vineri, martie 29, 2024

Depre talibanismul științific și religios, pe bani și gratis

Talibanismul  nu e doar un mod de a fi de tip religios, ci și al unora care clamează importanța științei. Talibanismul științific mi se pare a fi de două feluri, pe bani și gratis.

Pentru a ilustra pe cel pe bani am să dau câteva exemple din domeniul care mi-e la îndemână. Un factor important care contribuie la faptul că biologia și ecologia din România sunt departe de vreo performanță instituțională remarcabilă este că se trage de ele ca de niște câini morți în interes ideologic. Pe bani. Pentru a nu opri robinetele adevărul trebuie susținut în mod talibanic.

În comunism acest domeniu era fieful ateismului științific printr-o interpretare naivă a teoriei evoluției. Mulți oameni au mâncat o pâine bună din asta. Din cărțile vândute s-au luat case.

După 1989 alții au definit toată societatea ca sistem ecologic și au început să spună tuturor cum să se dezvolte durabil pe baza analizei fluxurilor de energie și substanță care intră și ies din societate. Și-acum ies bani frumușei, sute de mii de euro ca să ocrotim săracii pregătind dezvoltare durabilă a lor. Ce de mai servicii ecosistemice o să aibă ei (desigur, dacă nu mor de foame până le evaluăm noi).

Mai recent e o modă cu științele cogniției, nu știu dacă știți că sentimentele de dragoste și frumos nu există, sunt strict biologice. Cine s-a dus la un muzeu de artă sau a dat like vreunei fotografii pe Facebook pentru că e frumoasă are o problemă gravă. Trebuia să dea din rațiuni neurobiologice. În loc se concentreze pe aspectele medicale care stau la baza finanțării acestei direcții unii cred că e o momentul să rezolve problema omului în genere, adică inclusiv a publicului care le dă banii, că doar nu se cercetează din buzunar. Apăr cărți de popularizare de un cinism dezolant.

Cum descoperim ceva, cum gonflăm acea teorie locală la scara lumii, ba chiar la a celor posibile. Așa de mândri suntem. Dar pe plaiurile noastre nici măcar nu descoperim mare lucru.

Una e să ai un Dawkins într-o țară ca Marea Britanie SUA , alta e să ai cu zecile într-o țărișoară de la marginea Europei. Câți militanți atei raportat la un articol ISI produs în țară sunt în SUA, câți în România ? Nu am răspuns exact, dar intuiția îmi spune că e unul din domeniile în care îi depășim pe americani.

În astfel de împrejurări cine mai face analize critice ale cunoașterii, cine mai măsoară, cine mai face baze de date, cine mai modelează matematic, cine mai publică ISI ? Prea puțini. Astea le fac vesticii ale căror lucrări de popularizare le citim.

Universitățile devin o umbrelă pentru afaceri, iar studenții un pretext pentru tras bani. O lipsă totală de respect pentru munca de cercetare și de educație. Și o ură înverșunată cui deranjează acest viespar, de exemplu tâind banii pseudo-academiilor apărute ca ciupercile după ploaie. Nimeni nu vrea să le desființeze, dar toți clamăm să nu mai ia bani un ministru care e membru.  Asta e fie iraționalitate, fie ipocrizie.

Despre talibanismul gratis s-ar putea vorbi foarte mult. Dar n-ar avea rost, pentru că nimeni căruia să-i folosească n-ar auzi.

Cine s-a format așa încât se raportează cu siguranță completă la ideile lui și crede într-un adevăr centrat pe sine însuși, științific sau religios, nu poate ieși din asta. E orb la orice cuvânt din afară. Are un mod de a gândi lumea care dă statut inferior la tot ce nu e el și astfel se conservă în starea în care se află. Poți să-i zici că merge spre dezastru, nu va schița un gest de schimbare a drumului.

Singurul lucru care schimbă o astfel de persoană e dezastrul ca atare. Asta vine după ani, chiar după decenii. Poate să vină la generația următoare. Atunci oamenii își vor da seama că ceva a fost greșit. Prin consecințele pentru acea persoană, pentru urmașii lui și pentru cei pe care i-a tras după ea.

Trei lucruri cred că se pot face:

1)     Să existe posibilitatea de a ne forma în alt fel. A susține o educație fără închiderea minții mi se pare o datorie morală. Gândirea critică e necesară și din perspectivă științifică, și din perspectivă religioasă.

2)     Să nu încetezi a spune că știința și religia sunt centrate și pe alții, și pe sine. Adevărurile lor ne vin din afară și pleacă din noi în afară. A fi autor sau simplu rostitor nu poate exista de unul singur. Decât un singur om în univers și acela credincios e mai bine unul credincios într-o mare de atei. Și reciproc.

3)     Să existe o poartă deschisă pentru oricine vrea să trăiască altfel după dezastru.

Între talibanii pe bani și cei gratis există o interesantă simbioză. Primii le mângâie orgoliul celor din urmă, iar aceștia închid ochii la afacerile primilor. Și între talibanii științifici și cei religioși există o interesantă simbioză. Fiecare se justifică în ochii adepților prin raportare la ceilalți, care trebuie lichidați.

Există și o asemănare între toți talibanii. Pe nici unii nu-i interesează știința sau religia ca atare, ci doar felul în care o pot folosi la scopurile lor altele decât să cunoști realitatea după a anumită metodă sau să te îndumnezeiești.

Această stare de lucruri o poate schimba numai un miracol sau gândirea critică. De miracole nu ne putem ocupa noi. Să cultive gândirea critică este însă misiunea fundamentală a oricărei universități care își respectă acest nume. Iar diseminarea în spațiul public prin absolvenți e un serviciu public major pe care îl are de oferit contribuabililor.

Unii mai spun că fără cultivarea gândirii critice nu poate exista o democrație funcțională. Și că modul talibanic de a fi e specific țărilor totalitare sau post-totalitare. O fi, nu știu.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Prin cultivarea gândirii critice deja ne situăm poate peste semănătorul din pilda nou-testamentară.

    S-ar putea să fie o acțiune care cere mult curaj, stăpânire de sine, conștiința propriei valori, mai pe scurt responsabilitate, dar și adaptabilitate, așa că eșecul (pentru cine?!) pândește la tot pasul. Dincolo de faptul că starea naturală a omului o fi cea în care nu ar avea nevoie de lecții

  2. Richard Dawkins este britanic. Traieste in Oxford, Marea Britanie. In afara de vizite ocazionale nu are de-a face cu SUA.

    • Bună ziua,

      Vă mulțumesc pentru informație. Am solicitat domnului editor să modifice SUA cu Marea Britanie în text.

      Îmi cer scuze. Din fericire eroarea făcută nu modifică substanțial ce am vrut să spun.

      Bine că nu e din vreo țară africană, fiul meu mi-a semnalat pe FB că s-a născut în Kenya, dar cred că totuși poate fi asociat Marii Britanii.

      gânduri bune,

  3. De retinut: „Există și o asemănare între toți talibanii. Pe nici unii nu-i interesează știința sau religia ca atare, ci doar felul în care o pot folosi la scopurile lor altele decât să cunoști realitatea după a anumită metodă sau să te îndumnezeiești.”

  4. Eu aș defini mai clar termenii. Altfel, folosirea lor poate fi interpretată în funcție de contextul utilizării lor. Să vorbești de gândire critică în analize care țin de activități/acțiuni politico-sociale duce la înțelegeri greșită a sensului pe care cred că vrea să-l sugereze autorul. Mai ales dacă introduci și referiri la talibani și gândirea lor. Cred că mai potrivit este termenul/expresia „gândire constructivă” în acțiunile pragmatice, în activitatea de zi cu zi. Termenii și expresiile formate pentru folosire în domeniul științei (și religiei) lasă prea multe incertitudinii la folosirea lor în viața concretă. În politică, dacă ești în opoziție, este esențial să critici orice face puterea, altfel nu-i vei lu locul niciodată. În politică trebuie să gândești constructiv la putere și distructiv, în raport cu puterea, în opoziție. Prin educație trebuie formată gândirea constructivă care nu numai că include și gândirea critică, dar o face chiar eșafodajul pe care se ridică noile artefacte ale ei…

  5. Ceea ce spuneti, in context institutional, pe care il sustineti publicistic si ‘stiintific’ prin lucrarea privind competitia pe piata a ideilor si legea promovata de domnul Dragnea, nu stiu daca s-a pastrat forma initiala cu apartenenta politica, inseamna practic talibanism de stat, asta ca sa folosim un sinonim pentru fascism.

  6. „Talibanismul ştiiţific” de care vorbiţi nu e ştiinţă, ci ideologie care utilizează terminologia ştiinţifică (aşa cum era cazul comunismului).
    Gândirea critică ar duce, evident, la dispariţia acestor ideologii.
    Nu văd însă cum ar fi gândirea critică „necesară din perspectivă religioasă”.
    Gândirea critică înseamnă dispariţia şi a ideologiilor, şi a religiilor.

  7. Religia dvs., la fel ca toate celelalte convingeri spirituale care s-au manifestat de-a lungul istoriei, este efemera. In sute sau sau mii de ani, se va alatura zeilor din Olimp sau celor din Egiptul antic.

    De ce va simtiti amenintat de ateii militanti, dle. Iordache? Unde este tragedia in a scrie carti, a tine discursuri, a participa la dezbateri?

  8. Ca sa leg putin ideile, fara sa vreau le vad legat, adica ideea din articolul doamnei Toplean, ideea din articolul domnului Rudoiu, lucrarea dumnevoastra privind competitia ideilor intr-un cadru institutional, legea privind demnitatea umana a domnului Dragnea, propunerea de lege privind securitatea cibernetica, radicalizarea (atentie nu extremism) prin Internet pusa in discutie in proiectele de lege privind securitatea nationala. Gandind critic omul ar putea spune: de ce sa nu fiu complet liber si sa nu mai platesc dari la niste institutii paguboase care nu sunt competitive de niciun fel. Atunci ipotetic, am putea avea urmatorul scenariu, ideile daca nu pot fi combatute pentru ca nu sunt contra ci pur si simplu urmeaza o cu totul alta directie, se poate incerca incadrarea lor la: radicalizare prin internet, fanatism ateu sau religios dupa caz, care fanatism va fi clasat ca atare de catre ‘specialistii’ in psihologie agreati, rezultand un Dusman intern (foarte similar cu Dusmanul poporului din perioada de trista amintire).

    Asta pentru cine are pofta sa gandeasca critic … ca sa fie pregatit in cazul in care se intalneste cu ‘argumentele’ de mai sus.

  9. „Pentru a ilustra pe cel pe bani am să dau câteva exemple din domeniul care mi-e la îndemână”.
    Care domeniu și care exemple? Am citit articolul de vreo doua ori și nu am găsit un răspuns concret la prima întrebare. Biologie, ecologie?
    La a doua întrebare încă caut un exemplu.

    „Mai recent e o modă cu științele cogniției, nu știu dacă știți că sentimentele de dragoste și frumos nu există, sunt strict biologice.” O afirmație falsă, in cel mai bun caz un raspuns incomplet. Primul contraexemplu care imi vine in minte: pe timpul lui Rubens femeile frumoase erau cele grase, după care cele slabe, acum se miscă un pic iar spre cele mai normale. S-a schimbat omul din punct de vedere biologic între timp?

    • „sentimentele de dragoste și frumos nu există, sunt strict biologice.”
      Aceasta este ipoteza pe care CS Lewis a combatut-o in admirabila analiza pe care o face in „The Abolition of Man”. http://samizdat.qc.ca/cosmos/philo/AbolitionofMan.pdf
      „When the man said ‘This is sublime’, he appeared to be making a remark about the waterfall… Actually… he was not making a remark about the waterfall, but a remark about his own feelings. What he was saying was really ‘I have feelings associated in my mind with the word „Sublime”, or shortly, I have sublime feelings’”.
      CS Lewis atrage atentia asupra oribilelor implicatii pe care le are o astfel de filozofie. Si totusi aceasta este singura concluzie posibila pe un fundament materialist. Teoriile moderne ar explica contra-exemplul cu femeile rubensiene in termeni de constructe sociale, care pana la urma tot la conditionari si factori deterministi si biologici se reduce. Pe vremea lui Rubens femeia era responsabila de cresterea unui mare numar de copii, deci cele mai plinute erau mai bine adaptate. Astazi, cu avansurile medicinei si ale statului asistential, n-are nimeni nevoie de multi copii, si obezitatea este asociata mai degraba cu boala.

      • „Teoriile moderne ar explica contra-exemplul cu femeile rubensiene in termeni de constructe sociale, care pana la urma tot la conditionari si factori deterministi si biologici se reduce”

        Dacă băgăm sociologia și filozofia la biologie atunci la fel de bine putem băga și chimia și fizica cuantică. Că există un factor biologic în atractivitatea unei persoane nu este pus la îndoială dar să consideri că ăsta este singurul factor este un pic trasă de coadă.

        Atracția femeilor rubensiene e mai curând legată de societate, cunoaștere limitată a biologiei (ceea nu e legat de biologie) și de ce nu modă. Frumusețea și gusturile nu sunt legate strict de biologie.

        Mâncarea cea mai bună de obicei este cea care ai mancat-o când erai mic copil. Nu există o dragoste universală de murături în afara României și altor câteva țări. Dacă iei un copil indian adoptat de o familie americană nu înseamnă că automat îi va place curry când va crește și va lăsa din mână haburgherul de vită. Moda e un alt contraexemplu. Muzica și artele în general la fel. Cineva poate fi educat să aprecieze muzica simfonică.

        În unele părți din Africa și nu numai femeile de culoare cumpără produse de albire a tenului să arate mai bine. Și contraexemplele pot continua.

          • În teorie nu monist, deși la multe probleme nu este evident decât un punct de vedere.
            Sunt situații în care două sau mai multe explicații/principii aparent contradictorii care duc la rezultate diferite sunt adevărate în același timp.

            • Ma refer la suflet. Exista sau nu? Daca nu, cum poate orice experienta sa fie altceva decat fizica, chimie si biologie?

  10. Cred ca inteleg ce vreti sa spuneti,si da,putem numi talibanism fenomenul de ridicare la putere a obscurantismului si a „io-stiu-tot-ismului”,dominant in stiinta,in religie,ca si in politica sau in arta. Apoi,nu sunt sigur ca contrariul lui gratis e pe bani,pentru simplul motiv ca tot ceea ce (acceptam!) sa primim gratis,platim,in realitate,exorbitant de scump..cash,si pe lumea asta :)
    Bref,unde nu sunt chiar deloc de acord cu abordarea dvs,este felul mult prea abstract in care expuneti cele 3 solutii : „Să existe…în alt fel..altfel” reprezinta o formulare un pic prea vaga pentru a declansa acel brain storming mult dorit de noi toti!
    Ce inseamna concret „sa existe”? Iar asteptam ceva,sau altceva, ce nu e inca?
    Mie imi plac oamenii pragmatici,care actioneaza pur si simplu,indiferent de adversitate,si chiar motivati de asta!Cred ca RO are nevoie de oameni curajosi,fara multe fitze dar si fara complexe,simpli si destoinici!
    Un tip pe care-l admir,de ex, este Pierre Rabhi,un taran francez de origine algeriana,spaima industriei agro-alimentare mondiale :) Principiile sale sunt copilaresti de simple:salvarea patrimoniului alimentar mondial,autonomie alimentara obligatorie,restabilirea unei etici de viata care sa conduca umanitatea catre o „sobrietate fericita”.
    Inarmat doar de vointa lui,a castigat deja multe batalii contra gigantilor agro-alimentari,a redat agricultorilor africani,sud-americani sau francezi,terenuri aride si chiar dezertice,etc.
    Nu-i cunosc religia care-l anima,este un tip pudic,cunosc religia pe care o practica: iubirea si ajutorul oamenilor,respectul pamantului si al naturii….
    Numai bine,si nou an, al maimutei rosii de foc,fericit!

  11. Problema principala nu este ca universitatile romanesti ar fi pline de „talibani ai stiintei”, ci ca sunt pline de impostori si de plagiatori. Similar, problema principala a BOR este coruptia si slaba calitate umana a preotilor. Cu exceptiile de rigoare.

    Daca universitatile romanesti ar fi ireprosabile, daca biserica ar fi si ea astfel atunci poate am avea dezbateri si controverse interesante intre ele, demne de urmarit cu interes si de comentat.. Atunci poate ar fi fost potrivit un articol precum cel semnat de d-l Iordache. Pana atunci, vorbim degeaba.

  12. Pentru că raportaţi problema la dimensiunea ţărişoarei estice aş menţiona că ateii în România reprezintă un mare necunoscută- 0,1 la 1,1% din populaţie.

    http://incont.stirileprotv.ro/infografice/religiile-romaniei-bucurestiul-cel-mai-mare-procent-de-atei-din-tara-judetul-unde-se-regasesc-cei-mai.html

    Cei mai mulţi predictibil se regăsesc în cele mai mari centre universitare, Bucureşti şi Cluj. Şi cele mai bune universităţi din România se găsesc tot acolo.

    Întrebarea se pune, cum de un minuscul grup sociologic, ateii (să spunem şi agnosticii) poate irita şi rezista tendinţei totalitare de a interpreta viaţa dintr-o perspectivă creaţionistă îmbrăţişată larg în societatea românească?

    Prin comparaţie sunt mai mulţi membrii de Martori a lui Iehova, decât atei.

    O altă întrebare, din perspectiva rezultatelor studiului http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-20766361-cinci-mituri-false-despre-emigrantii-romani.htm

    Se pare că ateii emigraţi din România (probabil situaţi în grupul ce sociologic ar putea fi delimitat exodul de creiere de 12,4%) sunt grupul care câştigă cel mai bine. Dar care şi trimit ironic bani mai puţini în ţară.

    Deconectarea lor totală de ţara care i-a format şi au părăsit-o, e aproape instinctivă.

    Studiul nu spune însă dacă la nivel umanitar să spunem , respectivii nu fac contribuţii semnificative la diferitele cauze umanitare în ţările pe care le-au adoptat. USA,Canada, Germania, Elveţia, UK.

    Intuitiv . în opinia mea cred că respectivii donează mai mult decât media românilor emigraţi, pentru diverse cauze umanitare, iar faptul că acest grup de atei care trimit foarte puţini bani în România este legat în principiu de decizia de a nu se reîntoarce, apoi un alt factor, de a judeca ca natura remitenţelor aşa cum sună în articol, este doar un factor de a alimenta obiceiuri proaste din România, finanţarea corupţiei locale. Factorul identitar, legătura cu România s-a rupt.

    Pentru că România nu e o ţară care respectă ateii şi agnosticii săi.
    Cel mult îi ignoră.
    Ateii şi agnosticii sunt constant sub presiunea anormală a majorităţii credincioase. Similar primilor creştini suferă o persecuţie mediatică. Instinctiv se ascund.
    Discriminaţi, izolaţi.
    Oprimaţi aş spune, din moment ce foarte probabil mulţi preferă să se declare credincioşi, doar pentru nu a fi judecaţi social.

    Constant sunt etichetaţi cum o faceţi şi dumneavoastră, cu caracteristici mai degrabă negative- deşi militantismul civilizat, adică dreptul de a avea o opinie liberă chiar diferită de a majorităţii este garantat de Constituţie. La fel cum indivizi ortodoxi bărboşi au dreptul să manifeste în faţa CERN, şi atei români au dreptul să ceară reducerea aspectului religios din structura învăţământului public.

    A gândi alternativ fost întotdeauna motorul evoluţiei societăţii umane, a permis de multe ori avansuri majore în ştiinţă şi tehnologie. Contribuţia oamenilor de ştiinţă , filozofilor, etc atei e semnificativă pentru confortul de care beneficiem împreună în zilele actuale.
    https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_nonreligious_Nobel_laureates

    Oricum dle Iordache se pare că tendinţa e aici.
    https://www.technologyreview.com/s/526111/how-the-internet-is-taking-away-americas-religion/
    Inevitabil, aceiaşi tendinţă se observă şi în România.

    • Aveti desigur dreptate. In societatile secularizate din Europa de vest sau de nord religia organizata nu este in pozitie de forta (se poate sigur, discuta de anumite nuante sau exceptii). In Romania Biserica Obraznica si Rea iti intra pe fereastra cand o dai afara pe usa. Rezistenta este normala. Reprosul pe care il aduc anti-clericalismului romanesc este cumintenia. Timesnewroman si compania sunt inca departe de un George Carlin, un Bill Maher sau un Jim Jefferies si la ani lumina de Charlie Hebdo. E nevoie de mai mult tupeu.

    • Vă muțumesc pentru comentariu.

      Nu am nici un fel de problemă cu ateii. Eu însumi erau ateu prin 1986, dădeam cu barda în filosofia lui Berkely de-i zburau fulgii.

      Mă bucură militantismul pentru promovarea științei. Și îl susțin. Mi-a postat cineva un anunț al ASUR pentru recrturare de studenți în vederea un campanii de promovare a științei în școli și l-am distribuit.

      Ar fi culmea să am ceva cu promovarea științei dacă e făcută de o asociație ateistă. Să dăm științei ce e al științei și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Important e să ieșim cumva din devenirea întru tâmpenie, nesimțire și corupție. Știința bine făcută ajută la chestia asta.

      Ce mă deranjează este când nu mi se respectă dreptul de a crede în Dumnezeu.

      Sunt un exemplu de om de știință care are și viață religiosă și vrea să funcționeze ca o interfață între cele două domenii.

      Probabil că trebuie să fiu asemea unei membrane citoplasmatice. Plin de canale proteice transportoare cu un bun sistem de reglaj.

      Am constatat că dacă lași schimburile în difuzie simplă ți-ai dat foc la valiză, pică funcționarea de ambele părți și intri în dezorganizare imediat.

      La ce climat e în țărișoara noastră cred că nu strică unui astfel de om de știință și un pic de perete celular. Măcar stai în picioare și din cauze pur mecanice în momentele critice.

      gânduri bune,

  13. Dar unde sunt oare talibanii ateismului ? Ca, de altfel si cei ai științei… Ateii sunt, în Romania, ca și inexistenți, ca prezență publică. Avem un ateism juvenil, nu foarte inteligent, nici foarte ganditor, vag agresiv daca e provocat de talibanismul ortodox, care de data asta, e foarte prezent, viclean si maneuvrier. Sunt radio-uri, jurnale, televiziuni „talibane”, dar ortodoxe, nu ateiste. Si personalitați talibane, guru ai creștinismului lăutăresc, ai inteligenței care nu deranjeaza pe nimeni, ai înțelepciunii ca iuțeală de mână – dar ai ateismului… care sunt ăia ? Nu…gândirea româneasca e flască și conciliantă. Te faci frate cu dracul fara multe farafâstâcuri. („Dracul” nu sunt ateii, insă)
    Ne lipseste o specie de „talibanism” care e foarte prezent in Occident, (ca si ateismul, de altfel) – si anume anarhismul. Nici nu stiu daca avem un partid anarhist, o Federatie, de pilda, ca la franțuji. Mi-e teama ca nu.Romanul se acomodeaza si cu Dumnezeu si cu Stapanul. „Capul plecat…etc”.
    Nu avem o stângă reala (cum nici o dreaptă, de altfel). Pe FB e un partid comunist si unul socialist, mai sunt cativa fani ai Răposatului, dar toți semianalfabeți, penibili. Or asta stânga, e matricea ateismului.
    Nu…si cred ca prima cauza a absenței ateismului este nu atat gandirea critica (absența ei, adica) – cât apetitul pentru libertate, nevoia de libertate.

  14. Gandirea critica trebuie in esenta raportata la realitate si la modul in care omul alege sa gestioneze aceasta realitate. In contextul managementului cunoasterii prin intermediul tehnologiei gandirea critica are nevoie de accesul la date, informatie si cunostinte, adica nu e suficient sa existe abilitatile ci e nevoie si de acces la cunoastere.

    Gandirea critica era mult mai utila in era preindustriala si industriala, dar desigur ca ‘elitele’ vremii au avut alte interese decat propasirea spirituala a oamenilor.

    In era IT, sigur ca e importanta disponibilitatea tehnologica, cunoasterea per se si accesul la ea, gandirea critica cand pui in balanta aceste decalaje e de o utilitate marginala.

    In al 4-lea val ca sa-i spunem asa, adica al AI-ului, genomicii si bioingineriei, realitatea e cu totul alterata si nici gandirea critica si nici accesul la cunoastere nu mai sunt suficiente ci e nevoie de gestionarea propriu-zisa a acestei realitati.

    Adica alt fel spus, ‘elitele’ statuate nu se ocupa cu propasirea spirituala a maselor ci cu mentinerea decalajului prin obscurantism, patente si interese meschine.

  15. daca nu L gasesti pe Dumnezeu, te racoleaza militienii si securistii. iti dau costume cu trese si stele, te ncalta, si ti asigura norma de hrana. trai neneaca pe banii babachii !

  16. Talibanii ştiinţifici şi religioşi fac parte din aceaşi categorie de oameni: cei ce trăiesc cu iluzia confiscării adevărului şi/sau harului. Ei prind cheag în partide politice, confesiuni religioase, colegii ştiinţifice. Sunt cei ce se cred deţinătorii adevărului sau ai harului. Nu ei personal, ci gruparea lor. Ceilalţi sunt, fără discuţie, în greşeală sau erezie şi trebuie supuşi oprobiului. Eventual vânaţi şi îndepărtaţi. Până şi Domnul Iisus a fost vânat de ei. Şi crucificat. Erau vechii cărturari şi farisei. Ei n-au pierit, ci au „evoluat” şi apoi s-au infiltrat .. în partide, confesiuni, colegii ..

    • Aici e partea delicata, cu „Ceilalti” … Care dintre cei doi Ceilalti e in grupul „bun” … Comisia din legea lui Dragnea vine si stabileste care e grupul cel „bun” si apoi daca te simti tare pe pozitii n-ai decat sa persisti, ca legea a stabilit deja cum se procedeaza. Biserica nu e pe cale sa accepte un adevar viu si nici credinciosii … Suna cunoscut ?

  17. La drept vorbind, aș înlocui fără a sta pe gînduri proiectele pentru așa-zisele ore de cultură civică și toleranță (manipulări și îndoctrinări ieftine, pe față, în speranța unor valori considerate dezirabile în țări al căror nivel de trai îl considerăm noi dezirabil, ha) cu ore obligatorii de istoria șțiinței, istoria artei și istoria religiilor. Dintr-a cincea pînă-ntr-a doisprezecea, treispresecea, sau oricare va deveni cea premergătoare bacalaureatului. Cu probe obligatorii la bac. Mai greu ar fi să găsești oamenii culți, bine informați, echilibrați și cu har pedagogic pe care să-i pui să elaboreze cursurile, formatele de ore, respectiv să țină orele respective.

    Cauza principală a tîmpeniei este ignoranța combinată cu semidoctism, potențate de aspecte contextuale. Cunoașterea solidă și pofta de a învăța sunt cele mai bune medicamente pe termen lung, fiindcă tratează cauzele.

    • Mi se pare o idee bună. Să creăm toleranța prin cunoaștere a celor pe care le-ați menționat, nu să o predăm ca atare.

      gânduri bune,

  18. 99% din populatia lumii nu are nici cea mai vaga idee despre ce anume implica, in realitate, cercetarea stiintifica si de aceea este imposibil sa inteleaga demersurile oamenilor de stiinta (desi percepe direct unele rezultate de natura tehnologica: folosim telefonul mobil, computerul samd).

    Contactul foarte sumar cu unele carti de popularizare sau documentare TV de acelasi gen lasa, in realitate, nelamurita problematica stiintei si pentru celelalte 0,9% procente din populatie. Este frumos, dar nu suficient.

    Mai ramane o mica fractiune (0,1%) din populatie (si cred ca sunt optimist) care intelege stiinta dar doar sub un anumit unghi/perspectiva; acestia sunt oamenii cu pregatire stiintifica, specializati intr-un domeniu, care inteleg doar propriul domeniu dar sunt mai degraba habarnisti vis-à-vis de domeniile in care nu sunt specializati.

    Problema deriva din vastitatea temelor abordate de stiinta in acest moment si din faptul ca cercetarea stiintifica implica o extraordinara complexitate (nu mai este ca pe vremea acelor nobili „gentlemen scientists” cand fiecare amator / preocupat de stiinta putea sa faca oarecare cercetare la el acasa).

    Auzim in massmedia ca s-a mai descoperit cate ceva extraordinar (ex. recent: undele gravitationale), dar cei mai multi dintre noi nu avem idee ce implica aceasta descoperire si nu intelegem decat extrem de superficial fenomenul.

    Stiinta actuala este complicata, greu de inteles si aproape imposibil de explicat in termeni „banali” (pentru ca orice simplificare a stiintei nu mai este, de fapt, stiinta).

    Iar atunci ce ramane de facut ?

    Nu avem de ales decat sa ii credem pe cuvant pe oamenii de stiinta care sunt singurii care pricep (si nu pot explica fara a intra in detalii care ii vor „pierde pe drum” pe ceilalti).

    Ajuns la acest punct nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva stiinta, imposibil de explicat celor multi, nu devine, cumva, sinonima cu religia, ultima fiind la randul ei bazata pe „mistere”, „revelatii” samd. la fel de neinteles.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro