Home » Societate/Life » Citesti:

Despre competență în epoca justiției sociale

Alexandru Lazescu august 7, 2019 Societate/Life
67 comentarii 5,348 Vizualizari

Înlocuirea criteriilor bazate pe competență cu unele artificiale impuse de grupări minoritare agresive în baza unor motivații de „justiție socială” va avea în viitor un impact negativ major asupra capacității Occidentului de a rezista în confruntarea geopolitică cu adversari motivați care nu sunt afectați de astfel de tare

Înaintea finalei Campionatului Mondial de fotbal feminin, dintre Statele Unite și Olanda, cotidianul francez “Le Monde” semnala o problemă gravă, aceea că echipa americană nu este suficient de diversă, sunt prea multe jucătoare albe. Deși amintește cu satisfacție nu doar faptul că starul Megan Rapinoe este gay declarat încă din 2012 (în ziua de azi devine aproape inacceptabil să discuți un subiect de natură socială fără să faci trimitere la comunitatea LGBTQ – Q sunt cei care nu sunt încă hotărîți dacă sunt bărbați sau femei), ci și disputa acesteia cu Donald Trump (Megan Rapinoe a declarat că nu se va duce la Casa Albă dacă echipa va fi invitată în caz că va cîștiga Cupa Mondială) cotidianul francez constată că nu se respectă ponderile corecte pentru afro-americani, hispanici, asiatici. Mai mult, autoarea articolulului remarcă, dînd dovadă de un acut simț al observației, că deși în mod formal lucrurile ar fi în regulă cu procentul jucătoarelor de culoare în fapt acestea nu prea sunt introduse în teren. Bineînțeles, se oferă și o explicație sociologică, prilej cu care ni se semnalează și o altă problemă socială serioasă specifică Americii: fotbalul este popular în special în comunitățile albe din suburbiile orașelor americane. De ce doar acolo? Fiindcă celelalte comunități etnice nu-și pot permite asta „pentru că spre deosebire de alte sporturi populare fotbalul necesită o investiție financiară și familială importantă”.

Afirmația de mai sus conține două erori, sau poate distorsiuni voite, grosiere. Mai întîi, cel puțin în cazul asiaticilor, „ipoteza” privind disparitățile este total falsă. O cercetare sociologică Pew Research din 2012 releva că „americanii de origine asiatică sunt grupul cu cele mai mari venituri și cu cel mai înalt nivel de educație dintre toate grupurile etnice din Statele Unite”. Însă, mai important, departe de a fi costisitor fotbalul este probabil cel mai abordabil sport de pe planetă. De aceea și este atît de popular. Este o observație de bun simț care nu cere mari eforturi de analiză. O dovadă e și numărul mare de fotbaliști de mare succes proveniți din Africa, adesea din comunități extrem de sărace, care joacă la marile echipe europene. În graba ei de a găsi ceva de reproșat Statelor Unite, atitudine larg răspîndită într-o țară în care a fi anti-american este ceva natural, autoarea cade într-o capcană logică ușor de demontat. În plus, sunt o mulțime de alte sporturi, baschetul e un astfel de exemplu, în care majoritatea covîrșitoare a jucătorilor din America sunt de culoare. La fel în atletism, la alergări. În aceste cazuri nu s-au auzit niciodată plîngeri privind faptul că ar fi prea puțini albi.

Iar, dacă părăsim America și trecem la un alt capitol, cel al „discriminării de gen”, sunt domenii întregi, educația și sănătatea sunt două dintre ele, în care numărul femeilor este substanțial mai mare decît cel al bărbaților. Însă, în general, problemele legate de „deficiențele de diversitate” sunt grave, și trebuie cît mai repede remediate, mai puțin în cazurile în care e vorba de albi, în special de bărbați albi. De pildă, la BBC, s-a stabilit în 2018 că pînă în luna aprilie 2019 să se ajungă la „egalitatea de gen” pentru toate programele difuzate, obiectivul fiind acela ca „cel putin jumătate dintre cei implicați în realizarea acestora să fie femei”. Vedem cum se pedalează obsesiv pe astfel de teme, precum aceea că nu sunt destule femei în industria IT sau nu sunt destui actori LGBTQ în filme și seriale. Se fac rapoarte, analize, se fac declarații în mass media, asociații civice sau comunități de pe Social Media, mai vechi sau mai nou înființate, precum #MeToo, explodează, acuză, înfierează, cer remedierea grabnică a acestor situații intolerabile.

Unele dintre critici sunt poate justificate dar multe dintre disparitățile semnalate pe cît sunt de reale pe atît sunt de naturale. Atîta vreme cît nu există nici un fel de discriminare pentru cineva care, indiferent de gen, vrea să facă IT, nu ar trebui să existe nici un motiv de îngrijorare. Femeile și bărbații au în mod natural preferințe profesionale diferite. Singura chestiune importantă, de avut în vedere, este aceea ca să nu existe nici un fel de obstacole, discriminări, la intrarea în profesie. De fapt, aspectul cu adevărat grav este altul. Este vorba de tendința unei bune părți a mass media occidentale și a elitelor intelectuale progresiste de a înlocui criteriile legate de competență cu unele care statuează obligativitatea încadrării în norme dictate de primatul “diversității”. În care principala victimă este omul alb, cu precădere bărbatul alb. Problema de fond, subliniază profesorul canadian Jordan Peterson, este aceea că un criteriu fundamental absolut normal și dezirabil, egalitatea de șanse, este substituit de un altul, egalitatea forțată de “outcome” (de rezultat). De pildă, astfel de subiecte nu mai sunt abordate în mass media judecîndu-le după niște criterii rezonabil obiective ci în funcție de încadrarea obligatorie în constrîngerile menționate anterior. Aceași problemă se pune atunci cînd e vorba de acceptarea sau nu a unei lucrări științifice sau la analiza unui plan de afaceri. Acest tip de abordare descurajează din start orice discuție critică pe acest subiect, deci practic sufocă orice încercări de corecție în cazul unor derapaje majore inverse. Într-un context mai larg, dincolo de acoperirea morală mai mult decît discutabilă a acestor demersuri sprijinite de intense campanii mediatice, înlocuirea criteriilor bazate pe competență cu unele artificiale impuse de grupări minoritare agresive în baza unor motivații de „justiție socială” va avea în viitor un impact negativ major asupra capacității Occidentului de a rezista, în plan economic, politic, diplomatic, militar, în confruntarea geopolitică cu adversari motivați care nu sunt afectați de astfel de tare.

Inițial demersurile care promovau justiția socială, acțiunile reparatorii și formulele de acces privilegiat în universități pentru anumite grupuri etnice au fost probabil justificate. Deși Thomas Sowell, un important economist și sociolog american, el însuși de culoare, a arătat că politicile de acest tip, din categoria „affirmative action”, au fost contraproductive chiar pentru beneficiarii lor potențiali. Însă, ceea ce vedem acum este un soi de extremism propăvăduit și impus ca normă de cercuri politice, academice, intelectuale și din mass media din Occident sub influența curentelor neo-marxiste inspirate de Școala de la Frankfurt. Acestea sunt extrem de active și influente, de o parte și de alta a Atlanticului, inclusiv la Bruxelles. Există și la noi tendința, într-o parte a mass media și din societatea civilă, de a decreta că respingerea acestei agende progresiste este o proba primitivism și orice contestare e dovada abaterii de la valorile europene și chiar de pro-Putinism. E adevărat, propaganda rusească exploatează acest gen de subiecte pentru a provoca tensiuni în societate și sunt, desigur, destule lucruri de criticat și la noi și prin alte părți din Europa de Est. De pildă instituțiile funcționează de regulă mai prost ca în Vest. Dar aceasta nu este o justificare pentru acest tip de viziune maniheistă care idealizează tot ce vine din Vest și se pliază imediat la cerințele acestui tip de normativ progresist, pledînd pentru adoptarea lui și în spațiul nostru. Este o probă de miopie care ignoră problemele majore din spațiul occidental de astăzi, tensiunile din societate provocate de excesele corectitudinii politice.

În acest context mișcările populiste sunt descrise drept niște regretabile pusee sociale “fabricate” de demagogi care manipulează masele. Și e adevărat, unele dintre ele au o retorică toxică și simpatii pro-Moscova afișate. Numai că este ridicol să crezi că segmente masive din populație reacționează așa cum reacționează fără nici o bază, ca urmare a manipulării, lipsei de educație, atitudinilor primitive. În fapt, acest fenomen are la bază disperarea și frustrările unor largi segmente din populație care văd cum modul lor de viață este alterat masiv. Văd că nu mai poți pomeni de Crăciun ca să nu jignești comunitățile musulmane, că o “vorbă incorectă” spusă în spațiul public te poate costa cariera profesională și te expune stigmatului public în timp ce declarații mult mai grave venite din zona unor minorități nu provoacă nici un fel de reacție, că dacă ești alb ți se impută astăzi toate relele de pe planetă, inclusiv cele din istorie, deși în Africa, de exemplu, genocidele din Ruanda, Uganda, Congo sau Zimbabwe, de care se fac responsabili oameni de culoare, au produs mult mai multe victime după obținerea independenței, că personalități și opere de artă din trecut sunt puse la index și statui sunt sunt îndepărtate din locurile publice pentru că nu se încadrează în standarde moral impuse de curentul progresist.

