Home » Societate/Life » Citesti:

Criza replicării, publicarea tendențioasă și canonizarea unor fake facts în studiile științifice

Constantin Crânganu februarie 18, 2018 Societate/Life
191 comentarii 8,922 Vizualizari

Un dram de rău

Mănează a minții toată nobilă plămadă

Spre-a ei rușine

Hamlet, Act I, scena 4

(trad. pers.)

Când, în august 2015, revista Science a publicat articolul Estimating the reproducibility of psychological science, o cutie a Pandorei s-a deschis: Un grup de cercetători, care au încercat să reproducă rezultatele experimentelor psihologice publicate în 100 articole peer-reviewed, au găsit că doar 35 pot fi replicate.

Ca un bulgăre de zăpadă, criza replicării s-a rostogolit mai întâi pe prima pagină a influentului The New York Times, cu un titlu alarmant: Many Psychology Findings Not as Strong as Claimed, Study Says și cu o alarmă sumbră: Acest rezultat dezastruos a confirmat temerile cele mai grave ale oamenilor de știință care s-au îngrijorat de multă vreme că psihologia are nevoie de o corecție puternică.

Apoi, în decurs de câteva ore, cel mai cunoscut comentator american de dreapta, Rush Limbaugh, s-a adresat celor 13 milioane de ascultători ai programului său zilnic:

Puteți presupune, în mod sigur,  că marea majoritate a tot ce citiți – dacă citiți, din revista Science, din Psychology Today – este complet fals… De la nutriție la psihologie la schimbările climatice la încălzirea globală și până la fracturarea hidraulică, ceea ce a fost expus aici demonstrează că știința nu este diferită de politică. Știința este complet determinată de bani. Rezultatele științifice pot fi cumpărate. Iar odată cu rezultatele științifice, fie în științele sociale, fie în știința climei, fie în știința medicală, …, când puteți cumpăra rezultatul dorit, nu mai avem știință; avem politică coruptă.

Și este sigur să spunem că marea majoritate a ceea ce trece drept politică, știință, orice, în sistemul nostru de astăzi a fost coruptă într-un anumit grad de bani. Și de aceea cred că se întâmplă ceva de genul Trump.

[Emisiunea a fost transmisă pe 28 august 2015, când Trump era doar unul din cei 26 candidați prezidențiali. Rush Limbaugh a vorbit premonitoriu și despre fake data]

Revelațiile din 2015 despre criza replicării observațiilor, măsurătorilor sau experimentelor științifice publicate peer-reviewed sunt doar vârful aisbergului. O listă minimă a fraudelor științifice poate începe, de exemplu, din 2005 și continuă până în prezent[i]. Pe lângă psihologie, criza replicării include și articole publicate în biomedicină, economie, farmacie, inteligență artificială, ecologie, schimbări climatice etc.

De exemplu, în 2011, un grup de cercetători de la compania germană Bayer, au scris în Nature Reviews Drug Discovery că 75% din literatura peer-reviewed utilizată pentru descoperirea unor noi medicamente nu prezintă încredere deoarece conține fake facts (rezultate nereplicabile). Iar în 2013, o firmă de biotehnologie – Amgen – a raportat că a putut replica numai 6 din 53 de studii majore din domeniul cancerului.

Imposibilitatea replicării afectează, conform unor autori, circa 50% din toată literatura științifică.  S-a estimat, de asemenea, că publicarea de concluzii false sau exagerate sunt parțial responsabile pentru risipirea a până la 85% din totalul resurselor de cercetare. De exemplu, un studiu din 2015 a concluzionat că numai în Statele Unite se cheltuiesc aproximativ $28 miliarde dolari anual pe cercetări biomedicale nereproductibile.

Replicarea permite științei să se auto-corecteze. Rezultatele nereplicabile sunt mai rele decât basmele. Cu basmele, știm măcar că avem de-a face cu o ficțiune.

În ciuda importanței lor fundamentale pentru stabilirea credibilității științei și cheltuirea eficientă a resurselor, studiile dedicate replicării sunt rareori finanțate și, de regulă, nu prea bine văzute de cei care doresc să avanseze într-o carieră științifică.

Publicarea tendențioasă este o practică larg răspândită prin care se favorizează apariția articolelor cu rezultate „pozitive”. Chiar dacă cercetătorii au efectuat mai multe testări diferite ale unei ipoteze științifice, în articolul trimis spre publicare sunt descrise numai rezultatele („pozitive”) care au confirmat ipoteza. Rezultatele „negative”, absolut legitime din punct de vedere metodologic, nu prezintă prea mult interes (Ce rost are să arătăm cum ne-am chinuit să găsim soluția bună și prin câte încercări am trecut și cât timp și bani ne-a luat să obținem rezultatele „pozitive”?) pentru publicații și de aceea se influențează distribuirea nepărtinitoare a cercetărilor științifice.  Dacă numărul rezultatelor „negative” publicate ar fi suficient de mare, atunci, prin comparație, ar putea fi mai ușor depistate acele fake facts care devin pe nedrept înregistrate drept facts.

Un studiu extins a găsit că între 1990 -  2007 peste 80% din cele 4.600 articole studiate au raportat rezultate „pozitive”, acest număr depășind 90% în cazul unor discipline ca psihologia și ecologia. Mai mult, procentajul publicațiilor care raportează rezultate „negative” a scăzut continuu. Motivul principal este faptul că, pe fondul unei competiții acerbe pentru finanțări și citări, tinerii (și mai puțin tinerii) cercetători nu sunt atrași de ideea publicării unor rezultate „negative”, inclusiv a bazelor de date care le-au produs.

Publicarea tendențioasă numai a rezultatelor „pozitive” creează un efect de canonizare:  unele rezultate sunt acceptate ca semnificative pe scară largă, nu mai acceptă ușor re-testări sau re-examinări ale ipotezelor inițiale, statutul lor este ridicat pe un piedestal unde nu mai suportă contraziceri, iar viitoare testări, care ar pune la îndoială canonul, au șanse minime de publicare și mediatizare.

Fenomenul canonizării produce  dezastre atunci când, în locul unor rezultate legitime, se aplică unor fake facts, în principal, celor nereplicabile.

De exemplu, în perioada 2011 – 2015, canonizarea unor rezultate produse de unii cercetători de la Cornel University și Duke University, au produs o isterie fracktivistă la nivel național (SUA) și internațional, inclusiv în România. Brusc, după lansarea filmului propagandistic Gasland, presa, televiziunile, blogosfera, platformele de discuții publice, oamenii politici ori simplii cetățeni au descoperit că unii oameni de știință – care din 1947 până în 2011 tăcuseră ca peștii în apă – au făcut niște descoperiri apocaliptice despre dezastrele pe care le-ar produce fracturarea hidraulică: otrăvirea apei potabile, radiații, cutremure, poluarea aerului, defecte de naștere, moartea animalelor și păsărilor etc. Un nou canon, aproape indestructibil, a fost creat.

Publicarea tendențioasă a rezultatelor științifice apocaliptice a creat un climat profund defavorabil rezultatelor și concluziilor alternative cu privire la efectele secundare ale fracturării hidraulice. În România, cel puțin, până în luna aprilie 2014, nu au fost publicate articole documentate care să prezinte fracturarea hidraulică într-o altă lumină decât cea demonică. Nu voi conteni să remarc curajul și flerul publicistic al domnului Lucian Popescu, care a deschis platforma Contributors și pentru articole anti-canon despre fracturarea hidraulică.

Un alt exemplu de efect nefast al canonizării unor fake facts este cel al majorității cercetătorilor (peste 97%) care cred în încălzirea globală antropogenă.  Bazat doar pe 4 articole care, surprinzător, au căzut peste același procentaj, canonul celor 97%, aka canonul schimbărilor climatice antropogene, a ajuns să domine, ca și în cazul fracturării hidraulice, mass media, organisme internaționale, Papa de la Roma, blogosfera, oameni politici și simpli contribuabili. Canonul celor 97% a devenit mai mult mediatizat și idolizat decât cel al fracturării hidraulice: un spațiu sacru, inviolabil, al corectitudinii politice. Orice opinie contrară canonului este imediat catalogată drept o dizidență gravă, iar făptașul devine, după cum m-a caracterizat un coleg de universitate, un scientific denier sau climate denier, sinonim cu cei care neagă Holocaustul.

Dacă nu ar exista o tendențiozitate a publicării (publication bias), ar fi posibil să citim mai multe articole, precum cele discutate aici, care demontează sine ira et studio, toate acele fake facts care au stat la baza canonului celor 97%.

Strict legat de acest canon, consider sugestiv un alt exemplu. El a fost prezentat de John R. Christy, profesor de științe atmosferice la University of Alabama, Climatologul Statului Alabama, în fața U. S. House Committee on Science, Space & Technology pe 29 martie 2017.

Profesorul Christy, care a fost autor principal, autor colaborator și referent al Rapoartelor IPCC, a prezentat Congresului dovezi că între modelele climatice publicate și bine mediatizate ale IPCC și observațiile măsurate există o diferență semnificativă (Figura 1). Adică, modelele climatice nu pot replica realitatea. O altă descoperire făcută de profesorul Christy este și mai șocantă: diferența dintre modele și realitate este cauzată de introducerea adițională a gazelor antropogene cu efect de seră!!

Figura 1. Modele climatice vs. Observații ale variațiilor temperaturilor tropicale din troposfera mediană. Există 102 modelări și trei seturi diferite de măsurători. Începând din 1996, se înregistrează o diferență semnificativă între modelele conținând gaze antropogene cu efect de seră și cele trei seturi de observații.

Dacă însă se consideră doar gazele naturale cu efect de seră, diferența dintre modele și realitate dispare. Concluzia este simplă: gazele antropogene cu efect de seră introduse în modele sunt fake facts canonizate, care pică la examenul cu realitatea. Se poate specula dacă depoziția profesorului Christy în fața Congresului a influențat decizia Președintelui Trump de a retrage Statele Unite din Acordul climatic de la Paris (august 2017).

Un alt canon ecologist, intens mediatizat în defavoarea explicațiilor alternative, deplânge soarta unor insule care vor fi înghițite curând de apele oceanice ale căror nivel ar fi crescut din cauza oamenilor și a obiceiurilor lor de a arde combustibili fosili cu nemiluita. Dar, într-un moment neobișnuit de obiectivitate publicistică, revista Nature a publicat săptămâna trecută un articol cu iz de Radio Erevan: Este adevărat că  arhipelagul Tovalu va fi înghițit de Oceanul Pacific din cauza încălzirii globale? Da, e adevărat, dar cu două mici precizări: Nu va fi de fapt o inundație, ci o ridicare a uscatului, iar cei nouă atoli și cele 101 insule recifale nu vor dispărea pentru că deja au crescut cu 73,5 hectare (2,9%) din 1971. Desigur, autorităților din Tuvalu, care au jucat un rol de primadonă pe scena Acordului climatic de la Paris, nu le-a plăcut acest tip de cercetare științifică, pe care au declarat-o imediat știință proastă, iresponsabilă. Și desigur, Rush Limbaugh nu putea să nu marcheze și el un punct, afirmând că noua cercetare este încă o dovadă în plus că schimbările climatice sunt fake.

Un ultim exemplu ilustrează nașterea unui alt canon ecologic, modernizat la zi pentru a include le mot du jour, încălzirea globală antropogenă.

Marea Barieră de Corali (MBC)  are o natură iconică pentru ecologiști și, de aceea, s-a bucurat de atenția lor și a guvernelor din Queensland și Australia de peste 55 ani. Autoritățile au cheltuit deja $375 milioane AUD între 2008 și 2013 și se pregătesc să mai cheltuiască $575 milioane AUD în perioada 2015 – 2020.

Campaniile din anii 1960 s-au concentrat la început pe prevenirea exploatării miniere a coralilor pentru producerea carbonatului de calciu. Apoi, s-a descoperit că mortalitatea coralilor este produsă de o stea de mare extrem de vorace (Crown of Thorns Starfish). În anii 1990 a apărut un alt motiv de îngrijorare pentru conservarea MBC: îngrășămintele folosite în agricultură și transportate de râuri în ocean, care favorizează înmulțirea și dezvoltarea larvelor stelei de mare ucigașe. Când, în 1998 și, apoi, în 2002, a fost observată albirea unor zone coraligene, cauzele prepuse au fost temperatura și pH-ul apei,  plus frecvența și intensitatea cicloanelor. Ecologiștii au decis că aceste ultime cauze intră sub umbrela generoasă a schimbărilor climatice, aka încălzirii globale antropogene. Canonul MBC – încălzire globală a fost creat fără scrupule științifice replicabile și supraviețuiește și astăzi în mass media și politicile guvernamentale.

Precum în exemplul de mai sus cu Radio Erevan, realitatea este că, exceptând câteva mici colțuri de pe marginea recifurilor, afectate de lucrări portuare, coralii vii trăiesc pe toate cele aprox. 3.000 recifuri ai MBC. Cu alte cuvinte, afirmația că MBC se găsește sub o amenințare crescută din cauza încălzirii globale antropogene este puternic exagerată.

Se poate impune un control de calitate al științelor care legitimează decizii politice majore?

Criza replicării, cu cele două repercusiuni discutate mai sus, este o cauză majoră a erodării încrederii populare în acele științe aplicate folosite pentru introducerea unor politici naționale și internaționale. Iar când în joc intră cheltuirea unor sume de ordinul sutelor de miliarde de dolari publici pentru soluții cerute de diverse canoane, controlul și garanția calității cercetărilor care fundează canoanelor trebuie să preocupe deopotrivă pe oamenii de știință și actanții politici.

Două controale de calitate care au loc după trimiterea manuscriselor spre publicare sunt peer-review și comentariile cu replica autorilor pe care unele reviste le publică ocazional.

Procesul peer-review

Considerat de mulți ca un etalon de aur al verificării calității unei cercetări, peer-review-ul are puncte tari, dar și slabe. Ideea de bază a acestui proces este că referentul este o persoană complet obiectivă și un profesionist fără cusur, iar referatul lui este un filtru excelent pentru a asigura publicarea unui material lizibil, cu erorile vizibile eliminate. Dar realitatea este departe de ideal și fac această afirmație din poziția mea de Editor Asociat de peste 15 ani al revistei Marine and Petroleum Geology. Există, din păcate, referenți anonimi care măcelăresc un manuscris pentru un câștig oarecare: fie preiau informația inedită din manuscris pentru uz personal, fie împărtășesc conținutul manuscriselor cu alții. De aceea, nu trebuie să ne mire răbufnirea unui autor frustrat:

Știm că sistemul peer-review este neobiectiv, injust, lipsit de responsabilitate, incomplet, ușor de aranjat, adeseori insultător, de regulă ignorant, uneori prostesc și adesea greșit.

Autorii care se simt înșelați nu au alte resurse la îndemână decât să retrimită manuscrisul altei publicații, chiar dacă întârzierea publicării le-ar putea fi fatală, iar șansele lor de angajare sau finanțare vor fi reduse. Ce altceva poate face un autor pentru a repara o nedreptate pe care el crede că i-a făcut-o un referent? Nimic important. Îi poate scrie editorului asociat un email și acesta îi aduce aminte că decizia lui, bazată pe cele 2-3 referate externe, nu poate fi subiect de recurs.

Procesul de comentariu-replica autorului

Uneori, unele reviste găzduiesc un comentariu (de regulă, critic) la adresa unui articol anterior publicat. Autorul are dreptul la replică publicată imediat sub comentariu. Teoretic, este vorba de un control ad-hoc al calității, bazat pe dorința acelor cititori atenți care au timpul și pregătirea necesare pentru a citi cu atenție articolul și de a scrie comentariul. Un astfel de proces devine dificil dacă trebuie analizate baze de date largi sau trebuie replicate experimente scumpe și cu durate lungi.

Din păcate, majoritatea comentariilor sunt ignorate în literatura de specialitate sau produc alte efecte. Am publicat eu însumi un astfel de comentariu critic la articolul unui autor celebru din hidrogeologie și am provocat reacții adverse din mai multe direcții. Pentru un autor tânăr, acest procedeu nu este atrăgător deoarece – oameni suntem! – îi atrage animozități personale și riscuri în carieră, ceea ce îl face să se gândească de două ori înainte de a trimite comentariul critic spre publicare.

Pe scurt, acest control al calității articolelor publicate nu are suficiente atuuri pentru a deveni popular printre cercetători. Există, dimpotrivă, varii motivații ca să „stai cuminte în banca ta”.

Concluzii

Realitatea dură a crizei replicării, însoțită de tendențiozitatea publicării de rezultate predominant „pozitive” și canonizarea unor fake facts, are efecte nefaste multiple, care se cer atent examinate și înlăturate.

În primul rând, este vorba de costurile morale:

Am în vedere diminuarea dramatică, cu diverse consecințe, a încrederii populare în obiectivitatea și veridicitatea cercetărilor științifice aplicate din mai multe domenii – psihologie, economie, biomedicină, farmacie, ecologie, schimbări climatice etc. Lipsa replicării unor rezultate, cuplată cu o tendință accentuată de a publica predominant rezultate „pozitive”, creează un pericol real pentru canonizarea unor fake facts și ridică imediat întrebarea: Este știința degenerată ori se mai poate auto-corecta? Încă din 1964, laureatul Premiului Nobel pentru Medicină, Sir Peter Medawar, lansa o întrebare-ghilotină, care mai face valuri și astăzi: „Is the scientific paper a fraud?”. Când Academician’s Research Center din India publică revista Immunology and Vaccines, în al cărei Editorial Board s-a găsit o vreme „celebrul academician” Borat Sagdiyev din Kazahstan, ce mai putem crede despre știință?!

Dacă celor 13 milioane de ascultători ai lui Rush Limbaugh li se spune că știința nu e deosebită de politică, pentru că ambele sunt corupte din cauza banilor, că rezultatele studiilor științifice pot fi cumpărate pentru diverse scopuri, înseamnă că „ceva e putred în Danemarca”. De aceea am folosit ca motto metafora prințului Hamlet, care deplângea pe acei oameni plini de „daruri neprețuite, precum harul sau virtutea” dar în care „Un dram de rău e-ndeajuns/ Să strice nobila plămadă-a minții/ Spre propria-i rușine”. În cazul științei, dramul de rău sunt criza replicării, publicarea tendențioasă și canoanele iscate de date fraudate și false interpretări.

În al doilea rând, e vorba de costurile socio-economice:

Am menționat deja sumele imense, între sute de milioane și zeci de miliarde dolari, irosite pe experimente nereplicabile și care, printr-un feedback pervers, generează cereri suplimentare din banii publici. Cercetătorii respectivi nu uită să adauge o propoziție-cheie la sfârșitul articolelor lor: More research is needed. Și cu cât rezultatelor lor nereplicabile sunt mai apocaliptice (Armaghedonul climatic este aproape! Planeta este în pericol mortal din cauza schimbărilor climatice!), cu atât presiunea publicului și politicienilor progresiști este mai mare: Să le dăm fonduri să cerceteze fără întrerupere, altfel va veni sfârșitul lumii!

Sub aspect social, rateurile științifice și canonizarea unor fake facts într-un domeniu de interes mondial, precum cel al schimbărilor climatice, îmbracă și o formă strict politică: introducerea în cetate a unui cal troian marxist.

Într-un interviu din 2010, Dr. Ottmar Endenhoffer – un cunoscut cercetător german și lider IPCC – a dezvăluit clar ce scopuri urmărește organizația care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2007, împreună cu fostul Vicepreședinte american Al Gore:

Trebuie să vă eliberați de iluzia că politicile climatice internaționale au ceva de-a face cu politicile de mediu. În realitate, politicile schimbărilor climatice se referă la modul în care noi [IPCC] redistribuim de facto bogăția lumii.

Poziția politică a IPCC cu privire la schimbările climatice a fost reiterată și de Christina Figueres, Secretar Executiv al United Nations Framework Convention on Climate Change. Cu câteva luni înainte de Conferința Climatică de la Paris din decembrie 2015, domnia sa a ținut să sublinieze că Acordul climatic nu este despre știința climei ori schimbările climatice, ci despre cu totul altceva:

Este pentru prima dată în istoria omenirii când ne-am stabilit sarcina intenționată ca, într-o perioadă definită de timp, să schimbăm modelul [capitalist] de dezvoltare economică, care a domnit timp de cel puțin 150 de ani, de la revoluția industrială.

Introducerea în cetățile noastre a calului troian marxist îmbrăcat cu peticele schimbărilor climatice și sustenabilității este o acțiune mai insidioasă și mai persistentă decât apare la prima vedere. Ultima manifestare am citit-o în una dintre cele mai prestigioase reviste științifice, Nature Sustainability, pe 1 februarie 2018. Sub un titlu cât se poate de generos, „O viață bună pentru toți pe o planetă limitată”, autorii (britanici și un german), fac o pledoarie „științifică” pentru confiscarea și redistribuirea bogăției, dezvoltarea socialismului și distrugerea democrației în acele țări care nu vor să-și predea bogățiile de bună voie. Nu peste multă vreme, vechea lozincă marxistă se va schimba în Ecologiști din toate țările, uniți-vă!

În al treilea rând, este vorba despre educația științifică a multora dintre noi:

Chiar dacă sursele de informații au explodat pur și simplu după inventarea internetului, a platformelor de discuții virtuale și a rețelelor de socializare, mă surprind mult situațiile descrise într-un articol precedent: proliferarea ignoranților benevoli și manipularea lor continuă prin publicare tendențioasă și canoane construite pe fake facts. Sub oblăduirea mass-mediei și cu asentimentul complice a numeroase guverne, se promovează apoi măsuri coercitive pentru societăți întregi.

Ce se poate întâmpla după aceea, ne-a avertizat Albert Camus: Într-o bună zi, ciuma își va trezi șobolanii și-i va trimite să moară într-un oraș fericit.

_______________


[i] Ioannidis, J. P. A., 2005, Why most published research findings are false, PLoS Med., vol. 2, no. 8 http://www.plosmedicine.org/article/info:doi/10.1371/journal.pmed.0020124

Ioannidis, J. P. A., 2014, How to make more published research true, PLoS Med., vol. 11, no. 10, http://dx.doi.org/10.1371/journal.pmed.1001747

Nissen, S. B. et al., 2016, Publication bias and the canonization of false facts, eLife, 5:e21451, DOI: 10.7554/eLife.21451.

Baker M., 2016, 1,500 scientists lift the lid on reproducibility, Nature, vol.  533, p. 452–454.

Buranyi, S., 1 February 2017, The long read The hi-tech war on science fraud The problem of fake data may go far deeper than scientists admit. https://www.theguardian.com/science/2017/feb/01/high-tech-war-on-science

Grant, R. P., 4 January 2018, Why scientists need to do more about research fraud? Scientific misconduct is more than just an academic problem – it has repercussions for real people

https://www.theguardian.com/science/occams-corner/2018/jan/04/science-fraud-research-misconduct

Larcombe, P., and Ridd, P, 2018, The need for a formalized system of Quality Control for environmental policy-science, Marine and Pollution Bulletin, vol. 126, p. 449 – 461.

Hutson, M., 2018, Artificial intelligence faces reproducibility crisis, Nature, 16 February 2018

The Scientist, https://www.the-scientist.com/?articles.list/tagNo/2642/tags/scientific-fraud/ (accesat pe 12 februarie 2018)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "191 comments" on this Article:

  1. PAFI spune:

    Ar fi interesant de vazut care sunt rezultatele “cercetarilor” efectuate in Romania, pe diverse teme, sustinute de stat sau din fonduri europene. Si acolo, de multe ori, se arunca banii pe geam (dupa geam stau niste buzunare larg deschise) la fel cum s-au aruncat cei din programul POSDRU pentru pregatirea fortei de munca.

  2. RazvanM spune:

    Un prieten american ce lucreaza la NASA imi spunea despre asa-zisa “incalzire globala” ca nu exista date care sa o dovedeasca.

    Cu siguranta ca procentul de 97% este: dintre oamenii care cred ca incalzirea globala are loc, 97% chiar cred ca are loc. Restul nu sunt luati in seama. Chestia asta este un mare hoax si un hoax din care se castiga sume enorme de bani si se construiesc strategii geopolitice.

    PS. Multumesc pentru articolul bine documentat! Spre deosebire de majoritatea articolelor de pe Hotnews, acesta are si o lista a surselor de informatii.

    • Hantzy spune:

      RăzvanM,
      Și, pentru că îți este prieten și lucrează la NASA, are dreptate, nu-i așa?! Două atuuri nesurmontabile de un neprieten care lucrează la primărie.
      Nici despre așa -zisa “neîncălzire globală” nu există date care să o dovedească. Trăim de fapt într-una din cele două posibilități:
      1. clima nu se încălzește datorită activităților umane
      2. clima se încălzește datorită activităților umane
      De ce ar trebui doar cea de-a doua dovedită?

      E o situație cumva similară cu cea de acum 4 secole. Pentru că ieri s-au împlinit 418 ani de la moartea lui Giordano Bruno, să ne amintim ce susținea el: că universul este infinit, iar asta venea în contradicție cu vederile catolice, care presupun încă existența unei lumi de Apoi, care n-ar mai avea astfel loc de universul infinit. Existența lumii de dincolo era un postulat, era credința generală de până atunci și orice contradicție ar fi trebuit demonstrată și măsurată. Adevărul e că încă nu avem nici acum dovezi pentru nesfarsitul universului (dimpotrivă, susținem că universul se dilată. Dar cum se poate dilata un infinit?). Dar am schimbat postulatul religios, impunându-l pe cel “științific”. Cei care nu sunt de acord, ar trebui să dovedească contrariul.
      De ce n-am merge atunci și în cazul climei pe aceeași strategie?! Există schimbări climatice antropogene, iar cei ce nu cred să aducă dovezi!

      • Absurdistan spune:

        “1. clima nu se încălzește datorită activităților umane
        2. clima se încălzește datorită activităților umane

        De ce ar trebui doar cea de-a doua dovedită?”

        Exista si posibilitatea nr. 3:

        clima nu se incalzeste datorita activitatilor unei specii de fiinte periculoase, paralele noua si invizibile, temutii mongoreptilieni, care emana neobservati in atmosfera un gaz rar nedescoperit inca in realitatea noastra care incalzeste pe mama noastra, planeta

        De ce nu ar trebui si ipoteza aceasta dovedita?

        • Josef Svejk spune:

          Vai de mine! Duceți discuția pe tărâmul argumentelor logice și al reducerii la absurd?! Păi nu știați că asta e o lovitură pe sub centură pentru lucrătorii Agitptopului pe stil nou?! Cu ei sau vă întreceți în lozinci sau vă treziți acoperit de munți de muci și invective…

          • Hantzy spune:

            Josef Švejk,
            Nu știu ce ai văzut mata logic în incoerența lui Absurdistan (“clima nu se încălzește” versus “care încălzește pe mama noastră”), dar dacă mongoreptilienii lui nu sunt oameni, atunci varianta lui aș fi tentat să o introduc la “1. clima nu se încălzește datorită activităților antropice”. Spor la strâns dovezi! Nu prea le ai cu logica. E o constatare, nu un munte de muci.

