in crestinism, destinat inevitabil mortii eterne; persoana e altceva, oricum din pct de vedere ontologic e un fapt eclesial, nu simpla relatie, interval, responsabilitate etc), ci fiinte intrupate a caror vocatie nu poate fi optionala, ci ontologica si transistorica sau eshatologica. ‘Telosul’ fiintelor e reactivat in perspectiva eshatologica, adica transistoric, transcultural etc, de o maniera care pur si simplu scoate homosexualitatea in afara iconomiei lui Dumnezeu.
            Asta e diferenta dintre iudaism si crestinism, oricum nu pot fi asimilate.
            Cele bune

            • Domnule Constantin Balasoiu, iată, aveţi şi replica mea. N-am intenţionat să susţin că creştinismul ar aproba homosexualitatea. Ar fi, cred, interesant de urmărit cum s-a raportat în cei 2000 de ani la aceasta, nu doar în primele secole. Mai mult ca sigur, în majoritatea cazurilor, negativ. Legătura dintre cele două o văd însă ca fiind una indirectă. Nu pot fi de acord cu dvs. că nu există nici o relaţie între ele (nici măcar indirectă?). O parte din valorile civilizaţiei occidentale (valori care au condus în cele din urmă şi la emanciparea homosexualilor) au, indiscutabil, un substrat creştin.

            • @AD: care valori sau ale cui? Va repetati intr-una. In Antichitate homosexualitatea a prosperat in special atunci cand crestinismul a fost absent. Ar fi trebuit sa abordati aceasta chestiune. Iar azi in SUA si in Europa sunt biserici care au inceput sa-si insuseasca progresele legislative in materie si sa-si adapteze teologiile si exegezele. Ar fi trebuit ca situatia sa se prezinte pe dos, ca dvs sa puteti scrie un astfel de text.
              O situatie aveti aici, cu procente inclusiv pe ceea ce se considera pacat azi: va rog sa observati legatura directa intre apartanenta la biserica si ceea ce se considera pacat, si vice versa, corelatiile sunt stranse: http://www.crestinortodox.ro/religie/religie-biserica-europa-centrala-de-69244.html
              Secularizarea si individualismul contemporan nu sunt crestine. Chiar si in mediile unde religia se confunda cu etica e nevoie de ceva care sa scurt-circuiteze o intelegere pur naturala a omului, suficienta unei astfel de fiinte etc. Or dvs nu aveti altceva, homosexualitatea nu se sprijina pe altceva. Nu stiu cine ce are de castigat din astfel de texte.

  2. Păi, răspunsul la întrebare e simplu.
    Creştinul spune că trebuie urât păcatul, nu păcătosul.
    Homosexualul de alături trebuie tratat cu afecţiune şi compasiune, ca orice aproape „căzut între tâlhari”; înţeles şi, eventual, încurajat să îşi depăşească viciul.
    Ceea ce nu se înţelege din afara cercului practicanţilor creştini, e faptul că Domnul Iisus „ne învaţă să nu condamnăm, să nu judecăm, „să nu aruncăm cu piatra” decât dacă suntem fără de păcat”, cum zice autor, dar nu face nici elogiul, nici apologia păcatului; după ce o iartă pe femeia adulteră şi o salvează de pietrele acuzatorilor nu îi spune „mergi şi fii curvă”.
    Dragostea de aproapele păcătos (homosexual, să zicem) înseamnă înţelegere, ne-judecarea şi ne-condamnarea lui, dar şi încurajare în a abandona păcatul, nu stimularea acestuia.

    • Ma intreb de ce o mai fi dat Dumnezeu toate legile, daca dupa aceea ne-ar fi interzis sa judecam.

      In episodul cu „piatra”, ca si in cel cu paiul si barna, nu e condamnata orice fel de judecata, ci suntem indemnati sa nu judecam ipocrit, cu dublu standard. Sa nu ne grabim sa etichetam un om si sa ne raportam la el dintr-o pozitie de superioritate, cand noi facem lucruri mult mai grave. Cam asa am inteles eu.

      • Mai degrabă sensul lui „nu judeca” este acele de a „nu condamna” (cu referire la păcătos, nu la păcat); evident, cu atât mai mult e pusă la zid ipocrizia şi dubla măsură.
        În orice caz, în acel mic paragraf din comentariul meu la care vă referiţi (“ne învaţă să nu condamnăm, să nu judecăm, „să nu aruncăm cu piatra” decât dacă suntem fără de păcat”) îl parafrazam, de fapt, pe autor.

  3. Victor Hugo spunea ca „veritabila indulgenta consista in acceptarea, respectiv, iertarea, tocmai a acelor fapte pe care n-ai fi capabil sa le faci!”
    Se pare ca, in fiecare om exista mai multe calitati decat defecte si ca, fundamental, omul este ingaduitor si tolerant, doar ca a uitat! Crestinismul ii aminteste…
    Dar aceasta religie, bazata pe iubire si empatie, este impartasita oamenilor tot de catre oameni, si atunci intervin, inevitabil, numeroase deviatii si abuzuri, datorate interpretarilor intempestive si pur personale ale unor „intermediari”, menite sa le satifaca, mai intai lor (!), interesele punctuale si extrem de „pamantesti”!
    Din fericire, forta filosofiei crestine transcende, din cand in cand, dimensiunea umana a raului, fara sa-l invinga, din fericire (pentru ca ar fi sfarsitul umanitatii…), si acest fapt concret (!) actioneaza, direct sau subliminal, asupra consiintelor.
    Astfel s-a ajuns astazi la ceea ce era inimaginabil cu <100 de ani in urma : discriminarea homosexualitatii in toate tarile crestine! Chiar daca etapa imediat urmatoare, acceptarea casatoriei intre persoane de acelasi sex, intalneste inca multa reticenta in randurile credinciosilor, aceasta nu mai este in masura sa arunce oamenii in puscarii, sau sa-i omoare, asa cum era cazul pana nu de mult, si cum este inca in statele musulmane (nu neaparat SI islamice!).
    "Cum ne purtăm cu aproapele nostru care este homosexual?" – pai, sa ne intrebam in ce masura subiectul "sex" face parte din criteriile noastre de apreciere sau de detestare a unui om!
    – Vorbim des cu prietenii nostri hetero despre cum fac sex si cu cine? Ne suparam pe ei daca nu ne convine partenerul pe care si l-au ales?
    – Are importanta ca un dusman, sau orice om care ne-a facut un rau, este homo sau hetero?
    – Consideram ca Da Vinci, O. Wilde sau Tchaïkovsky au fost oameni exceptionali, care au lasat "ceva" umanitatii si ii pretuim pentru asta, sau ii detestam si le desconsideram creatia pentru ca erau homo?
    In functie de raspunsuri, fiecare va decide cum se va purta cu apropele care este homosexual…

    • „Victor Hugo spunea ca “veritabila indulgenta consista in acceptarea, respectiv, iertarea, tocmai a acelor fapte pe care n-ai fi capabil sa le faci!””