În fapt, paradoxal, valorile majore ale culturii și civilizației occidentale sunt mai degrabă respectate și apărate în afara spațiului occidental tradițional, inclusiv în Estul Europei. După incendiul de la Catedrala Notre Dame istoricul american Victor Davis Hanson, care vedea în astfel de edificii magnifice „expresii de o impresionantă frumusețe ale transcendenței occidentale posibile datorită mariajului dintre credința creștină europeană și brilianța științifică” constata, într-un articol publicat în National Review, că elitele occidentale actuale nu mai au nici pe departe vocația de constructori din trecut, nici măcar atunci cînd e vorba de proiecte seculare. „În Vestul contemporan nu suntem într-o epocă a construcțiilor ci a demolărilor. Răsturnăm statui peste noapte și redenumim străzi, piețe și clădiri – în baza unor judecăți care pleacă de la standardele noastre postmoderne metastazate de concepte privind rasa, clasele sociale și sexul – pentru a ne etala astfel înaltele noastre virtuți morale și a justifica distanțarea față de predecesorii noștri din epoca pre-industrială, care ne sunt superiori în plan moral. Cei mai mulți recunosc în mod tacit că puțini dintre noi ar fi putut îndura greutățile fizice, durerea sau pericolul de a naviga cu trei mici caravelele din secolul al XV-lea de-a lungul Atlanticului. Descoperirea Lumii Noi a fost dificilă dar orice imbecil poate răsturna statuia lui Columb. Oare cîte clădiri monumentale contemporane vor rezista în următorii 800 de ani?”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "67 comments" on this Article:

  1. Josef Svejk spune:

    trebuie sa admitem ca are si chestia asta cu “affirmative action” beneficiile sale incontestabile. E o modalitate eficienta de accelerare a selectiei naturale. In general companiile care o practic intra destul de repede in faliment. e mai bien asa decat o agonie indelungata. :) Unul din cele mai stralucite exmemple a fost infiintarea in 2014 a celor 32 de cooperative de asigurari nationale ce trebuiau sa puna in opera Obamacare. Pornite de la 0 de jupan Barak & Co au parcatica cele mai agresive forme de discriminare pozitiva. Au fist angajat cu pregadere oameni de culoare, LGBT-ei tot sooul de activiste si drogati profesionisti. Pana in Decembrie 2016 dadusera faliment 31 din 32. A 32-a dat coltul la mai ptin de doua saptami dupa inaugrurarea lui Trump, care a fost imediat acuzat ca duce la faliemnt cooperativele de asigurari infiintate cu sudoare prin Obamacare: ) Atunci s-a si aflat de faliemntul alorlalte 31, care pana atunci fusese tratat cu mare “discretie” de toata media progresista.

    A doua faza relevanta pentru efecele devastatoare ale disciminarii pozitive e situatia medicilor negri si mulatri. O buna parte din universitatile progresite au admis candidati negri la standarde mult mai scazute decat cele aplicate celorlalti candidanti. De asemena in timpul scolii au fost “ajutati” sa ajunga la capat. Consecinta? Medicii negrii nu pot prea mai pot practica. mare alor majoritate raman cu o diploma inutila in mana si practica tor soiul de profesii ciudate fara legatura cu medicina. Omul (culmea, chiar si negrii!) refuza sa mearga la un medic negru, pentru ca-l banuieste automat de incompetenta. Cine vrea sa-si puina viata in mainile unui medic ce a facut scosla din mila? S-au incercat toate scamatoriile posibile: De regula la toate clinicile si spitalele sunt afisate pozele tutror medicilor cu calificarile lor si un scurt CV. la fel si pe siter-urile lor. De regula cei de culoare nu era listati sau nu aveau poza. Erau folositi pe post de “suplinitori”. Chestii de genul “Dr. X lipseste din cauza unor probleme familiale urgente, va fi inlocuit de Dr. Y”. Se spera ca odata ce intra medicul negru in cabinet pacientului ii va fi jena sa renunte la consultatie. N-a fost deloc asa. Majoritatea pacientilor nu ezitau sa plece si refuzau sa recunoasca consultatia. Serviciile medicale sunt private si daca pacientul nu recunoaste un anume serviciu medical asigurarile vor refuza sa-l plateasca asa cum nici pacientul nu-l va plati. Clinicile care practicau chestii din astea au ajuns is ele sa dea faliment pentru ca s-ae duce ca fulgerul vorba “they play tricks on you”, iar parcarile lor raman vesnic goale. Au incercat sa-i bage in sistemul de stat prin asigurarile veteranilor, mai ales in vremea lui Obama. Dar si asta e un esec epic. Practic aberatia cu discimnarea poztiva a negrilor la studiile medicale le-a interzis acestora practicarea profesiei de medic. Chiar si celor ce sunt capabili si si-au facut scoala pe bune, petnru ca nimeni na-re de unde sa stie care negru a facut-o pe bune si care a facut-o din mila. N-au cum sa fie cu totii incapabili.

  2. AT spune:

    The Guardian a descoperit o noua oroare a misoginismului: “Not one of the Fortnite World Cup’s 100 finalists was a woman”
    https://www.theguardian.com/commentisfree/2019/jul/29/fornite-world-cup-100-finalists-female-gamer-esports-pro-sexism

    Iata si cum decurge o sedinta de partid in cercurile celor care ne vor salva de aceste plagi ale societatii – cine altii decat socialistii
    https://davidthompson.typepad.com/davidthompson/2019/08/your-hosts-idea-of-hell-4.html

  3. Bogdan B. spune:

    Înțeleg că articolul este de opinie și prin definție opinia nu e corectă sau greșită, e opinie. Dar când autorul se oferă să definească ce înseamnă Q în LGBTQ are șanse mari să greșească fară să adauge mare greutate tezei.

    Tare cred că autoarea articolului franțuzesc este mai aproape de realitatea fotbalului din America decât dl. Lazescu. Faptul că în America te conduce mămica la meci sau antrenament (de unde își trage numele categoria socială ^soccer mom^), faptul că prețul terenului în orașele mari americane descurajează formarea maidanelor care sunt la baza popularitații sportului în țarile mai sărace susțin idea că albii sunt reprezentați în fotbal peste ceea ce e strict justificat de abilitățile lor atletice, cel mai probabil în detrimentul calității sportului practicat. Este pe undeva o problemă. Mai fascinant este că efectele inegalitații dintre americani și cauzele lor preocupă atât de mult opiniile românilor și francezilor.

    • neamtu tiganu spune:

      albii sunt reprezentați în fotbal peste ceea ce e strict justificat de abilitățile lor atletice, cel mai probabil în detrimentul calității sportului practicat.

      Pe linga aberatiile sustinute, cum ca doar la fotbal se merge cu mama, la baschet, atletism, baseball, fotbal american, unde sunt f multi de culoare, se merge cu tata, dovedesti ca habar nu ai nici de fotbal.
      Ar fi suficient sa afli citi mari fotbalisti sunt albi, de ex. Messi, ca sa-ti dai seama de marea timpenie pe care o sustii cum ca acestia, albii, nu ar avea abilitati atletice pt acest sport. Fotbalul nu se bazeaza doar pe calitati atletice, ala e atletism, ci se bazeaza pe multe alte insusiri incl. o anumita doza de inteligenta.

      Si innotul e dominat de albi, ori oceane exista peste tot.

      De fapt asta e esenta rasismului, sa sustii ca anumite rase sunt superioare celorlalte. Eu cred ca nu exista diferente.

    • victor L spune:

      “…faptul ca…” America e criticata pentru selectia in echipa feminina de fatbal, e chiar o discriminare: asa cum e selectia de gresita, sint campioane mondiale. Si nu doar in anul acesta.

    • Mihnea Stangescu spune:

      Ce raspuns ridicol. De parca brazilienii sau argentinienii joaca de mici pe terenuri cu gazon bine intretinute si de aceea sunt asa de talentati la fotbal. De parca nu sunt atatia copii care practica fotbalul pe ulite, pe ciment, pe plaja sau in general pe unde apuca si cu ce apuca (de multe ori si mingea este improvizata sau chiar incaltarile) pentru ca mai apoi sa ajunga niste fotbalisti de mare succes.

      In plus, daca ati sti ceva despre USA ati sti ca tendinta este ca albii sa isi cumpere locuinte in suburbii la o anume distanta de oras, asa-numitele “gated communities” (bineinteles daca au un venit ce le permite asta) pe cand orasele in sine sunt intr-adevar comunitati cu grad inalt de diversitate rasiala.

      Poate ca pur si simplu fetele de culoare sunt mai degraba atrase de alte sporturi mai populare in USA, precum fotbalul american, basketball, baseball ce surclaseaza clar fotbalul clasic dpdv al interesului. Bineinteles, din acest motiv atletii respectivi castiga mult mai mult in medie decat practicantii fotbalului european in USA.

      Cat despre articol, se foloseste de niste exemple provenite din societati vestice (USA, Franta) pentru a ilustra niste probleme. Este foarte relevant sa ne uitam la aceste societati deoarece noi romanii tindem sa copiem multe lucruri din ele, mai ales din USA, indiferent daca acele idei sunt bune sau rele.

    • Ioan spune:

      @Bogdan B. – stati linistit ca nu prea preocupa pe nimeni in Romania si Franta daca barbatul alb din SUA este discriminat sau ba. Francezii au problemele lor ( veste galbene, Renew Europe, etc…) iar noi le avem pe ale noastre ( Veorica, Caracal, legaturile politie-clanuri mafiote…). Acest articol pare mai degraba o incercare de spalare a imginii sifonate a SUA, dupa cele doua atacuri din El Paso ( TX) si Dayton (OH), in preajma vizitei presedintelui Johannis la Washington din 22 august. Imi vine sa plang de mila saracilor barbati americani albi discriminati, nevoiti sa puna mana pe arma si dupa indelungi antrenamente incepute la varste fragede, sa-si faca dreptate singuri. Cum Germania tace din gura, find cu surplusul pe caciula, se va gasi intotdeauna un motiv ( chiar si dintr-un sport nu foarte popular in Europa-fotbalul feminin) ca sa fie adusa in discutie Franta, cea care preseaza spre integrarea europeana si armata comuna si se pune astfel pe curs de coliziune cu administratia Trump. Basca ca i-a invinetit Macron mana lui Trump la strangerea tovaraseasca de mana in urma cu vreo doi ani.
      Mi se pare exagerata incercarea de a justifica populismul in Europa prin paralele cu societatea americana. De pe la Passau ( trecerea dintr Germania si Austria) incoace negrii si musulmanii sunt cam rari, extrem de rari as putea spune. Este greu sa justifici politicle lui Orban si Kaczynski cu scierile unor “ganditori”, sa le spunem asa, nord-americani si cu amnintari despre diluarea civilizatiei europene sub invazia din Orientul Mijlociu si Africa de Nord ( oare cine se face vinovata de dislocarea acestora…). La noi este chiar de ras, cei cativa nefericiti care au ajuns din intamplare sa treaca granita s-au pun pe plans si s-au cerut in Austria macar, daca nu in Germania. Arabii, sirienii, irakienii de la noi sunt ramasi de pe vremea lui Ceausescu cand frecventau Medicina, o duc bine, au afaceri, neveste romance,copii, unii manca porc, beau alcool. Negrii sunt si mai rari, in trecere pe la diverse echipe de fotbal.
      Articolul par4e o contrapondere la articolul doamnei Turcu, ” America legata la ochi!”.