            Cred că nici despre reducere la absurd nu știi prea multe. Hai să-ți ofer eu un exemplu. Este cunoscut că în orașele mari temperatura este cu 2 până la 5 grade mai ridicată decât în împrejurimi. Efectul este cunoscut sub numele “urban heat islands”.
            https://www.epa.gov/heat-islands/learn-about-heat-islands
            Dacă reducem la absurd și am considera că pe toată suprafața continentului nordamerican se afla doar o singură așezare urbană, de la coasta de vest până la cea de Est și din Alaska până în Panama, rezultă că temperatura continentului ar crește cu cel puțin valoarea respectivă. Efectul ar fi însă, foarte probabil, mult amplificat de mărimea orașului gigant. Invers, dacă nu ar exista decât niște sate răsfirate, temperatura continentului ar fi mai scăzută.

            • Josef Svejk spune:

              Ca de obicei, incoerența vă aparține.

              Gogorița cu încălzirea globală e tot mai greu de susținut în America de Nord și nu numai. De altfel Agitpropu’ a dat poruncă strașnică să nu se mai folosească „global warming” ci doar „climate change”. Asta din cauză ca „global warming” a devenit subiect de bancuri ale racțiunii.

              Câteva fapte:

              - Tornadele au dispărut aproape cu totul din Midwest de apropae 10 ani. S-au mutat mult mai la sud. Noțiunea de „alee a tornadelolor” ce trecea prin Manitoba, Ontario, North & South Dakota, Iowa, Minnesota, Wsiconsin , Missouri, Illinois, Indiana, etc si-a pierdut complet sensul pwnrru rima oară după mai bine de un secol.

              - Între 2005 și 2017 s-a înregistrat cea mai lungă perioadă (12 ani) din istoria scrisă a SUA fără uragane de la categoria 4 în sus. Precedenta a fost de 9 ani între 1860 și 1869.

              - În pofida predicțiilor iexperților ce propovăduiesc deșertificarea și năvala spre ona arctică a Canadei iernile sunt tot mai aspre și mai lungi cu imense căderi de zăpadă. Verile sunt tot mai reci, mai scurte și mai ploioase.

              - Ninge și viscolește adesea pe la NY, sau Washington DC (Washington DC e mai la sud de Palermo iar NYC mai la sud de Roma).

              - Pentru prima oara în proape 4 decenii a nins abundent și a viscolit în Spania doi ani la rând (2017 & 2018). Viscolul Bobotezei a blocat în 2018 pe autostrăzile din jurul Madridului zeci de mii de vehicole pentru mai bine de 12 ore. În centrul Italiei (Emilia Romagna), patinajul în aer liber a devenit ceva firesc în ultimii ani.

              - După mai bine de 3 decenii a nins bine de tot în nordul Mexicului. Ninsorile abundente au închis probaibl pentru prima oară aeroporturile din Monterey Mexic, Houston , Dallas și Atlanta în Decembrie 2017. A nins de asemenea în Floria și Lousiana pentru prima oară după o întrerupere de peste 3 decenii. Cascada Niagara îngheță pentru al 5-le an consecutiv. Cursul superior la Mississippi din Missouri până la Minneapolis e înghețat și navigația blocată pentru al 4-lea sau al 5-lea an consecutiv luni în șir. Nimănui nu i-a trecut prin cap să aducă vreodată acolo sprăgătoare de gheață pentru a se menține navigația. Acum se lucrează intens la problemă în ciuda chirăieililor disperate ale iepxerților care ne-au asigurart de fiecare dată că înghețul fluviului e un fenomen unic și care e puțin probabil să mai apară în următorul secol :)

              - Pentru prima oară în istorie de când se înregistrează temperturile, acestea s-au apropiat în ianuarie 2018 de îngheț în Bangladesh unde s-au înregistrat primele morți din cauza hipotermiei…

              Ce ar fi să mai încercați și pe la alte mese?!

            • Harald spune:

              @Hantzy – și ăsta e scopul tău în viață, să ai temperatura continentului cât mai scăzută?

              Evident că orice mamifer radiază căldură, așa funcționează el și așa funcționează principiul al II-lea al termodinamicii, mamiferul radiază căldura în mediul înconjurător, dacă e mai cald decât mediul.

              Însă faptul că nu poți trăi fără încălzire pe timpul iernii și nu poți face agricultură pe timpul iernii dovedește că temperatura la suprafața planetei e mult sub necesarul optim pentru diversele forme de viață. Din același motiv se desfrunzesc și copacii iarna, practic hibernează fiindcă e prea frig pentru ei.

              Tocmai în asta constă aberația ideologică, în a decreta că e rea căldura și în a-ți face un scop în viață din răcirea planetei. În realitate, toate formele de viață care consumă CO2 atmosferic și generează oxigen liber in the process, ar prospera dacă ar fi mai cald, nu dacă ar fi mai frig.

            • Absurdistan spune:

              Draga Hantzy, imi pare rau ca v-am solicitat un efort poate peste poate, dar ceea ce atit dv cit si vesel-prolixul Mircea M ar trebui sa va straduiti a intelege este ca logic nu este sa ceri cuiva sa dovedeasca un negativ -

              ca “incalzismul” (in masura in care exista si daca exista):

              NU este cauzat de oameni

              NU este cauzat de temutii mongoreptilieni

              NU este cauzat de dentistii hrapareti

              Tocmai de aceea ideologii incalzisti trebuie sa recurga la jigniri, cenzurari [ nu la acest articol dar in multe alte situatii ], analogii ridicole [cu negationismul Holocaustului] si exprimari pe baza de “credinta” nu dovezi.

              In cel mai coerente cazuri, “dovada” suprema este de tip progresist-liber-schimbist-emotionalo-hormonal:

              “dar ginditi-va la COPII, prombeii pacii” / “nu ucideti viitorul si speranta” / “CEVA trebuie facut” / “de ce urasti planeta, mai animalule?” [nu cred ca mi-a scapat vreo categorie (-; ]

            • Hantzy spune:

              @ Josef Švejk,
              Dosr “climate change”?! Ți se pare o bătaie în retragere?! Mie, dimpotrivă, mi se pare a fi o accentuare față de “global warming”, întrucât schimbările nu privesc doar temperaturile medii multianuale, ci fenomene meteorologice ce se înregistrează tot mai des în apropierea extremelor. Exemplele oferite de tine susțin tocmai această viziune. Dacă mai adaugi seceta de șapte ani din Africa de Sud, 30 grade în noiembrie la Moscova sau deșertificarea de pe malul nordic al cursului inferior al Dunării tabloul e ceva mai complet.
              Interesantă e însă terminologia pe care neecologistii o folosesc în dispute: încălziști, globaliști, neomarxisti, iexperti, etc etc etc. Odată categorisirea încheiată, apar inchizitorii moderni, incorecti politic și veroce pentru a scăpa lumea de eretici.
              Vorbești însă despre incoerență și nu te sfiesti să mi-o atribui, plusând cu acel “ca de obicei”. Coerența presupune urmărirea unui fir logic în documentare și demonstrație, dar și menținerea discuției pe subiectul inițial, care era “ecologiștii trebuie să-și demonstreze afirmațiile, neecologistii sunt scutiți să o facă”. Pentru că te-ai îndepărtat, ai crestat încă o “calitate” pe răboj. Pa!

              @Harald, ma întrebi: “ăsta e scopul tău în viață, să ai temperatura continentului cât mai scăzută?”
              Îți răspund sincer NU!
              Trecând (pentru a câta oară?!) peste logoreea-ți provocată de speculații în ce mă privește mă opresc la “În realitate, toate formele de viață care consumă CO2 atmosferic și generează oxigen liber in the process, ar prospera dacă ar fi mai cald, nu dacă ar fi mai frig.”
              Chiar crezi asta?! Eu știu că variația speciilor e comparabilă în Alaska cu cea din Arizona sau cea din Siberia cu Sahara. Sau e ăsta un nou episod din ciclul “deși nu există, ce poate face încălzirea globală pentru noi?” După oprirea micii glaciatiuni și deschiderea de noi căi navigabile pe submarinele rusești, agricultura intensivă în Groenlanda ar fi următoarea etapă, nu?!

              @Dragă Absurdistan,
              Ești o pasăre rară. Deși mă incluzi și tu, pe nedrept, a fi vreun activist ecologist, măcar ai rămas pe subiect. Susții că nu poate fi demonstrat un negativ sau, mai exact, o negație. Aș fi tentat să spun că NU ai dreptate, fără să fiu nevoit să mai și argumentez.
              Da, nu putem demonstra că nu există niciun monstru în Loch Ness sau vreun oraș mitologic scufundat în mare. Dar modificările climei nu sunt nici Nessie, nici Atlantida. Ca și disputa heliocentrica versus cea geocentrica, fiecare ipoteză trebuie susținută argumentativ. Altfel e o bătălie de postulate. Nu avem în momentul de față decât indicii și interpretări care susțin o poziție sau alta. Nici teoria relativității (încă) nu este definitiv demonstrată, deși mereu apar observații care o susțin. Dar, la fel, apar și cercetători care o neagă. E foarte firesc.
              Eu nu mi-am propus să fac parte din nici o “tabără”, ci doar să atrag atenția asupra unor erori. Au și încălziștii erorile lor, dar trec suficient de rar pe aici ca atunci când o fac, aceștia sunt deja încolțiți, puși la pământ și admonestati pentru îndrăzneală. Să le mai dau și eu un șut în stomac, pur și simplu nu se face! Acum că mi-am dat în vileag și crezul forumistic, sper să pot dormi liniștit. :-)

            • Josef Svejk spune:

              @Hantzy

              Evident ca migrarea disperata de la “global warming” la “climate change” e o bataie in retragere. Si inca una precipitata ca aia a lui Napoloen din Rusia.

              Clima se tot schimba de mai bine de 4 miliarde de ani cu mult dinainte de aparitia omului si a emisilor sale. Pana prin 1985 gargara al moda era ca CO2-ul rezultat din activitatea umana produce respingerea radiatiei solare si duce la inghetul planetei. Se propovaduiau munti de gheata de sute de metri grosime peste Paris si Viena daca nu se reduc imediat emisiile de CO2. Dupa aia un suedez ceva mai destept ca grosul papagalilor a observat ca de fapt clima se incalzste tot mai tare si a sacos din basca teoria in cazlirii globale asa cum o stim azi. Mai ca nu l-a sfasita progresimea in prima faza. Dar cum clima chiar se incalzea in cativa ani toti aia care voiau sa-i ia gatu’ au sarit cuminti in caruta lui.

              Grargara incalzirii globale a continuat cu succes pentru mai bine de 20 de ani pana ce planeta se parecca intra intr-un nou ciclu de racire. E destul de greu de intros macazul din nou la teoria anilor ’70 -’80 asa ca acum se propovaduieste o chestie tulbure: schimbarea in general. Pe amazon.com incep sa apara cartile despre “cum sa supravietuim noii glaciatiuni” iar gainarii profesionisti nu mai vand terenuri in Arctica pentru epoca in care SUA va deveni un imes desert, ci le vand prin Guatemala pentru momentul in care SUA va fi acoperita de ghetari :) In definitiv incalizre sau racire globala antropogena gargaragii si papagalii sunt aceasi. Doar povestea e un pic schimbata. cu 180 de grade…

              Mi-ar place sa sper ca sunteti mai degraba un manipulator decat un papagal (am oroare de papagali), dar si daca gressesc sa stiti ca nici postura de papagal nu e una inocenta. In definitiv excrocheria e data in gat de mjult si cam orice scuza a disparut.

      • RazvanM spune:

        Argumentatia cu “Pamantul este rotund”, prin urmare tu sustii ceva fals se cheama intr-o dezbatere “om de paie”. Rationamentele bazate pe oameni de paie nu demonstreaza nimic, sunt doar manipulari.

        https://ro.wikipedia.org/wiki/Om_de_paie

        • Hantzy spune:

          RazvanM,
          Crede-ma ca stiu ce inseamna strawman. Nu e cazul aici
          Nu am scris nicaieri ca sustii ceva fals. Doar te-am intrebat, bazandu-ma pe exemplul respectiv, de ce numai unii au obligatia demonstratiei. Capisci?!

      • Harald spune:

        @Hantzy – 20/02/2018 la 7:28

        S-a mai făcut agricultură în Groenlanda și pe vremea vikingilor, iar atunci încălzirea se datora lui Thor, nu oamenilor.

        Există o componentă antropogenă a încălzirii (activitatea umană produce într-adevăr căldură, nu frig) însă ponderea ei în total este practic imposibil de cuantificat. Orice estimare poate avea o marjă de eroare oricât de mare.

        Cât despre încălzirea pe ansamblu, existența sau non-existența ei depinde de intervalul pe care îl alegi: în ultimii 350-400 de ani a fost în medie o încălzire a climei, dar în ultimii 800 – 1000 de ani a fost în medie o răcire a climei. În ultimii 7-8 ani variația a fost foarte mică, dar a fost mai degrabă o răcire. În următorii 25-30 de ani va fi răcire.

        Deși am mai scris asta și altădată, o să reiau ideea: omenirea nu dispune astăzi nici de cunoștințele necesare pentru a altera intenționat clima și nici de cantitățile de energie necesare pentru a o altera. Separat de asta, nu există nici cunoștințele necesare pentru a determina o valoare optimă a parametrilor. Deci, chiar presupunând prin absurd că ai putea altera clima, de fapt nu știi în ce direcție s-o alterezi.

      • Harald spune:

        @Hantzy – 20/02/2018 la 7:28

        Iată un subiect de meditație, dacă tot ai menționat disputa între modelul geocentric și modelul heliocentric. În realitate nu avea de ce să fie o bătălie de argumente, modelul geocentric avea o ”gaură” cât casa: dată fiind masa unei planete gen Jupiter sau Saturn și viteza ei pe orbită, cum putea accepta cineva că o asemenea planetă se putea opri de la o zi la alta, pentru a parcurge orbita în sens invers timp de câteva săptămâni sau luni, iar ulterior să revină la mersul direct?

        Sigur că oamenii aveau de fapt convingeri ferme și nu renunțau la ele, dar generațiile următoare și-au format convingeri corecte, în acord cu realitatea astronomică: planetele nu se opresc și nu se întorc din drum, iar modelul heliocentric a sfârșit prin a fi general acceptat, indiferent că noi vedem cu ochii noștri planetele cum se opresc și se întorc din drum :)

        Exact asta se întâmplă cu isteria încălzirii globale antropogene în zilele noastre, adepții ei ignoră vastitatea planetei, a atmosferei și a ecosistemului, pretenția lor că oamenii generează modificările climei fiind cât se poate de comparabilă cu pretenția medievală că Jupiter și Saturn se opresc din când în când și se întorc din drum.

        Adepții sinceri ai încălzirii globale vor muri probabil cu convingerea asta, însă copiii și nepoții lor îi vor privi cu milă, exact cum am privi noi azi pe cineva care ar susține modelul geocentric cu argumentul imbatabil că asta se vede pe cer cu ochiul liber :)

        • Hantzy spune:

          Harald,
          “Adepții sinceri ai încălzirii globale vor muri probabil cu convingerea asta, însă copiii și nepoții lor îi vor privi cu milă, exact cum am privi noi azi pe cineva care ar susține modelul geocentric cu argumentul imbatabil că asta se vede pe cer cu ochiul liber :)”

          Admiți implicit că deocamdată nu putem dovedi nici una nici cealaltă. Dar te hazardezi a trage concluzii, în baza dimensiunilor colosale ale atmosferei și planetei, exact ca sustinatorii teoriei geocentrice. Heliocentrismul era ipoteză nouă, care s-a dovedit ulterior cea corecta.
          Eu ma feresc să trag concluzii: nu am scris niciodată că există sau nu încălzire generată de om și în niciun caz că modificările climatice ar fi exclusiv datorate omului, așa cum sugerezi tu. (Din nou strawman!)
          Dar, ca inginer, sunt înclinat să consider the worst case și să acționez în consecință. Mai bine să fiu precaut și să mă înșel decât să mă bazez pe fatalitate. Eu am încheiat!

          • Harald spune:

            “Ca inginer”, ce faci tu se încadrează la supra-proiectare: când n-ai posibilitatea să testezi anumite condiții de lucru pentru ceea ce proiectezi, pornești de la worst case scenario și îți iei măsuri asiguratorii împotriva lui chiar din proiectare. Însă costurile se duc în pod, cu ocazia asta.

            Iar dacă ceea ce proiectezi tu va fi construit din bani publici, iar cei care aprobă proiectul au înalte studii politice și administrative, dar nu se pricep la nimic concret, proiectul tău va fi chiar apreciat, pentru că interesul lor este să aprobe lucrări de valoare cât mai mare. Însă asta omoară de fapt dezvoltarea, pentru că unele proiecte de interes public vor rămâne nerealizate din lipsa banilor, atât timp cât ei s-au cheltuit excesiv pentru ce-ai proiectat tu pentru worst case scenario.

            În concluzie, așa cum podurile nu se proiectează astfel încât să reziste și la bombardamente sau impacturi de asteroizi, tot așa activitățile umane nu trebuie reglementate astfel încât să evite până și disiparea de căldură în mediul înconjurător. Pentru că națiunile care vor face asta vor rămâne fără bani și se vor uita la China cum se dezvoltă fără să o preocupe nici măcar poluarea autentică, nu doar căldura generată.

            • Hantzy spune:

              Pentru că națiunile care vor face asta vor rămâne fără bani și se vor uita la China cum se dezvoltă fără să o preocupe nici măcar poluarea autentică, nu doar căldura generată.

              Daca toti fumeaza in jurul meu, nu ma apuc sa fumez si eu ca oricum mor. Si nici nu le vand tigari, sa scot si eu un ban.

            • Harald spune:

              @Hantzy – analogia cu fumatul e complet falsă. China nu ”fumează”, China își construiește uzine și infrastructură și poluează în timpul ăsta cât cuprinde. Căldura nu rămâne în China și fumul nu rămâne în China, dar Europa are toate șansele să rămână doar un sanatoriu în timpul ăsta.

              Și China nu mai are nevoie să cumpere nimic de la tine, a copiat deja tot ce îi trebuie pentru următorii 40-50 de ani. A ocupat deja economic jumătate din Africa, iar dacă mai instalezi multe moriști pe dealuri, ai să te trezești cu investiții chineze din Grecia până în Ungaria. Și n-o să mai ai cui să vinzi nimic, țările astea or să cumpere de la China.

  3. George spune:

    Primul exemplu care imi vine in minte este grafenul, descoperit de vreo 10 ani, in fiecare luna mai descopera cineva o proprietate fantastica ce va revolutiona lumea, traiul in Africa si producerea apei potabile, aplicatii in orice domeniu, practic complet inutilizabil in final

    • Stefan spune:

      Stiu ca wiki nu este o recomandare stiintifica, dar informatiile sunt prezentate clasificat aici.
      https://en.m.wikipedia.org/wiki/Potential_applications_of_graphene
      Problema noastra cred, este ca traim in Ro. Aici informatiile, chiar si cele stiintifice, ajung cu greu la publicul larg, kn ciuda libertatii si usurintei accesului. Nu cautam si nu ne dorim informatii. Nu mai avem canale care sa ne informeze.
      Stiu ca suna old fashion, dar eu am crescut cu revista “Magazin” in casa. Saptamanal parintii mei o cumparau si prin mici rubrici eram tinut la curent cu ce se intampla in lume. Acum, cu toate ca sunt abonat la diverse site-uri care imi trimit zilnic sau saptamanal stiri stiintifice, am aflat de pe FB despre lansarea in spatiu a “masinii” lui Elon Musk (nu ma uit la tv, nu am timp).
      Chiar saptamana trecuta colegii vorbeau despre bordul unei masini care parea “un plastic ieftin” pentru unii, pentru altii era fibra de carbon.
      Faptul ca noi nu auzim despre utilizarile lui, nu inseamna ca este “complet inutilizabil”.

      • George spune:

        Pai eu ce spuneam?! ”potential” este cat cuprinde, dar dupa 10 ani absolut nimic notabil, pana si panourile solare au mai crescut putin in randament .

      • Mircea M. Cociu spune:

        Ca toata presa din Romania socialista, si revista “Magazin”, supliment al cotidianului “Romania libera”, era cenzurata!

  4. Gamma spune:

    Poate cineva sa ridice doua degete si explice de ce s-a intamplat acest lucru in psihologie si medicina si nu de exemplu in stiinta materialelor sau astronomie ?
    Aha .

    Cat despre dl Christy , e un exemplu grozav cum poti sa alegi ceva ce-ti convine (ca de exemplu a fost frig in US iarna asta ,sau ahem temperaturile mid troposferice din zonele tropicale inregistrate satelitar ) si sa exagerezi prezentarea pentru neinitiati .

    http://www.realclimate.org/index.php/archives/2016/05/comparing-models-to-the-satellite-datasets/

    Acum ca sa fiu echilibrat (lucru care lipseste in majoritatea articolelor stiintifice cu tenta politica ) as aduce aminte faptul ca sistemele complexe sunt dificil de modelat .
    O lectura fascinanta din medicina
    https://www.wired.com/2011/12/ff_causation/

    Ce nu e bine e ca , am vazut exact aceasta abordare (pornind de la deficientele reale dar 100% explicabile din psihologie trecand prin insuficientele din medicina recenta ce sufera major din cauza legilor progresului diminuat pana la detonarea in ansamblu a modelului peer review ) fiind folosita de indivizi pusi sa rastoarne fizica moderna nu doar amarata de incalzire globala , tipii de la https://rationalwiki.org/wiki/Electric_Universe

    • Neamtu tiganu spune:

      si nu de exemplu in stiinta materialelor
      Am facut sute de probe de materiale la care trebuia sa se calculeze proprietatile caracteristice, stiti formula aia cu media din care se scad variatiile ponderate functie de numarul probelor.
      Se-intimpla ca o incercare sa iasa din rind, sa fie mult mai buna sau mult mai proasta decit celelate. Erai tentat sa nu o iei in considerare pe cea proasta cind doreai sa iasa proprietati bune.
      Cu alte cuvinte erai tentat sa manipulezi.

      • Gamma spune:

        Exact ce doream sa subliniez . Cu cat amesteci mai mult factor uman in ecuatie cu atat obtii rezultate mai imprecise . De-aia s-au inventat testele dublu oarbe , ca sa fereasca stiinta de oameni de stiinta susceptibili la “tentatii” . Dar cand insusi omul sau activitatea lui este obiectul studiului te poti astepta la o mare de incertitudini .Modelele nu pot urmari precis prin definitie asa ceva . Cum ar fi de exemplu posibil ca modelele sa fi prevazut criza din 2008 si incetinirea activitatii economice globale ce a avut loc ca urmare a acesteia ?! De-aia discutia din jurul lipsei preciziei absolute ale modelelor e nula ca valoare . Sunt la fel de utile ca prognoza meteo chit ca aceasta niciodata nu o sa-mi spunca cu precizie de un minut cand o sa ploua deasupra casei mele .

  5. Florin Oprea spune:

    Oportun, riguros si bine venit. Felicitari!
    Permiteti un exemplu? Real. O revista romaneasca care publica si articole din domeniul in care activez, are, pentru articolele trimise spre publicare, un singur revizor. De cele mai multe ori este din institutia in care activeaza autorii. Exista revizori care in viata lor nu au lucrat, nu au realizat si nu au publicat nimic din domeniul respectiv, dar isi dau cu parerea. Altii au carente atit de mari incit nu vad greseli pentru care eu as pica lejer un student la examen. Nemaivorbind de suveici in care 2, 3 sau mai multi “cercetatori” din domenii complet diferite pun de cite un articol pe care il semneaza toti. Unu il scrie si semneaza toti si asa mai departe se multiplica stiinta. La observatiile mele, aduse la cunostinta colectivului redactional (printre care si a unui proeminent membru al Academiei), mi s-a raspuns prompt prin invitatia de face revizia unui articol scris de cineva din departamentul meu (Sic!). Nu are importanta numele. Dar se face!

  6. Constantin spune:

    Bun articol !
    Totusi, a pleca de la inconcordanta studiilor in psihologie, nu e un punct asa de tare, este normal ca rezultatele in psihologie sa varieze mai mult decat in stiintele exacte in functie de marimea esantionului de populatie evaluat, componenta si originea esantionului, chiar si de cei care intrepreteaza acele rezultate.

  7. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Printre punctele-cheie ale auto-educării, materializate sub forma disciplinei mentale, există unul de maximă importanţă şi, simultan, foarte greu de îndeplinit, deoarece include un conflict intern, strîns legat de vanitatea şi comoditatea noastră. El constă în tendinţa de a ne auto-amăgi cu privire la ceea ce rîvnim şi necesitatea de a ne opune acestei auto-înşelătorii. Numărul judecăţilor greşite pe care le generează respectiva pornire este imposibil de evaluat de cineva care nu a fost constrîns la auto-corecţii permanente prin însăşi specificul muncii sale. Uimitor de mare e tăria ispitei care ne împinge să căutăm, cu orice preţ, dovezi şi aparenţe pentru a ne susţine dorinţele, ignorînd faptele ce le contrazic. În acest sens, TOŢI sîntem, mai mult sau mai puţin, promotori activi ai falsităţii…

    [Royal Institution Lecture On Mental Education (6 May 1854), as reprinted in Experimental Researches in Chemistry and Physics, by Michael Faraday, 1859, pp 474-475.]

    Nu putem ierta, niciodată, intelectualului cînd, în loc să cugete, cum îi este chemarea, începe să aiureze, căci în el stă singurul nostru sprijin pentru a pune stavilă, acolo unde este nevoie, aiurelilor imaginaţiei.

    [Immanuel Kant „Prolegomene”]

  8. Harald spune:

    Mai devreme sau mai târziu, ecologismul va trebui să ia contact cu realitatea economică, la fel cum și comunismul s-a trezit la un moment dat confruntat cu ea.

    Ceaușescu proceda aproximativ în același mod, aloca bani publici în ce direcție voia el și nu răspundea în niciun fel pentru rezultate. Asta până când sistemul s-a prăbușit cu totul, pentru că dependența de bani publici a întregii societăți românești devenise atât de mare, încât foarte puțini mai erau capabili să supraviețuiască fără.

    Poziția lui Ceaușescu era însă incomparabil mai bună decât a politicienilor neomarxiști de azi: el moștenise un regim lipsit complet de opoziție, introdus cu sprijinul tancurilor sovietice și bazat pe eliminarea fizică a elitei politice, intelectuale și profesionale formate în perioada interbelică.

    Funcționarea regimului Ceaușescu se baza pe niște persoane venite literalmente ”de la coada sapei”, incapabile să înțeleagă realități științifice sau economice, dar total dependente de salariile obținute din bani publici pentru că nu aveau nicio competență profesională reală în vreun domeniu.

    Regimurile neomarxiste de astăzi, deși încearcă să opereze cu aceleași metode (cenzură, demonizarea oponenților, introducerea pedepselor cu închisoarea pentru exprimarea unor opinii) au un mare neajuns: lipsa tancurilor sovietice. Fără ele nu se poate ajunge la controlul total asupra societății, se poate doar parazita societatea prin alocarea discreționară de bani publici.

    ”Anticorpii” societăților democratice au început deja să funcționeze, iar în categoria asta se încadrează atât victoria lui Trump în State, cât și intrarea AfD în parlamentul german sau a liderului bavarez Horst Seehofer în guvern. Numai România e ca de-obicei în contratimp, ea mai are nevoie de vreo 8 sau 10 ani până să dea cu capul de pragul de sus.

    • DanielS spune:

      Chiar daca intreaga dezbatere ar fi o farsa/idiologie/propaganda/etc. Chiar si in acest caz, ar trebui sa va ganditi cel putin la fel de intens la epuizarea hidrocarburilor si a combustibililor nucleari. Iar daca nu cer prea mult de la tabara voastra, (super-inteligenta, ceva fantastic!!!) ar trebui sa prevedeti criza teribila care se declanseaza cu mult inainte de epuizarea hidrocarburilor.

      Deja sunt sigur ca am exagerat. Scuze pentru deranj. Crezi ca maine avem sanse sa rasara soarele din nou? Macar o sansa mica, infima, crezi ca avem?

      • Harald spune:

        Când va fi să fie, epuizarea hidrocarburilor se va vedea în primul rând în prețul lor.

        Dar ca să ardem astăzi cantități suplimentare de hidrocarburi, în încercarea neroadă de a umple dealurile cu moriști și să montăm pentru asta o isterie întreagă împotriva carbonului, nu pare tocmai o dovadă de inteligență.

        De asta a fost nevoie de întreaga isterie împotriva fracturării hidraulice, de grija epuizării hidrocarburilor? De asta a fost nevoie de închiderea centralelor nucleare ale Germaniei, de grija epuizării hidrocarburilor? De asta stau grupurile termoenergetice în funcțiune, arzând lignit în neștire, gata să preia sarcina în caz că se oprește vântul, de grija epuizării hidrocarburlor?

        Avea Johnny Cash pe vremuri o melodie, Farmer’s Almanac, incluzând un vers foarte instructiv: “Lies have to be covered up, truth can run around naked”. Și un pic mai devreme, un altul: ”In rivers and bad government, the lightest things flow to the top”: Enjoy!

        https://www.youtube.com/watch?v=3tBl2HmxfOg

        • DanielS spune:

          Bineinteles ca trebuie sa consumi energie pentru a mentine calde sursele energetice din hidrocarburi. Sigur consumi mai putine hidrocarburi decat producand energie cu aceste surse.

          Bineinteles ca trebuie sa incepi cu inceputul, intotdeauna. Cum ti s-ar parea sa inaintam spre viitor pornind de la cele mai eficiente/rentabile surse si distributii de energie regenerabila, pentru a continua cu unele mai putin eficiente?! Ce fel de logica te macina?! Bineinteles ca revolutia/progresul se desfasoara normal, de la inferior spre superior.

          Tabara voastra nu are nici o frana a decaderii. Cereti lumii/universului/tuturor sa functionam dupa alte reguli. Oricare altele v-ar placea voua mai mult, decat cele normale, ale universului asta. De unde sa va dea tata ce nu exista??!!

          Mai si zici ca renunti la hidrocarburi, dar nu acum. Pai ce-o sa faci daca dispare productia? La revedere! Pa! Cum sa obligi pe cineva sa produca daca nu e rentabil? Si cum o sa opresti domeniul regenerabil daca e mai eficient, mai atragator, mai curat, etc? Dar in acelasi timp invoci legile economice, pe care tocmai le incalci!!! Zi si tu daca nu suteti uimitori de inteligenti?!

          • Harald spune:

            “Înaintarea spre viitor” e problema ta reală, însă nici măcar nu ești conștient despre existența ei. În esență, asta caracterizează progresismul regimurilor neomarxiste, ”înaintarea spre viitor”.

            Ceaușescu spunea lucrurile mai direct, ”construirea societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea României spre comunism”. Însă dat fiind falimentul economic al comunismului, acum trebuie să vii cu povești mai voalate, gen ”înaintarea spre viitor”.

            În realitate lucrurile sunt mult mai simple: rolul banilor publici nu este să distorsionezi tu piața energiei cu ei. Din bani publici trebuie construite obiective de interes public din care nu se obțin încasări, dar care sunt foarte necesare pentru dezvoltare, gen drumuri, poduri, școli și altele asemenea. Piața energiei funcționează foarte bine și singură, produce încasări semnificative, guvernele încasează taxe apreciabile din ea și nu e rolul lor să o distorsioneze.

            • Bula N Escu spune:

              Voi nu aveti alt contra-argument decat comunismul si marxismul?! Asa cum leftistii au propagat reductio ad Hitlerum, voi, dreptacii, ati infestat orice discutie cu “reductio ad comunismum”

            • Harald spune:

              @Bula N Escu – am destule comentarii în care sunt acuzat că aș avea idei socialiste și cred sincer că unele dintre ideile socialiste au fost corecte (programul de lucru, salariul minim, dreptul la avort etc.). Însă nu mă apuc să construiesc ”înaintarea spre viitor” cu ele, deci nu trec la ideologie.

              Ești capabil să înțelegi că invocând ”înaintarea spre viitor”, disputa a devenit ideologică? Ai alt nume pentru respectiva ideologie? Ce altceva este dorința de a împărți cei 80% decât marxism? Ce altceva este ingerința statului în economie sub pretextul ”înaintării spre viitor” decât comunism?

              Mi-au fost cenzurate în mod repetat pe Contributors comentarii în care afirmam că asta este nouă mantră a progresiștilor: ”neomarxismul nu există”. Pentru că asta este soluția neomarxiștilor: cenzurarea opiniilor contrare propriei ideologii.

            • DanielS spune:

              Uite, poate te ajuta. Hidrocarburile au desfiintat la vremea aparitiei alte industrii. Sigur ca ai voie, e in regula sa evoci melancolia si farmecul industriilor stravechi, trasurile stralucitoare, nechezatul cailor si aroma patrunzatoare de balegar a marilor orase, absenta canalizarilor si multe binefaceri ale inapoierii tehnologice. In 1910 circula o masina la 100 de cai. In 1940, invers. Progresul se petrece uneori in salturi.

              Diferenta dintre melancolia ta si realitate, e progresul actual, care se petrece numai in salturi. Ai vrea sa mai incetinesti putin. Dar asa cum hidrocarburile au spulberat lumea veche, economic si politic, stil de viata si acces la informatie, tot asa a venit randul hidrocarburilor sa dispara rapid. Si toate noile tehnologii vor avea aceeasi soarta. Disparitie rapida. Desi au fost/sunt/vor fi utile, la vremea lor. La revedere!

              De ce pierzi vremea pe internet in loc sa citesti numai ziare din hartie, ca in trecut? De ce marile companii oil&gas investesc in energie regenerabila? De ce mari producatori oil&gas lauda performantele economice ale surselor regenerabile, desi ar fi in interesul lor economic sa minta despre propriile experiente in energie regenerabila? Si asa mai departe. Nu te mai necaji. Toti suntem in aceeasi oala. Fii onest.

            • Harald spune:

              @DanielS – melancolia mea?! :)

              Ajunși în punctul în care scrii asemenea comentarii formulate în mod direct la adresa mea, există două posibilități: ori crezi sincer în ceea ce scrii și îți arogi în relația cu mine rolul de Părinte Normator, ceea ce e 100% treabă de psihiatri; ori e o tentativă jalnică de manipulare din partea cuiva care pretindea (cu altă ocazie și sub alt nick-name) că are soția psiholog și tangențe profesionale cu psihologia.

              În ambele cazuri, ar fi mare nevoie să te trezești la realitate. Însă în primul caz e nevoie de asistență de specialitate pentru asta.

            • DanielS spune:

              @Harald

              Nu sunt nebun si nici psiholog si nici nu te mint. Te-ai pus singur in pozitia a doua. Nici eu si absolut nimeni nu te-a obligat sa-si sustii punctele de vedere cu argumentele tale. Tu ai ales ce faci aici si acum. Ai mai ales si pozitia de inferioritate pe care NU ti-am oferit-o. Te-ai bagat singur in corzi, alese de tine, nu de altcineva.

              Macar atat tine minte. Nu te considera inferior, chiar daca simti ca ai gresit. Corecteaza-te. Dar nu e cazul sa te simti inferior. De exemplu, eu sigur am gresit mai des ca tine. Dar sunt onest cu mine insumi si ma corectez. Nu e ca si cand ai pierde bani. Doar ca onestitatea te ajuta sa-ti pastrezi respectul de sine. Da-l incolo de orgoliu nemasurat!

            • Harald spune:

              @DanielS – nu faci decât să repeți același repertoriu, ai schimbat doar aparent registrul, ca să nu mai fie atât de vizibilă atitudinea de Părinte Normator. Țin doar să-ți reamintesc că subiectul (fie el și impus de tine) nu eram eu, ci hidrocarburile. În rest, rămâne cum am stabilit :)

    • YellowSubmarine spune:

      @Harald

      Mh, ce fel de “anticorpi” sunt mujicii de la AfD? Stiati ca printre liderii lor se afla multi xenofobi (rasisti, antisemiti si islamofobi in egala masura?) Stiati ca majoritatea votantilor AfD este compusa din “Pegida” plus o parte din clientela SPD, in mare parte pensionari si asistati social care se tem ca migrantii primesc mai multi bani “de la stat” decat ei?

      P.S. In mintea multor lideri AfD tu nu esti altceva decat un hot si un lenes mizerabil din Walachei (ein dreckiger Rumäne:)))

      https://www.youtube.com/watch?v=-DArmJvrQjs

      https://www.youtube.com/watch?v=ZLiEnRattps

      https://www.youtube.com/watch?v=NNDAyJZqzwU

      • Harald spune:

        @YellowSubmarine – faptiul că ai găsit un pretext pentru un atac la persoană cât se poate de josnic, proferat de tine personal, dar pus pe seama celor de la AfD, este o mărturie despre ”calitățile” tale, nu despre ale lor.

        Pentru cultura ta generală, vorbesc germana gutural, la fel ca un bavarez și singura dispută pe teme etnice am avut-o cu un tip din Erlangen (director la Siemens, de felul lui) care îl blama pe Napoleon pentru că Franconia face astăzi parte din Bavaria, iar eu eram din tagma ”asupritorilor”, în mintea lui :) :)

        AfD-ul de azi nu e mai de dreapta decât era CDU pe vremea lui Helmut Kohl, iar când Horst Seehofer o să devină cancelar în locul Angelei Merkel, o să mă uit la tine cum te zvârcolești în chinuri :)

  9. DanielS spune:

    Sunteti abil.

    Intreaga comunitate stiintifica plus societatea, internetul, pacatele noastre stravechi imbracate in haine noi, toti si toate gresesc/gresim. Ceea ce este adevarat/corect. Dar reciti-va articolul exhaustiv domnule profesor! Ceva lipseste aberant, ceva urla prin absenta. Sare in ochi!

    Care-i singura industrie care nu greseste prin exemplificare in articolul dumneavoastra? Care-i singura tabara stiintifica care nu greseste, nu fabrica stiri false, nu conduce campanii desantate, nu are agenda ascunsa si veche, si ale carei concluzii sunt “bineinteles” corecte. Toata lumea greseste, mai putin membrii acestei comunitati. Nu o spuneti direct pentru ca nu aveti dovezi sa sustineti. Dar prin absenta, sugerati cu prisosinta care-i intuitia care va atrage, care-i tabara careia ii sunteti dispus a-i trece cu vederea toate pacatele, oricat de grave. Ea si numai ea, numai aceasta tabara merita chipurile tratamentul dumneavoastra preferential. Pe cand noi ceilalti, meritam obiectivitatea rece a observatorului. Standardul dumneavoastra e dublu domnule profesor.

    V-am mai spus ca am facut, si inca mai fac bani frumosi din industria oil&gas. N-am motive personale sa urasc aceasta industrie. Dar sunt si raman onest domnule profesor. Cu toate ca nivelul meu stiintific este inferior dumneavoastra, totusi va pot desfiinta argumentele foarte usor. Pentru ca eludeaza intentionat o buna parte a realitatii, incercand disperat sa dea senzatia de exhaustiv. Ceea ce nu ma face mai destept decat dumneavoastra. Doar mai onest si mai obiectiv despre industria oil&gas, propaganda, ecologie, industria regenerabila, politica, filozofia stiintei, internet, chestii din astea. In care sinceritatea cu tine insuti conteaza mult. Sigur mai mult decat va inchipuiti dumneavoastra.

    In rest, va port acelasi respect pentru nvelul stiintific inalt pe care il puteti impartasi oricand, asa cum ati si facut-o. Nu aici si nu acum. Dar in general, articolele dumneavoastra sunt o reala placere de lectura.

    • victor L spune:

      domnule, esti memorabil:
      “Cu toate ca nivelul meu stiintific este inferior dumneavoastra, totusi va pot desfiinta argumentele foarte usor. ”
      Fa-l, domnule, de ris :P “desfiinteaza-l” :D

      • DanielS spune:

        De ce n-as respecta un om destept? Doar pentru ca propovaduieste confuzii, intentionat sau nu?! Nu-mi place incercarea de aici, bineinteles, dar asta nu-mi sterge memoria textelor lui. Omul e o valoare. I-am verificat textele si concluziile, in special despre hidrat de metan. Cum sa nu respect un specialist in domeniul lui?! Chiar si cand greseste, merita si trebuie respectat.

    • Neamtu tiganu spune:

      . In care sinceritatea cu tine insuti conteaza mult.

      Duomnu Daniel, ca tov nu pot sa-ti spun, e o mare magarie din partea ta sa sugerezi ca domnul Cranganu ar fi necinstit. Ca nu esti prea destept se vede si din logica pe care o folosesti, pe de o parte recunosti ca n-ai habar, in schimb esti sigur ca d-l Cranganu minte.
      Fericiti cei saraci cu duhul.

      • Harald spune:

        El nu comentează subiecte, el stabilește nome de comportament pentru cei cărora le face onoarea să li se adreseze. Din păcate, în lumea în care trăim, sănătatea mintală se prezumă :)

    • Josef Svejk spune:

      Stați liniștit. Nu vă bănuiește nimeni că faceți avere de pe urma petrolului. Cel mult scoateți scoateți niscai măurunțiș de pe urma lui ca vânzător la vreo benzinărie.

      Vă chinuiți să insinuați reaua voință a d-lui Crânganu cu șmecheria vulpii crescută de călugărițe, recurgând la argumentul răsuflat al Agitptopului ce e scos din bască atunci când s-au epuizat toate celelate sofisme ieftine: „Da’ de ce ne critici doar pe noi?! Voi sunteți cumva perfecți?”

      Chestie ușor de parat:Nu, nu avem de ce să ne criticăm pe noi, E vorba exclusiv de miniuna instituționala și pe suport ideologie a „„progrresisților”. Punct. Darea în gât a faptului că cei pe care-i susținți reușesc să producă trei minciuni pentru debili mintali la fiecare două cuvinte nu necesită asumarea aceluiași păcat și de către oameii normali doar ca să nu vă simțiți și dumneavoastră jignit. N-așa?

      • DanielS spune:

        Zau daca inteleg de ce e rau sa fii progresist, vanzator la o benzinarie sau multe alte comparatii si definitii inventate sau nu inca de tabara voastra ciudata. E clar ca normalitatea voastra e diferita si conflictuala fata de normalitatea oamenilor normali.

        Iata un alt semnal pentru domnul profesor. Ce fel de oameni atrage abilitatea dansului de a prezenta deformat imaginea realitatii? Care oameni isi exprima mai bine ideile? Care oameni incearca sa defineasca mai onest conceptele, incearca sa-si recunoasca si sa-si corecteze erorile? Care tabara e mai onesta cu ea insasi? De exemplu, eu nu inteleg ce inseamna si de ce e rau in viziunea voastra, sa fii progresist. Adica e mai bine sa ramanem inapoiati? Si daca e mai bine sa ramanem inapoiati, deduc din tabara voastra ca e Mai Bine!!!! Adica si tabara voastra anti-progresista, e de fapt tot progresista! Pentru ca urmareste ceva ce este mai bine, nu mai rau. Cine sa va inteleaga??!!

        Trebuie sa recunoasteti toti. Aveti o mare problema cu capacitatea de exprimare si conceptualizare. Onestitatea e importanta, oricat ati vrea voi sa dispara. Nu dispare. Onestitatea exista si nu va pieri niciodata. Sta undeva la baza progresului, pe care il criticati. Desi in alte exprimari pare ca va doriti mai bine si progres, intr-o dizarmonie de confuzii pestilentiale. De ce sa complicati ceea ce e simplu? De ce sa comentezi, daca nu intelegi inca? Cum o sa devii mai bun, daca alegi incapatanat ca bun inseamna de fapt rau??!! Treaba voastra. Poate chiar voi sunteti pedeapsa meritata a civilizatiei care inca nu evolueaza suficient de accelerat. Sa fiti sanatosi!

        • Josef Svejk spune:

          Nu e nimic rau in a fio vanzator la benzin arie. Insa e o oarecare problema cand vanzatorul de la benzinarie se pretinde expert in domeniul hidrocarburilor.

          Omul e liber sa aiba orice convingeri doreste, inclusiv alea “progresiste”. Totusi in acesta privinta sunt cateva chestiuni de ordin etic dupa cum urmeaza:

          1. Termenu de “progresist” in sine e unul inselator. “Proegresismul” (adica eticheta de azi a marxismului) nu are de fapt nimic cu progresul lumii asa cum ar sugera eticheta. In realitate e una din cele mai agresive forme de obscurantism si opresiune vazuta planeta noastra de la raposatii Mao Tzedun si Iosif Stalin incoace. Dupa toate aparentele unicul scop al “pregresistilor” e impingerea lumii inapoi in in fernul totalitarian ce parea mort definitiv odata cu prabusirea comunismului. ASsa ca sa ne amuzam Ceasusescu se autodefinea drept exponent de frunte al progresismului. Si nimeni nu i-a contestat acea “calitate” pentru ca se potrive perfect definitiei. Va simtiti mandru maimutarindu-l?!

          2. “Progresistii” se straduie sa sugrume libertatea de expresie si constiinta ce reprezinta cea mai mare realizare a speciei umane si care s-au obtinut cu atatea sacrificii in ultimele doua secole. Un alt scop evident al miscarii e ruinarea economiei capitaliste si lichidarea prosperitatii in scopoul supunerii mai usoare a unei populatii imbecilizate si disperate.

          3. “Progresistii” pervertesc stiinta si se straduie sa o supuna comandamentelor lor ideologice.E ceva ce nu s-a mai vazut din vremurile sumbre ale lui Lisenko si Miciurin de acum 60-80 dce ani… Nu exista k=minciuna suficient de gogonata si manipulare suuficient de grosolana a datelor care sa-i descurajeze. Au creat o atmosfera inchizitoariala in lumea academica.

          4. Nu in ultimul rand, “progresistii” duc e o existenta fundamental parazitara

          Suficient de limpede?!

          • DanielS spune:

            OK. Multumesc pentru explicatie. Nu vreau sa te atac pentru ca e singura explicatie pe care am citit-o vreodata a intelesului peiorativ de progresist.

            Totusi intreb, nu dau cu parul. Daca asta e viziunea ta despre niste oameni, si e negativa, inca ai resentimente fata de acest grup de oameni, de ce nu le zici anti-progresisti? Ar fi mult mai clar. Sunt niste oameni rai. De ce sa le zici progresisti, cu sau fara ghilimele? Sau e sarcasm, dar termenul e folosit adesea de oameni suparati, fara nici o urma de sarcasm. La fel si corectitudinea politica. O sintagma care iarasi e folosita cu indarjire, desi pare a se referi la incorectitudine.

            De ce sa intorci invers cuvintele? Chiar nu inteleg de ce sa te razbuni pe cuvinte, sa le acorzi sensul opus dictionarului. Cum ajuta manevra asta? Chiar enerveaza explicatia cuvintelor din dictionar? Sau regulile in general enerveaza, orice fel de reguli? Nu inteleg. N-ar trebui sa pastram toti aceleasi sens pentru toate cuvintele, ca sa ne intelegem? Mi-am pus doar niste intrebari retorice.

            Toate cele bune si multumesc inca o data pentru explicatie!

            • Josef Svejk spune:

              Oricand cu placere. Incerc intotdeauna in mod onest sa scot oamenii din bezna nestiintei.
              Perceptia sau viziunea negativa a unor creaturi nu inseamna deloc ca trebuie sa le schimb numele. Ghilimele sunt suficiente pentru a ecvideentia ridicolul aumarii unei calitati ce nu are absolut nimic in comun cu apucaturilor lor.

              In ce priveste “corectitudinea politica” e un termen inventat de Mao Tzedun dupa Marsul cel Lung al armatei rosii chineze din 1934-1936 dintre Jiangxi to Shaanxi. Geniul militar al lui Mao Tzedun a dus la pierderea a peste 90% (ucisi , raniti abandonati pe drum si prizonieri) din efectivele armatei rosii cheineze pe parcursul marsului. Odata ajuns in Shaanxi in fruntea celor 7000 de nenorociti ce supravieturisera marsului Mao a postulat ca anumite subiecte pur si simplu nu pot fi discutate pentru ca e daunator din punc de vedre politc. Practivc a inchis astfel gurile celor ce se apucasera sa chestioneze tampeniile fara pereches i in cascada ce dusesera la pieirea a aproape 80000 de comunisti chinezi pe parcursul marsului. Odata ce le-a inchis gurile, criticii sai au fost lichidati pe rand in mod gospodaresc in deceniile urmatoare. Conceptul de “corectitudine politica” a fost importat de maoistii europeni si americani in anii ’60 care s-au dat cu timpul peste cap devenind “progresistii” de azi. Deci iata ca ati mai invatat azi ceva pe gratis.

    • Absurdistan spune:

      “Ceea ce nu ma face mai destept decat dumneavoastra. Doar mai onest si mai obiectiv despre industria oil&gas, propaganda, ecologie, industria regenerabila, politica, filozofia stiintei, internet, chestii din astea.”

      Una din aceste fraze/propozitii este adevarata.

      Cealalta nu.

      • DanielS spune:

        Amandoua sunt adevarate. Domnul profesor cunoaste mult mai multe detalii decat mine privind industria oil&gas. La imaginea de ansamblu nu are acces ca mine, pentru ca e mult mai putin dispus decat mine sa recunoasca progresul, disparitia oricarei industrii si tehnologii. OIl&gas, o industrie atat de draga lui, atat de utila in progresul general, se supune acelorasi legi universale ale progresului. Deci eu nu detin mai multe informatii decat el. Doar sunt mai onest. Atata tot.

        Si asta e suficient sa-mi confere o imagine de ansamblu mai corecta decat a lui. Eu nu ma tem sa citesc semnele evidente ale realitatii si evolutiei. El se teme. Sau poate minte de-a dreptul. Are acces la aceeasi imagine de ansamblu, ca si mine, dar ne dezvaluie alta imagine. De ce o face? E prea putin important. In final este vorba tot despre sinceritate. Cu tine insati sau cu restul lumii. Este exact acelasi lucru. Iar eu inca nu sunt mai informat decat el, si cu siguranta nu sunt mai specialist decat el in industria oil&gas. Repet. Sunt doar mai onest.

        • Stefan spune:

          Cred că se numește fidelitate. :|

          • DanielS spune:

            M-am gandit si la asta. Dar tot fidelitate ar fi si daca n-ar critica revolutia regenerabilelor. Sigur ca revolutia asta antreneaza disparitia extractiei de hidrocarburi. Dar nu este exclus un alt succes fulminant al hidrocarburilor sintetice, ca solutie de stocare eficienta a energiei. Bioxidul de carbon nu s-ar mai acumula in atmosfera, ci ar fi recirculat.

        • Absurdistan spune:

          ” ‘Tis he. Oh, brave Iago, honest and just,
          That hast such noble sense of thy friend’s wrong! ”

          (Othello, Actul 5, scena 1)

          De la Shakespeare incoace, avem o anumita prudenta in a recunoaste onestitatea celor care si-o striga pe toate drumurile.

          V-am citit comentariile si mi-am formulat propria parere.

          Cit despre onestitatea dlui profesor, a fost demonstrata in zeci de articole de cea mai inalta calitate a cercetarii si, da, onestitate a exprimarii. Nu are nevoie sa se bata cu pumnul in piept.

          • DanielS spune:

            Aveti tot dreptul sa va indoiti de sinceritatea mea. Totusi nu inteleg cum aceasta indoiala poate substitui absentele remarcabile din articolul domnului Constantin Cranganu, asa cum le-am descris anterior. Cum e posibil ca dintr-un articol de critica generala a stiintei, tehnologiei, presei, internetului, ecologiei, etc, sa lipseasca criticile la adresa industriei de expertiza a domnului profesor, respectiv oi&gas?

            Cum sa nu te gandesti la o agenda ascunsa? Si cu tine la fel. Eviti esenta, desi dovedesti ca mi-ai citit postarea anterioara. Nici macar n-ai incercat o vaga explicatie. Sau poate convingerea ca domnul profesor e onest? Bine. Daca tu te multumesti cu atat, atunci sunt si eu multumit cu atat.

            Have a nice day!

            • Absurdistan spune:

              Domnule nu ma intereseaza cit de sincer sinteti sau cit de onest.

              Autorul a explicat de mult de ce nu se aplica replicabilitatea unor fenomene costisitoare din industrie. Cu multa rabdare. Si total onestitate.

              Mi se pare ilar sa va declarati dv. , in comentariu dupa comentariu, epitomul onestitatii ba sa mai si stabiliti grade de onestitate intre un autor cu substanta si un chibit care se lauda degeaba.

              Atit.

            • DanielS spune:

              Nu te supara domnule. Si articolul si comentariile tale pertinete m-au lamurit. Eram in bezna, ma conduceau de nas propaganda si pseudo-stiinta, minciunile si extremismele. Dar acum am inteles ceva. Multumesc mult. Sunt doar un chibit, incapabil de ratiuni serioase, grele, complicate. Si este normal sa am mai multa incredere in industria oil&gas, care ne vrea binele. Si mai ales sa nu cred cumva vreodata, in ruptul capului, ca exista ceva dincolo de dominarea blanda si inteleapta a acestei industrii. Este absolut esential ca resursele si distributia sa fie dominate de oameni inteligenti, nu ca mine. Pentru ca suntem prea multi prosti, asta-i adevarul. Nu neaparat rai, dar sigur incapabili sa inlocuiasca vreodata dominarea celor alesi. Pentru ca nu-i asa, nu exista nici o democratie dincolo de democratia parlamentara, treapta FINALA, absoluta de dezvoltare. Iar cine gandeste ca poate exista si alta democratie dincolo de democratia parlamentara, ar trebui inchis ca oricare alt extremist. Zi si tu? N-am inteles eu corect? Iti raman indatorat. Si tie si domnului profesor. Atat de clar e totul acum!

  10. Enki spune:

    Apropos…este un domn geolog la baza, Gregg Braden, considerat de multi un eretic stiintific care sustine ca incalzirea globala nu este incalzire ci mai degraba racire.(cine e interesat, dati search pe google cu titlul de mai jos)

    Missing Links with Gregg Braden | Episode 01

    Deci ce-i de facut? cum scapam de acest spirit tribal si sectar, atavic de atac si izolare a celui care are alta parere decai noi spirit care se pare ca denatureaza insusi adevarul stiintific?
    Cum decuplam capitalul (banii pentru cercetare) de ideologia, dogma politica/academica?
    Poate avem nevoie de o trezire spirituala? un salt in constiinta?

  11. Paul Butoi spune:

    ” Chiar daca sursele de informatii au explodat … ma surprind …proliferarea ignorantilor benevoli …”
    Robert Swartz – de la National Center for Teaching Thinking – pare sa aiba o explicatie pentru situatia remarcata de dv : 90 – 95 % dintre oameni nu stiu sa gandeasca …

  12. Stefan spune:

    ” Un grup de cercetători, care au încercat să reproducă rezultatele experimentelor psihologice publicate în 100 articole peer-reviewed, au găsit că doar 35 pot fi replicate.”
    “Experimente psihologice” suna foarte vag si iar vag suna ideea de “reproductibilitate”. Din accesul restrans pe care il am la Science, este prezentata mai degraba dispersia rezultatelor reproductibile si a celor nereproductibile, dar nu am gasit informatii despre experimentele propriu-zise. Cele “nereproductibile”. Din domeniul psihologiei, un domeniu ce studiaza oameni. Oameni care se schimba de la generatie la generatie, de la educatie la educatie.
    Ok, pot accepta ca umanioarele sunt foarte fine, dar sa extrapolezi rezultatele catre stiintele duri mi se pare inacceptabil. Sigur, sunt si aici rezultate nereproductibile, dar nici un grup nu si-ar permite “dezonoarea” de a trimite rezultateaiurea. Cel putin in studiile fundamentale.
    Extrapolarea unor speculatii catre toate stiintele mi se pare inacceptabila si de netolerat!

    • V-a scăpat un element-cheie al crizei replicării: nu se referă numai la psihologie (pe care unii nici o consideră a fi o știință), ci și la acele științe aplicate cu impacturi fundamentale în adoptarea unor politici publice (biomedicină, farmacie, ecologie, economie etc.).

      Nu am extins nimic la „științele dure”, pe care nu le-ați definit și s-ar putea să avem definiții diferite. Atenție la ceea ce și cum citiți.

      Apropo, considerați inteligența artificială o „știință dură” sau una „moale”?
      Puteți citi despre criza replicării într-un articol publicat pe 16 februarie 2018 în Science:

      Artificial intelligence faces reproducibility crisis

      • Malbete spune:

        Buna ziua!

        Inteligenta artificiala este o stiinta “tare”.
        Problema reproductibilitatii nu sta in corectitudinea teoriei ci in faptul ca studiile sunt facute in general de firmele mari (google, facebook, amazon, etc etc) care au acces la cantitati enorme de date, hardware si software propriu (pe care deocamdata nu prea au interes sa le puna la dispozitia publicului/concurentilor). O intrebare pentru dvs, dle Cranganu: considerati fizica o stiinta moale pentru ca experimentul pentru detectarea undelor gravitationale de ex. nu poate fi usor reprodus? Cred ca nu, doar ca va place sa semanati confuzii…
        Iarasi, va revolta senzationalismul ecologistilor, dar nu va sfiiti sa folositi si dvs cuvinte precum “socant” :)
        Iar in momentul cand citati din newsbusters, o fituica din buzunarul big oil, chiar ca va faceti un deserviciu. Cineva ar putea crede ca selectati doar ce va convine (cherry-picking).

      • Stefan spune:

        AI e o industrie/tehnologie. Nu stiinta. E normal ca o parte din cod sa nu fie expusa publicului. E un mod de protejare, ca si patentele. Acelasi algoritm, aplicat acelorasi date dar ordonate diferit, poate avea timpi de rezolvare diferiti si rezultate diferite. E o problema de probabilitati.
        Nu sunt expert in algoritmica dar stiu ca in cazul simplu al aranjarii tarilor diferit colorate, eu si colegii de curs aveam rezultate diferite in functie de numarul de tari, culori samd. Cred ca nici nu foloseam toti acelasi algoritm, eu imi amintesc de backtracking, dar cineva din domeniu ne poate explica mai bine. Aceeasi problema se putea rezolva in mai multe moduri si conta doar rezultatul, nu si modul de rezolvare. Chiar si pe vremea mea, de la un anumit nivel al cursului, codul era protejat.
        Imi doresc sa ajung la momentul in care sa imi permit 30$ pentru 24h ale articolului din Science, dar muncesc si traiesc in Ro. Ca orice roman descurcaret as putea apela la prietenii de “afara” pentru articol, dar nu imi permit sa ii deranjez pentru articole despre AI. Ii mai deranjez pentru cele stiintifice “normale”, la care nu am acces. :)

        • Malbete spune:

          @Stefan,
          AI este o ramura a CS – computer science. Al doilea cuvant ar fi un indiciu….

        • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

          @Stefan

          Îmi doresc sa ajung la momentul in care sa imi permit 30$ pentru 24h ale articolului din Science

          Posed copii legitime (Thank you, Brooklyn College!) pentru toate articolele pe care le citez în articol și în comentariile ulterioare. Dacă vă interesează sincer articolul din Science pe care nu vi-l puteți permite pentru că trăiți în România, vă pot trimite o copie pe baza principiului fair use, instituit la colegiul meu.

          Îmi puteți scrie pe adresa: cranganu@brooklyn.cuny.edu

          • Stefan spune:

            Mulțumesc și apreciez mult deschiderea dumneavoastră! Dar nu este domeniul meu de lucru. Mi-am propus că în următorii 5 ani sa investesc timp și energie pentru a creste in domeniul meu, chiar cu pretul neglijarii/uitarii recutului. Sigur, îmi face plăcere să mențin legăturile și sfera de interes cat mai larga, dar am nevoie (pentru mine însumi) sa pot performa din nou (schimbare job). :)
            Imi deajuns sa fiu anonimul Stefan! Abia manageriez timpul.
            Mulțumesc și apreciez!

        • batranul spune:

          https://sci-hub.tw si cauta dupa DOI

      • Haakon spune:

        Singura stiinta este matematica. “Aproape stiinta” este fizica. Se straduiesc din greu sa fie “aproape stiinte” chimia (cu oarecare succes) si biologia. Restul disciplinelor/activitatilor de cercetare sunt incipente si rudimentare, in sensul ca le lipsesc metodele originale (care nu depind de matematica, fizica, chimie, etc).

        • Singura stiinta este matematica.

          Referitor la matematică, mă voi limita să reproduc părerile unui fizician, Lee Smolin: El consideră că matematica în sine nu conduce la nicio descoperire despre natură, după cum nici fizica nu poate căuta un obiect matematic izomorf cu lumea sau istoria. Utilizarea matematicii în natură implică un grad larg de arbitrariu, pentru că obiectele matematice, care oferă oglinzi parțiale ale lumii, sunt dor un subset mic și finit al unui număr practic infinit de obiecte matematice, care ar putea fi evocate. Prin urmare, caracterul efectiv al matematicii în fizică este limitat la ceea ce este rezonabil. Matematica devine astfel studiul realității evocate.

          Pe scurt, Smolin afirmă că matematica nu este un oracol al naturii și nici un profet al științei; este doar un instrument cu mare putere și imense limitări (pentru fizicieni, al doilea instrument de lucru, după experimente și observații). Matematica este o invenție umană (foarte utilă), iar nu un al șaselea simț, misterios, capabil să sondeze o realitatea mai profundă, dincolo de domeniul empiric.

          Și, mai departe: Ideea că adevărul despre natură poate fi extras din gândire pură prin matematică este exagerată… Ideea că matematica este profetică și că structura matematică și frumusețea sunt o indicație despre cum lucrează natura este pur și simplu greșită. Frumusețea matematicii ne poate inspira, dar, ca majoritatea surselor de frumusețe, este aptă să ne inducă în eroare dacă intoxicarea devine un înlocuitor pentru gândire.

          Smolin afirmă în continuare că matematica are de-a face doar cu o lume reală, naturală (tot ceea ce există este o parte a lumii naturale, ceea o transformă într-un tot unitar). Această poziție contrazice viziunea platonică a matematicii, îmbrățișată de mulți fizicieni și matematicieni, conform căreia adevărurile matematice sunt fapte despre obiectele matematice, existente într-un domeniul separat, atemporal, al realității, care, la rându-i, există separat de și însumat la realitatea fizică.

          Smolin consideră că matematica în sine nu conduce la nicio descoperire despre natură, după cum nici fizica nu poate căuta un obiect matematic izomorf cu lumea sau istoria. Utilizarea matematicii în natură implică un grad larg de arbitrariu, pentru că obiectele matematice, care oferă oglinzi parțiale ale lumii, sunt doar un subset mic și finit al unui număr practic infinit de obiecte matematice, care ar putea fi evocate. Prin urmare, caracterul efectiv al matematicii în fizică este limitat la ceea ce este rezonabil. Matematica devine astfel studiul realității evocate.

          • Stefan spune:

            Matematica validează și anticipează. Ce poate fi mai frumos decât o validare prin modele matematice a datelor experimentale extrase sau un premiu Nobel primit după confirmarea experimentală a unor predicții teoretice?
            (Apreciez patriotismul dumneavoastră, as vrea sa vin și eu cu păreri ale lui Procopiu sau Hurmuzescu dar în Ro filosofia dincolo de formule nu prea exista. Avem noroc de Cristian Presura, respect pentru dedicarea lui :) )

          • Haakon spune:

            “Stiinta” (lat. scientia) inseamna “cunoastere”. Fizicienii au postulat acum ceva vreme ca din interiorul unui sistem (adica Natura) nu se pot face aprecieri exhaustive asupra intregului sistem. Deci, atata timp cat suntem in interiorul naturii (adica suntem oameni), nu vom putea “cunoaste” natura. De aceea fizica e “aproape stiinta”, iar chimia, biologia, etc. nu sunt nici macar atat. Toate aceste discipline ne ajuta sa intelegem oarecum anumite parti ale Naturii, dar nu sa o cunoastem/intelegem in intregime – ar trebui sa iesim din sistem, sa nu mai fim oameni!! Din aceasta cauza inca mai avem (nevoie de) notiunea de religie – ca sa “intelegem” neintelesul. In fine, pana nu va dispare nevoia de religie, pana atunci fizica, chimia, etc. nu vor fi stiinte. Si reciproca este adevarata: cand fizica, chimia, etc vor fi stiinte, atunci va dispare religia.
            Matematica e singura stiinta deoarece da solutii exacte la probleme exacte, si solutii probabilist-deterministe la probleme vag definite. Spre incantarea unora, matematica binara (0 si 1) sau asa-zisa “computer science” este intr-adevar o varianta practica/aplicata pentru unele probleme vagi si care se preteaza la solutii numerice aproximative. Dupa cum stim prea bine insa, orice program numeric clacheaza cand trebuie sa calculeze 1 impartit la 0, si orice numar asa-zis “aleator” generat de un comuputer va fi la un moment dat repetat, caci memoria computerului nu este infinita. De aia, computer science nu este o stiinta.

        • Malbete spune:

          cred ca aveati in vedere ceva similar cu https://xkcd.com/435/
          ca o paranteza, CS are componente de matematica pura, probabil ca va deranjeaza cuvantul computer, prea lumesc….

          • Haakon spune:

            “Stiinta” (lat. scientia) inseamna “cunoastere”. Matematica e singura stiinta deoarece da solutii exacte la probleme exacte, si solutii probabilist-deterministe la probleme vag definite. Spre incantarea unora, matematica binara (0 si 1) sau asa-zisa “computer science” este intr-adevar o varianta practica/aplicata pentru unele probleme vagi si care se preteaza la solutii numerice aproximative. Dupa cum stim prea bine insa, orice program numeric clacheaza cand trebuie sa calculeze 1 impartit la 0, si orice numar asa-zis “aleator” generat de un comuputer va fi la un moment dat repetat, caci memoria computerului nu este infinita. De aia, computer science nu este o stiinta.

      • Quebecoisfier spune:

        [atac la persoane, nepublicabil]

        Vorbiti despre studiulk Amgen si cel de la Bayer, de fapt articolul citat de dvs (http://journals.plos.org/plosbiology/article?id=10.1371/journal.pbio.1002165) le include. BTW, articolul din PLOS se focuseaza mai mult pe metodele de lucru defectuoase, alegere neispirata de study design si de materiale , etc, in loc sa dezbata veridicitatea faptelor care stau la baza ”scandalului ” Amgen. Care Amgen este o fata nevinovata, nici vorba de interese la mijloc, nu-i asa? patente in discutie si alte alea. Ca s-a ales rasul curcilor din studiul lor o stie toata lumea.:

        ”In 2012, Amgen researchers made headlines when they declared that they had been unable to reproduce the findings in 47 of 53 ‘landmark’ cancer papers1. Those papers were never identified — partly because of confidentiality concerns — and there are no plans to release details now either, says Kamb, who was not involved with that publication. He says that he prefers to focus on more-recent publications.” (https://www.nature.com/news/biotech-giant-publishes-failures-to-confirm-high-profile-science-1.19269)

        …problema este ca atunci cand au fost pusi la colt au scos dovezile.. 3 ( trei) numai din cele 53 ( cinzecisitrei) de studii nu erau 100% reproductibile …(http://drugmonkey.scientopia.org/2016/02/05/amgen-continues-their-cherry-picking-on-reproducibility-agenda/)
        …si atunci cine este mincinos , hum ?
        Nu am investigat problema cu studiul mentionat de dvs initial ( in psychological science, ) caci nu este domeniul meu de competenta, dar cand vii tu ditamai Amgenul sa faci senzatie si sa spui ca toti sunt niste impostori , hum…mi se âre ca suna un pic a ” hotul striga hotii”….cand tu incerci sa fortezi piata statinelor cu un inhibitor de PCSK9 care merge si nu prea ? https://www.forbes.com/sites/johnlamattina/2017/03/22/ucsf-cardiologist-is-distrustful-of-amgens-cholesterol-drug-study/#72a38f293826

        In final, iata parerea unui ” vinovat” prin cu matza in sac de AmGen : ”https://www.nature.com/news/cancer-reproducibility-project-releases-first-results-1.21304”

        Pentru ca , nu stiu cum o fi in domeniul dvs, dar in cercetarea fundamentala biopharma se face multe colaborari si ” teste de reproducere a rezultatelor” neoficiale. Cand un coleg din Japonia iti cere protocolul pe care l-ai utilizat ca sa infectezi nu’s ce celule cu un construct pe care l-ai publicat si cand vede ca nu prea merge , a doua oara nu-ti mai cere parerea. Oamenii care fac falsuri se elimina incet-incet singuri fara ca sa vina vreun Amgen sa-i arate cu degetul.

  13. Bula N Escu spune:

    Daca autorul ar fi folosit “marxismul” de la inceputul articolului, mi-ar fi salvat 10 minute din viata. Deci despre asta e vorba: marxismul cultural care vrea sa ne perverteasca mintile si stilul de viata capitalist. Nu stiu unde traieste autorul, dar e puternic contaminat de ideologia americana a capitalismului autosuficient si a vanatorii de vrajitoare comuniste. Nu degeaba da credibilitate unui dj de radio de (extrema?) dreapta, foarte “competent” in domeniul stiintei. Doar doua “facts” pt autor: 1. Marxismul e mort demult; dar din pacate niste dreptaci l-au dezgropat si ii flutura hoitul drept argument in orice discutie care le contrazice ideologia. 2. Toti dreptacii au memoria scurta, au uitat repede cum a dovedit, ultima data in 2008, capitalismul ca nu se poate autoregla, si ca consecintele dezastruoase ale acestor dereglari tind sa se apropie de cele ale utopiei comuniste.
    Si la urma urmei unde e problema, macar morala, in a incerca se redistribui acel 80% din mana acelui 1%? Daca metodele nu sunt ilegale sau imorale, nu vad de ce nu am incerca.

    • Harald spune:

      Dacă îți dă Bill Gates jumătate din acțiunile lui la Microsoft, ești convins că știi ce să faci cu ele? :)

      • Bula N Escu spune:

        Tu esti la nivelul ala in care crezi ca a detine actiuni la o companie inseamna ca primesti niste hartii misto scrie si ai voie sa te asezi la masa cu bosii?!

        • Harald spune:

          Nu, tu ești acela, atât timp cât vrei să împarți ceea ce au alții pe hârtie. N-a fost exagerat de subtil exemplul cu acțiunile, te-ai prins că e vorba doar de hârtii. De ce crezi că acei 80% pe care vrei tu să-i împarți sunt altceva decât hârtii? Crezi că Bill Gates mănâncă 10 kg de carne la fiecare masă? Sau merge cu 50 de mașini deodată? Asta vrei tu să împarți? :)

          • Bula N Escu spune:

            Am sa-ti folosesc propriile exemple impotriva ta.
            Averile virtuale sunt cat se poate de reale, altfel si eu si tu am fi doar niste sclavi cu o plata iluzorie (e drept ca si asta e o discutie in sine, dar alta data). Daca aceste averi nu ar avea nici o manifestare in planul concret, nu s-ar mai arunca nici un guler alb de pe nici un geam. Si mai ales nu ar fi fost nevoie sa existe Panama, paradisuri si evaziuni fiscale.
            Bineinteles ca Gates nu mananca cat pentru doi oameni, tocmai de asta nu are nevoie de atat de mult lux. Ca de altfel oricare alt miliardar, nu sunt oameni cu nevoi supraomenesti ca sa justifice acumularea nemasurata de averi. Ok, sunt un subiectiv si socialist in privinta asta, pentru ca nu gasesc intelegere pentru lux si oamenii care il prefera. Dar inteleg ca in anumita masura avem nevoie si de asa ceva pt a progresa.

    • Josef Svejk spune:

      Capitalismul e plin de defcte numai că nu cunoaștem nicinun alt sistem economic mai bun. E singurul sistem care funcționează.

      Din păcate marxismulmu e deloc mort Dumneavoastră suneți doar una din nenumăratele dovezi vii ale faptului că se mai găsesc destui zevzeci sub soare care să pună botu’ la gogorițele lui Marx. Cum zic anglo saxonii: „The ultimate trick of the Devil is to persuade us that he does not exist!”

  14. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Hard Sciences vs. Soft Sciences – Câteva precizări (partea I)

    Când predau metoda științifică studenților geologi, am grijă să accentuez că există mai multe tipuri de știință și, pe cale de consecință, mai multe metode șiințifice: științe experimentale (bazate pe experimente, precum fizica, chimia ori biologia moleculară) și științe istorice (bazate pe observații sistematice, pe construirea și testarea ipotezelor, precum geologia, paleontologia, astronomia etc.). Această polaritate poate fi descrisă și ca științe hard (experimentale) vs. științe soft (istorice).

    Pe această linie de gândire, ipotezele istorice nu pot fi testate niciodată prin experiment, deci, conform lui Popper, ele sunt metafizice. Prin urmare, nici geologia mea nu se califică drept știință!! La fel, ar fi și matematica!

    Numai că, după ce studenții se uită oblic la mine, le explic ce este asimetria cauzală și diferențele dintre a prezice viitorul și a explica trecutul. Cu alte cuvinte, îi introduc în ceea ce filosofia științei numește asimetria supradeterminării (asymmetry of overdetermination). Și, la sfârșit, ei înțeleg că fac, totuși, știință! Chiar dacă nu putem falsifica o ipoteză în sensul Popper.

    • Harald spune:

      Richard Branson a exprimat asta mult mai simplu: hindsight is easy.

      E drept însă că el n-a terminat nici măcar liceul, deci n-a avut unde să învețe să se exprime elevat :)

    • Leo spune:

      “Precambrian rabbits”, domnule?

    • Stefan spune:

      Pe langa faptul ca avem stiintele experimentale si pe cele istorice, mai avem si “socio-stiintele”, chiar mai impredictibile decat cele istorice. A generaliza “fake”-urile de la stiintele sociale catre stiintele soft si mai apoi catre cele hard este complet incorect. Trebuie stabilite diferentele clare si domeniul de eroare acceptat la fiecare.
      “Știința este complet determinată de bani. Rezultatele științifice pot fi cumpărate. Iar odată cu rezultatele științifice, fie în științele sociale, fie în știința climei, fie în știința medicală, …, când puteți cumpăra rezultatul dorit, nu mai avem știință; avem politică coruptă.”
      Generalizarea este complet gresita. Pentru ca nu exista o stiinta a climei. Sau o stiinta sociala. Sunt doar denumiri generice ce implica termenul de “stiinta”. Stiinta presupune studiu sistematic, dar mai ales reproductibilitate, care nu se intampla in clima sau psihologie.
      Se poate specula oricat, dar termenul de “stiinta” e nepermis de uzat. :|

  15. Ela spune:

    Un prieten matematician, medaliat Fields in 2010, sustine astazi un model de invatare a matematicii total opus celui pe care el l-a cunoscut, si care, la timpul lui, i-a fost mai mult decat foarte benefic, de un real succes! In mod “normal”, ar fi putut pleda pentru continuarea invatamantului clasic al matematicii in scoala, si nimeni nu l-ar fi contrazis : e o somitate in domeniu!
    Numai ca modelul Singapore, care inverseaza ordinea de rationament, astfel incat conceptualizarea (teoretizarea) devine faza finala, fiind precedata de practica si verbalizare, s-a dovedit a fi atat de eficace, incat nu doar matematica e mai simplu de inteles, ci intreaga logica a adeptilor, mentalitatea lor, este ameliorata, dovada : calitatea vietii lor!
    Or, omul are dreptate cand traieste bine, si greseste cand…nu.
    Legatura cu subiectul articolului e, lesne de inteles, o sugestie: teoreticienii din ambele tabere sa iasa din birouri, sa cutreiere lumea, sa o observe, sa o simta, sa exprime liber ceea ce constata concret si liberi de prejudecati, si abia dupa aceea sa studieze teorii si sa emita concluzii categorice.
    Altfel, adevarul va continua sa fie atribuit celui care vorbeste mai tare si mai de sus, ceea ce nu prezinta chiar cele mai bune garantii…

    p.s.In Tuvalu circula un banc : Trump are perfecta dreptate, nivelul oceanelor nu creste, insulele noastre nu sunt in pericol! America se va scufunda in oceane, din cauza inmultirii obezilor amatori de McDo si biberonati cu soda: prea grei…

    • Josef Svejk spune:

      Iepocal! Sunteti cumva inrudita cu raposatul V.V. Ponta? ca numai asta ce mai scote “bancuri” de astea. El saracutul le numea “glumite”, fie-I tarana usoara…

  16. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Hard Sciences vs. Soft Sciences – Câteva precizări (partea a II-a)

    Asimetria supradeterminării este un instrument cu nume ezoteric, recunosc, dar foarte important pentru a ne permite să înțelegem de ce se vorbește despre mai multe feluri de știință și, implicit, de mai multe tipuri de metode științifice. Ce vreau să spun, mai exact? Că asimetria cauzală determină diferența dintre o predicție a viitorului și o explicație a trecutului.

    Un corolar important al acestei asimetrii este că nu avem nevoie de experimente pentru a face știință. Chiar dacă la prima vedere, sună straniu și neașteptat, putem reflecta un moment pentru a vedea că ideea este perfect adevărată: de exemplu, astronomii nu efectuează experimente (Big Bang, găuri negre, supercorzi, multiversuri etc.) și, cu toate acestea, nu cred că cineva ar îndrăzni să spună că astronomia nu este o știință.

    Aș dori să mai dau un exemplu din disciplina mea: Dispariția bruscă a dinozaurilor la limita K/Pg (Cretacic/Paleogen) nu și-a găsit explicația prin teoria evoluționistă (puteți găsi detalii recitind articolele mele dedicate lui Darwin). De aceea, o ipoteză a unei catastrofe cosmice a fost propusă ca explicație rezonabilă pentru moartea subită a dinozaurilor. Dar ce fel de experiment ar fi trebuit executat pentru a confirma/infirma ipoteza, conform lui Popper?!? A trebuit să vină anul 1980 și familia Alvarez care au găsit „the smoking gun”, dovada imbatabilă a impactului global suferit de Pământ cu 66 milioane în urmă.

    Acest exemplu, și altele pe care nu le mai menționez pentru economie de spațiu, subliniază ideea asimetriei: relațiile dintre prezent și trecut, când vine vorba de investigații științifice, sunt dramatic diferite de relațiile dintre prezent și viitor. Ceea ce conduce la o concluzie foarte importantă: oamenii de știință, care încearcă să înțeleagă și să explice trecutul (geologi, paleontologi, astronomi, biologi darwiniști) se găsesc într-o poziție asimetrică în comparație cu oamenii de știință care se ocupă de predicția viitorului bazată pe experimente (meteorologi, chimiști, fizicieni).

    Într-un limbaj mai pe înțelesul tuturor, aș mai adăuga un exemplu simplu: Se spune de multe ori, în cărți, filme, seriale TV, că nu există o crimă perfectă. Și, până la sfârșit, vedem cum un detectiv sârguincios adună cu meticulozitate tot felul de dovezi: amprente, fire de păr, urme de spermă, pete de sânge etc., și criminalul este prins până la urmă. Ce vreau să spun cu acest exemplu? Că o crimă poate fi reconstruită cu o precizie care atinge 100%. Dar nici un detectiv din lume, fie el Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Maigret ori Columbo, nu poate prezice când și cine va comite următoarea crimă. Vedeți și actualele dezbateri din America legate de împușcările din școli, biserici, mall-uri etc.

    Mergând înapoi la postarea precedentă, nu cred că științele hard sunt mai valoroase decât cele soft. Pur și simplu, e vorba de caracterizări diferite și de aceea, fiecare știință își are propriile metode și limitări.

    Științele istorice au marele avantaj că aproape orice ipoteză pe care o emit poate fi verificată prin căutarea meticuloasă a urmelor din trecut. Pe de altă parte, când vine vorba despre viitor, științele istorice falimentează. Poate vreun geolog, român sau străin, să prevadă viitorul cutremur din Vrancea sau viitorul asteroid care va șterge rasa umană de pe fața Pământului, indiferent de ipoteza abordată?

    Științele experimentale se găsesc într-o altă poziție: performează incredibil de bine când fac măsurători de mare precizie sau atunci când fac predicții despre evenimente care vor avea loc într-un experiment controlat. Dar nivelul lor de acuratețe scade teribil atunci când crește numărul de variabile considerate și, mai ales, atunci când experimentul pleacă din laborator și are loc în lumea reală (am făcut o scurtă prezentare în articolul meu despre experimentul Biosfera 2).

    După cum se poate ușor constata, științele se deosebesc net între ele. De la cele pur istorice (paleontologie, astronomie) se trece la cele parțial istorice (biologie evoluționistă, geologie) pentru a se ajunge la științele aistorice (fizica, chimia).

    Dar chestia interesantă este că se pot introduce nuanțe suplimentare, așa că unii cercetători vorbesc despre științe aproximative (almost sciences): SETI, teoria corzilor, multiplele interpretări ale mecanicii cuantice. Aceste domenii sunt ușor de atacat și, prin urmare, pot să contribuie la scăderea încrederii publice în ele.

    Într-un eseu fulminant, publicat în Nature în decembrie 2014, doi astrofizicieni, George Ellis și Joe Silk, declară că revendicările exagerate ale fizicienilor teoreticieni amenință autoritatea științei înseși. Iar încercările de a excepta teoriile despre Univers de la verificarea experimentală subminează știința:

    Prejudiciul potențial adus încrederii publicului în știință trebuie înlăturat printr-un dialog profund între oamenii de știință și filosofi…Sigiliul științei trebuie acordat numai unei teorii care este testabilă. Numai atunci putem apăra știința de orice atac.

    Din punctul meu de vedere, consider că fizicienii trebuie să ia cosmologia în serios și să o considere o știință istorică, care să poată fi modelată după unele dintre științele „moi”, ca geologia sau biologia, renunțând la modul tot mai singular (individualist) în care fizica fundamentală procedează actualmente.

    Evident, aceste discuții nu se pot limita la doar câteva idei sau pagini de text.

    Între timp, eu rămân cu Bertrand Russell:

    Science is what you know. Philosophy is what you don’t know.

    • geo spune:

      Pornind de la ipoteza ca nu exista crima perfecta nu putem logic sa deducem ca ar trebui sa existe, omeneste vorbind, detectivul perfect. Totusi suntem tentati sa “deducem” asta.

  17. GG spune:

    Criza replicarii sau criza modelarii ? Datele primare pot fi replicate destul de usor in conditii experimentale similare. Problema apare in etapa “direct data manipulation” si in special in etapa modelarii. Echipa de cercetare poate valida modele complet diferite folosind acelasi set de date primare (rezultate directe ale masuratorilor). De exemplu, aproape orice set de date primare poate fi fitat cu un polinom daca se creste suficient ordinul acestuia (numarul de coeficienti/parametrii de model). Alegerea modelului si justificarea stiintifica a acestuia reprezinta adevarata proba de profesionalism si onestitate pentru echipa de cercetare. Principiul simplicitatii cunoscut sub denumirea “Ockham’s Razor” este un instrument puternic pentru analiza critica a modelelor, el este necesar dar nu este suficient. Problema generala a existentei unui “bias” (cel putin in identificarea erorilor sistematice) este deasemenea foarte importanta si trebuie analizata cu grija. Existenta unor convingeri prelabile puternice privind subiectul cercetat poate influenta negativ (uneori determinant) obiectivitatea abordarii si a alegerii modelului……………….

    • Criza replicarii sau criza modelarii ? Datele primare pot fi replicate destul de usor in conditii experimentale similare

      Ați atins o problemă importantă a metodei științifice. Replicarea (repetabilitatea) este, după cum am scris în articol, proprietatea fundamentală care deosebește observațiile ordinare („Ieri am văzut trei omuleți verzi în grădina din spatele casei mele din Pennsylvania”) de observațiile științifice (dacă alticineva vine și vede aceeași omuleți verzi în grădina casei mele, atunci trebuie să formulă o explicație (ipoteză); altfel, observația nereplicată poate fi rezultatul unei halucinații ori a unor pahare în plus ori …).

      Problema apare atunci când articolele se prezintă ca și cum cercetătorii nu ar fi avut nicio o speranță apriorică despre rezultatele cercetării lor și că ei ar fi urmat procesul inductiv într-o succesiune logică.. În realitate, cercetătorii au speranțe pre-existente și rezultatele și analiza pe care o fac acestora este influențată de acele speranțe. Deși lucrările științifice publicate în prezent urmează calapodul inductiv și pretind a fi determinate de explicarea unei ipoteze, raționamentele prin care se justifică rămân de regulă ascunse cititorului. Și mi se întâmplă de multe ori în timpul cursului să observ că studenții confundă prezentarea logică a unor argumente cu reprezentarea exactă a ceea ce s-a făcut în cadrul experimentelor.

      O prezentare sugestivă a acestei probleme este făcută în articolul citat Is the scientific paper a fraud?

  18. Vlad Ioan spune:

    Replicabilitatea asta e verificabilitatea lui Popper ?

    • Nu, este condiția necesară pentru ca o observație, măsurătoare sau experiment să fie considerate „științifice” și nu simple evenimente fără posibile explicații științifice.

      Falsificabilitatea lui Popper vine după ce o observație a fost confirmată (replicată) independent de alți observatori.
      De exemplu, observația că „Lebedele sunt albe” este confirmată de mii de ori în mii de locații din lume. Vă permit aceste observații să formulați ipoteze „Toate lebedele sunt albe”? Aici, Popper distruge procesul inductiv prin care lucrează metoda științifică – observații – ipoteză – testare – teorie – și vine cu o propunere tare:

      Chiar dacă ați văzut (observat) mii și mii de lebede albe de-a lungul a multor zeci de ani, asta nu poate demonstra ipoteza dvs conform căreia toate lebedele sunt albe. Este întotdeauna admisibil că undeva s-ar putea să existe lebede, care nu sunt albe (de fapt, în Australia, s-au descoperit lebede negre). Ca să ajungem la o concluzie unică, trebuie să dovedim ca false toate ipotezele alternative, nu să acceptăm pe cea care ne este favorită.

      Conform doctrinei falsificabilității, formulate de Popper în 1959, pentru a fi științifică, o ipoteză trebuie să facă predicții care, în principiu, să fie falsificabile în lumea reală: adică, trebuie să specifice în avans un set de circumstanțe empirice, care ar demonstra falsitatea ipotezei. Popper a scris că o teorie care nu este refutabilă prin orice mijloc posibil este non-științifică. Irefutabilitatea nu este o virtute a teoriei (așa cum cred oamenii de multe ori), ci un viciu.

      Chiar dacă toate datele colectate în timpul unui experiment vor sprijini o anumită ipoteză, în universul tuturor posibilităților, este extrem de probabil să existe o ipoteză mai bună, care nu a fost încă considerată, sau că noi date vor apărea în cele din urmă și vor demonstra falsitatea ipotezei considerate. De aceea, cercetătorul trebuie să respingă mai degrabă decât să-și confirme ipoteza sa. Refutarea înseamnă avansul real al științei, pentru că curăță câmpul de ipoteze asemănătoare. Acest accent pus pe falsificare în loc de verificare oferă, conform lui Popper, o situație unică: este imposibil de dovedit că o ipoteză este adevărată pentru că, în general, face un număr infinit de predicții, din care numai o parte poate fi testate. Pentru a dovedi că o ipoteză este falsă, este necesar doar să găsim o singură observație certă care contrazice ipoteza.

      • ion adrian spune:

        In stiintele naturii inductia este doar incompleta. Nu pot garanta in nici-un fel ca maine ne vom trezi sub actiunea legilor lui Newton, dar cred ca putere ca ne vom trezi astfel :)

      • GG spune:

        Abordarea bazata pe evaluarea plauzabilitatii ipotezelor, rationamentelor si metodelor experimentale directe poate fi foarte utila si septica. Ea lasa loc indoielii (in primul rand fata de concluziile proprii) si fara aceasta (indoiala) nicio metoda nu poate fi considerata stiintifica. Prima intrebare pe care mi-o pun dupa ce am formulat concluziile este: Ce alte concluzii plauzibile mai exista ? (fiindca exista intotdeauna !).

        • Încă din 1897, patriarhul geologiei americane, Thomas C. Chamberlin, a propus și introdus metoda ipotezelor multiple ca o măsură de siguranță împotriva tendinței omenești de a te concentra pe explicație/teorie favorită pentru a exclude modele alternative.

          În momentul când cineva a oferit o explicație originală unui fenomen care pare satisfăcătoare, afecțiunea pentru copilul său intelectual intră în acțiune și, pe măsură ce explicația se dezvoltă devenind teorie, afecțiunile sale părintești înconjoară progenitura sa intelectuală, care îi devine tot mai dragă.

          Instinctiv, are loc o căutare specială a acelor fenomene care îi suportă „copilul”, pentru că mintea lui este condusă de dorințe. Când aceste tendințe părtinitoare se întăresc, mintea degenerează rapid într-un paternalism părtinitor.

          Ieșirea din acest impas se poate realiza prin aplicarea principiului parcimoniei (Briciul lui Occam): când există mai multe ipoteze concurente susținute în mod egal de dovezi, cea mai simplă (mai parcimonioasă) este preferabilă.

      • Stefan spune:

        “Pentru a dovedi că o ipoteză este falsă, este necesar doar să găsim o singură observație certă care contrazice ipoteza.”
        De la Schrodinger încoace, totul a devenit o problema de probabilități. Și în cazul lebedelor, probabilitatea maximă este sa fie alba, dar sigur, exista și probabilitatea că o lebădă să fie neagra. O lege poate descrie un fenomen pe un domeniu limitat de conditii inițiale. Sigur, neglijând condițiile inițiale nu obținem același rezultat, chiar daca aplicam aceeași lege.
        Și da, radiația cosmică produce mutații genetice care pot induce culoarea neagra a penelor unei lebede ce provine din părinți a strămoșilor albi. Existența sau inexistența ei face parte din condițiile inițiale ale problemei, că în cazul pisicii lui Schrodinger.

        • Harald spune:

          @Stefan – probabilitățiile și statistica sunt bune doar pentru știința făcută ”din birou”, nu pentru lumea reală. În lumea reală, dacă ai nevoie de o lebădă albă și în acel moment găsești una neagră, statistica și probabilitățile nu fac doi bani. În final, rezultatul nu poate fi decât 0 sau 1, ai prins sau n-ai prins lebăda dorită.

          Matematica e o unealtă inventată de oameni, ea nu există în natură în mod obiectiv. Putem să sculptăm tot felul de motive florale pe coada uneltei ca să o facem mai frumoasă, putem să folosim unealta pentru a finisa obiectul prelucrat până la perfecțiune, dar natura nu funcționează așa.

          • Stefan spune:

            @Harald. Matematica inseamna evolutie si inteligenta! E prea simplu sa rezumam totul la lumea reala, banala. Evolutia umana nu este despre lebada alba sau neagra, 1 sau 0. Omul este mult mai complex de atat! Matematica si Grecia Antica au ridicat lumea dpdv al inteligentei si cognitiei.
            Citesc “Sapiens” si e o placere sa inteleg complexitatea umana. V-o recomand.
            Nu am exercitiul exprimarii, dar matematica e …poezie! E Mozart! O banalizati brutal, prea simplist!

            • Harald spune:

              @Stefan – ati inteles foarte exact ce scriam si practic sunteti de aceeasi parere: “matematica e poezie. E Mozart”. E bucurie pentru suflet, pentru oamenii inteligenti, dar tocmai asta o face sa fie rupta de realitate :)

  19. ion adrian spune:

    Oricum mai bine cu peer-review decat fara.

    Dar ce sa facem :omul sfinteste locul si generozitatea noastra in a recunoaste valoarea fata de fake-uri fara invidie si cu modestie. Aici pentru mine ramane director versul lui Alexandri referitor la Eminescu care ar merita sa fie un citat cunoscut la nivel mondial:

    E unul care canta mai dulce decat mine?
    Cu-atât mai bine tarii, si lui cu-atât mai bine.
    Apuce înainte s-ajunga cât de sus,

    • ion adrian spune:

      PS Offff. Ma saurasem de pilula zilnica de apa damboviteana. Am baut acum si un pahar cu o bautura de sorginte europeana.

  20. cyberul spune:

    Excelent articol. Felicitari!
    Ma bucur sa aflu ca mai exista inca un alt roman care apreciaza munca asidua si avertizarile pertinente lui JP Ioannidis asupra cercetarii biomedicale din ultimii 20-25 de ani. :).
    Va invit cu drag sa cititi/citati si celebrul lui articol “Evidence-Based Medicine has been hijacked: a report to David Sackett.” :)

    Ca sa fie clar pentru toata lumea: cui i-ar conveni ca (in Secolul XXI si la apogeul Medicinei Bazate pe Dovezi!!! ) cineva din familie sau o persoana draga sa fie tratata de cancer cu farmaconi “noi” si FOARTE scumpi – de ex. unii avizati deja fara probleme :) de “celebra” Agentie Europeana Medicamentului (EMA) – pt. ca apoi sa se afle ca aproape jumatate dintre aceste “medicamente minune” nu cresc aproape deloc supravietuirea pacientilor tratati pentru diverse forme de cancer si nici macar nu le imbunatatesc calitatea vietii???
    Si in plus, respectiva familie sa afle apoi ca respectivii “cercetatori” ce au publicat respectivele “studii” bazate pe asa-zisele”surogate endpoints” – ce pot fi eventual manipulate dupa bunul plac – sunt bine mersi, si “binecuvanteaza” lumea medicala cu alte zeci de articole si mii de citari pentru alti farmaconi – probabil la fel de ineficienti!!!

    Pentru mai multe informatii a se vedea:

    Courtney Davis et al, Availability of evidence of benefits on overall survival and quality
    of life of cancer drugs approved by European Medicines Agency: retrospective cohort study of drug approvals 2009-13
    http://www.bmj.com/content/bmj/359/bmj.j4530.full.pdf

    Pentru cei ce nu au timp, citez din articol:
    “Of the 68 cancer indications with EMA (European Medicines Agency) APPROVAL, and with a median of 5.4 years’ follow-up (minimum 3.3 years, maximum 8.1 years), only 35 (51%) had shown a significant improvement in survival or quality of life, while 33 (49%) remained uncertain. Of 23 indications associated with a survival benefit that could be scored with the ESMO-MCBS tool, the benefit was judged to be clinically meaningful in less than half (11/23)”
    :(

  21. Josef Svejk spune:

    Felicitări autorului!

    Domnul profesor Crânganu vine din nou cu un artcol excepțional ce prezintă cu conciziune și claritate o temă sensibilă a lumii științifice contemporane ce e însp mult prea frecvent evitată de cei în branșă: Miniuna cu intenție din rațiuni ideologice ce pervertește știința.

    Așa cum miciurinismul a pus umărul la prăbușirea URSS și „știința progresistă” va duce de râpă spcietățile ce ajungsă o ia în serios. Istoria are prostul obicei de a se reptea în mod nemilos Na kazanie!

  22. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Controlul calității în cercetările științifice private

    O problemă majoră a studiilor științifice finanțate din bani publici, în special cele legate de biomedicină sau ecologie/schimbări climatice, este faptul că organizațiile guvernamentale finanțatoare nu aplică același control riguros al calității cercetărilor precum industriile private.

    În timp ce ambele – guvernul și industriile private – pot utiliza peer-review și comentariu-replica autorului ca mecanisme de control al calității cercetării, posibilitatea unor pierderi financiare considerabile de pe urma lipsei replicării îi face pe șefii din industriile private să fie foarte circumspecți, cu ochii în patru, atunci când li se pune pe masă un studiu științific.

    Cel mai bun exemplu este al industriei farmaceutice: O companie vrea să aplice o descoperire promițătoare făcută în laboratoarele proprii pentru a produce un nou medicament. În medie, aceasta costă $2,5 miliarde dolari și durează un deceniu sau mai mult. De aceea, companiile farmaceutice se asigură de la începutul programului de testare că informațiile inițiale pe care se bazează investiția sunt știință solidă. Nu se acceptă că un articol peer-reviewed este adecvat pentru că uneori, când se fac verificări suplimentare. se constată că cercetările originale produc fake facts cel puțin jumătate din timp (detalii, în articol). Prin identificarea timpurie a erorilor, se minimizează risipirea fondurilor de cercetare.

    Acum, încercați să găsiți aceeași grijă fundamentală când vine vorba de banii publici cheltuiți pe proiecte nebuloase și incerte precum modelarea defectuoasă a schimbărilor climatice ori amenințările schimbărilor climatice asupra Marii Bariere de Corali din Australia (detalii, în articol). Vă asigur că nu veți găsi prea multe informații pertinente despre controlul calității cercetărilor ecologice similare cu cele din industria farmaceutică.

  23. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Fake Facts à la Radio Erevan:

    Un ascultător întreabă: Este adevărat că națiunile insulare mici, cum ar fi Kiribati, Tuvalu și Maldivele, ar putea dispărea în curând sub valuri, din cauza încălzirii globale?

    Radio Erevan răspunde: Este adevărat, dar cu două mici precizări:

    1. Până în prezent, majoritatea atolilor câștigă bătălia cu nivelurile ridicate ale oceanului (So far, most atolls winning the sea level rise battle)

    2. Măsurători pe 27 atoli, extinse pe perioade cuprinse între 19 și 67 ani, au arătat în 2010 că 86% din insule au rămas stabile (43%) sau li s-au mărit suprafețele (43%) cu arii cuprinse între 0,1 și 5,6 ha.

    The dynamic response of reef islands to sea-level rise: Evidence from multi-decadal analysis of island change in the Central Pacific

    • Josef Svejk spune:

      O vai, dar asta e nimic!

      Cea mai profundă și ingenioasă tâmpenie pe care am auzit-o până acum pe tema „de ce nu se îneacă încă NYC de pe urma încălzirii globale” (acum vreo 20 de ani se profețea că urma să se înece în vreo 10 ani din cauză că Senatul SUA nu ratificaee acordul de la Kyoto) e că cică oceanu’ planetar crește săracu’ ca din apă, numai că pe măsură ce crește greutatea sa, presiunea aplicată platoului continental provocă creșeterea pantei acestuia și implicit ridicarea uscatului… Să se ascundă geologii, că nu l-ea picat fisa… Just in case cineva caută iexplicația științifică :)

  24. Mircea Modan MirceaM spune:

    Ma gandeam la rapoartele IPCC, exista intotdeauna o evaluare de genul: afirmatia X are un grad de incredere Y.
    Pe de alta parte volumul de informatie este imens, mii de lucrari, articole, nu toate “spun” acelsi lucru, evident. Ce faci? Negi totul? Consensul (incalzistii) nu e bun, minoritarii (friguristii) nu sunt buni (sau sunt? La ei nu exista nicio incertitudune?) , nimic nu e bun ca se gaseste un alt articol care sa contrazica…pai asa nu ajungem nicaieri, Nici macar la faptul ca nu exista incalzire globala antropogena… sau asta e clara? e dovedit ca nu exista ptr ca nu e dovedit ca exista? sau cum? O logica ciudata, care nu foloseste aceeasai masura.
    Ce zic aia de la IPCC,in fond?
    “The IPCC does not conduct its own research, run models or make measurements of climate or weather phenomena. Its role is to assess the scientific, technical and socio-economic
    literature relevant to understanding climate change, its impacts and future risks, and options for adaptation and mitigation. Author teams critically assess all such information from any source that is to be included in the report(1)
    .
    Author teams use calibrated uncertainty language to express a level of confidence in findings
    based on the strength of the scientific and technical evidence and the level of agreement in the
    scientific, technical and socio-economic literature(2)
    .
    (1) The procedures for dealing with scientific literature are described in Annex 2 (page 17) to Appendix A to the Principles Governing IPCC Work, the Procedures for the Preparation, Review, Acceptance, Adoption, Approval and Publication of IPCC Reports:
    http://www.ipcc.ch/pdf/ipcc-principles/ipcc-principles-appendix-a-final.pdf
    (2) See Guidance Note for Lead Authors of the IPCC Fifth Assessment Report on Consistent Treatment of Uncertainties:
    http://www.ipcc.ch/pdf/supporting-material/uncertainty-guidance-note.pdf

    Ma gandesca ca este o abordare decenta, se incearca filtrarea si mentionarea explicita a faptului ca nimic nu e 100% sigur.
    Ramane sa judecam fiecare, dupa puteri!

    • Aș avea multe de spus despre IPCC, dar mă voi opri doar la două aspecte:

      1. Literatura pe care IPCC o promovează în rapoartele publicate la fiecare 5-6 ani consistă predominant din modele ale schimbărilor climatice. Și, după cum știți și dvs., modelarea științifică nu este un proces inductiv, ca în metoda științifică, ci unul deductiv: Se începe cu o teorie (de exemplu, gazele antropogene cu efect de seră produc mai multă încălzire decât cele naturale) și investigația constă în încercări de a găsi observații și de a face experimente care ar putea confirma teoria.

      Ce e rău în acest caz?

      Deducția în sine este destul de neputincioasă ca metodă de descoperire științifică pentru un simplu motiv: procesul de deducție doar găsește, aduce la suprafață, arată explicit informații care există deja ca axiome sau premise pe baza cărora a început deducția. Procesul de deducție nu revelează nimic nou, exceptând doar ceea ce infirmitatea minților noastre ne-a ținut ascuns până acum. Adic ă, nu avem nevoie să ni spună că pământul se învârte în jurul soarelui sau că o bombă atomică poate ficonfecționată pentru că este nonsens pur.

      2. Cred că v-a atras atenția depoziția profesorului Christy în fața Congresului american din aprilie 2017. Christy este unul din oamenii de știință care aufăcut parte din echipele IPCC pânî când și-a dat seama că IPCC are o altă agendă decât cea pe care ați citat-o și dvs. Revedeți citatul din articol aparținând lui Ottmar Endenhoffer. Noul Raport IPCC este programat să apară foarte curând. Puneți pariu că Figura 1 din articol, preluată din depoziția lui Christy, nu va apărea în următorul Raport IPCC?

      Dacă mai aveți răbdare, vă invit să citiți și ce i s-a întâmplat unui altui fost membru IPCC, Paul Reiter (profesor de entomologie medicală la Institutul Pasteur din Paris):

      Reiter says he was a contributor to the third IPCC Working Group II (Impacts, adaptation and vulnerability) report, but resigned because he “found [himself] at loggerheads with persons who insisted on making authoritative pronouncements, although they had little or no knowledge of [his] specialty”. After ceasing to contribute he says he struggled to get his name removed from the Third report.

      “After much effort and many fruitless discussions, I decided to concentrate on the USGCCRP and resigned from the IPCC project. My resignation was accepted, but in a first draft I found that my name was still listed. I requested its removal, but was told it would remain because “I had contributed”. It was only after strong insistence that I succeeded in having it removed.”

      Reiter is sceptical about the IPCC process, as seen in his April 25, 2006, testimony to the United States Senate:

      “A galling aspect of the debate is that this spurious ‘science’ is endorsed in the public forum by influential panels of ‘experts.’ I refer particularly to the Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC). Every five years, this UN-based organization publishes a ‘consensus of the world’s top scientists’ on all aspects of climate change. Quite apart from the dubious process by which these scientists are selected, such consensus is the stuff of politics, not of science. Science proceeds by observation, hypothesis and experiment. The complexity of this process, and the uncertainties involved, are a major obstacle to a meaningful understanding of scientific issues by non-scientists. In reality, a genuine concern for mankind and the environment demands the inquiry, accuracy and scepticism that are intrinsic to authentic science. A public that is unaware of this is vulnerable to abuse.”

      (citate din diverse surse)

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Da, mi-a atras atentia, ca multe alte studii, articole pe care le-ati “linkuit”..si pentru care va multumesc anticipat, vorba lui Pop :P
        Ca o paranteza, doar indicarea acestor studii face “toti banii”, castigi timp, vezi si alte pareri, poti analiza cu capul tau. Chestia naspa de tot este ca volumul este imens si este foarte greu sa poti buchisi chiar tot, sa le asezi logic, intr-o schema termodinamica coerenta, riguroasa, comprehensiva, este chiar si mai greu, avand in vedere complexitatea nu doar a interpretarii ci si a masuratorilor in sine. Am dubiile mele, nu as putea baga mana in foc ca nu avem incalzire globala antropogena, nici ca e jumatate sau nu stiu cat, mai degraba as zice (la nivelul la care sunt eu) ca este mai mica de jumatate, ca variablittatea naturala este inca greu de apreciat etc
        .Basca aportul geotermal (in bilantul energetic) cu care ma lupt de o vreme, nu inteleg de ce e atat de mic…am citit doat vreo 3 studii, e extrem de greu sa-ti faci o parere pur personala, pe fapte…care si alea pot fi sau nu fi, vorba lui Hamlet, ca tot ati adus vorba despre el.
        Revenind la Christy, solutia cu aparitia unui alt pol, de anvergura “concurentei”, Red Team, care sa aduca argumente contra, pare logica
        “One way to aid congress in understanding more of the climate issue than what is produced
        by biased “official” panels of the climate establishment is to organize and fund credible
        “Red Teams” that look at issues such as natural variability, the failure of climate models
        and the huge benefits to society from affordable energy, carbon-based and otherwise. I
        would expect such a team would offer to congress some very different conclusions
        regarding the human impacts on climate.”
        Acuma, sa nu exageram, acele “huge benefits to society from affordable energy” sunt deja un semn serios de intrebare…sau vrem sa stim cum sta treaba, pe bune, sau ne interseaza “huge benefits”
        Dar, una peste alta, o Red Team sau mai multe pot sa ne ajute sa intelegem mai bine.

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Cat priveste fig1 mi-am adus aminte de missing heat, probelma e mai veche, se stie de acest hiatus de ceva vreme.
        https://www.nature.com/news/climate-change-the-case-of-the-missing-heat-1.14525
        Christy zice asa
        “In this testimony I shall focus on the temperature of the bulk atmospheric layer
        from the surface to about 50,000 ft. – a layer which is often called by its microwave
        profile name TMT (Temperature of Mid-Troposphere)”
        Temperatura globala este o valoare agregata cumva (nu stiu cum, sincer), apa, aer, pamant, nu doar TMT. alta daravela, cum se facea agregarea?
        Unii au gasit diverse explicatii, ba ca oceanele, ba ca aerosolii..ba ca creste in alte starturi atm
        Si la oceaea exista “problema”..alte explicatii
        http://oceans.mit.edu/news/featured-stories/solving-the-mystery-of-antarctics-missing-heat
        Noi, bieti muritori, ce sa facem?
        Citim una, citim alta…ferice de cei care stiu raspunsul :P

        • V-ați oprit cu citarea exact unde trebuia să continuați! Reiau citatul, pentru cei care n-au citit încă depoziția profesorului Christy:

          In this testimony I shall focus on the temperature of the bulk atmospheric layer from the surface to about 50,000 ft. – a layer which is often called by its microwave profile name TMT (Temperature of Mid-Troposphere). This layer is particularly important because it captures the atmospheric region that is anticipated to warm rapidly and unambiguously if greenhouse theory is well-understood. As such, if the impact of extra greenhouse gases (GHGs) is to be detected, it should be detected here.[s.m.]

          Nu știu cum să interpretez această scăpare a dvs.

          După cum nu înțeleg de ce nu ați înțeles cum s-au făcut cele trei tipuri de observații directe ale temperaturilor din zona tropicală a troposferei medii (nu globale!!!).

          Ca să ajut să citiți corect, vă ofer traducerea mea:

          1. Primul tip de observații a fost făcut de sateliții care măsoară direct temperaturile atmosferice prin intensitatea emisiilor de microunde. S-au folosit trei surse: UAH (University of Alabama in Huntsville, unde lucrează profesorul Christy), RSS (Remote Sensing Systems, San Rafael, California) și NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration).

          2. Măsurători din baloane echipate cu termistori care, pentru că o traiectorie ascendentă, permit calcularea gradientului vertical al temperaturii Tmt (troposfera mediană). Datele de măsurători au fost oferite de RAOBCORE și RICH (Universitatea din Viena, Austria), NOAA și UBSW (University of New South Wales, Australia).

          3. Re-analize folosind centrele meteorologice de pe glob care măsoară condițiile atmosferice la fiecare 6 ore la diferite niveluri verticale. Sursele de date folosite în Figura 1 provin de la ERA-I (European Centre for Medium-Range Weather Forecasts, ECMWF), NASA-MERRAv2 și JTA-55 (Japan Reanalyses).

          Toate cele trei tipuri de observații directe – satelitare, baloane și re-analize – reprezintă diferite metode de a calcula temperatura atmosferică și sunt oferite de entități independente, internaționale, ceea ce ne dă încredere în rezultatele observațiilor lor.

          Sper că veți reciti cu alți ochi (ochelari) depoziția profesorului Christy.

          Despre temperaturile globale măsurate la sol – cele despre care se sperie lumea că va lua foc ți se va topi – voi scrie cu altă ocazie sau în alt comentariu.

          • Mircea Modan MirceaM spune:

            Am citit interaga depozitie, va asigur.
            Nu am omis nimic intentionat, ideea era ca analiza nu se referea si la apa, pamant, doar la troposfera. Exista si alte zone unde avem un hiatus intre modele si statistica, exista explicatii pentru fiecare, bune, rele, ideea e ca nu e ceva nou, scos acum la iveala de Christy.
            Unele explicatii spun ca acea dif. de temp a fost “preluata’ de oceane sau de alte zone ale atmosferei, prin convectie sau mai stiu eu ce. Adica e posibil sa se se regaseasca in temperatura “globala”, chiar daca lipseste in temp troposferei. O fi, n-o fi, nu stiu…
            Nu prea-mi pica bine insinuarea dvs,…OK, asta e.

            • Analiza se refera doar la atmosferă pentru că acolo s-ar putea depista efectele gazelor cu efect de seră, nu pe pământ sau în apă.

              Măsurătorile de temperatură efectuate la suprafața pământului, pe uscat și pe apă, suferă ca acuratețe din cauza a numeroase cauze, care nu sunt bine cunoscute și ale căror efecte nu sunt corect eliminate. V-am dat mai demult informații despre cum puteți calcula singur efectul de insulă termică urbană. Încercați la început cu marile aglomerări urbane din România, apoi treceți și la alte metropole. Vă asigur că veți fi surprins cât de dificil este să raportezi că temperatura globală a variat la suprafața terestră.

              „Insinuarea” mea nu trebuie să vă afecteze – apreciez majoritatea comentariilor dvs.

      • Constantin Crânganu Constantin Cranganu spune:

        Un ascultător întreabă: Este entomologul Paul Reiter calificat să vorbească despre încălzirea globală?

        Radio Erevan răspunde: Da, fără nicio îndoială. Domnia sa a studiat relațiile dintre încălzirea globală și răspândirea unor insecte, precum țânțarii, și a unor boli, precum malaria.

        Se pot citi cu real folos:

        Climate Change and Mosquito-Borne Disease

        Malaria in the debate on climate change and mosquito-borne disease

    • Josef Svejk spune:

      Citez: „Pe de alta parte volumul de informatie este imens, mii de lucrari, articole, nu toate “spun” acelsi lucru, evident. Ce faci? Negi totul? ” ” Nope. Bag seama că ideea dumnevoastră e să se înghită totul pe nemestecate. pentru că chiar dacă-s proști măcar sunt mulți – vorba lui Vodă Lăpușeanu…

      Nu v-a trecut nicodată prin cap să credeți doar ceea ce e verficabil?

  25. George Petrineanu spune:

    Ca de obicei, lucru de calitate marca Constantin Crânganu. De prisos sa mai comentez.

    Apropo de atacurile ideologice impotriva stiintei pomenite in articol, in comunism era limba de lemn care ne teroriza cu materialismul dialectic ca un fel de mantra universala. La fiecare incercare de a citi sa-mi explic notiunea ma apuca somnul si asa am ramas si azi. Dialectica, la fel ca si Partidul, erau in toate, in prunc si in firul de iarba.

    Acum traim epoca bullshitului (pentru care exista si softuri generatoare automate). In loc de materialism se vintura sustenabilitatea. Sustenabil e pruncul, iarba, codul de program C++. Pina si cersetorii si cei care te jefuiesc folosesc metode sustenabile. Sedintele la care ne cheama seful trebuie sa fie musai sustenabile si ele. Sa ne bucuram de aceasta notiune generoasa pina cind nu apare alta vuvuzela.

  26. neamtu tiganu spune:

    ministresa noastra a apararii a ordonat folosirea kerosenului biodiesel la avioane Tornado.. consecinta? avioanle sunt retrase de la zbor
    http://www.t-online.de/nachrichten/deutschland/militaer-verteidigung/id_83254694/luftwaffe-biodiesel-legt-bundeswehr-tornados-auf-militaerflugplatz-lahm.html

    • Harald spune:

      Epic! :)

      Pe vremea când Richard Branson (că tot l-am pomenit mai sus) avea gărgăuni din ăștia cu biodiesel la avioane, l-a dus totuși mintea să facă un test cu un singur motor. 3 motoare erau alimentate normal și doar al 4-lea era alimentat cu un amestec care conținea și biodiesel.

      După acel test, nu s-a mai auzit nimic despre biodiesel la avioanele Virgin, deci rezultatele au fost clare. Însă Richard Branson, chiar așa fără liceul terminat, cum e el, nu-și putea permite să țină o săptămână întreagă toate avioane la sol, deși erau ale lui.

      Scena din clip-ul de mai jos e antologică, de pe vremea când Richard Branson avea un singur avion. Ce-i drept, era un 747:

      https://www.youtube.com/watch?v=lfATy3UhKHo

    • Absurdistan spune:

      Ne puteti da va rog o sursa in engleza? (Am incercat…)

      • Harald spune:

        În rezumat, avioanele Tornado de la o bază din Schleswig-Holstein sunt oprite de la zbor de o săptămână, pentru că procentul de biodiesel era prea mare în combustibilul cu care erau alimentate. Articolul citează un ofițer care afirmă că totuși nu e era niciun pericol ca avioanele ”să cadă din cer” (“Es ist nicht so, dass dadurch die Flugzeuge vom Himmel fallen würden”).

        Separat de știrea din articol, din experiența celor care au alimentat cu tot felul de combinații inovatoare, motoarele se ”năclăiesc” de la uleiuri vegetale, rămân tot felul de reziduuri mai mult sau mai puțin cleioase pe componentele interne ale motorului.

  27. Constantin Crânganu Constantin Cranganu spune:

    Este Ecologismul o nouă religie?

    Începând din a doua jumătate a secolului al 20-lea, ecologismul a atins dimensiunile unei religii naționale și internaționale.

    Ecologismul are un Dumnezeu, un Rai și un Diavol.

    Mediul înconjurător a devenit nu doar înlocuitorul lui Dumnezeu, ci și al Raiului pe Pământ. Nu există cărți sfinte, dar există – slavă Domnului! :-) – o mulțime de preoți profesionali și amatori care sunt consultați regulat pentru a comenta și a da sfaturi despre probleme zilnice. În fiecare țară există un Minister și un Ministru al Mediului care promovează preceptele ecologice. Există chiar și un Program Ecologic al Națiunilor Unite. Există apoi multe alte organizații locale și internaționale care promovează doctrina ecologică: Greenpeace, The Worldwide Fund for Nature, The Sierra Club, Friends of Earth etc.

    Ecologismul cere sacrificii regulate și tot mai numeroase. Toate activitățile umane sunt fie interzise, fie mai scumpe decât înainte pentru că trebuie să folosească soluții mai costisitoare sau plătească permise și amenzi consistente autorităților ecologiste.

    Există câteva credințe dogmatice ale acestui surogat religios în conflict direct cu gândirea științifică.

    Majoritatea dintre noi decidem meritele unor acțiuni alternative prin analiza riscurilor. În această analiză, riscurile și costurile alternativelor sunt estimate și alegerea este făcută pe baza nivelului de risc minim comparat cu mărimea avantajelor obținute. Pentru organismele publice, această operație devine o analiză de tip Costuri-Beneficii. Ecologismul înlocuiește acest proces rațional cu Principiul Precauțiunii, în care presupusele beneficii aduse mediului sunt preferate întotdeauna, chiar dacă riscurile sunt zero. Această abordare este apoi folosită pentru a impune costuri, restricții și amenințări vieții oamenilor.

    Majoritatea religiilor pretind că ele există pentru beneficiul tuturor oamenilor, deși credincioșii înregistrați cred că vor avea prioritate. Ecologismul este singura religie care consideră oamenii un pericol pentru planetă și de aceea, ei nu doar trebuie aduși sub control, dar ar trebui și împuținați (eliminați total?) pentru ca să beneficieze toate celelalte organisme, în special speciile amenințate de existența oamenilor (de ex., urșii polari).

    În majoritatea religiilor, măsurile extremiste propovăduite de unii preoți sunt temperate fie de un mare șef (de exemplu, Papa), fie de o Carte Sfântă, ale cărei precepte sintetizează doctrina, dar ale cărei practici sunt subiect de interpretare.

    Ecologismul nu are o asemenea autoritate tradițională. Orice persoană pretinzând că este un ecologist poate pretinde că are dreptul să comenteze, să obiecteze sau să interzică orice acțiune, iar mass media îl adulează ca pe un erou, în timp ce vocile contrare sunt considerate eretice (gen Holocaust denier).

    Serviciile de știri din întreaga lume sunt ancorate pe breaking news care relevă orice eveniment sau comportament considerat ca o dovadă a comportamentului uman dușmănos față de mediu. Orice facem este iresponsabil sau dăunător mediului. Stai și te întrebi cum de reușim, totuși, să mai trăim împreună cu alți 7 miliarde co-locuitori în ciuda tuturor amenințărilor care ne înconjoară.

    Fiecare eveniment este potențial un dezastru și fiecare potențialitate este bazată pe o combinație a celor mai dăunătoare circumstanțe imaginabile.

    Este dificil de caracterizat acest atac la adresa rațiunii. Religiile tradiționale sunt tolerate în majoritatea țărilor civilizate. Unii dintre noi pot avea obiecții contra discriminării homosexualilor, a căsătoriilor aranjate, a mutilării genitale a femeilor, dar, în general, majoritatea dintre noi favorizează dreptul de practica liber o religie și a-ți exprima opiniile religioase.

    Cu religia ecologistă, lucrurile sunt diferite. Nu ești de acord cu ecologismul, devii automat un eretic, un paria, un Holocaust denier etc. Este ca și cum ar exista partide politice ale căror doctrine ar interfera cu libertățile religioase ale întregii populații. Mai grav este atunci când sunt folosiți oameni de știință care promovează ceea ce esențial sunt doctrine politice și religioase. Profitând de reputația publică a științei, se propovăduiesc doctrine partinice, costisitoare, dăunătoare și periculoase (detalii, în articolul meu)

    (adaptare a capitolului 2 – Environmental Religion din cartea The Global Warming Scam and Climate Change Superscam, autor Dr. Vincent Gray, 2015, Stairway Press, p. 38 – 43)

    • Josef Svejk spune:

      Probabil ca cea mai relevanta caracteristica religioasa a “ecologismului” e caracterizarea standard a “necredinciosilor”: “###### nu crede in incalzirea globala”. sau intrebarea inchizitoriala> “Crezi in incalzirea globala?! ”

      Sigur ca pe masura ce “incazlirea globala” a devenit subiect de bancuri termenul a fost inlocuit cu cel de “schimbari climatice” dar abirdarea e aceeasi.

  28. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Există criza replicării în industria de petrol și gaze?

    Cel puțin un comentator s-a arătat dezamăgit că nu am dat dovadă de obiectivitate criticând și industria hidrocarburilor pentru păcatele descrise în titlul articolului (deși am menționat inteligența artificială, un alt domeniu curent al cercetărilor mele).

    De la început, am dorit să prezint numai acele cercetări științifice finanțate din bani publici și care, mai târziu, prin canonizare, devin bazele adoptării unor politici publice (economice, ecologice, financiare etc.). În Statele Unite, mă gândesc la organizații guvernamentale precum NASA, NSF ori NIH.

    Din acest punct de vedere, cercetările care se fac în industria hidrocarburilor sunt finanțate în imensa lor majoritate din banii privați ai acționarilor care au investit în acele companii. De multe ori, companiile aflate la început de drum se împrumută din greu în speranța că vor da lovitura și vor extrage petrol și gaze profitabil, dar de multe ori eșuează în faliment.

    Problema replicării unor experimente din industria petrolului și gazelor nu se pune din mai multe motive: companiile nu publică informații confidențiale (secret de serviciu). Și chiar dacă le-ar publica, replicarea unui experiment implică săparea unor foraje cu adâncimi variabile, ale căror costuri – sute de milioane dolari – sunt prohibitive, iar o analiză de risc a costurilor vs. beneficii nu recomandă astfel de replicări. Va exista vreodată o nouă companie care să replice forajul de la Pungești?

    Dacă o companie, mare sau mică, vrea să replice sau să folosească un experiment publicat de un cercetător, este liberă s-o facă, dar nu pe bani publici.

    Un exemplu personal descrie această situație.

    În 2002 am publicat rezultatele analizei unei idei revoluționare: gazele naturale ar trebui căutate și în rocile impermeabile, precum argilele, nu doar în cele permeabile, precum gresiile sau calcarele fisurate. Alți cercetători din SUA și Marea Britanie au preluat ideea mea și au încercat s-o aclimatizeze în bazine sedimentare locale. Ceea ce, la nivel academic, este perfect legitim și reconfortant pentru un profesor ca mine.

    Dar marea surpriză a venit câțiva ani mai târziu, în timpul unei Convenții AAPG desfășurate în Calgary. După ce mi-am terminat prezentarea, s-a apropiat un domn de mine și mi-a cerut permisiunea de a se prezenta. Era geologul-șef al unei companii medii din Oklahoma. Domnul a ținut să-mi mulțumească personal pentru marele bine pe care i l-am făcut în cariera lui profesională. La mirarea mea totală, el a continuat: V-am citit și studiat articolul din JGR 2002 și am vrut să replic experimentul dumneavoastră în câteva sonde neproductive ale companiei mele. Bazându-mă pe rezultatele obținute de dvs. în Bazinul Anadarko, am propus managementului companiei mele să aloce fonduri pentru redeschiderea unor sonde neproductive și perforarea lor la nivelul argilelor.

    Domnul a adăugat: Conducătorii companiei s-au uitat la mine ca la unul de pe altă planetă și au argumentat: Cine naiba a mai văzut acumulări de gaze în argile?!? La care eu le-am arătat articolul dvs. Bine, au răspuns managerii, dacă experimentul dă greș, ai asigurat un pink slip (concediere fără beneficii).

    Am riscat crezând în ideea dumneavoastră și am câștigat: Producția noastră de gaz a crescut semnificativ și eu am fost promovat Vicepreședinte pentru Operațiuni Upstream ale companiei. Vă mulțumesc from the bottom of my heart!

    Dacă ar mai trebui un exemplu, l-aș menționa pe părintele fracturării hidraulice, George P. Mitchell. Nimeni înaintea lui nu a crezut că fracturarea argilelor ar produce ceva economic și profitabil. S-a împrumutat $100 milioane, punând amanet bunurile companiei Mitchell Energy. A experimentat 15 ani doar după capul lui de inginer geolog de petrol, fără să ceară bani publici. Fratele lui și fiul lui Todd (geolog) l-au dezaprobat permanent că falimentează familia și compania cu 2.000 salariați cu aiureala lui de fracturare hidraulică.

    Ce s-a întâmplat după fracturarea argilei Barnett din zona Dallas – Fort Worth a devenit istorie.

    Ziua de naștere a lui Mitchell – 21 mai – a fost propusă ca Shale Day.

    În 2002 și-a vândut compania pentru suma de $3,5 miliarde dolari consorțiului Devon din Oklahoma City.

    În 2004, avea o avere personală de $1,4 miliarde dolari.

    America beneficiază uriaș de pe urma unui om care a făcut cea mai bună investiție din istorie cu $100 milioane dolari împrumutați cu dobândă, fără să cheltuiască un dolar public.

  29. Alexandru Cabuz spune:

    Ca exista o schimbare climatica majora in curs nu mi se parea ceva controversat, doar daca ea este produsa, si in ce masura, de activitati umane. Aceasta a doua problema este una de cauzalitate, care, in cazul sistemelor foarte complexe precum ecologia, biologia sau economia este practic imposibil de demonstrat in general. Sunt mult, mult prea multi factori implicati.

    Rezultatul este ca problema este instrumentata ideologic de toate partile implicate. Practic problema schimbarilor climatice este o placa fotografica pe care se developeaza disputele ideologice ale vremurilor noastre.

    Si autorul acestui articol joaca acest joc, si de aceea nu as lua foarte in serios pozitiile pe tema stiintifica in sine, pentru ca sunt clar puternic colorate de pozitia ideologica anti-marxista (sau sa-i zicem conservatoare) a domniei sale. Nu i-as zice “clasic liberala” inca, pentru ca nu e clar din articolele sale daca este o pozitie conservatoare liberala sau conservatoare iliberala, sau poate chiar din zona traditionalista (desi nu pare). Practic pozitia dansului nu pare definita de ce sustine (spune foarte putin despre asta) ci doar de pozitiile la care se opune. Situatia este foarte frecventa in ziua de azi, si in Romania si in alte parti, si este extrem de periculoasa, pentru ca dezbaterea este guvernata de sentimente negative si distructive (fata de adversari) iar nu de sentimente pozitive, constructive (fata de ce fiecare considera valoros).

    Acestea fiind zise, am si eu experienta in cercetarea stintifica, si datele privind coruptia acesteia sunt conforme cu experienta mea directa. Este inevitabil, cand viata si familia unui om depind de publicatii si de granturi, atunci acesta va face ORICE sa publice, si astfel coruptia a intrat in sistem. Cu cat se investesc mai multi bani si se angajeaza mai multi oameni in institutele de cercetare din toata lumea, cu atat sistemul va deveni mai corupt. Stiinta se face cel mai bine ca hobby, nu ca meserie (iar autorul nu e imun la aceasta presiune, foarte probabil). Cu toate acestea, e suficienta o descoperire ca antibioticele, sau vaccinul, pentru a rascumpara miliarde sau chiar trilioane de dolari aruncati. Deci o judecata simpla e greu de facut in acest domeniu.

    De asemenea, este clar ca neo-marxismul este o forta ascendenta in Vest in aceasta perioada, si ca privind istoria, sunt toate motivele sa credem ca se coace o noua nenoricire. Deci sunt de acord cu aceasta ingrijorare a autorului.

    Pozitia mea personala este conservatoare traditionalista (prezentata pentru un public rationalist de Jordan Peterson in cursurile sale pe youtube despre psihologia Bibliei), deci simpatizez pana la un punct cu pozitia autorului, cu exceptia sprijinului pe argumente stiintifice pe care il aduce pozitiei sale, care nu vad vreun motiv sa presupun ca sunt mai putin corupte decat spune el insusi ca este stiinta in general.

    Are oare insa curajul de a pune pe masa pozitia sa ideologica intr-un mod pozitiv(care l-ar expune criticilor), in loc sa se limiteze la a critica pozitiile adversarilor? Ultima varianta e mai comoda, evident, dar triseaza un pic, ca un om care impunge cu batul un caine de dupa gard.

    • Absurdistan spune:

      Domnule Cabuz, ideologie in sus, ideologie in jos.

      Dl. profesor vorbeste despre stiinta, despre fapte, despre lucruri cuantificabile si demonstrabile (au ba), iar dv. si cu alti inchizitori prea plini de sine ii faceti proces de intentie pe baze de POSIBILA (ghicita) afiliatie ideologica.

      Absolut tot ce a fost publicat in comentarii impotriva articolului au fost atacuri la persoana la adresa autorului care nici macar nu le-a raspuns ca atare, desi meritau.

      Rusine.

    • @Alexandru Cabuz 2018/02/19 la 18:33

      În caz că vă interesează cu adevărat ce susțin eu, puteți, cu real folos, reciti zecile de articole publicate pe Contributors și dedicate încălzirii globale. Puteți, de asemenea, să citiți ediția a 2-a a manualului pe care îl folosesc pentru studenții mei, Exploring the Earth System.

      Dacă nu aveți timp sau bani pentru carte, puteți citi o parte din opiniile mele aici: „Ask not what we can do for climate change, but ask what climate change can do for us”.

      S-ar putea, dar nu garantez, să vă schimbați opiniile, așa că ar fi bună a analiză prealabilă a riscurilor de tip costuri-beneficii.

      • Alexandru Cabuz spune:

        Mi-ați dat referințe referitoare la schimbările climatice, dar întrebarea mea se referea la poziționare ideologică – ceea ce este un aspect subiectiv, fără legătură cu clima – care este o realitate obiectivă. Vă opuneți în mod clar neo-marxismului (poziție cu care am spus că sunt de acord – și eu mă opun).

        Întrebarea este: De ce?

        • victor L spune:

          Daaa, dece, sa ne spuna tovarasul dece e impotriva neo marxismului?
          Dle, da` stiu ca ai tupeu!
          Titlul articolului: “Criza replicării, publicarea tendențioasă și canonizarea unor fake facts în studiile științifice”.

    • victor L spune:

      Ooo, dupa ce dl profesor Cranganu a fost somat sa ne spuna de cine e platit, acum ar fi bine sa ne spuna si care ii este “ideologica intr-un mod pozitiv(care l-ar expune criticilor)”
      De parca ar fi primul articol din care sa-i poti ghici “ideologia”. Capitalista, bineinteles.
      Asa se intimpla cind nimeresti din greseala pe Contributors la un articol in care cti se pare suspect.
      Autorul.
      -”problema schimbarilor climatice este o placa fotografica pe care se developeaza disputele ideologice ale vremurilor noastre.”
      Nu, problema schimbarilor climatice este “capriciul” Pamintului. In primul rind si inainte de orice.

  30. Absurdistan spune:

    Catavencu (‘O scrisoare pierduta’, Actul III, scena 3):

    “Or, mai întâi şi-ntâi istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, ba chiar dă înapoi, că legea progresului este aşa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. (…) Progresul, stimabile, progresul! “

  31. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Institute for Bullshit Research Development

    Când Melisa Leach (Director al Institului pentru Studiile Dezvoltării de la University of Susse, fondatoare și directo al Centrului STEPS -Social, Technological and Environmental Pathways to Sustainability) își pregătea teza de doctorat la începutul anilor 1990, ea a făcut cercetări antropologice și ecologice în Guineea (Africa de Vest).

    Acolo, a luat cunoștință de criza despăduririlor, pe care autoritățile locale o atribuiau în totalitate sătenilor din zona studiată. Investigând la fața locului și intervievând țăranii, Melissa Leach a găsit că motivația oficială era complet neadevărată. Realitatea era că pădurea creștea pentru că localnicii găsiseră singuri metode de a transforma savana în pădure. (Un fel de Radio Erevan în Guineea)

    Leach și colaboratorii ei au demonstrat cum experții pot ajunge la concluzii absolut greșite dacă nu iau în considerație cultura și istoria locală. Rezultatele lor au fost cuprinse într-o carte, Misreading the African Landscape, și un film, Nature: Building Forests in West Africa’s Savannahs.

    Întrebată în 2007 de un ziarist de la The Guardian care este singurul lucru pentru care nu ar avea timp, profesoara a răspuns: Bullshit research. Apoi, glumind, a adăugat că, împreună cu soțul ei, antropologul James Fairhead, planifică să întemeieze IBRD – Institute for Bullshit Research Development.

    Detalii suplimentare, aici: Mellisa Leach: Village voice

  32. AT spune:

    Starurile lumii academice (ex. Sam Harris) se caznesc sa puna bazele unei moralitati stiintifice si sa umple celebra prapastie a lui Hume intre ce este si ce trebuie. Astfel, sloganul “stiinta a demonstrat” este bata de dat in cap moralitati traditionale. Dar de fapt, vedem tot mai clar ca realitatea e tocmai pe dos: convingerile morale ale actantilor culturali principali dicteaza stiinta.

    https://www.youtube.com/watch?v=tfhtjj9AZbA

  33. JB spune:

    D-le Cranganu,
    Vă sugerez să citiți, aici pe Contributors, art. Capitalismul financiar şi crizele sale al d-lui S.F-Matei.
    O să găsiți un alt pct.de v.asupra redistribuirii/mai justei distribuiri a bogăției create.
    Mărturisesc că sunt mai aproape de opinia d-lui Matei, dar asta are prea puțină importanță.

    Cele două art.pot fi citite, cumva, împreună deoarece intre cele 2 domenii există o puternică potențare reciprocă. Mă refer la sectorul energiei si cel al finanțelor…..
    Dvs.vedeti reglementarea/acordurile (cu privire la climat) cu scop preventiv/precauționar ca pe o erezie neomarxistă, o expropiere bolshevică scandaloasă ptr.ca și-ar propune o redistribuire a bogăției….

    Coincidența e interesantă. Cred că merită reflectat.

    • Josef Svejk spune:

      Pai daca chiar credeti ce spuneti, dati-i drumul si treceti la redistribuire de maine impreuna cu dl. Matei cu tot. In mod cert 95% din ce aveti nu va e esential pentru supravietuire. Scuza socialistilor e aceea ca “Dom’le io as redeistribui bunurile mele dar vezi matale ca sunt prea sarac.” Oricat de amarat ati fi sunteti putred de bogat pe langa africanul ca va pieri maine de foame in lipsa unuii bol de orez in timp ce dumneavoastra (asemeni d-lui Matei) va lafaiti intr-o locuinta, sunteti imimbracat, jhabar nu aveti ce e foamea, va curge apa calda sau rece din prete cand apasati pe un buton, cand apasati pe alt buton se face lumina, etc. etc. etc. Pai vedeti?!

      Daca dumneavoastra sunteti mult prea nepasator ca sa-i salvati viata amaratuloui ala de African, poate ca ar trebuie sa aveti minimul bun simt si sa va tineti gura. Alatrui de dl. Matei desigur.Adica redistribuirea e faina atunci cand parazitati societatea infruptamandu-va dupa pofta inimii din pomeni si miilostrenii publice, dar devine brsuc o problema imensa atunci cand dumneavoastra trebuie sa impartiti ceva. Cam toti socialistii isi vadesc in momentul cand chiar ttrebui sa imparta avutul lor caracterul meschin,rapace si de-a dreptul fetid.. Ce ziceti?! V-am ginit macar 99.99%?

      • JB spune:

        Dom’le, ti-am mai spus, ești apucat rău.
        Ce te-oi repezi așa cu oiștea-n gard?!? Cool down a little bit.

        Dar așa de-o curiozitate, ai citit art.al d-lui Matei?!?

        • Josef Svejk spune:

          Inteleg ca adevarul supara, dar asta n-ar trebui sa va opreasca de la redistribuirea bunurilor personale. Chiar asa!! V-ati apucat deja?! Si daca nu v-ati apucat ce mai asteptati?! Invierea mumiei lui Lenin?!

          In ce priveste elucrubratiile lui dom’ Matei cred ca am razbitr sa citesc undeva intre 2/3 si 3/4 din ele. Practic nu face decat sa regurgiteze locurile comune ale moflujilor si ratatilor ce vand” teorie economica” la $0.99/carte la Half Price Books si Dollar Store. Sincer speram sa vina cu ceva aberatii noi si suculente. Am fost prfund dezamagit de faptul ca s-a limitat pus si simplu sa reia stupizeniile psoace la mare moda acum 8-9 ani. Nici macar nu a trimis la surse cu niste note de subsol…

    • @ JB 2018/02/19 la 23:05

      Suntem toți diferiți. Din fericire.
      Alternativa, pe care o urăsc, este a albinelor din stup aflate sub conducerea unui singur lider.

      Știți, probabil, că însuși Karl Marx a remarcat modul cum lucrează albinele:

      A spider conducts operations that resemble those of a weaver, and a bee puts to shame many an architect in the construction of her cells. But what distinguishes the worst architect from the best of bees is this, that the architect raises his structure in imagination before he erects it in reality.

      Karl Marx, Capital, Volume One, Part III: The Production of Absolute Surplus-Value
      Chapter Seven: The Labour-Process and the Process of Producing Surplus-Value
      Section 1

      • JB spune:

        D-le Cranganu, faceți-vă un bine și cititi art. d-lui Matei. Merită.
        Nu sunt de acord cu tot ce spune, dar sunt lucruri pertinente și usor de verificat.
        Reglementarea unor sectoare ec.nu e ceva rău in sine. Finanțele si de ce nu si energia sunt un f.bun exemplu.
        Argumentele directe si indirecte pe care le aduce dl.Matei nu sunt de neglijat. Mai ales când avem niste experiențe mai neplăcute e bine să reflectăm puțin inainte de a ne avântă pe exact aceeasi cale a provocat neplăcerile……

        Eu cred că stimularea găsirii de alternative la actuala cale a combustibililor fosili ar fi benefică. Mie unul mi se pare că aici susțineți soluția expectativei în așteptarea unei/unor desciperiri epocale care sa se dovedească din start eficiente, super-rapide si, eventual, să nu deranjeze mai deloc establishmentul Oil business.

        Care ar fi legătura dintre acordurile privind climatul si marxism/neo-marxism?!? Lucrurile nu mi se par asa de evidente cum spuneți dvs. Un mediu mai curat, mai putin poluat și mai puțin supus riscurilor politice/militare/economice legate de oil industry sună chiar asa de maxist?!? E chiar asa de rau?!? Sa mă scuzați, dar dacă astea erau belele marxismului eram acum marxisti dincolo de albul ochilor…….

        • Harald spune:

          @JB – Reglementarea unor sectoare nu e rea în sine doar în măsura în care această reglementare are ca obiectiv creșterea concurenței în dimeniu. Când reglementările impun băncilor să acorde credite unor persoane care nu se califică sau impun procente minime de biodisel și de energie electrică din surse regenerabile, acele reglementări ajung îndreptate împotriva cetățeanului.

          Tot forumul ăsta e plin de reclama pe care o faci tu reglementărilor europene, niște directive aberante adoptate de niște politruci care n-au produs în viața lor vreun ban real și care n-au fost aleși în viața lor de nimeni pentru vreo funcție.

          Pentru tine și pentru cei ca tine, obsesia reglementării e de fapt scopul vieții lor, obsesia de a impune reguli altora.

          • JB spune:

            Când folosesti termenul “politruc” te referi și la politicienii aparținând statelor membre care voteaza in consiliul UE si in PE, da?!!? Ptr.ca nu se adoptă nimic fără ei…..
            Am precizat ptr.a nu lăsa, cumva, impresia, altor cititori, ca UE ar adopta vreo măsură care nu fie votată de statele membre……
            Si de unde reiese că reglementările UE ar restrânge artificial concurența internă?!? Lumineaza-ne !

            • Harald spune:

              @JB – ți-am mai spus și cu altă ocazie, găsește lista cu voturile prin care a fost adoptată orice directivă europeană vrei tu și pune link-ul aici, să vedem cine a votat pentru ea și cum.

            • JB spune:

              @Harald
              Si ce ar dovedi?!? Dacă eu nu fac efortul să atașez linkul care îți crează insomnii înseamnă că directivele/rgulamentele UE se adoptă altfel?!? Statele nu votează in Consiliu UE?!? Nu au loc negocieri ptr.a pune de acord varianta actului normativ rezultată la Consiliu cu cea din PE?!?
              Suferi greu de tot…… Da’nu e nici o probl.Nigel&co au rezolvat aceste probleme.
              Să le dorim drum bun și cale bătută.

            • Harald spune:

              @JB – lista ar dovedi că s-au adoptat prin vot, așa cum susții tu. Însă în realitate ele nu se adoptă prin vot, de asta nu poți găsi lista.

              Se adoptă exact cum și-au împărțit Merkel și Steinmeier funcțiile de cancelar și de președinte, s-au înțeles între ei și au trecut înțelegerea asta prin parlament ca o simplă formalitate, deși electoratul german nu i-a votat nominal nici pe unul, nici pe celălalt, în funcțiile respective.

              Democrația ta e butaforie, sunt doar decorurile de carton la Berlin și Bruxelles. Exact cum e o casă pe o scenă de teatru: arată a casă, știm că aceea vrea să fie o casă, dar o casă reală e construită altfel.

              Am analizat câteva zeci de comentarii de-ale tale la diverse articole, iar concluzia mea este că faci pur și simplu propagandă la ordin, exact cum face Barbara Wesel pe Deutsche Welle. Are o misiune și o agendă.

            • JB spune:

              @Harald……
              Brrrr…..!!! Ce aș putea să spun?!? M-ați prins si de data asta.
              Zău că nimic nu vă scapă, dear Sherlock…..

              Pe de altă parte, sunt măgulit de această importanță pe care o acordați persoanei mele. Să vă creez eu astfel de impresii ?!!? Wow!!
              Din câte înțeleg convingerile dvs.despre funcționarea UE depind, cumva/indirect, de mine…. Interesant. Nu credeam să am un asemenea efect. O să vorbesc cu my employers să-mi mărească salariul….. OMG !!!

              Deci, prin analogie, dacă nu găsim proc.verb., minuta deciziilor CJUE si cum au votat judecătorii, aparținând fiecărui stat membru, in ședința plenara a Curții înseamnă că….de fapt nu s-a votat și că decizia a fost adoptată la mica ciupeală pe sub masă in mod ilegal. Nu?!? Alte explicații nu există!?!? Vă rezerv plăcerea de a găsi explicațiile “misterelor” de mai sus citind și reflectând in profunzime. Curaj !!!

              Merkel&Steinmeier trebuie să fie plebiscitati direct si de fiecare dată de popor ptr.a fi in acord cu democratia, în înțelesul lui Harald pe Contributors?!!!?? Oare unor Thatcher, Cameron, T.May, etc, etc li se aplica/aplică această regulă?!? Erau/sunt votați direct ptr.functiile in cauză?!? Votul in parlament e suficient sau e doar o butaforie de-a mea?!? Membrii guvr./cabinetului american sunt votati direct pe funcție sau sunt nominalizați de președinte si votati de Congress?!?

              Evident, sunteți liber să credeți orice bazaconie posibilă. Din partea mea nu vă faceți griji…..

            • Harald spune:

              @JB – președintele Statelor Unite este ales de către electorat, chiar dacă prinr-un sistem de delegați cu mandat. Asta înseamnă democrație. Președintele României sau al Franței este ales direct de către electorat. Asta înseamnă democrație.

              Când președintele Germaniei o să fie ales de către electorat, să vii să ne aduci la cunoștință, până atunci ce faci tu e doar propagandă de doi bani! Știi cum a fost forțat Christian Wulff să demisioneze în 2012 și înlocuit tocmai cu învinsul, candidatul SPD Joachim Gauck, ”neînvinsul activist pro-democrație”? Așa ceva este imposibil în Statele Unite sau în România. Democrația germană e o glumă proastă în prezent, este exact ”democrația populară” de pe vremea lui Honecker.

            • JB spune:

              @Harald
              De ce nu-ți păstrezi tu îndârjirea for a just cause?!? Pe bune!
              Sunt momente in care susții niște enormități. E caraghios. Dar e treaba ta.
              Oricum, in termenii ăștia discutia e lipsită de relevanță. Dacă nu dai dovadă de, un minimum de, bună credință e fără nici un folos.
              Rămâi cu Nigel Farage…..El e ok.ptr.voi.

        • Josef Svejk spune:

          Domnule JB faceti un efort sa intelegeti o chestie simpla: Oricate regelemantari ar scorni cineva e practic imposibil de salvat mofluzul profesionist de la tzeapa. Tzepele cela mai evidente si mai ridicole atrag aceste niete creaturi in mod irezistibil, precum polenul albinele.

          Problema e ca reglementarile alea care incearca sa previna ceea ce oricum de neprevenit sufoca activitatea oamenilor capabili si ii adauga costuri suplimentare. Singura solutie de lecuire a zevzecilor e sa fie lasati sa invete din propriile tampenii dupa pofta inimii. Unii dintre ei chiar invata. altii nu vor invata niciodata dar macar ei suporta costurile propriilor ispravi. Nu vad de ce oamenii normali ar trebui sa suporte costurile (deloc de neglijat!) ale prevenirii papagalilor profesionisti lor de la a se arunca din nou cu satisfactie orgasmica in prima tzeapa iesita in cale?!

          • JB spune:

            D-le Svejk…..nu toți am fost lăsați cu inteligența, înțelepciunea și discernământul dvs. Ce sa facem?!? Viața e nedreaptă. Dar dacă vă place să trăiți într-o societate construită după cele spuse de dvs.vă sugerez ca atunci când vă cumpărați ceva de la Best buy si e defect să nu-l duceți înapoi. Reglementara care îi obligă să-l ia înapoi e ptr.noi ăștialalți…..you don’t need it. La fel când cumpărați un cadou de la Walmart și nu se potrivește cu măsurile persoanei X. Dar in drum către si dinspre Walmart vedeti cum ar fi fără reglementările prudentiale privind circulatia pe drumurile publice. Sau cum ar fi ca la intoarcerea acasă să găsiți anunț de foreclosure pe ușă ptr.casa care ati terminat-o de plătit de 2 ani, dar banca s-a gândit că a câștigat cam puțin și, conform dorintelor dorințelor dvs, reglementări ptr.dintr-aceia proști împiedică bunul mers al afacerilor…… Banca s-a răzgândit….si dacă există contract ce?!? Să împiedicăm bunul mers al afacerilor protejându-l pe Svejk de pe contributors?!? Forget about it!!!!
            Și all of a sudden, in ceea ce vă privește, regula că electricitatea trebuie sa fie furnizată în parametri nu se mai aplică……
            Vă dores mult succes în războiul juridic cu partenerii ec.de pe piața americană…..dar evident n lipsa regulilor de drept. Oricum sunt ptr.fraieri care nu învață nimic și primesc ce merită.
            Să aveți o viață sociala/profesională EXACT după modelul celor expuse de dvs.aici…..

            • Josef Svejk spune:

              A, tomai mi-ți ridicat-o la fileu. Tocmai că NU EXISTĂ nici o reglementare care să-l oblige pe negustor să-și primească marfa înapoi. În uele magazine (de exemplu ACE, Kroger, etc.) „all sales are final, no returns”. Altele (Lowes, Home Depot, Walmart, etc.) zic: „You may return it for 90 days. No questions asked.” Altele (Sam’s Club, Costco, Target, etc.) acceptă produsele returnate timp de30 de zile doar dacă sunt în amblajul initial și fără nicio urmă de uzură. După cum își gândește fiecre afacerea. Eu consumatorul sunt câștigat la faza asta.

              Un alt exemplu vis a vis de returnări și politici e vânzări libere: Pe autostrdă în drum spre serviciu e un panou care zice ca dealer-ul „Das Auto” vinde VW Passat la „$20999 cu 0-0-0-0, 30 days/1000 miles no qustion asked, free retunrs”. Adică mașina se vinde cu $0 avans, 0% dobândă pe 60 de luni, $0 prima rată și $0 taxe de înmatriculare. În plus dacă nu vă place o puteți returna timp de 30 de zile sau până ce ați parcurs 999 de mile. Un muncitor de la noi de la R&D trebuia să meargă în Nebraksa, are un junghi de mașină, nu voia să închiirieze una așa că și-a luat un SUV de la Kia (în acleași condiții ca și la VW) și după ce s-a întors din Nebraska le-a restituit mașina pe motiv că s-a răzgândit. :). Deci funtționează. Un VW Passat costa acum câțiva ani la dealer-ul lor din Regensburg 28000€ + TVA și taxe de înmatriculare (adică $40983 laun curs de $1.23/1€ și TVA de 19% și fără taxe de înmatricualre că nu știu cât sunt). Adică neamțul plătește pe mașina germană mai mult decât dublu față de american cu toate că venitul median în Germania e la jumătatea celui din SUA. Cu toate astea VW scoate mai mult profit (atât ca procent cât și în valoare absoluă) i SUA ca din Germania. Chestia asta e aplicabilă la TOATE produsele. În Germania totul e mai scump ca-n SUA. De ce ? Pentru că sistemul de taxe și reglementări din Germania se străduiește să-i protejeze pe mofluji și atunci îi sugrumă pe toți. Iar după cum spuneam moflujii tot contnuă să ia țepe indiferent câte reglementări îi protejează.

              La aia cu creditle imobiliare de asemenesunteți pe lângă. Eu ca și consumatormi-am refinanțat creditul la casă de mai multe ori. Pur și simplu am găsit o bancă care îmi dădea dobândă fixă mai jos decât cea de la creditul actual și făceam refinnțarea pe loc. Chestia durează câteva zile (cât imi trebuie să studiez și să negociez contractul că banca ar fi semnat pe loc) și implica $0 costuri pentru mine. Încercați o figură similară în Europa și vedeți cât durează și mai ales cât costă (comisione, plăți minime, avansuri etc. etc. etc.). Asta până mi-a picat acum câțiva ani fisa să fac șemechria supremă: Am devenit propriul meu bancher. Mi-am refinațat casa luând un împrmut ipotecar din fondul meu de pensie. Îmi plătesc dobânzile mie însumi (rare le-aș mai mări dar nu-mi permite IRS-ul să fiu cu mai mult de 2% peste dobânda pieței), Asta îmi permite să depășesc bine de tot limita de $18500/an contribuții netaxbile la fondul de pensii 401k. Dobânzile creditelor ipotecare ale proprietăților cu valoarea taabilă de sub $1 milion sunt deductibile fiscal. Asta mi-a permis să-mi refinațez în același fel și casa de vacanță (că nici împreună nu fac un milion) , ulterior m-am prins că orice credit (mașini, etc.) am nevoie poate fi l=uat direct din foncul de pensii fentând orice fel de taxe și contribuind astfel la propria mea prosperitate. God bless America!

              În UE așa ceva e imposibil. Acolo gvernele grijulii cu soarta zevzecilor m-ar jumuli până la os ca să vă plătesc pomeni dumneavoastră în loc să investesc în mine însumi. Acolo m-ar obiga să muncesc pâna pe la 65 sau 67 de ani (dacă nu și mai mult!) și după aia să am o pensie de mizerie. Aici mă pot pensiona practic oricând după 42 de ani (momentul când mi-am atins ținta inițială a fondul de pensi) fără a-mi diminua veniturile pentru că eu mi-am făcut propiul fond de pensii, ce cu chibzuială și un strop de noroc a crescut ca din apă…. Pe care fonduri de pensii (atât al meucât și al soției) le lăsăm moștenire copiilor.

              Ăsta e costul înfiorător al reglementărilor paternaliste și al taxării oneroase din sistemele keyness-iene / socialiste. Iar asta făra pune la socoteală băștirea cronică a economiilor ce adoptă aceste practici demențiale…

            • JB spune:

              @J Svejk

              Produsul defect SUNT OBLIGATI sa il ia inapoi/sa il repare/inapoieze banii. Garantia urmareste produsul nu relatia contractuala directa….. Daca imi aduc bine aminte, este US vs.GM, dar nu mai sunt sigur.
              Politica de retur e una, obligatia garantarii conformitatii prod.e alta….. dar vorbiti atat de multe aiureli incat imi pierd vremea spunandu-va cum e in America/US.
              Nu-mi mai aduc aminte daca politica privind drepturile consumatorilor este de competenta federala sau statala si nici nu am chef sa caut. Dar va garantez o similaritate extraordinara cu ceea ce se intampla (la nivel de principii) in UE la nivel unional.
              Parca, parca US Supreme court printr-o dec.a facut ca garantia sa se aplice alll across US creând astfel un bridge legislativ intre legislatiile member states si federal. Si astfel un produs cumparat east coast este garantat si west coast (un exemplu). Dar nu mai stiu chiar sigur detaliile.
              Ar mai fi, asa….par exemple, reglementarile FDA care sunt prin insasi natura lor preventive/precautionare, cu toate ca, in acceptiunea dvs.,fac rau bunului mers al afacerilor si vor sa previna eventualul deces sau imbolnavire a dvs.sau a celor apropiati cauzate de neglijenta, reaua credinta, lacomia, nepasarea producatorilor de alimente sau medicamente…..
              Stiu!! Nu aveti nevoie de asa ceva. Sunteti imun la astfel de riscuri si prostii europene. Dar chiar si pe dvs.va apara reglementarile FDA…..

              Permiteti-mi sa reiterez. Astfel de reglementari, in principiu, se adreseaza celor noua: prosti si gata sa ia teapa……

              Ok. Va cred. Va cred minunile de vitejie in lupta cu sistemul financiar. don’t worry. Dar pun si eu o intrebare. Daca presupunem ca ultima banca la care ati facut refinantare considera la sfarsitul mortgage-ului ca regulile jocului nu ii mai convin si vrea sa platiti mai mult efortul ei de refinantare. Ce faceti, in lipsa oricaror reglementari?!?
              Take it easy. Lumea nu e construita dupa mintea dvs. Thanks god!!

              p.s. dar ptr.stiinta dvs.UE (in sensul: decidenti responsabili la nivel unional&state membre, opinia publica interesata, specialisti ai dreptului) si-a pus problema reglementarii rezonabile vs. free litigation – US style. Nu stiu daca filosofia diferita, calculul economic sau altceva au facut ca abordari US style sa fie respinse. Adica usa actiunilor civile nerezonabile/frivole sa fie, relativ, inchisa. Asa ca a ales o anumita limitare printr-o reglementare rezonabila.
              Ptr.a intelege ce este in neregula/ce este nerezonabil va recomand ca lectura de seara : http://digitalcommons.law.umaryland.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=3012&context=mlr
              Doc.este despre consumator, furnizor de bunuri, asteptari rezonabile, pedeapsa rezonabila si ce se poate intampla chiar si unor viteji consumatori ca dvs.
              La timpul lor (al deciziilor respective) m-am luptat suficient ptr.a intelege ce si cum, raportat la legea statala vs.fed.issues vs.constitution issues. Va semnalez reglementarea cu sens explicit preventiv, precautionar menita sa apere prostii ca noi si nu vitejii ca dvs. din legislatia state of AL: (page 262 din doc.link mai sus) Deceptive trade practices act…..

            • Josef Svejk spune:

              @JB

              Bateți câmpiii. Dacă ar exista acea reglementare la care vă referiți atunci cumm funcționeează magainele care zic că „all sales are final, no retunrs”? Politicile de reus sunndeterminate de concurența de pe piață și nicidecum de reglementaări. De aia un negustor acceptă retururi după 90 zile iar altul deloc. De aia Ford și GM își permit să vândă F-150 și Silverado (cele mai bine vândue mașini din SUA) cu returnare la maximul 3 zile și 100 de mile sau deloc iar VW (în pierdere de piață) admite returnări la o lună și 1000 de mile.

              Cea mai puternică metodă de apărare a drepturilor conusmatorilor e o piață cât mai liberă și mai dinamică. Vânzătorul/producătorul ce nu-și respectă clienții dispare cu viteza fulgerului de pe piață. Nu nevoie de nici un birocrat să-l tragă de urechi. Nu am auzit să existe pe aici oficii de protecție a consumatorilor ca în UE unde cu toate ofiicle astea serviciile și produsele sunt scumpe și proaste iar consumatorul e călcat în picioare tocmai de lipsa unei piețe suficient de dinamice. Deci fie nu vă amintiți bine fie pur și simplu fabulați. Curtea supremă în mod cert nu are treabă cu garanțiile. Asta cu oasta de es și cea de vest e deja o minciună sfruntată.

              FDA e un organism guvernamental responsabil președintelui SUA ce evaluează medicamentele și clasifică produsele alimentare ce pot fi introduse sau nu în țară. Asta nu are nicio legătură cu garanțiile sau cu returnarea produselor.

              În ce privește chestia cu banca, noi aveam un contract pe cre l-am semnat și unii și alții de bună voie și nesiliți de nimeni. Tocmai din cauză că sunt foarte multe bănci care se luptă cu furie să supraviețuiască ele sunt forțate să ofere cotracte cât mai competitive în final favorabile clienților. Chestii de genul celor care sunt pirn UE că banca poate schimba comisioanele si condițiile de credit nu prea există pe aici pentru simplul motiv că nimeni nu e destul de tâmpit să semneze un asemen contract atunci când piața e plină de băci ce oferă credite cu dobânzi fixe pe 10-15-30 de ani. Și piața e plină de el pentru că se otînființa foarte ușor. Nu eistă un munte de bariere birocratice ce să asigure onopolul unui grup restrrâns de insituții anhilozate.

              Toate contratele de finanțare pe care le-am semnat vreodată stipulau clar că pot să plătesc toată balanța creditului în orice moment și că nici o condiție, comision sau tacă legtp de credit nu s pot schimba fără acordul scris al ambelor părți. Adică pot refinanșa creditul oricând și cu oricine. E foare simplu. Dacă banca voia orice altceva n-avea decât să mă dea în judecată. Mergeam în fața unei curți cu jurați (adică oameni asemeni mie) unde nu știu cum ar fi putut explica faptul că vrea schimbarea unilaterală a unui contrac clar. Asta e ceea ce numiți dumnevoasră „procese nerezonabile”. În UE nu se poate așa ceva. Birocrații grijuii clocesc miliarde de reglementări confuze și prolixe, nevotate de nimeni dar acare au totuși putere de lege și care fac practic imposibil un sistem cu jurați care să decidă ce e drept și ce e nu. În acest fel fărădelegea și abuzurile nemaipomenite devin fapte firești. Nu-i așa?

            • JB spune:

              D-le, sunteti un caz greu de catalogat. Cred ca traiti intr-o lume paralela.
              Dar avand speranta ca si o pers.foarte indarjita, intr-o orbire fara sens, poate reveni la o privire mai rezonabila asupra realitatii va postez niste links la intamplare din NJ, OH, PA si US gov.
              Veti gasi statutes&regulations in nestire. Ptr.aproape orice bunuri si orice activitate (lucrativa sau nu) veti dori.
              Take it easy, we’re trough.
              http://www.njconsumeraffairs.gov/ocp/Pages/regulations.aspx
              http://www.ohioattorneygeneral.gov/Individuals-and-Families/Consumers/Laws-Protecting-Consumers#Consumer_Sales_Practice_Act
              https://www.attorneygeneral.gov/Consumers/Bureau_of_Consumer_Protection/
              https://www.attorneygeneral.gov/uploadedFiles/MainSite/Content/Consumers/Consumer_Protection_Law.pdf
              https://www.consumer.ftc.gov/articles/0252-warranties
              https://www.usa.gov/consumer

  34. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    UNRELIABLE Energy – Wind and Solar – A Climate Of Communism

    Articolul australian începe „bine”:

    Green is the new red.

    We get a tax credit if we build a lot of wind farms. That’s the only reason to build them. They don’t make sense without the tax credit.

    Warren Buffett

    Suggesting that renewables will let us phase rapidly off fossil fuels in the United States, China, India, or the world as a whole is almost the equivalent of believing in the Easter Bunny and Tooth Fairy.”

    James Hansen (The Godfather of global warming alarmism and former NASA climate chief)

    Renewable energy technologies simply won’t work; we need a fundamentally different approach.”

    Top Google engineers

    După care, urmează niște detalii surprinzătoare și o concluzie năucitoare:

    Look at South Australia: the state with the most wind power has the world’s most expensive electricity and Australia’s worst unemployment.

    Only Big Government could cause such a dog-chases-tail circus. We didn’t learn from Lenin, did we?

    • Absurdistan spune:

      Dar “progresul”??

    • ion spune:

      Deja scartie la radio ecologistii ca masina electrica nu e mai ecologica decat cu motor termic, dimpotriva ar putea fi mai putin ecologica. Dar, e mai bine cu ea fiindca de fapt exportam poluarea in afara europei. Probabil e un semnal ca sa mai reduca din subsidii si sa mai reduca din bomboane pentru acei cu masina mai eco.

      Eu cred ca e mai mult miscare politica pentru:
      1. Mai trezesc pe petrolisti la realitate, mai zdruncina unele tari care doar produc petrol, mai schimba structura pietelor.

      2. Mai distrag atentia de la unele probleme. Cu ocazia aceasta mai fac niste banuti la buget.

      3. Se mai produc cercetari si incercari in diverse domenii. Pana la urma cred ca in unele locuri masina electrica va deveni rentabila, in alte termica, vom avea alternative si competitie.

      4. Oamenii se satura sa vada aceasi discutie, aceleasi tabere perioade lungi de timp, li se ofera alte teme, alte grupuri. Pana la urma aceste minciuni, propaganda, nu au nimic cu stiinta, sunt markeri, care te forteaza sa alegi o tabara. Leaderului ii trebuiesc oameni fideli care fac tot ce le spune, lui nu ii trebuiesc oameni care gandesc, iar acelor care gandesc nu le trebuie un leader. Acceptarea minciunii e un test de fidelitate, cu cat politicianul are mai multi din astia cu atat el e mai puternic. Odata atinsa o masa critica este foarte greu sa mergi independent, cum pana acum era greu sa cumperi, intretii, utilizezi o masina electrica va fi la fel de greu cu o masina pe petrol.

      5. Uite ca se mai testeaza algoritmi, care pot fi utilizati si sunt in inteligenta artificiala. Gen sistem de like-uri, peer-review, etc. Sunt modele folosite in machine learning, inteligenta artificiala. Daca aceasta e revolutia urmatoare, se testeaza diferite modele si unde pot duce, ce rezultate dau. Clar ca vor fi perturbari, dar s-ar putea pretul gazului, curentului, petrolului sa fie nesemnificativ fata de taxa sau alte preturi.

      6. Se mai studiaza, antreneaza politicieni economisti, e bine sa fie crize permanent, e ca antrenament pentru militari, daca e pace si ei dorm in cazarme, nu sunt buni pe timp de lupta.

      Ce e de facut?
      1. Foarte bune aceste explicatii, ocazie excelenta pentru a mai educa lumea, unii nu ar fi aflat niciodata despre aceste probleme, iar acei care le stiau si le-au uitat le redescopera cu placere.

      2. Luptat pentru transparenta si corectidine cu economistii, politicienii, ocazie excelenta sa fie prinsi cu mana’n sac si dat peste bot. Forta naste contra forta.

      3. Reinventat motorul termic, revizuit sistemul de transport, de 100 de ani nu s-a schimbat nimic, in tari ca Romania trenurile arata mai rau ca acum 100 de ani.

    • Josef Svejk spune:

      Nu mai retin cine le gasise cu mult timp in urma etiheta perfecta: “Melons” (pepeni) – adica infasurati de o coaja verde subtire pe dinafara dar cun miez consistent rosu precum steagul lui Marx , Engels si Lenin…

      • ion spune:

        Am un deosebit respect pentru Mihail Gorbaciov, daca nu era el si acum cantam cantece comuniste. Am avut mare noroc cu acest om, desigur impreuna cu Ronald Reigan, dar cea mai mare contributie a avut Gorbaciov, chiar daca el nu si-a dat bine seama ce a facut, si acum saracu ofteaza. Cred ca noi si copii nostri trebuie sa-i multumeasca toata viata.

        El a spus asa: “Capitalism si comunism sunt niste extreme, ca in matematica, sunt niste ideale. In realitate ele nu pot exista niciodata. Sunt niste concepte care ne ajuta sa descompunem si analizam ce se intampla, cum o facem cu fortele la fizica”.

        Realitatea e si mai complexa, daca capitalism – comunism e o masura economica, exista alt plan cu felul in care sunt luate deciziile anarhism-totalitarism, mai sunt si alte metrici. Lumea e compusa din grupuri: familie, firma, oras, sat, etc. Fiecare grup daca il luam in parte e organizat diferit si are o functionare care e mai convenabila, de exemplu in familie daca ne uitam atent e comunism, suntem rosii. Asa ca eu nu prea cred in rosu, verde mai ales cand avem mai multe forte, rezultatul intotdeauna va fi o salata sau o ciorba. Politicienii acopera anumite segmente, isi cauta fiecare locul, ca sa se realizeze. Nu cred ca ii intereseaza foarte mult pe ei ideologia, unde reusesc acolo sunt. Poate e bine ca e anume asa, fiindca aceste modele ideale nu dau raspuns la multe probleme, nu stiu daca ne dorim sa traim in model extrem ideal.

        Asa ca mare atentie, si nu trebuie crezut tot ce se spune, exista si regula ca dai 80% adevarat si 20% minciuna. Trebuie totul verificat si folosit creierul.

        • Josef Svejk spune:

          Sunt partial de acord cu dumenavoastra.

          1. Intra-devar capitalsimul si comunisul sunt doau concepte complet opuse si antagonice. Numai ca ele nu sunt deloc echidistante fata de starea de bine. Capitalismul a consttruit cea mai prospera si mai fericita societate cunoscuta de om de la aparitia sa si pana in zilele noastre. Cosmunismul a esuat lamentabil peste tot producand rauri de sange sxi suferinte inimaginabile. Deci nu prea vad ce avem ded preluat de la comunism pentru a “imbunatati” capitalismul.

          Comunismul intr-adevar pretinde ca tinde spre o societate egalitara, numai ca nu a reusit niciodata sa o creeze cu adevarat sau macar sa se apropie de ea. A generat un grup minuscul de profitori ce expl;oateaza salbatic o masa de nenorociti tinuti in sclavie. Pare a fi mai degraba o versiune moderna a scalavagismului oriental. Ce credeti ca avem de castigat de la sclavagismul lui Darius sau de la cel al lui Ramses al II-lea de exemplu?

          2. Ii datoram intr-adevar cu totii foarte multe lui Gorbaciov. Numai ca asta nu inseamna deloc ca trebuei sa ii adiopt (neconditionat) convingerile. in definitiv (conform memoriilor sale) Gorbaciov a ramaas convins ca totusi comunismul putea fi reformat si transformat in ceva functional. Isi reproseaza lui insusi “erori tactice” si considera ca ele si mai ales conjunctura nefavorabila (prabusirea preturilor la petrol, inflexibilitatea lui Reagan si razboiul din Afganistan) au dus la prabusierea URSS. Nu pare a intelege nici azi ca de fapt intregul sau sistem era bazat pe esafrodaj fundamental putred si o gandire criminala. Personal nu pot fi de acord nicio clipa cu ideea ca ar exista vreo forma de comunism care sa funcgtioneze, la fel cu nu mi-as fi dorit nicio secunda sa traiesc si azi intr-o Romanie socislista dupa model gorbaciovist.

          Pana la urma meritul fundamental al lui Gorbaciov e acela ca a evitat sinuciderea. Ceea ce e mult si putin in acelasi timp. Sistemul sovietic era falit si muribund inca multm inainte de venirea sa la putere. Gorbaciov avea doua optiuni:

          A. Sa porneasca un devastator razboi de “eliberare” al Occidentului ce s-ar fi incheiat cu o hecatomba nucleara.
          B. Sa incerce o relaxare e economiei comuniste falite si lanseze o democratizare limitata a sistemului politic pentur a refula presiunea interna imensa. In acealsi timp trebuie sa faca concesii politice majore Occidentului pentur a putea reduce cheltuielile militare ce striveau economia socvietica. URSS cheltuia in anii ’80 peste 50% din PIB pe inarmare in timp ce SUA cheltuia dor 8% din PIB pe inamrare si cu toate astea avea o superioritate tehnica evidenta.

          Ii sunt recunoscator lui Goerbaciov ca a ales varianta B. A facut-o fara a realiza ca va provoca prabusirea completa sistemului caruia si-a dedicat intreaga viata. Insa ca nici lui nu i-ar fi priit sinuciderea in masa. Deci pana la urma si-a facutn un serciviu sie insusi in primul rand…

          • ion spune:

            1. Capitalismul si comunismul sunt niste concepte, ele spun cum ar putea fi produse si consumate bunurile si serviciile. Unul e mai realist, altul mai putin, dar observam ca copii nostri traiesc in comunism pana la o anumita varsta, in familie. Consumam bunul public cat dorim, fara neaparat sa contribuim, respiram aer gratis inca. La visul omului de a consuma cat doreste fara sa lucreze ar putea mai degraba ajunge capitalismul, a ieftinit totul atat de mult si a facut totul atat de accesibil incat capitalul nu va mai fi important pentru multi, il poti face destul de rapid daca doresti. Comunismul pe care il stim noi a pornit de la capat de fapt si a incercat sa impuna destinatia finala, sa arda etape, dar nu prea stiau cum si ce sa faca, asa ca au mers pe ce stiu, teroare, a fost insa un vector care a impins capitalistii in directia pe care o avem, si inca va impinge mult. Uite google comunism, cauti pe net fara sa platesti, facebook la fel, deci se poate dar trebuie sa invatam cum.

            2. Doamne fereste sa impartasim ideile lui Gorbaciov, e un comunist convins, isi musca coatele ca nu a facut altceva. Ii multumim foarte mult ca a reusit o transformare relativ pasnica, nu fara victime, transnistria, georgia, tarile baltice, acum si ucraina, armenia, dar putea fi mult mai rau. Nu a inteles ce se intampla asta a fost problema lui, credea ca urss nu se poate prabusi niciodata, traia in lumea lui acolo. Dar nici noi nu prea credeam ca se poate schimba ceva, dar la un moment dat a fost un click. El a apasat ca prostu pe butonul gresit. Nu e prost insa, el e setat altfel, la varsta lui nu se mai poate reformata. Ce e capitalism stie insa foarte bine, a citit lectii in multe universitati din america si a facut o caruta de bani.

          • Harald spune:

            @Josef Svejk – doar un mic detaliu: opțiunea A o rezolvase Reagan încă de pe vremea lui Brejnev, instalând rachete nucleare cu rază scurtă în RFG. În acel moment, orice invazie a Europei Occidentale a fost exclusă, iar asta încă dinainte de a ajunge Gorbaciov la putere.

  35. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Hannibal și încălzirea globală

    S-a folosit in extenso exemplul vikingilor care au colonizat Groenlanda între 1000 – 1300 ca dovadă a încălzirii globale naturale. Dar, dacă îmi amintesc bine, pe acest site nu s-a discutat despre un eveniment petrecut în anul 218 î.e.n.

    După ce a fost învinsă de romani în timpul primului război punic, Cartagina a hotârît să se răzbune și a pregătit cel de-al doilea război.

    Generalul Hannibal a alcătuit o armată compusă din cca 90.000 infanteriști și 12.000 călăreți. Arma secretă și teribil de înfricoșătoare pe care a pregătit-o Hannibal au fost elefanții, animale nemivăzute până atunci în Europa.

    În iarna anului 218 î.e.n armata lui Hannibal și elefanții lui au trecut Munții Pirinei și Munții Alpi, coborând în nordul Italiei de astăzi.

    Întrebare: Cum au putut să mărșăluiască mii de soldați, elefanți și călăreți prin munții cei mai înalți din Europa, care, astăzi pot fi străbătuți numai prin tuneluri? Răspunsul este simplu: încălzirea globală topise ghețarii din Pirinei și Alpi acum peste 2.200 ani în urmă.

    Cred că și cei mai înfocați ecologiști vor trebui să admită că pe vremea lui Hannibal nu existau fabrici și uzine, authovehicule sau termocentrale pe cărbuni care să producă gaze antropogene cu efect de seră. Mai mult, încălzirea naturală de acum 2.200 ani trebuie să fi fost mult mai mare decât în prezent, când ghețarii sunt prezenți în Alpi.

    P.S. Pentru obiectivitate, istoricul Polybius a scris că Hannibal și marea lui armata cu elefanți au avut parte de o furtună de zăpadă cînd au coborât în câmpiile romane.

    • ion spune:

      Putem presupune, dar intai ar trebui vazut traseul pe care l-au parcurs pe harta, un elefant e destul de mare si fragil, ii trebuie totusi un drum mai mare ca unui om, poate nu au urcat in munti. Ar trebui luati 1-10 elefanti si dusi pe acele carari. Sa nu uitam ca elefantul mai si mananca, ce mananca? De unde au avut atata mancare. Elefantul se mai odihneste, nu cred ca merge 24/7. Daca doar frigul e problema, aici puteau fi inventivi, de exemplu sa-i imbrace cu ceva. Ce fel de elefanti erau? Poate erau mamuti sau specii care rezista si la frig, nu sunt un specialist in elefanti.

      Nu sunt expert, vorbiti de incalzire foarte mult. Eu din cate imi dau seama temperatura poate varia in sus in jos din diverse cauze, se intampla ceva pe soare, etc. Cred ca oamenii ar trebui sa se adapteze, sa invete sa adapteze. O parte buna este ca acum sunt mai atenti si incearca sa monitorizeze temperatura, miscarile de apa, e foarte bine, trebuie mai mult lucrat in aceasta directie.

      As avea o intrebare, in afara de incalzire, la arderea combustibilului fosil se mai elimina niste substante, nu stiu ce e pe acolo, acum mult discuta despre noxe. Temperatura ca temperatura dar aceste substante poate sunt mai periculoase? Stiu ca in combustibil se adauga tot felul de aditivi, poate ar trebui sa ne ingrijoram mai mult de aceste produse secundare care polueaza aerul mai mult decat despre schimbarile de temperatura in sine.

        • ion spune:

          https://en.wikipedia.org/wiki/Hannibal%27s_crossing_of_the_Alps

          “It was the end of October and snowy weather, the length of the campaign, ferocity of the fighting, and the loss of animals sapped morale in the army’s ranks;[85] From their outset in Iberia, the Hannibal’s troops had been marching for over five months and the army had greatly reduced in size. The majority of Hannibal’s fighters were unaccustomed to extreme cold of the high Alps, being mostly from Africa and Iberia”

          E pe langa Chambery, oras in care putem vedea o gramada de simboluri cu elefanti.

          Se pare ca elefantii rezista si la frig pe termen scurt, daca erau in miscare si ingrijiti probabil au rezistat. Mai scrie acolo ca au avut probleme cu alimentarea lor, erau infometati inainte de lupta. Din ce inteleg eu actiunea s-a petrecut vara pana la sfarsitul lui octombrie, in zona acea vara e foarte placut.

    • Hantzy spune:

      “Întrebare: Cum au putut să mărșăluiască mii de soldați, elefanți și călăreți prin munții cei mai înalți din Europa, care, astăzi pot fi străbătuți numai prin tuneluri? Răspunsul este simplu: încălzirea globală topise ghețarii din Pirinei și Alpi acum peste 2.200 ani în urmă.”

      E putin aventuros, dle Profesor, sa afirmati ca lipsa ghetarilor la sfarsitul verii 218 i.Chr. s-ar datora incalzirii globale. Daca a fost o Ironie, nu cred ca a fost reusita.
      De asemenea, a afirma ca azi muntii pot fi strabatuti numai prin tuneluri e fals. Zona o cunosc bine. Nefiind rosu pe dinlauntru, am ars multi litri de benzina cu boxerul meu in 2 cilindri pe pasurile alpine. Chiar si acum vacantele ni le petrecem prin zona, chiar daca cu autoturismul. Nu odata am trecut pasurile intre italia si Franta. Nu sunt foarte inalte, si desi Col de Traversette este cea mai inalta dintre ele am gasit-o si in decembrie fara zapada. Daca asta a fost, intr-adevar ruta aleasa de Hanibal, atunci a ales-o prost, dar si astazi ar putea-o strabate.

      P.S. Poate ca pentru obiectivitate ar fi fost mai interesant de spus ca toti elefantii au supravietuit drumului, dar au murit de frig in campia Padului in iarna ce a urmat.Ar fi poate relevant pentru conforumistii care considera anomalii temperaturile negative din nordul italiei pe timp de iarna.

  36. Constantin Crânganu Constantin Cranganu spune:

    Un nou cui în coșciugul gazelor antropogene cu efect de seră

    Pe 20 februarie 2018, revista Nature a publicat studiul The mark of vegetation change on Earth’s surface energy balance elaborat de un grup de cercetători de la European Commission Joint Research Centre.
    .

    Studiul demonstrează pe bază de măsurători satelitare că suprafața planetei s-a încălzit cu 0,23°C în perioada 2000 -2015 din cauza perturbațiilor în balanța energetică de suprafață generată de schimbările în vegetație, precum despăduririle și expansiunea agriculturii în zonele tropice. Ultima cauză este și cea mai importantă. Aștept ca ecologiștii să propună măsuri severe de pedepsire drastică a locuitorilor din zonele tropicale care și-au permis, fără aprobările de rigoare, să modifice balanța vegetală a planetei prin tăieri masive de păduri și alte vegetații tropicale.

    Această cercetare deschide noi perspective și adaugă o complexitate suplimentară care nu a fost luată în considerare de modelele IPCC. Reamintesc că modelele IPCC se focalizează predominant pe CO2 produs prin arderea combustibililor fosili

    Noul studiu publicat ieri consolidează realitatea faptului că hubrisul uman nu are sens când vine vorba de a face proiecții climatice. Îndoială și umilință sunt atitudinile recomandate.

    • Hantzy spune:

      Oh, e asa de sensibila clima Terrei incat 126 Mha sa produca atat de repede o crestere a temperaturii de 0,23 C?!

      N-o includem la gaze cu efect de sera, dar trebuie sa o includem oare la “incalzire antropogena”?

      • Este parte a unui proces complex pe care l-am prezentat succint aici:

        Trăim deja în Antropocen, între sustenabilitate și colaps. Ce va urma?

        În plus, climate sensitivity este un parametru notoriu pentru incapacitatea sa de a fi modelat satisfăcător. Nu uitați că schimbările climatice sunt predominant haotice, nu la cheremul oamenilor, căci Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri

        • Hantzy spune:

          Mulțumesc pentru link! Am citit articolul aseară, dar pentru că cererea de revocare a șefei DNA de către Toader era subiectul arzător al zilei, am ales să-mi amân răspunsul pentru dimineața aceasta.
          Mi-a plăcut trecerea în revistă a parcursului către antropocen: succintă și totuși cuprinzătoare. Evident că sensibilitatea climatică, depinzând de mulți factori dintre cei mai diverși, este imposibil de modelat satisfăcător. Când influențele studiate sunt infime, simplificarile și aproximarile devin decisive pentru acuratețea rezultatului. Dar nu pot să nu întreb ce altă strategie de studiu au la îndemână respectivii cercetători? Pentru rezultate empirice există încă prea puține date statistice, ca să permită comparații și concluzii definitive. Totul e bazat pe indicii, care pot fi corect sau eronat interpretate, interdependentele dintre factorii ce converg și ponderea lor în rezultatul final nefiind ușor de apreciat.
          Dar tocmai această complexitate ne impune și considerarea tuturor factorilor, neputând elimina complet niciunul. Dacă ar fi să facem o ordonare a cauzalitatilor climatice, desigur cele antropice ar fi în partea de jos a acesteia și le-am putea schimba pozițiile doar intre ele, dar cu greu le vom putea exclude complet din succesiune. Variațiile climatice sunt haotice, într-adevăr, dar dacă există teorii despre furtuni și fluturi, nu putem încă să o facem.
          Un conforumist, a cărui acuitate am apreciat-o dintotdeauna, spunea mai sus că, în cazul unor experimente, suntem tentați să reținem rezultatele care ne convin și să le ignorăm pe cele anapoda. Cred că putem extinde observația și la studii, criticând instinctiv cele inconvenabile și promovând pe nemestecate cele ale căror rezultate sunt conforme părerilor noastre.

    • Ad Min spune:

      Se pare ca ce va comentam anterior se cam confirma. Oamenii au nevoie sa manance, iar numarul lor pe planeta a avut o crestere supra-exponentiala pana in 1962-1963, cand a atins un varf, ulterior rata de crestere a scazut, proiectiile tinzand asimptotic… spre zero. Referinta: https://ourworldindata.org/world-population-growth
      Raman la parerea ca principalii parametrii care determina temperatura la sol sunt:
      1. Radiatia medie anuala neta la sol [W/m2] (e.g. pe langa Bucuresti este cca. 162 W/m2)
      2. Componenta de albedo numita raportul radiatiei difuze din cea globala D/G [%] (e.g. pe langa Bucuresti este cca. 43%)
      3. Volumul de precipitatii anual [cm = l/m2] (e.g. pe langa Bucuresti este cca 646 l/m2)

      Analizand datele, se poate constata, in prima aproximatie, ca:
      1. evaporarea precipitatiilor reprezinta peste 25% din aportul energetic mediu net anual din radiatia solara
      2. Balanta energetica se inchide la zecime de grad pe o temperatura medie anuala a cerului comparabila cu masuratori efective (e.g. pe langa Bucuresti cca -26.5 C pe medie anuala, vs o temperatura medie la sol anuala de cca 11.6 C) in conditia raportului D/G = iradiatie solara medie anuala / radiatie termica medie anuala la temperatura medie anuala (in exemplul de langa Bucuresti 162 W/m2: 362 W/m2 – puterea radiata de un corp negru la temperatura de 11,6 C medie anuala; daca nu este negru, coeficientul subunitar de absorbtie afecteaza proportional atat aportul de energie cat si radierea energiei)

      In concluzie, principalul vector de racire a solului este evaporarea apei, iar prezenta vaporilor de apa in atmosfera este strans corelata cu factorul D/G si cu temperatura cerului masurata la sol. Analizand doar datele din satelit nu se pot determina usor aceste corelatii. Circuitul apei modeleaza preponderent clima, iar CO2 nu perturba semnificativ acest circuit. Daca se analizeaza factorul antropic, atunci este mult mai probabil ca agricultura pe suprafete extinse din necesitate demografica este principalul suspect de serviciu.

      Sunt si argumente epifenomenologice, care sustin aceste corelatii: soare cu dinti iarna, bruma si inghetul frunzelor cand este senin noaptea toamna/primavara, temperaturile scazute in desert noaptea, cresterea temperaturii cand ninge iarna, roua dimineata vara etc…

      Aceste considerente sunt legate de niste calcule efectuate inainte sa citesc articolele Dvs si sunt uimit de unele interpretari si modelari fizice din unele articole pe care le citati…

      A propos de recomandarea Dvs pentru indoiala si umilinta, eu prefer o gandire critica, dar fara aroganta/ modesta in analiza modelelor stiintifice. Multe dintre aceste modele nu trec clasa pentru a deveni teorii, iar, cand apar interese politico-economice, cu atat mai mult tb discernamant. Cand citesc un articol ma uit la credentialele legate de unde&cine a fost finantata cercetarea… se pare ca este o inflatie a valorii si o depreciere a meritului stiintific prin sistemul de credentiale din articole indoielnice care se sustin unele pe alte, prin citari, de multe ori putin justificate in context. De multe ori judec articolele si din aceasta perspectiva: cu cat mai multe referinte “out of context” cu atat mai probabil ca se mascheaza o lipsa de substanta/ intelegere/ originalitate in tratare…
      Mai sunt articole care nu folosesc notatii standardizate, ba chiar definesc notatii atipice sau definitii ad-hoc, ceea ce imi semnaleaza o cunoastere superficiala a formalismului teoretic. Am identificat asa ceva si in articolul citat mai sus, din Nature, si in cel anterior citat, despre mecanismul adiabatic.
      Dar, sa-mi iau seama, sa nu ma iau mai in serios decat e cazul. Una peste alta, demersul Dvs este util si binevenit, in ochii mei!

      Cu stima, un “ignorant” benevol

      • We do not believe any group of men adequate enough or wise enough to operate without scrutiny or without criticism. We know that the only way to avoid error is to detect it, that the only way to detect it is to be free to inquire. We know that in secrecy error undetected will flourish and subvert.

        J. Robert Oppenheimer

  37. Prototipescu Fanel spune:

    apreciez ca o medie de 0,23C la nivelul suprafetei planetei ascunde variatii mult mai semnificative decat aparent inofensivele zecimale, avand in vedere medierea la intreaga planeta a suprafetelor vinovate, medierea zilnica (desertificarea implica si scaderea minimelor) si medierea anuala (presupunand mentinerea frecventei zilelor neinsorite);
    insa din alta perspectiva, daca e confirmata cauza antropica, pare mai degraba o veste buna

  38. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Reacții tip feedback ale metanului în sistemul climatic global într-o lume mai caldă – Metanul antropogen nu apare a avea un rol semnificativ

    Pe lângă CO2, metanul este considerat un important gaz cu efect de seră. Despre rolul metanului s-a scris extensiv (inclusiv în câteva din articolele mele anterioare).

    Cel mai recent studiu exhaustiv – Methane feedbacks to the global climate system in a warmer world – a fost publicat recent în Review of Geophysics.

    Bazat pe o literatură bogată, cercetătorii olandezi și un danez au sintetizat starea cunoștințele la zi despre cauzele producției și consumului de metan din zonele umede, sistemele de ape dulci și sărate, regiunile cu permafrost și clatrați de metan.

    Concluziile studiului sunt următoarele:

    - Producția de metan din zonele umede (mlaștini, jungla Amazonului, delte etc.) va forma majoritatea emisiilor acestui gaz până în anul 2100;

    - Dincolo de acest an, emisiile de metan din sistemele marine și cele dulci și din zonele cu permafrost are putea deveni mai importante;

    - Emisii semnificative de CH4 din dezintegrarea clatrațillor de metan (gas hydrates) nu se estimează a apărea în viitorul apropiat.

    Metanul antropogen (produs de orezării, animale erbivore, exploatarea și arderea combustibililor fosili etc.) nu prezintă o contribuție semnificativă la actuala și viitoarea încălzire globală.

  39. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    O nouă sursă de CO2 natural a fost identificată de climatologi

    Un articol publicat astăzi în revista Science încearcă să răspundă la o întrebare care a intrigat multă vreme pe climatologi:

    De ce concentrația de CO2 atmosferic a crescut așa de mult și așa de repede în timpul interglaciațiilor, precum cea în care trăim acum?

    Dovezile au început să se adune sugerând că apa veche, încărcată cu CO2, s-a acumulat la adâncime în Oceanul Sudic și apoi a eliberat conținutul său de CO2 când s-a spart stratificația Oceanului Sudic pe măsură ce clima s-a încălzit cu începere de acum 21.000 ani.

    Articolul publicat folosește măsurători ale izotopilor de neodim care arată clar că coloana de apă adâncă din sudul Oceanului Pacific a fost stratificată în timpul ultimei glaciații, permițând acumularea de CO2.

    Ascendența CO2 din apele adânci este o cauză majoră naturală a încălzirii interglaciare a climei. Modelele climatice IPCC actuale blamează însă emanațiile antropogene de CO2, produse în ultimele două secole de arderea combustibililor fosili.

    Sursa: Breakup of last glacial deep stratification in the South Pacific

  40. Hantzy spune:

    Da, este adevarat. Nu am vazut documentarul , dar cred ca neamtu tiganu a oferit recent un link catre un articol publicat despre acest caz. Poligamia nu e permisa in DE, dar de fapt este interzisa o a doua casatorie in DE si este pedepsita daca ea a fost realizata ca urmare a unei minciuni. Legea nu prevede insa si pedepsirea consumarii casatoriei duble. Astfel casatoriile incheiate in afara DE nu sunt pedepsite de legea germana. Nu s-a gandit niciun facator german de legi la posibilitatea asta, nu doar Mama Merkel.

    Poligamie exista in multe alte tari. USA au de exemplu mormonii fundamentalisti, care prin Vestul Statelor sau prin Canada inca recurg la poligynie sau, mai rar, la poliandrie.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Crânganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: int... Citeste mai departe


E randul tau

Orice temă mediatică se dezumflă după vreme, însă reflectarea problemei nu este problema. Cum ...

de: W

la "Creșterea și descreșterea interesului public pentru încălzirea globală "

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iulie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)