      Probabil ca ar trebui sa desfintam politia, legile si puscariile, nu? Ca sa ii iubim si sa ii iertam pe toti?

      Victor Hugo a fost un poet si un dramaturg, nu vreun dumnezeu atotcunoscator cu principii morale infailible. Ca sa ierti pe cineva, trebuie ca acesta sa isi recunoasca greseala si sa-si ceara iertare. Nu poti sa ierti pe cineva care nu vrea sa fie iertat, nu crede ca a gresit cu nimic, se mandreste cu asta si mai vrea si sa te oblige sa accepti greselile lui ca fiind comportament normal.

      Principiile crestine trebuie citite si intelese cu definitiile crestine. Altfel ajungem la aberatii de genul celor pe care le spuneti.

      „Din fericire, forta filosofiei crestine transcende, din cand in cand, dimensiunea umana a raului, fara sa-l invinga, din fericire (pentru ca ar fi sfarsitul umanitatii…)”

      Chiar ma intrebam cand o sa inceapa propaganda homosexuala sa spuna ca supravietuirea umanitatii li se datoreaza…

      „Astfel s-a ajuns astazi la ceea ce era inimaginabil cu <100 de ani in urma : discriminarea homosexualitatii in toate tarile crestine!"

      Inimaginabil este ca doi barbati si doua femei sa se casatoreasca, sa fie mandri de asta, iar cei care nu sunt de acord sa fie amendati, dati afara si redusi la tacere.

      HOMOSEXUALII NU SUNT DELOC DISCRIMINATI. Au avut aceleasi drepturi ca orice alti oameni. DACA NU ESTI CALIFICAT PENTRU O ANUMITA FUNCTIE SI TI SE REFUZA FUNCTIA, ASTA NU E DISCRIMINARE.

      Nu te intreaba nimeni daca esti homosexual sau nu. Dar daca ai un comportament deviant si spui ca e normal, daca vrei sa schimbi definitia casatoriei si a normalitatii, daca vrei sa-mi indoctrinezi copiii in gradinite si scoli, am dreptul da nu fiu de acord. Nu cred ca trebuie sa fii batut sau omorat, dar cred ca nu trebuie permise si incurajate astfel de comportamente.

      Daca vorbim de cretinism, homosexualitatea a fost INTOTDEAUNA considerata un pacat, o boala si o deviere comportamentala.

      "- Are importanta ca un dusman, sau orice om care ne-a facut un rau, este homo sau hetero?"

      Homosexualitatea e o deviatie, adica ceva rau, deci intrebarea nu are sens.

      " Consideram ca Da Vinci, O. Wilde sau Tchaïkovsky au fost oameni exceptionali, care au lasat "ceva" umanitatii si ii pretuim pentru asta, sau ii detestam si le desconsideram creatia pentru ca erau homo?"

      Mai intai spui "sa ne intrebam in ce masura subiectul "sex" face parte din criteriile noastre de apreciere" (si "Are importanta ca un dusman, sau orice om care ne-a facut un rau, este homo sau hetero?") , apoi insiri niste oameni de cultura pe criteriul preferintelor lor sexuale? Ii pretuiesti pentru ca au fost homosexuali? Are importanta ca au fost homo?

      Da Vinci nu a fost homosexual, sau nu se stie asta. E doar propaganda.

      Pe oamenii de cultura care au fost homosexuali (daca au fost), nu ii apreciem pentru ca au fost homosexuali, ci pentru realizarile in domeniile respective. Faptul ca au avut niste realizari profesionale n-are nici o legatura cu homosexualitatea si nu poate sa transforme un viciu in virtute. Un criminal care e si un mare artist, ramane criminal.

      • „Daca vorbim de **cretinism**, homosexualitatea a fost INTOTDEAUNA considerata un pacat, o boala si o deviere comportamentala.”

        De obicei n-as remarca o greseala minora de ortografie (le comitem cu totii), dar aceasta eroare mi se pare delicioasa in freudiana sa inevitabilitate.

  4. „Din 22 de civilizatii care au aparut in istorie, 19 s-au prabusit cind au ajuns in starea morala in care se afla Statele Unite ale Americii azi.” – Will Durant, istoric american.

    „O mare civilizatie nu poate fi cucerita din exterior pina cind nu se autodistruge din interior.” – Will Durant.

    Un comentariu de pe un blog, sustinind aceeasi idee: „A few years ago a derecho storm wisked through my town and felled many of the stately oaks along the streets of the picturesque downtown neighborhoods. It was hard to fathom how these seemingly sturdy trees could be destroyed by one hour of high winds. The thing is, they had rotted from the inside. Many were hollow. All it took was one strong storm to destroy many of them. I fear the USA is analogous to those trees: hollow and rotten. It won’t take much to destroy what’s left. It seems like we’re bouncing along the bottom as it is. God help us.”

    Will Durant vedea declinul civilizatiilor ca o culminare a ciocnirilor dintre religie si intelectualismul secular, in felul acesta demolindu-se fragilele institutii ale conventiilor sociale si ale moralitatii. Prin urmare, o tensiune notabila intre religie si societate marcheaza stadiile cele mai inalte ale oricarei civilizatii. Religia incepe prin furnizarea de ajutor magic oamenilor coplesiti de nevoi si dezorientati; culmineaza oferind unui popor acea unitate morala si de credinta care pare sa fie atit de favorabila statalitatii si artelor; sfirseste angajindu-se intr-o lupta sinucigasa pentru cauza pierduta a trecutului.

    Daca vi se pare ca opiniile lui Durant suna convingator, merita sa cititi „The Dawn of Decadence” by Scott Locklin, un remarcabil eseu despre „the Sassanid empire”. Asemanarile cu vremurile noastre sint deprimante.

    http://takimag.com/article/the_dawn_of_decadence/print

    • Da, si? Va inspaimanta ca dispare civilizatia occidentala? Stati linistit…va disparea. Dar va fi vorba de sute de ani…istoricii vor vorbi despre ea. Ce atata preocupare pentru asta? Asta e mersul vietii, asa ne alegem sa traim…foarte bine.

  5. Dumnezeu a lasat omului libertatea deplina , pentru a-si alege calea , buna sau rea ,in raport cu normele crestine. Drepturile fundamentale ale omului promoveaza dreptul la intimitate al oricarei persoane (art 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului). Unde este respectul de sine al participantilor la marsurile organizate fiindca se considera „speciali ” (homosexuali si lesbiene ?). Sa fim seriosi si sa dovedim mai multa cultura crestineasca si sociala , inainte de a incerca manipularea opiniei publice ingnoranta in cea mai mare masura sau indiferenta la nivelul scazut de cultura civica al romanilor

  6. Sa fim seriosi.
    Asa cum constata si autorul, Bisericile crestine sunt impotriva homosexualitatii.
    Modernizarea a insemnat triumful statului laic si al drepturilor individului, iar Bisericile crestine s-au opus cat au putut acestui proces.

  7. Articolul este un delir total.

    Sa spui ca emanciparea femeii, a persoanelor de culoare si acum a homosexualilor s-a produs multumita religiei (si nu in ciuda ei evidente) este o afirmatie de obtuzitate si indoctrinare religioasa rar intalnita. Halucinant.

    Intrebare de neevitat (sincer mi-e si rusine sa v-o pun): Cum ne purtam cu aproapele nostru care este negru? Alta: Cum ne purtam cu aproapele nostru care este femeie? Dar mai ales: cum ne purtam cu aproapele nostru care este un incuiat religios?

    Doamne fereste.

    • Subscriu. Emanciparea a devenit posibilă tocmai ca urmare a reducerii influenței religioase în societățile respective. În vremurile sale ”de glorie”, când controla societățile umane respective, creștinismul nu era cu nimic mai breaz decât islamismul de astăzi.

    • Cred ca lucrurile sunt putin mai complicate si in acelasi timp paradoxale. Intr-adevar, bisericile crestine s-au opus mult timp evolutiei liberale a societatii si o fac, partial, si acum. Paradoxul, dupa parerea mea, consta in faptul ca aceasta evolutie a fost posibila datorita crestinismului: sa ne amintim putin ca crestinismul apusean s-a construit in mare parte pe legalismul roman si si-a insusit o componentea individualista puternica. Apoi, crestinismul a facut posibila despartirea puterii politice de Biserica prin acel „dati Cezarului ce este al Cezarului” si prin toata evolutia sa pe fondul gandirii greco-romane. Este, totusi religia care a oferit din capul locului femeii un loc anume datorat cultului marian,

      Se poate spune ca crestinismul si-a creat singur bazele de pe care a fost apoi contestat. Deci, da, din acest punct de vedere emanciparea astazi a homosexualilor este un fenomen care se inscrie in linia de evolutie facuta posibila de crestinism. :)

      • Nu este vorba de niciun paradox, este vorba de o frantura de logica. Despre ce emancipari am fi vorbit astazi daca crestinismul nu ar fi existat ca sa le opreasca?

        E ca si cand, dupa o lunga zi la spalatorie, ai fi multumit noroiului ca ti-a murdarit haina si ca ai reusit, la sfarsit de zi si dupa mult efort, sa o cureti.
        Am dat un exemplu relevant doar ca principiu de logica, nu e o comparatie directa cu subiectul nostru in discutie.

        • Din pacate nu vreti sa intelegeti numai cauzalitatea directa. Autorul vorbeste despre un efect indirect, probabil, si nu exclusiv determinant. Apoi ar trebui inlaturata de la bun inceput confuzia, semanata nu culpabila, dintre crestinism si fosti sau actuali conducatori ai unor institutii ce au confiscat interpretarea credintei.

          • De acord cu dvs., domnule Adrian D. Mă refer într-un mod special la efectul indirect pe care l-a avut creştinismul în emanciparea homosexualilor, şi aşa cum spuneţi, acesta nu a fost exclusiv determinant. Au fost şi alţi factori care au făcut posibilă emanciparea lor. Şi @Nordwind a subliniat câteva aspecte importante la care subscriu. Mulţumesc pentru completări.

  8. personal, cred, ca nefiind de acord cu homosexualitatea, tolerind-o doar, ipocrizie se numeste. in caz de, fireste.
    si tot personal, cred ca iluminismul a contat in toate aste emancipari, nu crestinismul.
    in cazul in care nu aveti, ca reprezentare istorica sa-i spunem, cunostinta despre cum se prezinta homosexuali faimosi si cum au contribuit ei la inflorirea lumii (alan turing ar fi un exemplu elocvent), intilnirea cu contemporani cu suflet bun cred ca va scurta asteptarea ajungerii in rai (daca exista). si astfel sa va elucidati la cum sta treaba cu minoritatea amintita. cunosc o multime de crestini heterosexuali doar in sistem declarativ, in special crestini ortodocsi, si cred, ca si dumneavoastra ca modul cum te-ai purtat cu aproapele conteaza.
    „iubirea e o taina” zicea, cred, undeva in biblie. si cred ca asta conteaza in cele din urma. stiu cupluri homosexuale in care este multa iubire. si relatia lor e construita pe asta.
    recomandarea mea, daca-mi permiteti, subiectiva altminteri, e sa va purtati asa cum va dicteaza constiinta. nu dogma.

  9. Nu incape discutie:a fi homosexual asumat te situeaza IN AFARA Crestinismului – daca te pocaiesti si renunti la perversiune esti reprimit precum fiul ratacitor. Cei care propovaduiesc „reconcilierea” Crestinismului cu homosexualitatea sunt „lupi in blana de oaie” care nu au nimic in comun cu Crestinismul.
    Ori homosexual asumat, ori crestin. Tertium non datur. Ramane insa Pocaintza si Iertarea care sunt accesibile tuturor.
    „Apostolii” LGBT sunt anti-crestinii binecunoscutei mafii ideologice, dar si economice dar mai ales politice (Novus ordo seclorum) a „corectitudinii politice”. Europa Bruxelles-ului si actuala America nu mai sunt de ani buni Spatiu Crestin.

  10. @Adrian V. – Te sustin si te aprob!

    Raspuns la intrebarea din finalul articolului: Ne purtăm cu aproapele nostru care este homosexual – după cum (noi) i-am tolerat pornirile homo lui Teoctist…!
    Sper ca a ajuns la dreapta Domnului…

  11. Dragă Abel,

    Triumful homosexualității nu este tot una cu triumful creștinismului. Micile succese ale minorității gay se datorează deteriorării creștinismului. Creștinismul occidental este mort și pute a hoit. Pe acest fundal s-a produs ascensiunea minorității gay, pe fondul dezinteresului crescând față de creștinism. Până și în România, țară a moaștelor și a turismului ecumenic, se simte la nivelul generațiilor mai tinere o din ce în ce mai mică apartanență la identitatea spirituală creștină.