  4. Yoda spune:

    Ati atins un subiect foarte delicat si sunt sigur ca va veti atrage “oprobriul public” din partea SJW. Daca il cititi si il citati pe Victor Davis Hanson (de altminteri un istoric pe care il urmaresc cu mare interes), v-ati pus deja singur eticheta. Daca ii mai pomeniti si pe Thomas Sowell si pe Jordan Petersen… O sa fie intersant de urmarit. :)

  5. CetateanulRoman spune:

    Pur si simplu nu pit sa cred ca este publicat un asemenea articol! Acum cind normalitatea este pusa la zid si mantrele corectitudinii polititce sint recitate continuu, abulic, in orice clipa, cu orice ocazie, mai ales atunci cind nu au legatura cu subiectul!

    Va multumesc pt curaj! Poate usor, usor se mai trezeste lumea pe ici pe colo…….

  6. Hantzy spune:

    Deși in mare parte autorul are dreptate, e imposibil să nu fie remarcat tonul tendențios in care este redactat articolul. Am căutat textul din Le Monde pentru a sesiza mai exact intensitatea cu care este susținută cauza diversității rasiale in echipa feminină de fotbal a SUA. Fie e deja prea învechit, fie nu am eu răbdare suficientă, n-am dat de el. M-as fi așteptat totuși ca un astfel de editorial sa fi fost deosebit de accesat și distribuit, dacă e folosit drept preambul in analiza unei problematici spinoase, în care orice cuvânt este răsucit, reinterpretat și reinventat, conferindu-i-se valențe la care nici oratorul nu s-a așteptat probabil. Am luat deci de conforme afirmațiile autorului privind respectiva compunere din Le Monde și am citit mai departe. Deși antiamericanismul natural francezilor este pomenit fără a înțelege legătura cu contextul, sunt de acord cu autorul in privința celor două “erori grosolane și voite”. Cu concluziile domniei sale nu prea pot fi însă. E drept, egalitatea de șanse in “a face IT” de exemplu este o realitate. La fel și preponderenta personalului feminin in educație și sănătate. Paradoxul este că șeful clinicii , directorul școlii sau rectorul universității sunt aleși, in cele mai multe cazuri, nu din acest personal preponderent, ci dintre “minoritarii” bărbați albi. Exista la diferite niveluri de înțelegere impresia ca liderii nu pot fi aleși decât după acest tipic, care are mai mult in comun cu aspectul exterior decât cu capacitățile manageriale ale candidatului. Era asta dovada competentei dumnealor?! Eu cred ca nu! Putem analiza oricât criteriile după care se fac astfel denumiri sau alegeri, evident este că, dacă acum insistența asupra unei anumite proporționalități în joburile cu funcții bine plătite este eronată, tot eronată era altădată și atribuirea ei apriorica unui bărbat alb, doar pentru că orice alt candidat sau candidată ar fi fost lipsit de șansă.
    Desigur, pentru a conferi o tenta de profesionalism articolului, se reiterează temele și se diagnostichează urticariile provocate de progresism, neomarxism sau Școala de la Frankfurt. Nișa antiprogresismului nu s-a umplut încă, iar obtinerea unei poziții in primele rânduri pare sa fie deosebit de atractivă, ca și specularea neliniștilor celor ce se credeau îndrituiți la funcții de rang înalt doar in baza cutumelor patriarhale, însă disimulate propagandistic sub termenul “competență”. Ori mie îmi vine greu să cred că acest atribut este deținut exclusiv, iar eventualele abateri de la regulă ar fi sortite din start eșecului. E, fără îndoiala, greșita acordarea competentelor programatic, așa cum sugera Le Monde, dar intr-un concern cu zeci, poate chiar sute de mii de angajați este extrem de improbabil ca talentele manageriale sa fie inegal atribuite. Sub acest aspect, introducerea unui criteriu de proporționalitate nu poate deforma rezultatul, ci cel mult poate oferi un mic atuu celor ce altfel ar fi aprioric eliminați de pe lista scurta. Apreciez că, odată depășite prejudecățile manivela de societate, astfel de “recomandări” vor fi de la sine uitate și se va reveni la “competență” ca unic criteriu de evaluare. Depinde însă de formatorii de opinie cât timp ne va lua pentru asta. După un astfel de articol precum cel de față, ceva mai mult.

    • Harald spune:

      @Hantzy – șeful clinicii , directorul școlii sau rectorul universității sunt aleși, in cele mai multe cazuri, nu din acest personal preponderent, ci dintre “minoritarii” bărbați albi.

      Ai cumva și o statistică pe tema asta? Că de hearsay e plină lumea.

      Prima dată când am scris despre femeile majoritare în justiția românească, în urmă cu vreo 10 ani, a fost o indignare progresistă generalizată. Statisticile au demonstrat că erau într-adevăr majoritare.

      • dorin valeriu spune:

        Da, in Romania, si in justitie si in sanatate (ma refer la magistrati si la medici) femeile sunt covarsitor majoritare. Si nu e in regula; sunt anumite pozitii profesionale in care capacitatea fizica si emotionala le dezavantajeaza pe femei, adica le “blocheaza” – pe multe dintre ele – sa depaseasca un anumit nivel profesional. Eu cred ca felul in care sunt gandite la noi examenele de admitere atat la Medicina cat si la Drept favorizeaza persoanele harnice, capabile sa memorizeze si sa reproduca anumite texte si aceste calitati sunt mai frecvent intalnite la femei. Si uite ca, ma refer la medicina,totusi, pozitiile profesionale de varf sunt cel mai adesea ocupate de catre … barbatii minoritari. In justitie n-am observat asta; una din explicatii ar putea fi ponderea covarsitoare a femeilor- magistrat !?

      • IPop spune:

        Exista tone de statistici despre ‘gender gap’ pe diverse profesii. In
        domeniul medical, intr-adevar, femeile sunt foarte putin
        reprezentate la nivel de leadership, desi sunt bine reprezentate
        printre studenti si personal medical de la baza ierarhiei profesionale.

        Uite cateva studii …

        In Marea Britanie, un studiu care acopera vreo treizeci de ani (pana in
        anii 90), concluzioneaza ca:

        “Although there is no evidence as such of a “glass ceiling” for women
        doctors in hospital careers, and the current paucity of women consultants
        primarily reflects historical trends in the numbers of women entering
        medical school, there is evidence in some cases of disproportionate
        promotion that is best interpreted as direct or indirect discrimination.”
        (https://jech.bmj.com/content/54/1/10.short)

        In Spania, un alt studiu retrospectiv (anii 1996-2008), ne spune ca:

        “The significant differences in medical positions held by men and women
        illustrate the ‘leaky pipeline phenomenon’, consisting of a
        disproportionately low number of women achieving leading medical
        positions. The full potential of the increasing number of women
        physicians will not be reached without continuing efforts to
        improve the hospital medicine environment.”
        (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0213911114001095)

        In America, imaginea pare sa fie in mare aceeasi: femei printre asistente si
        in specializari mai putin respectate/remunerate (e.g. pediatrie) si barbati pe
        posturi de conducere si in specializari respectate si bine platite (e.g.
        chirurgie). Spre exemplu, Reuters citeaza o cercetatoare de la University
        of California care argumenteaza ca:

        “Women and minorities face more barriers to getting ahead in their medical
        careers, both early in training and later on”
        (https://www.reuters.com/article/us-health-medical-race-gender-idUSKBN16D2PP)

        Vezi si statisticile citate aici:

        https://www.theguardian.com/commentisfree/2018/jan/14/why-are-there-still-so-few-female-doctors

        Deci sunt de acord cu Hantzy ca nu e de ajuns sa remarci ca sunt femei in
        medicina, daca ce vrei sa arati e ca distributia job-urilor medicale (catre femei
        si barbati) e meritocratica. Pe de alta parte, exista clar progres in integrarea
        femeilor in profesiile medicale, tinand cont ca acum o suta de ani cele
        mai multe scoli de medicina din America nici nu admiteau femei. Dar ideea
        conservatoare ca nu mai e loc de progres — ca acum s-a facut dreptate — e la
        fel de suspecta ca intotdeauna.

        • Harald spune:

          @IPop – o statistică e una din aia cu numere și procente, nu ”un studiu care afirmă că …”

          • IPop spune:

            @Harald: bine-inteles, toate studiile pe care le-am citat afirma si concluzioneaza lucruri pe baza de statistici; uita-te mai bine. Spre exemplu,

            “The female-to male ratio among trainee medical specialists was higher than 1 throughout the study period. After completion of specialist training, the proportion of women with temporary contracts more than doubled that of men. Less than 50% of women achieved permanent positions compared with 70% of men. For permanent non-hierarchical and hierarchical positions, the female-to-male ratio gradually decreased from 0.5 to below 0.2. Although more than 50% of trainee specialists were women, the number of female consultants remained 25% lower than that of men. In 2008, the final year of the study, the percentage of women who had achieved the grade of senior consultant was one-third that of men (29.5% of men vs 10.9% of women; p < 0.0001)."
            (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0213911114001095)

            • Harald spune:

              @IPop – e aceeași mistificare ca și în comentariile lui @Hantzy, nu am de gând să-mi repet fiecare comentariu și pentru tine. Se pare că veniți cu lecții învățate la aceleași cursuri, dar eu te-am întrebat ce experiențe personale ai tu, în materie de discriminări între femei și bărbați.

              Problemele reale sunt cele care apar în viața reală și doar acelea trebuie rezolvate, nu cele predate la cursurile de activism.

          • Dedalus spune:

            De acord. Statistica nu e stiinta, ci doar un instrument ce poate sa sugereze o ipoteza de lucru.

            Sa sugereze o ipoteza, nu sa demonstreze o concluzie.

            In fiecare dimineata imi beau cafeaua. Apoi rasare soarele. Deoaerce in 100% din cazurile cand imi beau cafeaua Soarele rasare, inseamna ca Soarele rasare pentru ca imi beau eu cafeaua :-)))

            • Hantzy spune:

              Nu, Daedalus!
              Chiar și in exemplul tău folosești câteva date: bei cafea in fiecare dimineața, întotdeauna (100%) înainte de răsăritul soarelui. Asta permite oricui să analizeze razultatul studiului, in cazul tău că soarele răsare pentru că îți bei cafeaua. Tot astfel, analizele citate oferă date pe baza cărora poate fi evaluată corectitudinea sau relevanța studiului.
              Dar asta nu e tot. Dacă tu prezumi că analistul este incapabil să ofere concluzia sau ipoteza de lucru corectă, după cum ar rezulta din exemplul tău, atunci am și eu motive să prezum același lucru despre dumneata. Nu am nici mai mic indiciu la îndemâna că dumneata ai avea competente mai înalte in aceasta privința.

    • Adrian B spune:

      “introducerea unui criteriu de proporționalitate nu poate deforma rezultatul, ci cel mult poate oferi un mic atuu celor ce altfel ar fi aprioric eliminați de pe lista scurta. ”

      Orice criteriu altul decat cel de merit va deforma negativ rezultatul. Vedeti articolul despre Fortnite: in calificari ajung jucatorii cei mai buni, nu pe criterii de proportionalitate, fara atuuri artificiale.

      • IPop spune:

        Ideea ca exista standarde clare de merit si ca toate organizatiile
        le recunosc si implementeaza … ideea asta e rizibila, si oricum
        e la fel de ideologica ca negarea completa a ei. De multe ori exista
        mai multi candidati buni pentru un anumit job, iar atunci decizia
        e luata pe criterii arbitrare gen pe cine cunosti, unde ai fost la
        scoala, ce acent ai etc. Nu e ca si cum avem o ‘rigla a meritocratiei’
        cu care putem sa masuram tot candidatii sa vedem care are mai mult
        merit. De ce n-ai lua decizia pe criteriul mai putin arbitar al grupului
        de care apartine candidatul/candidata, in ideea ca ii faci un bine lui/ei,
        comunitatii din care provin (pentru ca devin role-model pentru altii), si
        poate si societatii ca intreg (datorita diversitatii culturale si de
        experienta)?

        In plus, introducerea cotelor/proportionalitatii nu e menita sa anuleze
        meritocratia (atata cata e) ci sa contracareze stereotipuri, implicit-bias,
        nepotism etc. .. care, in multe profesii, afecteaza femeile si grupurile
        minoritare. Jordan Peterson si alti conservatori sunt tare buni sa nege
        existenta patriarhei, opresiunii etc, dar, in schimb, imbratiseaza
        meritocratia de ca si cum ar fi cel mai evident principiu. Nu este!

        • Harald spune:

          @IPop – da. Iar atunci când CV-urile au fost anonimizate, s-a văzut imediat că mai puține femei sunt admise :) adică exista un bias în favoarea femeilor, nu împotriva lor.

          • IPop spune:

            @Harald: Poate ca anonimizarea CV-urilor nu rezolva problema paritatii de gen in organizatii. Oricum, anonimizarea e numai o mica parte din solutie, caci bias-urile puternice apar la interviuri. (Anonimizarea cica functioneaza la auditiile muzicale, ca acolo nu te intereseaza de unde vine candidatul/candidata, ci numai cat de bine canta. Asa ca juriile se leaga la ochi si asculta. Se pare ca strategia a dus la o crestere considerabila a proportiei femeilor in orchestre.)

      • Hantzy spune:

        Adrian B
        Am scris deja ca sunt de acord cu de Lazescu in ce privește erorile “voite și grosolane” din Le Monde. Dar atunci când intr-o companie lucrează 50% bărbați și femei, însă in pozițiile de decizie raportul este de 8:2, atunci suspectez impunerea tacită a unui alt criteriu decât cel al competenței, care ar trebui, intr-adevăr, să fie singurul. Și atunci, pentru a-l contracara cât de cât, găsesc că este bine ca TEMPORAR, așa cum am sugerat in continuare, să fie introdus cel de proporționalitate.

        • Harald spune:

          @Hantzy – e nevoie de o analiza concreta pe caz, nu poti veni cu o poveste inventata ad-hoc. Numele companiei, profesiile angajatilor, structura managementului (i.e. care sunt functiile de decizie pe care le iei in calcul etc.)

          In final, chiar daca respectiva companie e o cooperativa, managementul raspunde in fata actionarilor, nu in fata opiniei publice. Uita-te la rezultatele fenomenale obtinute de Carly Fiorina si Marissa Meyer. Vrei un astfel de management la compania la care esti actionar sau revendici un astfel de management din postura de traitor din bani publici?

    • Mihnea Stangescu spune:

      “specularea neliniștilor celor ce se credeau îndrituiți la funcții de rang înalt doar in baza cutumelor patriarhale, însă disimulate propagandistic sub termenul “competență””

      Sunt convins ca asemenea persoane erau abundente la un moment dat, in anii 60, 70, 80. Lumea s-a schimbat dramatic de atunci, va invit sa luati contactul cu problemele oamenilor tineri.

      In primul rand nu vorbim numai de “functii de rang inalt”, ci aceste cote sunt bagate cu forta de ideologi ai justitiei sociale peste tot. Poate nu vi s-a intamplat dumneavoastra insa eu cunosc destul de multe cazuri in care prieteni aflati pe o traiectorie normala de cariera au fost pusi pe tusa deoarece trebuiau indeplinite niste cote in departamentul academic sau in firma respectiva.

      Si daca vrem sa ajungem la egalitate dintre sexe, am si eu niste intrebari:

      – In primul rand de ce nu se lupta nimeni pentru egalitate de gen la sapat santuri sau constructii sau multe munci grele in care barbatii au o reprezentare de peste 99% ?

      – De ce nu introducem cote de reprezentare in inchisori? daca tot suntem la capitolul USA, iata o statistica a detinutilor in functie de sex:
      https://www.bop.gov/about/statistics/statistics_inmate_gender.jsp
      Folosind logica dumneavoastra conform careia “este extrem de improbabil ca talentele manageriale sa fie inegal atribuite” mi se pare normal ca nici la incalcarea legii sa nu fie talentele specifice inegal distribuite, drept care nu-mi explic de ce sunt numai 7% femei din totalul puscariasilor.

      – Observ ca se creeaza o gramada de concursuri si institutii speciale pentru femei acuma, pentru a incuraja activitatea lor in anumite domenii. Ex: Olimpiade speciale numai de fete, tot felul de cluburi si NGO-uri cu scopul de ajuta femeile sa promoveze in domeniile STEM, etc. Nu ar fi oare o idee buna sa replicam aceste lucruri si pentru baieti/barbati?

      Daca incercati asa ceva in USA veti fi catalogat drept misogin extrem de rapid si atacat imediat de propagandistii “justiei sociale”

      – Nu vi se pare ciudat ca identitatea rasiala sau de gen este considerata suficient de importanta pentru a diferentia un grup din punct de vedere al experientilor, oportunitatilor, etc. dar in acelasi timp aceste grupuri se presupune ca au EXACT aceleasi distributii de interese profesionale si competente precum asa-numitii cis straight white males (aka talpa dracului)?

      – De ce trebuie sa pedepsim copiii si oamenii zilei de astazi pentru pacatele generatiilor trecute? Pentru ca, in esenta, aceste inginerii sociale oribile facute in numele justitiei sociale exact asta fac. Favorizeaza fete in defavoarea baietilor, people of color (dar nu asiatici, ca aia n-au fost oprimati suficient se pare) in defavoarea albilor, etc. Credeti ca aceste discriminari planificate in favoarea grupurilor asuprite istoric va duce catre o societate cu mai multa egalitate sau catre una in care ura tribala bazata pe caracteristici imutabile va creste?

      – Cum va explicati ca asa-numita “gender pay gap” (notiune prost inteleasa) a fost de doar 3.5% in Romania in 2017 spre deosebire de alte tari mult mai civilizate si progresiste precum: Germania (21%), UK (20.8%), Franta (15.4%), Olanda (15.2%), Norvegia (14.3%), etc.? ( https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Gender_pay_gap_statistics )

      • Hantzy spune:

        Mihnea Stangescu, cred ca va scapă esențialul! As putea Răspunde punctual Interpelărilor dumneavoastră, dar am aluneca rapid in afara subiectului. Vorbim chiar de acele funcții de rang înalt, așa cum poziția unei jucătoare de fotbal in naționala unui stat este una de excepție.
        Am scris deja in comentariul meu ca egalitatea de șanse in a ocupa un job oarecare, de exemple “a face IT”, este o realitate. Dar când in sistemul de sănătate lucrează peste 70% femei, dar managerii spitalelor sunt numiți in proporție de 60% bărbați , puteți susține orice , exemplificând cu cazurile particulare ale prietenilor, dar nu mă veți putea convinge ca dintre câteva sute de mii de angajate chiar nu se găsesc destule talente manageriale, a.î. procentul demanageri femei să nu corespundă, măcar pe aproape, celui privind personalul.
        Poate recitiți comentariul meu in aceasta cheie și veți înțelege ce voiam a spune. Cu scuzele de rigoare, nu mă simt in stare să explic mai bine decât am făcut-o deja.

        • Harald spune:

          @Hantzy – vino cu cifrele pe diverse nivele ierarhice si de competenta, nu cu cifra de ansamblu. Poate ai 1.000 de asistente noi, toate femei, dar neurochirurgii nu sunt in majoritate femei si n-or sa lucreze in subordinea unei asistente pe care o pui tu sef.

          Mai exista o problema tipica in sistemul medical, medicii barbati presteaza mult mai multe ore decat medicii femei. Cu cat ai mai multi medici femei, cu-atat ai nevoie de mai multi medici. Crezi ca un medic barbat cu 30 de ani vechime stie mai putina meserie decat un medic femeie cu 10 ani vechime, ca sa o pui pe ea sef?

          • IPop spune:

            Da, Harald, barbatii muncesc mai mult si devin impliniti profesional pentru ca acasa e cineva care are grija de familie. Nu mi se pare ok sa intretinem un sistem care da barbatilor mai multe oportunitati de profesionalizare (pe spinarea muncii domestice — si neplatite — a femeilor).

            • Harald spune:

              @IPop – trebuie analizate cazurile individuale, nu sunt suficiente lozincile. Asta e ca și povestea cu femeile care trebuie să se pensioneze mai devreme fiindcă ele nasc copii. Păi, să se pensioneze mai devreme doar cele care au născut copii, nu și cele care au ales să nu.

              Spitalul trebuie să plătească orele lucrate de fiecare în spital, ce treabă are el cu gospodăria fiecărui individ?

          • Hantzy spune:

            Harald,
            Am mai multe motive să nu intru în jocul tău și să refuz a-ți oferi date.
            În primul rând, tu nu o faci niciodată. Vii mereu cu mituri de genul “Cu cat ai mai multi medici femei, cu-atat ai nevoie de mai multi medici.” sau “Iar atunci când CV-urile au fost anonimizate, s-a văzut imediat că mai puține femei sunt admise” fără a le susține. Ba chiar când unii comentatori ți-au solicitat date, ai devenit obraznic, scriindu-le să-și caute singuri. Ai putea-o face acum și tu. Mai ales că există suficiente date online, așa cum bine spune IPop, căruia /căreia îi mulțumesc pentru intervenții.
            Pe de altă parte, știu că, oricâte date aș oferi, nu vei accepta că nu ai dreptate, lungind artificial diferendul și recurgând din nou la mărunțișuri irelevante, care ne îndepărtează de temă.
            Și, nu în ultimul rând, cam toate comentariile tale fac parte din strategia “gica contra”, deși nu ai argumente. De exemplu, mai sus îmi ceri din nou date despre companii și nume, care să îmi susțină raportul de 8:2, dar apoi chiar tu nu poți aduce decât două exemple, privind o așa zisă lipsă de competență a unor CEO femei. Ambele exemple sunt cam singurele aflate la îndemâna contestatarilor, dar ambele sunt controversate, deci neconvingătoare. În schimb exemple de ceo masculi, care au falimentat afacerile conduse sunt mult mai multe.

      • IPop spune:

        Mihnea Stangescu intreaba “Cum va explicati ca asa-numita “gender pay gap” (notiune prost inteleasa) a fost de doar 3.5% in Romania in 2017 spre deosebire de alte tari mult mai civilizate si progresiste precum: Germania (21%), UK (20.8%), Franta (15.4%), Olanda (15.2%), Norvegia (14.3%), etc.? ( https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Gender_pay_gap_statistics )”

        Buna intrebare. Poate stam asa bine pentru ca salarile in Romania sunt, in general, foarte mici, deci nu e loc de departajare pentru barbati.

        In orice caz, inainte de a ne felicita cu privire la echitatea pietei muncii in Romania, trebuie precizat ca la noi mai putin de 60% din femei sunt ocupate (adica lucreaza sau sunt in somaj temporar), fata de 75% la barbati. Asta ne plaseaza pe locul 5 din coada la indicatorul “gender employment gap”.

        Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=File:Employment_rate_and_gender_employment_gap,_2017.png

  7. victor L spune:

    Antiamericanismul sub orice forma este o moda ce continua in Ioropa: cum sa nu se simta jigniti francezii ca au fost salvati de americani? ori cum sa suporte nemtii ca au fost stopati in elanul lor de aceiasi americani?
    In Romania antiamerianismul intelighentiei este mai nociv ca in Occident

    • JK spune:

      Asta e un verdict definitiv? Poate fi folosit ca sutră la sala de yoga?
      E ca o secure aruncată spre un copac și înfiptă cu coada-n trunchi, de care nu prea s-apropie mulți, de frică să nu se taie.

    • Harald spune:

      @ginel – bărbații au alt mod de a pune problema, comparativ cu femeile. Nu poți face bărbați din femei și nici femei din bărbați.

      La modul general, femeile tind să fie agreabile, răbdătoare și înțelegătoare, chiar și atunci când nu e cazul. Asta nu e vina bărbaților, nici a celor care le angajează, nici a celor cu care discută. Așa sunt ele construite. Poți să le antrenezi pentru 20 de scenarii standard, dar dacă un client le scoate din scenariul standard, recad în amabilitatea, răbdarea și înțelegerea lor.

      Un client necivilizat îți poate face oricând o angajată să plângă, iar dacă vrei ca ea să poată susține conflictul, trebuie de fapt să o susții în permanență, pe tot parcursul conflictului. Ceea ce nu e fezabil în viața reală, că mai ai și altele de făcut. Există însă și situația inversă, când o femeie poate obține mult mai mult într-o negociere cu un client. Articolul de pe Huffpost e tendențios, îți prezintă doar o singură față a monedei.

      În mod normal, o angajată care știe ce face are mereu două variante, uneori spune ”cu ăsta trebuie să vorbești tu, fiindcă pe mine n-o să mă ia în serios”, iar alteori spune ”cu ăsta mai bine vorbesc eu, că știu cum să-l iau. Tu ai să devii agresiv și ai să te cerți cu el”. Dar lucrurile astea le știe o femeie adevărată, nu o puștoaică cu aere și pretenții.

      Firmele cu agendă progresistă au tendința de a uniformiza angajații, cu aceleași cerințe și criterii de performanță pentru toți, iar asta e o inepție în sine. Există o mulțime de lucruri pe care femeile le fac mult mai bine decât bărbații, așa că ele trebuie să aibă ocazia să facă tocmai acele lucruri, nu altele.

      • IPop spune:

        Harald, recunosc marca Jordan Peterson din primele doua paragrafe. Intr-adevar, e plauzibil ca femeile sunt mai agreabile, in medie. Si exista studii sa ateste teza asta. Dar mergi prea departe cand spui ca “Un client necivilizat îți poate face oricând o angajată să plângă, iar dacă vrei ca ea să poată susține conflictul, trebuie de fapt să o susții în permanență, pe tot parcursul conflictului.” Ideea ca femeile sunt mai emotionale (‘plangacioase’, ‘slabe’ etc) e profund gresita. Femeile si barbatii simt cam aceleasi emotii dar sunt incurajate de societate sa si le moduleze/controleze diferit. Te invit sa citesti/asculti psihologi care au studiat serios problema (e.g. Marianne La France) inainte sa mai faci generalizari din-astea.

        • Harald spune:

          @IPop – eu relatez experiențe personale și te invit să relatezi tot experiențe personale, nu lozinci feministe. Câte femei ai angajat și pe ce posturi?

    • Harald spune:

      @IPop – Ideea ca femeile sunt mai emotionale (‘plangacioase’, ‘slabe’ etc) e profund gresita. Femeile si barbatii simt cam aceleasi emotii dar sunt incurajate de societate sa si le moduleze/controleze diferit.

      Da, asta e baza filozofiei post-moderniste, totul e construct social. Așa că promitem același lucru pe care promiteau comuniștii, crearea omului nou. Comunismul e astăzi mort și îngropat, cu excepția câtorva zombies gen Cuba sau Coreea de Nord, dar noi n-am învățat nimic din asta, noi ne propunem iarăși să construim o lume mai bună și mai dreaptă, eliminând diferențele dintre bărbați și femei și închinându-ne la persoane disfuncționale în toate culorile curcubeului.

      În realitate, exact ca și în cazul comuniștilor, e vorba doar despre putere. Despre dorința de a deține puterea ca scop în sine, fără a avea și competența exercitării ei. Așa că inventăm obiective aberante, stabilim clasele oprimate (minoritățile de orice fel) și stabilim clasa opresoare (bărbatul alb, creștin și heterosexual) și trecem la distrugerea societății, la fel cum au procedat și comuniștii.

      Ei, odată ajunși în punctul ăsta, ar cam fi o mică problemă: de data asta societatea e vaccinată, știe la ce să se aștepte. Iar dacă unii dintre noi n-au înțeles nimic din Războiul Civil din Spania sau din soarta republicilor sovietice create la Berlin, la Munchen sau la Budapesta în 1918, lecția va trebui predată din nou. Deci, ca să-l citez pe cpt. Sullenberger: ”Brace for impact!” :)

  8. clencix spune:

    A favoriza o comunitate înseamnă deja o discriminare, o recunoaștere a unei dizabilități a ei de a-și vedea singura de competiția libera cu celelalte comunități. Orice favorizare dezechilibrează competiția libera, care urmărește numai meritele, nu aspecte colaterale (sociale – socialist – comuniste). A condiționa componenta unei echipe în competiție de alte criterii decât performanța în profesia în care se concura duce la dezavantaje ale echipei în concursul concurențial.

  9. PAFI spune:

    Bine ca ideile astea au aparut dupa WWII, daca apareau mai devreme Hitler ar fi castigat razboiul. Cred ca vor fi abandonate cat de curand, rezultatele acestei politici sunt deja contestate de o buna parte a populatiei.

  10. amicu spune:

    “Progresisti”? Ce e progresist la o persoana care sustine ca rasa si genul trebuie sa primeze in fata competentei? Mai degraba idioti rasisti si discriminatori aflati temporar in mare voga in unele tari vestice.

  11. Radu spune:

    S-a demonstrat stintific ca in functie de sex exista anumite talente/competente care conduc la succes in anumite domenii. Negarea acestei concluzii precum si a faptului ca societatea actuala este derivata din patriarhat sunt baza discriminarii pozitive.
    Problema mea e sa nu ajungem atat de pozitivi incat sa revenim la egalitatea din comunism incercand sa reparam inegalitatea din civilizatia vestica!

  12. Ovidiu spune:

    Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat sunt mutual contradictorii. Nu poți s-o ai pe una decât în detrimentul celeilalte. Spre deosebire de stânga clasică, liberală (în context american cel puțin), stânga actuală, postmodernă și anti-liberală (sau iliberală) a decis să promoveze cauza egalității de rezultat. Iar chestia asta se numește “progresism”.
    Nu știu dacă e vorba de un puseu de cretinism acut (caz în care am mai avea o șansă, căci un puseu poate și trece) sau asistăm în fapt la sfârșitul inexorabil al civilizației occidentale. Viitorul ne va spune…

  13. Goe spune:

    Femeile se concentrează mai ușor la a toci subiecte de examen și intră mai ușor pe posturile de judecător, mai rar de procuror. Pentru profesarea avocaturii mulți preferă un avocat bărbat. Iar ca să te faci cunoscut e chestie de fler, sau de relații, adică implicare nu 9 to 5 ca la stat.
    Spre deosebire echipa masculina a Franței conține exagerat de mulți negri, unde-i diversitatea și reprezentativitatea acolo? Pe de alta parte, SUA au pus un președinte negru, Franța încă nu au avut un lider amintibil negru. (femei pe posturi înalte sunt în țările nordice, Germania, UK, Noua Zeelanda, Croația, chiar și Moldova și din păcate România).

  14. Ovidiu spune:

    Pentru a înțelege mai bine postmodernismul filozofic și politic, vezi Stephen Hicks – Explaining Postmodernism In 2018

  15. John Doe spune:

    Probabil ca o sa surprinda pe unii pozitia mea, insa nu cred in alocarea de “cote’ in orice fel de loc pentru minoritati, inclusiv la admiterea in invatamantul superior. Nu de alta, insa un astfel de sistem dezavantajeaza niste barbati sau chiar femei care au muncit la greu pentru a ajunge unde sunt si ar fi sariti din schema de candidati care pur si simplu nu au calitatile necesare.

    A citi prea mult in contributia unor minoritati intr-un domeniu sau altul este a cauta cearta cu lumanarea. Ceea ce cred eu este asigurarea egalitatii de sanse pentru toti, si dupa aceea competitia libera sa isi faca treaba ca cei mai buni sa reuseasca, si nu pentru motivul ca sunt colorati intr-un anume fel, se roaga in alt fel sau merg in dormitor cu o persoana de acelasi sex.

    Nu de alta, insa am vazut pe pielea proprie sistemul abuzat cand cotele vin impuse de oameni care au stiut cum sa manevreze sistemul.

  16. Claudia spune:

    Doua chestiuni. 1. Articolul este impartial. Sowell si Peterson sunt conservatori puri si viziunea pe care o prezentati este de dreapta. Nu stiam ca Hotnews si Contributors promoveaza o viziune de dreapta. Nu ca ar fi o problema, dar daca nu este asa, ar trebui sa prezinte si viziunea liberala in egala masura. 2. Stiulul de scriere este nestructurat. Scrieti alambicat, faceti trimiteri la autori si texte, sariti de la un subiect la altul. Nu am inteles exact care este ideea principala pe care vreti sa o transmiteti. Redactia ar trebui sa faca o treaba mai buna la editarea textelor. In rest, un inceput bun pentru a aduce in vizorul publicului teme de interes social.

    • Harald spune:

      @Claudia – pe Sowell nu-l știu, dar Jordan Peterson nu e conservator pur, la el e vorba despre găsirea / prezentarea soluțiilor recomandabile pentru societate. Are chiar secvențe în care explică detaliat de ce e neapărată nevoie și de stânga în societate.

      Singurul conservator pur pe care-l știu este comentatorul @Josef Svejk, are toate caracteristicile unui conservator autentic, din naștere. Jordan Peterson este mult diferit, vizibil mai spre centru.

    • AT spune:

      Comentati si la articolele liberale ca sunt impartiale (sic), sau sunteti la fel de impartiala si dumneavoastra?

      • Claudia spune:

        Bineinteles ca le comentez in aceeasi masura. Vorbim de buna igiena in scriere si mesaj, mai ales cand vine de la mass media. Sau trebuie doar sa accept sa imi fie bagate pe gat in jos opinii impartiala fara a-mi fi prezentata si cealalta parte a monedei? Cat despre Peterson, intreaba-i pe americani daca e conservator sau nu. Ca noi vorbim de corectitudine politica fara sa cunoastem contextual.

  17. adi spune:

    Daca dna respectiva a facut acea remarca, aveti dreptate. Vad exagerari de genul asta si cand e vorba de Meghan Markle care, in opinia fanilor ei, nu poate fi criticata pentru nimic, iar criticii ei sunt invariabil rasisti.
    Dar si dvs. exagerati la fel de mult ca ea. Femeile inca trebuie sa lupte pentru niste drepturi banale.
    Exemplu aleator: Japonia zilelor noastre unde a fost recent un scandal in care oficiali au recunoscut ca intentionat au falsificat notele candidatelor pentru a nu fi admise.
    Inainte de a fi majoritare in educatie si sanatate (poate daca numarati infirmierele si asistentele), femeile au dus o lupta dura pentru a putea profesa ca medici. Pare greu de crezut? Mai intai le-a fost sistematic refuzat dreptul de a urma facultatea de medicina, apoi stateau separate prin paravan de colegii barbati pentru a nu le rani sensibilitatile. Vorbesc de femei albe , din familii cu posibilitati. Probabil femeile de culoare n-ar fi fost primite nici sa treaca pragul. In Franta acum cateva sute de ani femeile erau amendate daca practicau medicina si riscau chiar inchisoare.
    Dar vedem si zilele acestea cum gandesc barbatii romani din Politie cand e vorba de sechestrare si viol, ce sa ne mai miram.

  18. FLORIAN D. MIREA spune:

    Agenda “progresista’” reduce tot amai agresiv democratia, drepturile si libertatile cetatenesti. Comunismul a pus in catuse intreaga societate in numele unei clase sociale, care nu era singura pe lume, folosind un fals criteriu al majoritatii. Neocomunismul progresist a descoperit ca societatea poate fi incatusata si in numele minoritatilor, in ajutorul carora sunt chemati imigrantii de pe alte continente si de alte rase.

  19. adi spune:

    Femeile astea pline de drepturi, care atunci cand reclama un viol, politia le spune hai, ca si tie ti-a placut, am vazut noi pe geam, va stim noi pe astea tinere. Da, au atatea drepturi, saracii barbati nu stiu cum mai pot traversa strada in siguranta.
    https://www.libertatea.ro/stiri/dramele-luizei-si-alexandrei-sunt-efectul-unui-lant-de-violuri-nepedepsite-la-care-politia-magistratii-si-comunitatea-din-caracal-sunt-complice-inca-din-2012-2718544

    • Harald spune:

      @adi – atunci poate de la asta ar trebui să începem îmbunătățirea situației femeilor, nu de la aiureli cu gender pay gap.

      Traficul de persoane și rețelele de prostituție afectează în mult mai mare măsură femeile, ele chiar ajung adesea în postura de victime, în timp ce proxeneții sunt în imensa lor majoritate bărbați, iar polițiștii și procurorii corupți sunt și ei în majoritate bărbați.

      Ăsta e unul din exemplele tipice în care problemele reale ale societății românești sunt ignorate, iar activismul vine cu aiureli copiate din vest. Da, există o mulțime de femei casnice în RO, exact cum arată @IPop mai sus. Dar cred că e mai important de rezolvat situația femeilor victime ale prostituției forțate decât situația femeilor casnice.

  20. adrian spune:

    To ceea ce nu le place conservatorilor e political correctness.

    Given that history, it was surprising to hear right-wing intellectuals in the 1990s using the phrase “politically correct” to disparage students and professors who advocate multiculturalism and are willing to confront racism, sexism, or homophobia at the university. Yet it is not uncommon, for example, for right-wing critics to accuse students (or other professors) who insist that women’s voices or the voices of people of color be included in the curriculum of making rigid, oppressive demands that infringe upon academic freedom.

    The implication of these accusations is that people calling for compliance with antisexist and antiracist education today are similar to the Communist party hard-liners who insisted on compliance with the “correct” line on the Hitler-Stalin pact. It is a clever ploy on the part of neoconservatives, a number of whom were former Comunist Party members and know how the phrase “politically correct” was used in the past, to insinuate that egalitarian democratic ideas are actually authoritarian, orthodox, and Communist-influenced when they oppose the right of people to be racist, sexist, and homophobic.

    The accusation of being “politically correct” is a weapon used by right-wing professors, and publicized by conservative media critics, to protect themselves against criticisms of their own biases by students or other, usually younger, professors. It is a way of diverting the issue of bias within the university to issues of freedom of speech without acknowledging that the right to question professorial authority is also a free speech matter.
    http://muse.jhu.edu/article/243912

    • Josef Svejk spune:

      Pentru cultura dumenavoastra generala, “corectitudinea politicia” provide de la Mao Tzedun.

      In 1934 invatatorul, transformat peste noapte in strateg militar genial, a propus o miscare ce s-a dovedit dezastruoasa pentru comunistii chinezi. Mutarea armatei rosii chineze din centrul Chinei in nord-vestul ei trecand prin teritorii controlate de nationalistii cnhinezi. La sfarsitul marsului peste 90% din efectivele aramtei rosii chineze pierisera. Inclusiv cei doi copii ai lui Mao. Cum exista riscul ca Mao sa-si piarda sefia partidului el a recurs la o manevra inteligenta: Anumite subiecte au fost total interzise in discutiile de partid spre a se pastra “coeziunea partidului”. Subiectele interzise erau decise de ideologul sef al partdiului, ce era mana-n laba cu Mao.

      Odata ce a inteles valoarea insestimabila a “corectitudinii politice” Mao a utilizat-o toata viata. Ea a iesti din nou pregnant la suprafata in a doua jumatate a anilor ’60 cand Mao a lansat “revolutia culturala” ce a ravasit China pana la moartea sa din 1976.

      “Revolutia culturala” a starnit admiratia a nenumarati degenerati si idioti ingeniosi din lumea umanioarelor din universitatile vest-europene si americane. Multi leftarzi dezamagiti de “imburghezirea” URSS s-au convertit atunci la “maoism” preluand desigur si si corectitudinea politica la pachet curestul gargaunilor lui Mao. Idiotenie ce iata ca a prosperat pana-n zilele noastre. E de altfel o conditie a supravietuirii acestor scursori. E evident ca sunt incapabili sa sustina o discutie argumentata si atunci interzicerea pur si simplu a subiectelor unde nu au sanse de success e unica solutie. totul e sa-si gaseasca idiotii care sa-i crada. Si dupa cum putem vedea, inclusiv pe acest forum, ei sunt puzderie…

      • hanu spune:

        E de inteles, sunt multi idealisti care nu au trait pe propria piele binefacerile comunismului (sau au fost printre profitorii regimului).

        Dorinta naturala a oamenilor de dreptate, de a tine partea celui slab, a celui oprimat, compasiunea, a fost magistral deturnata de teoreticienii rosii de rit nou:

        Nu sexismului = barbatii sunt toti niste potentiali agresori sexuali
        Nu rasismului = e randul albilor sa sufere
        Nu homofobiei = am ajuns sa lasam copii de cativa anisori sa-si determine sexul…

        This will end in tears… ceva deviere va avea probabil loc, nu se stie inca pe care dintre extreme… sunt ele oare atat de diferite?… In fond ambele se reduc la tirania statului si tirania unei identitati.

  21. idealogul spune:

    Darwin “On the Origin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life” adica supravietuirea celui mai eficient si competent.
    URSS si satelitii comunisti nu au supravietuit datorita ineficientei abisale. Fabricile nu erau construite si nu functionau pe criterii economice ci pe baza de Marx, Lenin si cine era mai tare in partid.
    Acum vad ca si America a luat-o pe aceeasi cale. Nu ne intereseaza eficienta si competenta.
    Ne intereseaza progresismul cu orice pret, lupta cu incalzirea globala, drepturile LGBTQZEGFERRVSDARET, lupta impotriva rasismului (la mitingurile rasistilor apar deobicei cam 10 membri KKK si vreo 10.000 antifa), lupta pentru drepturile tuturor minoritatilor care pot fi inventate (desi femeile reprezinta majoritatea – but who care?), white privilege, manspeeking, manbossing etc. etc.
    Cei care sunt barbati si citesc aceasta postare. Aveti grija cum stati pe scaun. Puteti jigni foooooarte grav o femeie prin modul in care stati pe scaun. Sa va fie rusine ca nu ati luat in considerare acest lucru.
    Oricum America se pare ca si-a depasit termenul de garantie si a inceput sa se imputa. O voi regreta dar istoria nu iarta.
    Nimeni nu poate castiha in lupta cu gravitatia si cu eficienta.
    Chinezii au inteles asta. Au lasat comunismul deoaprte si s-au pus pe treaba. In schimb in America toata lumea este insedinte de partid- adica de indoctrinare.
    Am citit ca toate cadrele universitare americane care nu sunt de culoare vor primi obligatoriu cate un mentor respectiv un cetatean de culoare. Cam cum era pe vremuri in URSS cand pe langa fiecare ofiter militar de cariere era in spatele lui un activist de partid cu pistolul la sold.
    La Google, APPLE, Facebook si toate mariel companii americane se tin sedinte unde albii sunt fortati sa isi faca autocritica pentru ce au facut rau acum 4 milioane de ani stramosii lor – sau iti pierzi slujba.
    Asta e o metoda foarte buna de a elimina angajatii ineficienti??!!!
    Apropo cineva pe aici a spus ca daca se mai adauga cateva criterii in plus pe langa cel al eficientii si competentei nu se distorsioneaza cu nimic promovarea valorilor. HA HA HA HA HA?!
    Da si marmota invelea ciocolata!?
    Ne asteapta vremuri interesante si dureroare.

  22. Dedalus spune:

    @Hantzy

    Nu mi-ati infirmat exemplul :)

    Cauzalitatea este una, corelare este cu totul altceva.

    Multe marimi pot corela, chiar foarte puternic, fara ca intre ele sa existe o relatie de cauzalitate.

    In statistica povestea asta e supercunoscuta. Ca si irelevanta mediei. :-)

    Doar ca suntem atat de bombardati cu astfel de corelatii prezentate drept cauzalitate, incat am inceput sa credem ca e adevarat. Orice lucru repetat suficient capata valoare de adevar, ar spune un propoagandist istetz :-)

    Ca sa nu lungim postarile pe aici, va recomand sa va informati despre irelevanta corelatiilor si a mediei in studiile stiintifice. Va fi destul de laborios pentru ca astea doua idei preconcepute sunt ultrautilizate pentru a lua bani publici pentru tot felul de “cercetari” – de valore nula, dar usor de facut (si chiar de falsificat, cateodata).

    In scolile serioase insa, ce am spus eu mai sus reprezinta baza indemanarilor de cercetare stiintifica. Care scoli serioase, numai prin Romania nu se mai gasesc, din pacate.

    • Hantzy spune:

      Daedalus, dar nici nu îmi propusesem să infirm exemplul. Dimpotrivă!
      Se postuleaza că înainte ar fi fost competența criteriul numirilor in funcțiile de rang înalt, dovada fiind bărbații albi majoritari in aceste funcții. Acum se reclamă înlocuirea competenței cu justiția socială, iar “dovada” este tocmai diminuarea raportului favorabil bărbatului alb. Pentru că niciodată nu a putut fi stabilită o relație de reciprocitate între bărbatul alb și competentă, ele se afla de fapt in aceeași relație precum cafeaua dumitale și răsăritul soarelui.;)

  23. hanu spune:

    Dupa ce au realizat esecul absolut si catastrofal al marxismului economic in URSS et al., respectivii idealisti si-au trecut ideile peste gard in sfera sociala, intuind corect ca cel mai bun loc pentru indoctrinare sunt scolile, pentru ca au de-a face cu minti maleabile si usor de indoctrinat.

    Oamenii nu au fost, nu sunt si probabil nu vor fi niciodata egali. Sigur, pot avea drepturi egale, oportunitati “egale” insa garantat rezultatul va fi diferit. Nu suntem roboti, masini, nu suntem Omul Nou mult visat de teoreticienii rosii.

    Politicile gen affirmative action sunt daunatoare, falimentare si nu ajuta pe nimeni, in afara unor politicieni lipsiti de scrupule. Se poate ajunge la cazuri grave de discriminare pe baza de rasa, adica exact contrarul rezultatului scontat.

    Ce este intr-adevar ingrijorator e faptul ca in contemporaneitate Statele nu au fost teren de lupta pentru ideologii. Cetatenii SUA sunt asadar in mare parte virgini pe acest front si e posibil sa doreasca sa invete pe pielea proprie. Singura problema e ca asta va avea mari consecinte si pentru restul lumii…

  24. idealogul spune:

    Poti sa te ascuzi cat vrei dupa cuvinte cauzalitate, corelanta blablabla.
    Pe vremea comunistilor nu conta competenta ci dosarul de la partid. Daca nu aveai origini sanatoase nu aveai nici o sansa. Cei mai destepti profesori universitari au fost trimisi la munci necalificate de comunisti deoarece nu aveau origine sanatoasa. Si multi tineri talentati nu au fost adminisi la facultate deoarece parintii erau chiaburi. Adica ca sa iti spun direct existau alte criterii mai importante decat competenta.
    Eu lucrez in IT. Eu am facultate si master dar cunost pusti care nu au terminat liceul si care lucreaza in IT si castiga mult mai bine decat bine. Pentru ca sunt mult mai talentati decat mine. Majoritatea nu e interesata de diplome, sex, rasa, gen, culoarea pielii etc. etc.. Toti sunt interesati de ce esti in stare sa faci cu adevarat. Asta a facut America sa fie Great.
    Acum insa in America au aparut criterii mai importante decat competenta. Exact ca in URSS daca au de ales intre un barbat supercompetent si o femeie mediocra vor alege femeia daca vine cineva si face scandal ca nu sunt 50% femei in companie.
    Din puctul meu de vedere pot fi si 100% femei doar sa fie cele mai competente.
    Cand ma duc la doctor nu caut un barbat ci ma intersesez care e cel mai bun in functie de boala pe care o am.

    Poti sa bati campii cat vrei despre cauzalitate si corelatie. De cand este lume si pamantul societatile care au promovat valorile au prosperat iar cele care au promovat reguli artificiale de promovare au luat-o la vale.
    Bineinteles ca nu exista perfectiune, intotdeauna va exista un grad de nepotism, coruptie etc. in promovarea indivizilor valorosi dar cand se renunta pe fata la acest criteriu si se pune in capul de listei criterii de promovare cum ar fi sexul atunci e cam gata – ai soarta dinozaurilor.
    Restul e gargara.

    • Harald spune:

      Atingeți în comentariu și o parte a problemei pe care nu o prezentați explicit: promovarea non-valorilor s-a făcut și când toți candidații disponibili erau bărbați. Tocmai asta a dat apă la moară activiștilor, diferența între non-valorile bărbați aflate în funcție și femeile capabile să ocupe acea funcție era de fapt în favoarea femeilor.

      Am mai avut un comentariu pe tema asta:

      La modul ideal, ierarhiile din societate ar trebui să se bazeze pe competență. Însă orice ierarhie ajunge inevitabil coruptă, mai devreme sau mai târziu, astfel încât trebuie reformată din când în când. Problema e că sub pretextul reformării, ierarhia domeniului respectiv e adesea confiscată cu totul, iar puterea conferită de acea ierarhie ajunge exercitată discreționar și iresponsabil, cu consecințe mult mai grave decât coruperea ierarhiei, care se manifesta înainte de ”reformare”.

      http://www.contributors.ro/economie/teoria-monetara-moderna-%c8%99i-romania/#comment-384746

    • Hantzy spune:

      Human Resources
      Ajuns in fata companiei, isi parca limuzina pe locul “generalului” si astepta cateva momente inainte de a opri motorul si a deschide portiera. “Generalul” era in concediu, iar dupa preluarea unui pachet de 15%, el devenise al doilea om in companie. Astazi insa era primul, asa ca locul de parcare al “generalului” il putea accede fara probleme. A muncit insa mult pentru a ajunge aici, dar nenumaratele ore suplimentare si delegatiile in strainatate l-au costat afectiunea copiilor. Acum ei si-au facut rostul lor si vorbesc la telefon doar de zilele de nastere. Cu Mareike au insa o relatie apropiata, ea petrecand saptamani in sir cand la unul, cand la celalalt, pentru a avea grija de nepoti. Sunt insa peste douazecisinoua de ani de cand face asta: a renuntat la slujba, pentru a creste copiii si a-l degreva pe el de sarcinile casnice. Astazi nu este decat continuarea naturala a obisnuintei ei de aproape trei decenii. Lui nu prea i-a convenit cand a plecat ultima oara, dar intelegator cum este, a acceptat. Reflectand la acest aspect, realiza ca iar uitase sa isi ia camasile si costumul de la curatatorie: de trei zile venea la serviciu cu aceeasi camasa. N-a mai indraznit sa ii ceara Claudiei sa treaca pe acolo, dupa cele intamplate saptamana trecuta. Claudia era secretara lui de peste trei ani si o aprecia, cu adevarat, mult. Foarte mult! Dar nu a putut trece peste interesele companiei si sa accepte CV-ul fetei ei, Diana. Degeaba i-ar fi explicat atunci de ce a decis astfel, Claudia n-ar fi inteles. E si greu pentru o mama sa inteleaga cum chiar fiica ei, proaspata sefa de promotie in Information Technology, a fost respinsa in favoarea unor doi fosti colegi, ce nu avusesera nici pe departe rezultatele ei. Adevarul e ca si el ar fi preferat-o pe ea pentru capacitatile profesionale, doar o stia dezghetata si iscoditoare, de cand venea sa o viziteze pe mama ei in anticamera. Existau insa doua impedimente. Pe de o parte la “Software” bugetul disponibil era doar pentru doua posturi vacante, iar ca sa o angajeze pe Diana, ar fi trebuit sa renunte imediat la Thomas, un tip medocru, dar constiincios, cam simplut dar ferm convins ca cei 15 ani de serviciu ii confera suficiente competente pentru a nu se teme de vreo reducere de personal. Daca ar stii el ca este deja pus pe lista rosie …
      Se apropie cu pasi masurati de cladire, o reusita arhitectonica realizata de fiica “generalului” in urma cu cinci ani, la scurt timp dupa absolvirea studiilor. Cu banii castigati astfel, ea isi deschisese apoi un birou de arhitectura in centrul universitar si n-a mai trecut pe aici. Mai bine asa! Era oricum prea independenta pentru o companie dintr-un oras satelit. “Generalul” a regretat alegerea ei, dar el, ca Director HR, a apreciat-o. Evident, doar in sinea lui!
      Prin glasswandul fumuriu se vedea miscare, ca de obicei imediat dupa pauza de dimineata, si incerca sa distinga silueta Claudiei, pentru a evita o intalnire frontal cu ea. De o saptamana juca teatru, incercand sa o evite. Dar era spre binele ei, incercand astfel sa o crute de socul aflarii motivului pentru care a respins dosarul fetei. Cum sa inteleaga ea, ca mama, realitatea ca o femeie nu poate fi prima optiune pentru un job specializat, intr-un department lucrativ al companiei?! Fetele sunt, intr-adevar, bine pregatite si silitoare, iar de capacitatile astea ar avea nevoie mai mult decat de “geniile” masculine, care streseaza uneori superiorii cu intrebari stupide, in inversunarea lor de a redescoperi roata. Dar o femeie aduce cu sine prea multa impredictibilitate. Diana e tânara, iar in IT lucreaza alti tineri. Riscul ca ea sa se indragosteasca, sa se marite, iar interesele companiei sa fie intrecute de prioritatile familiale e mult prea mare. Unde mai pui ca ar putea sa ramana insarcinata intr-un an sau doi. Un barbat nu e niciodata gravid si, cu putine promisiuni, il poate fideliza astfel incat el sa aseze interesele companiei inaintea celor personale. Tinerii sunt atat de naivi doar! Stie de cand fusese si el tanar si naiv. Seful ii oferise sansa unei avansari rapide, dar asteptase din parte lui loialitate totala. Asa ca a vorbit cu Mareike sa renunte la job-ul ei. Si asa au trecut la diviziunea sociala: Ea sa munceasca, El sa aduca banii.
      Pe de alta parte Diana e prea calculata, greutatile finaciare ale Claudiei si-au spus cuvantul. Dupa divort, Claudia a revenit in orasul natal si a cautat o slujba full-time. Desi este supracalificata pentru un astfel de job, a acceptat sa fie secretara pentru a-si intretine fiica la facultate. De fapt, asta a fost si motivul pentru care a preferat-o pe Claudia, dar si pentru care a renuntat la Diana. Claudia avea nevoie de credite pentru locuinta si studiile copilei, deci ar fi acceptat orice, dar Diana poate locui inca o vreme la Claudia, isi va cumpara vreun Aygo ieftin, nu va face datorii si deci nu e atractiva pentru un angajator. Altfel este un barbat. Odata ce da de bani, isi cumpara vreun Muscle-Car pe care il boteste dupa vreo agapa si ramane pe datorii. Unul ca asta are nevoie de un job ca de aer. Sa ii spuna oare astea Claudiei?! Pe orice alt angajat stie sa il abureasca, dar cu Claudia va fi greu. Doar ea este cea care face prima filtrare a dosarelor de personal, cea care, doar in trei ani de cand lucreaza pentru el, i-a invatat tabieturile si criteriile, astfel incat, desi intrarile de dosare se inmultisera, pe masa lui ajung tot mai putine. Iar acum poate savura si el serile lungi, fara a mai sta afundat in dosare ca altadata. Pacat ca Mareike e tocmai acum la copii, ambii stabiliti pe coasta de vest! Dar Claudia nu doar ca i-a invatat ritualurile, a inceput chiar sa simta ce isi doreste. De exemplu, anul trecut i-a facut o rezervare superba pentru un Safari in Africa de Sud, oferindu-i ocazia sa fie o saptamana intreaga cu Mareike. Trebuie deci sa fie foarte atent cum ii motiveaza Claudiei repingerea dosarului Dianei. Nu o poate pacali, dar are un as in maneca: din ianuarie va aparea un nou post temporar la contabilitate. Odata cu cresterea numarului de angajati, “generalul” a decis sa faca propriul serviciu de calcul al lefurilor, asa ca noul soft trebuie instalat, scolarizat si supravegheat o vreme. Un job de sase luni oferit Dianei l-ar curata in ochii Claudiei. Ideea asta geniala i-a venit atunci cand a remarcat raceala Claudiei dupa ce respinsese dosarul.
      Apasa clanta si intra in anticamera biroului. Claudia vorbea la telefon, amabila si politicoasa cum o stia dintotdeauna. Mormai un salut si, aruncandu-si lodenul pe cuier, trecu in birou. Cafeaua fierbinte il astepta pe birou, iar laptop-ul era deschis la ordinea de zi. Desavarsita secretara era Claudia! Se pare ca a depasit momentul neplacut, asa ca se hotari sa isi motiveze decizia in fata ei. Tocmai intinsese mana spre interfon, cand Claudia ciocani si deschise usor usa biroului. Ii facu semn sa se apropie, dar nu stia cum sa inceapa. Sesizand dilema sefului, Claudia ii spuse:
      “V-am luat camasile si costumul de la curatatorie si l-am trimis pe sofer sa vi le duca acasa. Una din ele este in vestiar, sa o purtati daca doriti.”
      “Multumesc mult!” ii raspunse, surprins ca ea stia de asta.
      “Am banuit deja ca nu mai aveti camasi calcate, de vreme ce de trei zile nu ati mai schimbat-o” completa ea. E zambi doar, putin jenat, si incepu:
      “Claudia, trebuie sa iti marturisesc ceva. Saptamana trecuta am respins un dosar, cred ca stii deja la ce ma refer …”
      “Desigur, dar va inteleg! Stiu ca, desi silitoare si performanta, altele sunt criteriile care sunt primordial. Lucrand in bransa, nici nu am avut asteptari prea mari, desi am sperat intr-o exceptie. Diana va intelege si ea peste o vreme.”
      Realiza in acel moment minciuna Claudiei: in sinea ei desigur nu putea accepta, dar nici nu putea sa il acuze. Pana la urma job-ul ei era in mainile lui. Pentru a-i dovedi ca incearca sa le ajute, se hotari sa-I ii spuna despre vacanta de la contabilitate. Dar Claudia nu-l lasa sa vorbeasca, luandu-i-o inainte:
      “Diana a primit acum gestiune la magazinul de pantofi unde lucra intre semester, asa ca deocamdata castiga niste bani. Dar pentru CV-ul ei trebuie sa lucreze in bransa, asa ca am o mare rugaminte: din auzite stiu ca din ianuarie va fi un nou post la contabilitate. E un post pe termen limitat, dar e mai bine decat nimic. Isi poate Diana depune dosarul pentru postul respectiv?“
      „E ca si angajata!“ ii spuse el, multumit ca scapase atat de usor. „Ma bucur insa mai ales sa constat ca intelegi situatia mea. Pentru compania noastra este decisiv ca in departamentele lucrative sa fie angajati barbati. Asta e criteriul primar si se bazeaza pe experienta de mai multe decenii. Fetele sunt mai potrivite pentru relatiile cu publicul, pot zambi chiar si atunci cand le este greu. Competenta este doar o lozinca fluturata de feministe si de idealisti cu capul in nori. Pentru insideri precum suntem noi, cu picioarele pe pamant, este evident ca barbatii sunt prima optiune pentru slujbele bine platite. Ma bucur sa stiu ca esti de partea mea!”
      Claudia zambi usor, apoi ii spuse ca “generalul” va reveni maine la slujba si se retrase in liniste. El privi in urma ei, obsedat de zambetul ei ultim. Ramase asa cateva minute, meditand la faptul ca ea ar putea sa-l inlocuiasca pentru un salariu infim, apoi isi turna un single malt si scoase lista marcata de o bulina rosie din singurul sertar la care Claudia nu avea cheie…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Lazescu


Alexandru Lazescu

Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fo... Citeste mai departe


E randul tau

Multumesc pentru ambele interventii. Tot ce spuneti este corect, intemeiat. Adaug cateva accente ca...

de: Dumitru Sandu

la "De ce România nu are un cod național de etică a cercetării științifice?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

august 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)