    Întrebarea ta („Cine știe dacă nu cumva Raiul va fi plin de homosexuali?”) mi se pare un pic caraghioasă. Las deoparte faptul că nu toată lumea crede în realitatea Raiului și presupun că există sau va exista. Or, dacă Raiul ăsta va fi după cum îl descria Biblia, aș zice că nu va fi plin de homosexuali pentru că Biblia Raiului de care vorbești afirmă că homosexualitatea e o chestie scârboasă. Din modul în care pui tu problema, s-ar zice că Iisus și Pavel sunt „certați”: că, pe de o parte, Iisus e un tip împăciuitor, iar pe de altă parte, Pavel trăsnește și fulgeră împotriva partidei gay-ilor.

    Cât privește atitudinea „lasă-i în plata Domnului pe gay, că-i va judeca el mai târziu”, mi se pare că te aruncă pe tine, ca autor, în ceață. Vrei să câștigi meciul jucând la ambele porți. Dar nu se poate. Ori ești cu ei, ori împotriva lor. Nu există ce visezi tu.

    Eu, dacă îi „judec” pe gay, nu-i judec ca un dumnezeu, ci ca unul care trebuie să conviețuiască cu ei, cu marșurile lor, cu dorința lor de a-mi impune să-mi placă ce fac ei, de a accepta o normalitate pe care nu o consider normală etc. Am dreptul să consider homosexualitatea o sminteală și o afirm atât de limpede pentru că, nu-i așa, și eu am dreptul să fiu Charlie (sau treaba cu Charlie se aplică doar când e corectă politic din punctul de vedere al unora?). Sigur, sigur, se vor găsi alți „Zeni” care să mă considere încuiat religios, dar nu-i nicio problemă. Le recunosc și lor dreptul de a fi Charlie și de a spune ce cred, câtă vreme nu socotesc că ei sunt deținătorii „adevărului”.

    În ce îi privește pe gay: Doamnelor, dacă tot vreți copii și socotiți naturală și normală relația voastră, de ce nu îi faceți chiar voi?

    Haide! V-am pupat! (de „la revedere”, nu de altceva:)

  12. Am fost initial de acord cu autorul, pana cand m-a trezit unul din comentarii… E vorba de confuzia clasica cum ca corelatia ar implica cauzalitatea. Intr-adevar, autorul sesizeaza o corelatie valida, dar de aici pana a spune ca homosexulitatea a trimufat datorita crestinismului e cale lunga.

    • Am avansat nişte ipoteze care mi se par plauzibile, însă nu le luaţi ca pe nişte axiome. Trebuie cercetată mai în amănunt legătura dintre creştinism şi emanciparea homosexualilor. Deocamdată doar am schiţat nişte direcţii posibile de cercetare.

      • Eu aş spune următoarele: „Corelaţia nu presupune NEAPARAT cauzalitate”, ori „Corelaţia nu implică ÎNTOTDEAUNA cauzalitate”. În felul acesta aş rămâne deschis tuturor posibilităţilor.

        • Dle Dragomir v-as ruga meditati asupra urmatoarelor: logica si sensul cuvintelor stau la baza oricarei argumentatii (si gandiri), deci e bine sa nu ne jucam cu ele. O corelatie nu presupune si nu implica o cauzalitate. Niciodata. O corelatie poate fi un indiciu ca ar putea exista o cauzalitate, dar niciodata nu poate fi folosita ca argument. (Exemplu clasic: Rata mortalitatii e mai mare printre persoanele care iau medicamente, deci medicamentele trebuie evitate.)

          • Meditati dvs. la principiul corect „Corelatia nu implica NEAPARAT cauzalitate”. A spune ca NICIODATA nu implica E FALS.

            „However, sometimes people commit the opposite fallacy – dismissing correlation entirely, as if it does not suggest causation at all. This would dismiss a large swath of important scientific evidence.[Novella. „Evidence in Medicine: Correlation and Causation”. Science and Medicine. Science-Based Medicine.]

            Since it may be difficult or ethically impossible to run controlled double-blind studies, correlational evidence from several different angles may be the strongest causal evidence available.[http://www.michaelnielsen.org/ddi/if-correlation-doesnt-imply-causation-then-what-does/]

            The combination of limited available methodologies with the dismissing correlation fallacy has on occasion been used to counter a scientific finding. For example, the tobacco industry has historically relied on a dismissal of correlational evidence to reject a link between tobacco and lung cancer.[http://www.sciencebasedmedicine.org/evidence-in-medicine-correlation-and-causation/]

            Correlation is a valuable type of scientific evidence in fields such as medicine, psychology, and sociology. But first correlations must be confirmed as real, and then every possible causative relationship must be systematically explored. In the end correlation can be used as powerful evidence for a cause-and-effect relationship between a treatment and benefit, a risk factor and a disease, or a social or economic factor and various outcomes. But it is also one of the most abused types of evidence, because it is easy and even tempting to come to premature conclusions based upon the preliminary appearance of a correlation.” [Wikipedia]

            Multi se folosesc de „corelatia nu implica cauzalitate” numai pentru ce nu le convine, desi ei insisi incalca adesea acest „principiu”.

      • Confuzia e alta: aplicarea ”principiilor” creștine în societate e tocmai cea care a creat problema. Dacă homosexualii ar fi fost lăsați de la început ”în plata Domnului”, lucrurile ar fi mers mult mai neted în societate.

  13. – Ce oare va fi având de-a face „egalitatea intru Hristos” din Galateni cu emanciparea homosexualilor ? Citatele (amandoua) vor sa spuna ca omul, indiferent de Legea sub care se afla in momentul venirii lui Christos, devine egal cu orice alt om care-l primeste pe Hristos („se imbraca” in Coloseni sau „e indrumat”, in Galateni). „Legea” este in sens extins, cea naturala, prescrisa de precreștinisme, in special de judaism care e sistem de referinta ptr Sf. Pavel. Or aceasta „lege” sanctioneaza homosexualitatea ! Sf. Pavel insusi o face, iar crestinismul continua sa o faca, la fel de clar ca Legea veche. Daca culturile occidentale nu mai sunt sensibile la asta este pentru ca NU mai sunt crestine, si nu pentru ca crestinismul ar fi „mediu propice” homosexualitatii. Secularismul are, intr-adevar, un zgomot de fond crestin, dar nu este crestin. Traim intr-un mediu secular ANTIcrestin.
    Homosexualitatea ramane adica, fapt impotriva Legii. Il putem tolera sau nu (Pape Francisc „Cine sunt eu sa judec ?”) – dar, daca il toleram noi, nu trebuie sa tragem de aici concluzia ca e legitim. Si nici ca este subiect al vreunei „libertati”. cum ar putea sa fie „libertate” cand bietii oameni nu pot rezista acestei pulsiuni ?
    – „Libertatea individului” e o capcana propagandistica. Sf Pavel insuși UCIDE doi corinteni adulteri, fara scrupule de „libertate individuala”. – Problematica trebuie deci limitata la tolerarea sau nu a chozei.

    • „Sf Pavel insuși UCIDE doi corinteni adulteri, fara scrupule de „libertate individuala”. ”

      Ce superba reclama pentru incomparabila frumusete a crestinismului.

      PS Eu ma leg mai mult de ortodoxie pentru ca de asta ma izbesc – nu am intilnit nici un om, niciodata, nu conteaza cit de educat, care sa nu fi sacrificat minimum 40-50 de puncte de IQ prin aderarea la ortodoxie – dar multe din aceste aberatii se pot constata in mai toate „confesiunile” crestin-crestinoide.

      • (Nu-mi dau seama ce culoare are replica). Faptul se intampla in 1. Corinteni, 5. Corintenii care afla de incest vor sa-i excluda din comunitate. Sf. Pavel zice ca nu e de-ajuns si ii . Trebuie sa sacrifici inteligenta ca sa numesti asta altfel decat … (Ceea ce fac, totusi,cativa exegeti respectati)

  14. Paradoxul sesizat de articol este dezlegat de GK Chesterton intr-un citat pe care l-am postat la un alt articol.

    The modern world is not evil; in some ways the modern world is far too good. It is full of wild and wasted virtues. When a religious scheme is shattered (as Christianity was shattered at the Reformation), it is not merely the vices that are let loose. The vices are, indeed, let loose, and they wander and do damage. But the virtues are let loose also; and the virtues wander more wildly, and the virtues do more terrible damage. The modern world is full of the old Christian virtues gone mad. The virtues have gone mad because they have been isolated from each other and are wandering alone.Thus some scientists care for truth; and their truth is pitiless. Thus some humanitarians only care for pity; and their pity (I am sorry to say) is often untruthful.

    Intreg citatul si de fapt intreaga carte Orthodoxy este admrabila in a explica starea de lucruri actuala.

    http://www.contributors.ro/cultura/posibila-nedreptate-a-%e2%80%9ddrepta%c8%9bii-absolute%e2%80%9d/#comment-247828

    Cat despre dilema finala a autorului, daca Raiul va fi plin si de homosexuli, se rezolva asa cum stiu cei mai buni filozofi: definind termenii. Problema cu razboiul extremelor in acest caz este ca ambele folosesc acelasi cuvant, homosexualitate, dar vor sa desemneze prin el realitati diferite. Asta nu e de mirare, din vreme ce nici Wikipedia nu are o definitie de natura sa rezolve ambiguitatea: „romantic attraction, sexual attraction or sexual behavior between members of the same sex or gender.” Asadar, activistii LGBT si crestinii progresisti vor sa se refere la atractia sexuala, iar asta in mintea lor ar implica in mod necesar un anumit comportament. Crestinii moderati, de exemplu catolicii, se refera si ei la prima parte a definitiei, dar cred ca, practicand virtutea castitatii, aceasta nu implica in mod necesar a doua. Crestinii fundamentalisti, cand spun ca homosexualii merg in iad, se refera la a doua parte a definitiei.

  15. „Oare să fie o pură întâmplare că emanciparea homosexualilor s-a făcut tocmai în spaţiul creştin? De ce, tot în spaţiul creştin şi-au făcut apariţia ştiinţa modernă, formularea drepturilor omului, emanciparea femeii, ca să dau doar câteva exemple?”

    Poate nu este prea tarziu sa spuneti si continuarea: in spatiul crestin au avut loc si cele mai odioase crime din istoria umanitatii. Crestinismul a dat umanitatii nu doar religia pacii dar si sabia cu care sa ucizi pe cei care gandesc altfel decat tine.

    • Nu cred că religia în sine e problema(]n cazul de faţă creştinismul), ci fundamentalismul religios (care există în toate religiile lumii). Acesta a făcut ravagii în istoria omenirii şi continuă să facă. De acord cu dvs., există pagini negre în istoria creştinismului, dar trecem prea uşor cu vederea contribuţia pozitivă pe care a adus-o lumii. Nu uitaţi însă un lucru: în numele religiei cele mai sângeroase conflicte au fost cele din India, dintre hinduşi şi musulmani. Nu am dorit să fiu selectiv şi să evidenţiez doar partea pozitivă a creştinismului. Este timp şi pentru critici care îi pot fi aduse.

    • Crestinismul n-a dat nici o sabie, dimpotriva. Isus a fost omorat. Multi crestini au murit ca martiri. Sabia au luat-o UNII crestini din acelasi motiv pentru care au luat-o oricare alti oameni: pentru ca asa li s-a parut lor ca e bine, sau din rautate.

      A vorbi la general („crestinismul a dat… sabia”) e o minciuna ordinara pe care unii nu se mai satura sa o spuna.

      Crestini sunt cei ce urmeaza invataturile lui Cristos, nu neaparat cei care se declara crestini.

  16. Articolul curent este o contradictie in sine.

    Biserica ori nu va accepta niciodata homosexualitatea impotriva tuturor evidentelor sau, daca va accepta, vor mai trece vreo cateva sute de ani.

    Trebuie sa ne gandim ca acum vreo cateva sute de ani biserica gandea ca femeia e practic proprietatea barbatului si cate ceva s-a schimbat intre timp chiar si in biserica in privinta asta.

    • Homosexualitatea există, indiferent dacă biserica o va accepta sau nu. Însă homosexualitatea nu reprezintă normalitatea, indiferent ce pretind ”liber-cugetătorii” moderni.

      Nu e treaba statului cine cu cine se culcă, un bun exemplu este dezincriminarea adulterului, eliminarea lui ca infracțiune prevăzută în Codul Penal, însă asta nu face ca adulterul să fie recomandabil.

    • Probabil dl Dragomir sau un coleg de-al dumnealui ar argumenta ca emanciparea femeii s-a produs din cauza crestinismului. La fel probabil s-ar trata heliocentrismul sau evolutionismul ca toata au aparut, nu-i asa?, pe taramul fertil crestin.

      • Domnule Alfred Singer, am avut în minte într-un mod special efectul indirect al creştinismului, în calitate de pilon al civilizaţiei occidentale.

    • Acum cateva sute de ani existenta omenirii depindea de aducerea pe lume unui numar mare de progenituri, care, dupa cum stim, dintre toate specile, sunt cele mai dependente de mama pe durata cea mai lunga. Geneza 16:20 nu e biserica decretand subjugarea femeilor de barbati, ci o lectie de antropologie.

      • Domnule AT,

        Asta era in urma cu sute de ani.

        Intre timp pamantul a inceput a fi suprapopulat si nu mai e in stare sa sustina ritmul de crestere. Curand se va ajunge la foamete si sete.

        Unele tari au inceput o politica de limitare a cresterii populatiei (China). India se pregateste pe margine.

        Si biserica ce spune? Tot spune cresteti si va inmultiti, se opune oricarei contraceptii sau limitare a cresterii populatiei.

          • Insa limitarea tot e acolo. In loc de un copil, pot sa faca acum doi in anumite conditii, nu oricum.

            Nu incercati sa ma contraziceti doar de dragul contradictiei in sine.

            Punctul pe care vroiam sa il fac este ca suprapopularea poate aduce contraceptia ca politica oficiala de stat.

            • Asta nu inseamna ca nu ii putem contesta legitimitatea. Nu e o coincidenta ca statul in cauza e autoritar.

  17. Indiferent de cum ar fi privita, secular or teologic, organizatia BOR/Una Moasta Nostra se arata a fi demna de compania monstrilor islamisti din Arabia Saudita, Pakistan si Iran care izbesc cu pietre femei fara aparare, ucigindu-le prelungit si sadic. Nu e vorba de morala sau de „printip” ci de tentatia draceasca a puterii, a impilarii Celuilalt. Faptul ca ortodoxia actuala este mai putin violenta decit islamul wahabist se datoreaza impotentei si lasitatii in rautate, nu lipsei de voluptate a violentei.

    In planul moral retorica „sfinta” este incarcata de o judecata plina de patima, de placerea de a strivi „aproapele” – care poate greseste poate nu – numai Dumnezeu stie, daca exista.

    In plan teologic, multe secte crestine – ca si aberatia ortodoxa in general – pun mult prea multa greutate pe invataturile criminalului asasin Saul din Tars (un bigot nu cu mult mai breaz decit fiul desertului, Mohamad, de mai tirziu). Un criminal si un epileptic care n-a avut nici o legatura cu Isus in afara de pretentia unor „viziuni” de om cu deficiente chimice in creier. Sa nu mai pomenim de traditiile imbicsite si rusinoase ale BOR-ului – care BOR a imbonavit constient – prin pupaturile lipicioase de icoane putrede si oase prafuite, si prin atingerea de salive de pe pocalurile nespalate, mai multi oameni fara aparare – cu herpesuri si alte „minuni” ortodoxe, decit toate bordelurile lumii, heterosexuale si homosexuale laolalta.

    Sa mai citeasca „teulogii” din Scoala Tanacu si ce a spus Yeshua „Isus”, blindul rabin… nicaieri nu a condamnat homosexualitatea… este extrem de probabil ca rabinul a fost homosexual, toate semnele conduc in acea directie, numai ignorantii nu reusesc sa le citeasca.

    Asasinul Saul din Tars, asa-numitul „apostol Pavel”, a facut crime de o grozavie mult mai mare decit cine se pupa cu cine. Pacat ca „crestinismul” in Romania continua sa fie modelat de oameni de nimic, care considera ce fac doi oameni, in intimitate si consimtit, mai important pentru societate decit o biserica lacoma, intoleranta, care dupa ce si-a turnat in massa enoriasii la securitate , nu se mai poate imbuiba indeajuns, pe spinarea pensionarei superstitioase, careia ii fura hraparet ultimul banut, numai sa-si mai adauge un etaj la vila parohiala. Ce rusine… dar n-au rusine.

    Adevarata esenta a „crestinismului” romanesc poate fi vazuta nu numai in crima „pioasa” de la Tanacu sau in „intelepciunea ortodoxa” a celor care ii scuza pe criminalii violatori din Valeni (Vaslui) (ca doar sint barbati virili si heterosexuali, asa cum a poruncit Dumnezeul lor nenorocit!) ci si in dansul „patriotilor” legionari care il slaveau pe Isus in maniera tipic ortodoxa, dansind in jurul cadavrului lui Stelescu pe care abia il ciopirtisera. Ortodoxia este obsesia mortii – fie in ucidere fie in adorarea ramasitelor putrede, in loc de deschiderea spre minunea vietii. O viziune caznita, rautacioasa a unei „invieri” la fel de penibile precum viata pe care aceasta viziune o modeleaza.

    Acesta este parfumul ultim al crestinismului ortodox romanesc: duhoarea asasinatului, prin care „crestinul” violent spera sa cumpere indulgenta unui Dumnezeu crud si haotic.

    • Domnule Absurdistan,

      Trebuie sa va dau un zece pentru originalitatea termenilor.

      O singura sugestie va fac. Suna mai bine „La Moasta Nostra” decat „Una Moasta Nostra”.

  18. Plin de erori si lipsa de informare.
    A spune ca triumful homosexualității este triumful creștinismului, este doar o cunoaștere superficiala a ce înseamnă creștinismul in general, si a Ortodoxiei in special. A considera o poziționare prin raportare la păcat si morala creștina cu repere transmise de mai bine de 2000 se ani, ca si conservatoare sau (ultra)conservatoare dovedește de asemenea fie o lipsa de cunoștințe teologice saune înțelegere de raportare din punct de vedere spiritual.
    In poziția oricărui ortodox fata de libertatea de opțiune fără responsabilitate a unui homosexual, veți afla ca fiecare are libertatea de a face vrea dar fără a afecta pe ceilalți ( parca suna cunoscut) insă in spațiul propriu, nu in piața Obor sau la școala 98; pana la urma fiecare cu păcatele lui.
    In încheiere a fi judecați doar după cum ne-am comportat cu aproapele nostru, or citiți din doi in doi Biblia, or citiți doar ce va convine pentru o susținere a argumentelor enumerate. Un ortodox se va raporta fata de un homosexual cu dragoste, empatie si muuuuultă rugă.
    Toate doar ca o părere intr-un cadru liber de informare dar cu RESPONSABILITATE.
    Un Ortodox care doreste tot binele din lume tuturor homosexualilor din lume, inclusiv revenirea pe calea buna si fireasca a VIEȚII.

  19. Din pacate ai citit superficial si nu ai inteles ideea.

    Un copil nu devine rasfatat si isteric intr-o familie dura, in care e impusa disciplina si pedeapsa. Intr-o familie foarte iertatoare si permisiva, copilul poate incepe sa aiba tot mai multe pretentii si mofturi. Cam despre asta e vorba. Despre liberul arbitru lasat (uneori prea) liber.

    Ce se intampla in statele laice comuniste, am vazut. Am vazut si in statele islamice. Acolo homosexualii nu fac parade pe strada si nu cer obraznic drepturi speciale.

    Totalitarismul, la fel ca si democratia, are avantaje si dezavantaje. Daca nu ar avea, n-am fi inregistrati si supravegheati pe toate caile posibile.

    E usor sa darami ceva, cand ai ce sa darami, iar ceea ce darami n-ai construit tu.
    E usor sa fi ateu intr-o societate care a fost contruita si a prosperat pe principii crestine.

  20. Domnule Abel, om cu nume predestinat, sunteti un om inteligent. Din pacate, sunteti unul dintre putinii pe care ii intalnesc pe site-uri si de la care am de invatat ceva.
    Articolul este bine documentat si este bine scris, te pune sa gandesti si sa faci asociatii.
    La intrebarea dvs. raspund in conformitate cu Epistola catre Romanii:

    Ce blesteama Dumnezeu eu nu strang in brate!

  21. Intr-adevar, drepturile egale pentru persoanele gay au inceput sa fie acordate mai intai in spatiul vestic, de religie predominant crestina. Insa nu ar trebui sa uitam principiul „corelatia nu este cauzatie”, cu alte cuvinte s-ar putea ca atat crestinismul cat si emanciparea minoritatilor sa aibe o cauza comuna, nu sa derive una din cealalta.

    Avand in vedere ca in ultimul mileniu, cu precadere in ultimele secole civilizatia dominanta la nivel global a fost cea vestica, putem la fel de bine spune ca spatiul civilizational vestic a fost solul in care au rodit semintele emanciparii minoritatilor. Europa a fost polul mondial al puterii pana la Al Doilea Razboi mondial, datorita suprematiei militare si puterii economice, ulterior polul mutandu-se in Atlantic, intre Europa si SUA, ea insasi parte a aceluiasi spatiu civilizational vestic, cu aceleasi valori. Puterea economica a dus la avans tehnologic, ceea ce a dus la randul sau la un proces rapid de „maturizare” sociala, proces inca neterminat in zilele noastre. Ca expresie suprema a gradului de maturizare a unei societati, valorile vestice sunt o consecinta a incercarilor prin care a trecut spatiul vestic: traficul cu indulgente a dus la reforma protestanta, liberalismul a fost o reactie la teocratia catolica (ajunsa la paroxism in perioada Inchizitiei), infiintarea Tribunalului Penal International a venit ca reactie la Holocaust, fiind o extensie a proceselor de la Nurnberg s.a.m.d.

    Spre exemplu, in acest moment spatiul islamic este sfasiat de un conflict sectar fara precedent dintre confesiunile Sunni si Shi’a. Momentul similar din istoria europeana a fost reprezentat de razboaiele religioase catolico-protestante ce au inecat mare parte din vestul Europei in sange timp de peste 100 de ani. Diferenta e ca Europa a trecut deja printr-un asemenea conflict in secolele XV-XVI. Mai pe scurt, nu suntem cu nimic superiori, doar ca istoria ne-a dat ocazia sa trecem prin niste incercari inaintea altor zone ale lumii si deci sa ne maturizam mai repede din anumite puncte de vedere. Din aceste lectii a tras invataminte si spatiul vestic non-european: desi sclavia si suprimarea populatiilor indigene au fost norma in Americi si intr-o oarecare masura in Australia, Noua Zeelanda sau Africa de Sud, secolul XX nu a adus in aceste zone nimic de amploarea Holocaustului.

    Si astfel ajungem la problema dreptului la casatorie pentru persoanele de acelasi sex. Privita in lumina celor de mai sus, acordarea acestui drept nu mai apare ca o expresie a valorilor crestine, ci ca o expresie a valorilor vestice, unele dintre ele de sorginte crestina, altele aparute ca reactie la abuzurile crestinismului, iar altele dezvoltate ca urmare a unor evenimente in afara religiei. O alta dovada in sprijinul tezei ca toleranta si recunoasterea majoritatilor nu este o consecinta logica a valorilor crestine este tratamentul persoanelor gay in zone puternic crestine din afara spatiului vestic – Rusia si Uganda sunt doua exemple de varf. In special in Uganda, valul de ura a dus la linsarea unor persoane gay, val de ura incitat de catre pastori crestini fundamentalisti din SUA (a se vedea excelentul documentar VICE pe aceasta tema).

  22. Citez: „Cine ştie dacă nu cumva Raiul va fi plin şi de homosexuali?”

    Raspuns: 1 Corinteni 6: 9: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici* curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii”

    Nu faceti confuzie. Nicaieri Biblia sau Isus nu a tolerat pacatul (in general) insa a avut mila de pacatos.

    • Citat integral:

      1 Corinteni 6 : 9 -11 (VDC)

      9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici* curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
      10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
      11 Şi aşa eraţi unii* din voi! Dar** aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

      • „nici* curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
        nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”

        Presupun ca nu va dati seama dar cu acest citat n-ati facut decit sa demonstrati ca intreaga organizatie La Moasta Nostra – Mafia BOR – va fi automat exclusa din Imparatia lui Peste.

        Scoateti din BOR idolii, „prea”curvarii (de acolo vine expresia „prea-Fericitul”?), homosexualii, hotii, lacomii, betivii si hraparetii… cu cine ati ramas? Cu NIMENI.

  23. „şi apoi seculară -secularismul e în definitiv tot un produs al creştinismului”

    si apoi dar o elementara cunoastere a istoriei arata ca originea secularismul se gaseste in raisons d’etat, fiind o consecinta a razboaielor religioase care s-au incheiat cu pacea de la vestfalia in 1648. “Paris vaut une messe” spuse (protestantul) spuse Henri de Navarre, viitorul Henri IV

  24. Dlui din Absurdistan…
    Pe langa alegerea id-ului (mult mai fericita in alte cazuri) sunteti posesorul unor diarii mentale venita probabil din neintelegeri.
    Ok…cretinismul de care vorbiti (confundandu-l cu crestinismul) este unul propriu dumneavoastra.
    Loviti intr-un Apostol pe numele sau Pavel care a murit decapitat intr-o Roma plina de cretini (asa efervescenti si plini de observatii pertinente ca ale domniei voastre).
    Dupa ce veti suferi martiriul acestuia…lasati un post pe facebook…despre cat de tare s-au inselat toti cei care i-au studiat scrierile si i-au cinstit sfintenia..
    Cred insa ( si va doresc) sa aveti o viata mult mai banala si mai linistita…caci om muri si-om mai vedea cum e cu adevarurile spuse asa…taios si plin de emfaza pe-aici.
    Cat despre Tanaci, BOR si restul , cu siguranta va intreceti in investigatii si pareri cu reviste de specialitate : Libertatea, Click…Stati linistit..preoti care nu isi cinstesc roba au fost si vor mai fi…ce faceti cu cei care o fac? ..nu faceti nimic, taceti…si probabil scrasniti din dintisori..
    Sanatate! si suflet mai usor sa aveti!:)

  25. Bună! În primul rând, Paște fericit!
    Am 15 ani, sunt elevă la liceu, în clasa a 9a. M-am întâlnit cu acest articol după multe căutări și întrebări în legătură cu sexualitatea mea. Până acum, nu am avut vreun iubit și nu mi-a plăcut niciodată, în niciun vreun fel de un băiat,lucru total abstract pentru vârsta mea. Pur și simplu nu m-am focusat de-a lungul timpului pe subiectul acesta și mi-am tot repetat ca am alte priorități la momentul actual. Cu toate acestea, lumea din jurul meu se dezvolta, evoluează, prietenii mei asemenea și fie ca am vrut sa nu, semnele de întrebare n-au încetat sa apară și ma macină. Am crezut doar ca nu am găsit persoana potrivita, cineva „pe gustul meu”. Până am realizat acum câteva luni ca atașamentul meu de o fostă colega s-a dovedit a fi mai mult decât o simplă amiciție. Am realizat acum puțin timp ca într-adevăr, îmi plăcea.
    Deși încă nu sunt foarte sigură dacă sunt lesbiana, bisexuala sunt în proporție de 60-70%.Am recunoscut asta doar în grupul meu foarte apropiat de prietene, însă familiei mele nu am curaj sa îi dezvălui acest mare secret. Suntem creștini ortodocși și toate inf. dumneavoastră ma descurajează și ma întristează teribil.
    Apreciez ca nu priviți pers. din categoria LGBTQ+ prin ochii unui homofob, însă, nu concep cum ar putea fi homosexualitatea, bisexualitatea, un păcat pentru Dumnezeu? Este vorba de iubirea pură dintre doi oameni care nu fac absolut niciun rău celor din jur, deci de ce nu s-ar putea aplica, legaliza căsătoria religioasă, susținerea morală în întregime a întregului popor român cu privire la aceste categorii? Acest lucru nu reprezinta sub nicio forma o propagare bună a fenomenului, și nici nu e menit sa indemne adolescenții sa urmeze exemplul. Asa cum o fata nu este obligata sau manipulata, împinsă de societate spre a avea o relație intima, amoroasă cu un băiat, se înțelege ca acest lucru nu se aplica și în cazul în care ar fi fost o persoana de sex opus la mijloc.
    Nu ma cred o păcătoasă din acest punct de vedere și știu ca Dumnezeu ma înțelege și ma iubește exact asa cum sunt(ma refer strict la homosexualitatea pe care o vedeți drept un păcat, în rest, cu toții suntem încercați și murdari, nu ma consider în niciun caz sfântă). Mulțumesc anticipat pentru timpul acordat.

  26. Buna! Sunt Adventista de ziua a saptea si am fost, de mica, invatata sa studiez Biblia. In urma cu 1 an si cateva luni m-am mutat in Suedia undea aici, este, pur si simplu, plin de homosexuali. Prima data n-am vrut sa ma mut, deoarece din totdeauna am urat conceptul de homosexualitate, fiind sigura ca Dumnezeu nu a fost vreodata de acord cu asa ceva. Pana la urma de ce ar mai fi creat El un barnat si o femeie, ci nu doua femei sau doi barbati la Creatie?! Ideea e alta… ca de cand m-am mutat aici, aud IN CONTINUU persoane care imi spun ca sunt rasista doar pentru ca eu nu sunt de acord cu homosexualitatea. Ma deranjeaza sa fiu chemata in felul asta, deoarece eu nu consider homosexualii a fi parte din acel grup unde, chiar poti spune despre cineva ca e rasist, daca nu este de acord cu acest luctu, cu acest concept. Problema este ca de cand anumite persoane imi spun lucrul acesta (si ma refer in mod special la persoane care cu adevarat imi sunt dragi si pe care le iubesc), am inceput sa ridic multe semme de intrebare cu privire la faptul daca, cumva, EU sunt de fapt problema, cu adevarat! Asa ca de cateva zile efectiv nu stiu ce sa mai cred. Dumnezeu nu este de acord cu asa ceva, insa nu pot concepe cum homosexualii se pot inchina acelausi Dumnezeu caruia eu ma inchin, avand in vedere ca, cu totii, de pe acest pamant avem si aceeasi Biblie. Si intrebarea mea este: De ce exista homosexuali care I se inchina aceluasi Dumnezeu, avand aceeasi Biblie la baza si totusi existand exact toate pasajele si texteld din Biblie, care spun clar ca Dumnezeu nu este de acord cu asa ceva?
    As fi recunoscatoare daca cineva dintre voi mi-ar putea raspunde la aceasta intrebare, fiindca am mevoie sa-nteleg daca eu sunt cea gresita sau pur si simplu am ajuns pe un teritoriu plin de homosexuali, unde aici trebuie doar sa tac si sa-mi vad de treaba mea!

  27. Apreciez ca homosexualitatea este o trasatura exacerbata a societatii actuale si ca urmare a faptului ca suntem prea multi.Ea probabil ca a aparut ca o problema obiectiva ,in concordanta cu cresterea populatiei mondiale si va disparea in timp o data cu incetarea cauzelor care a produs-o.Sigur, ea nu este agreata de crestinism si de alte religii , dar exista si are o explicatie obiectiva. Nu avem voie sa incurcam religia cu asemenea manifestari.Deci: ” Iubeste-ti aproapele „. Este porunca divina.Nu-l judeca tu.Accepta-l asa cum este. Insusi apostolul Pavel ne indeamna sa nu ne judecam unii pe altii caci „cu ce masura judeci ,cu aceea vei fi judecat”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Abel Dragomir
Abel Dragomirhttp://contributors.ro
Absolvent al masterului de Studii religioase (FLLS, Universitatea din Bucureşti), pasionat de religie şi istoria ideilor şi mentalităţilor. A tradus, pe tematica religie/spiritualitate: Henri J. M. Nouwen, Pâine pentru drum, Editura Galaxia Gutenberg, 2014.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro