Home » Societate/Life » Citesti:

Despre cum m-a lovit o cărămidă în față și m-am lăsat hipnotizat

Toma Grozavescu august 17, 2014 Societate/Life
11 comentarii 1,981 Vizualizari

Era 2012. Un început de octombrie ca oricare altul în Timișoara. Tocmai trecusem în anul III la facultate iar vremea nu era nici prea caldă nici prea ploioasă. Stând eu pe net, că deh, ce altceva să faci la început de an, primesc un email cum că pot să particip la un proiect de genul căruia a participat Obama și în tinerețe. Fiind student la Științe Politice pe atunci, îți dai seama că instant am fost curios să văd cum și-a început cariera cel mai puternic om din lume. Cum era și gratis, m-am dus.

Erau vreo 20 de persoane în cameră, majoritatea tineri. Am recunoscut și doua cunoștințe. Totul e perfect până acum. Dar în timp ce eram într-o conversație cu unul dintre coordonatorii proiectului, o studentă din București, mi-a spus ceva care de atunci m-a pus pe gânduri. Mi-a spus ceva care mi-a schimbat modul în care mă uit la ce se întâmplă în jurul meu. A fost ca și cum m-a lovit o cărămidă în față și mi-a spart ochelarii care mă lăsau să văd lumea doar printr-un anumit punct de vedere. Și stai să vezi care e partea și mai interesantă!

Îmi povestea despre cât de greu îi este unei persoane de rând să știe la ce număr să sune când vede diferite infracționalități. Când trebuie să suni la 112, când la DGA, DNA, când la OPC, ADN? Sau, în cazul ei, la Poliția CFR.

Mergea cu trenul spre București. La un moment dat trece pe lângă compartimentul ei un domn care îi spune ceva de genul „Fată, hai să-ți dau un telefon?” Dânsul avea o sacoșă aproape plină de ele. Ea e genul de persoană care se implică, care trece la acțiune. După ce l-a refuzat, a încercat să sune la autoritățile competente pentru a-l reclama pe individ. Cu siguranță că dacă luai un telefon nu primeai și o factură pe lângă.

Dar hopa și prima problemă: cine are numărul de la Poliția CFR pe telefon? Singurul număr care i-a venit în minte a fost 112. Sună și îi răspunde o doamnă, mai degrabă deranjată, că de ce sună la 112, acesta e număr pentru urgențe. Să sune la Poliția CFR, ei trebuie să se ocupe de astfel de cazuri. Degeaba a încercat să explice că este pe tren și că nu poate afla numărul.

Nevrând să se lase resemnată (e bătăioasă fata), l-a căutat pe controlorul de tren căruia i-a explicat situația. El, cu un „bine, bine”, a asigurat-o că se va ocupa de problemă. Dar mai târziu, ce să vezi. Individul cu telefoanele trecea liniștit pe lângă compartimentul ei. Ba mai mult, sacoșa părea mai ușoară. După ce s-a dat jos din tren, a dat nas în nas cu un domn de la Poliția CFR. Văzându-l lângă tren, a presupus că fusese anunțat de colegul lui și l-a întrebat dacă i-a fost sesizat ce s-a întâmplat pe tren, cu telefoanele. Puțin nedumerit, acesta a spus că nu știe despre nimic, că el doar își făcea ruta obișnuită.

Ca să mă înțelegeți, ea e genul de persoană foarte implicată și informată. Și totuși i-a fost greu să acționeze în situația asta.

Obișnuința, mama ignoranței

Toate ca toate, într-adevăr nici eu nu am prea mult habar care e diferența dintre DNA și DGA. Dar ce m-a frapat pe mine cu adevărat după povestirea aceasta, nu a fost cât de greu este să știi unde să suni în funcție de situație. Ci faptul că, deși ei i s-a părut ceva extraordinar, mie niciodată nu mi s-ar fi părut neobișnuit ca cineva să mă abordeze încercând să-mi vândă un telefon. Mi se întâmplă destul de des când merg la piață. Ba uneori chiar și pe stradă mă mai abordează câte un tânăr sau o doamnă, cu un Samsung sau iPhone lucios. Care probabil face poze de 0.1 megapixeli.

Te obișnuiești atât de mult cu unele lucruri încât este greu să mai realizezi că au loc. Și începi să accepți lucrurile ca fiind ceva normal sau că nu pot fi schimbate, că „așa merg”. Trebuie să se întâmple ceva extraordinar ca să îți atragă atenția asupra problemei. La urma urmei, când ai directori de bănci, miniștri și parlamentari care sunt acuzați și chiar găsiți vinovați de corupție și alte cele, cine mai observă un mic „dealer” de telefoane, care se descurcă și el? Oare trebuie să intre la închisoare un prim-ministru, patron de fotbal sau să fim trași de ureche de SUA sau UE ca să își dea toată lumea seama că ceea ce se întâmplă nu e normal?

Profeția care se auto-îndeplinește.

Și mai e o chestie. Treaba asta cu corupția (și multe alte probleme cu care ne confruntăm) e ca și o profeție care se auto-îndeplinește. Faci tot posibilul să arăți că e adevărată.

Să luăm un caz general. Auzim mereu în jur că e corupție. Poate când ai fost mic chiar tatăl tău ți-a zis că așa merg lucrurile. Că pentru a face politică sau ca să te descurci, trebuie să te murdărești pe mâini. Și începi să crezi, așa o fi. Apoi mai crești și ajungi și tu într-o situație în care ți se cere „un ceva”. Sau ai ocazia să dai un cadou pentru un avantaj. Iar în momentul când cântărești lucrurile, când te întrebi dacă să dai acel ceva sau nu, te gândești că „măi, dacă așa fac toți, dacă așa merg lucrurile, trebuie să o fac și eu”. Ăsta e sistemul, nu? O „atenție” când reînnoiești verificarea la mașină e ceva normal. Doar ca să fii sigur, nu de alta. Oricum, toată lumea dă „ceva” când ia o amendă pentru că a mers fără bilet. Și uite, fain frumos, ai îndeplinit ce ți-a spus tatăl tău că se va întâmpla: ai făcut ca lucrurile să meargă așa, ai devenit unul din „toți”.

Problema cu corupția este că e așa de greu de măsurat. Faptul că existența ei e ceva normal ține doar de percepția noastră. Dacă ai văzut vreodată un chestionar legat de corupție, nu se verifică la ce nivel este corupția în România, ci la ce nivel  credem că este corupția în România. Toate studiile care ne arată nivele chiar și de 70% a corupției în România, măsoară percepția oamenilor. Acesta este un proces aproape imposibil de măsurat obiectiv. Noica spunea că dorința oamenilor de a avea dreptate este mai puternică decât cea de conservare. Ei bine, se pare că noi ne zbatem să arătăm că avem dreptate: corupția este peste tot și nu putem face nimic în privința asta. Ne-am hipnotizat în a crede asta și în a auto-îndeplini profeția.

Dar poate că asta e doar o scuză. Ce putem face pentru a rezolva problema? Nu știu. Există oameni mult mai capabili decât mine să se pronunțe. Dar, din punctul meu de vedere, cred că totul ține de decizie. Ce decidem să acceptăm ca fiind normal, ce decidem să arătăm la televizor, despre ce decidem să scriem sau ce poveste hotărâm să popularizăm.

Mi se pare că aproape de fiecare dată când ceva merge prost, parcă facem din asta o sărbătoare. Cineva a dat-o în bară la lucru. Gata, hai să adunăm pe toată lumea, facem o ședință iar șeful să îl scoată pe vinovat în față! Pe când succesele sunt prea des ignorate. Cred că oricare dintre noi poate enumera cazuri de corupție mai multe decât îi ajung degetele de la mâini. Dar despre oamenii care au spus NU, cine vorbește? Pe ei cine îi popularizează? Cine le vorbește despre ei copiilor, în loc să le spună că așa merg lucrurile?

Trebuie să realizăm că nu poți rezolva o problemă folosind același mod de gândire care a creat-o. Trebuie să schimbăm perspectiva și să îi promovăm mai mult pe cei care, deși le-ar fi prins bine un „cadou” sau un „bonus” la salariu au spus nu. Pe părinții care pun piciorul în prag cadourilor aberante pe care le cer unii profesori și pe medicii care refuză atențiile, dar care își fac meseria cum trebuie.

Un lucru mai simplu, pe care îl poți face chiar de mâine este pur și simplu să îi spui „bravo” unei persoane care a mers 30 de minute cu un ambalaj în mână pentru că nu era nici un coș de gunoi sau cuiva care, în loc să bage în buzunar banii care i-au căzut unui pieton din fața lui, a alergat după el și i-a înapoiat.

Și poate atunci nu vom mai spune că dacă vrei să faci politică trebuie să-ți murdărești mâinile, că așa merg lucrurile, pentru a face tot posibilul mai târziu să arătăm că așa e. Poate atunci vom avea o schimbare în care credem.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. Unu-2 spune:

    1. Locul cuvintului “chestie” e pe strada, nu in articole serioase, fie ele si pe net.
    2. Poate ar trebui ca unii in loc sa reclame un mic dealer sa inceapa o campanie mica sa convinga CFR (si alti operatori privati probabil) sa afiseze in fiecare vagon numarul de telefon de la politia CFR. Numarul de telefon trebuie sa fie acolo pe undeva afisat, iar asta obligatoriu, nu doar daca vor sau nu.
    3. Perceptia coruptiei poate foarte bine sa fie bazata pe situatiile concrete cind o anume persoana s-a intilnit cu acest fenomen in viata de zi cu zi. Perceptie bazata pe realitatea personala, nu doar pe cea a altora citita in mass-media. Iar faptul ca 70% din populatie s-a intilnit cu acest fenomen nu mi se pare surprinzator. Adica acel numar poate foarte bine sa fie un parametru verificabil statistic in orice societate.
    4. Dupa parerea mea impotriva fenomenului generalizat de coruptie se poate lupta foarte eficient cu o arma foarte simpla si ieftina: iei 2 domenii larg raspindite, de exemplu educatia si politistii, faci ca intratul in acel domeniu sa fie foarte simplu (cei cu studii adecvate dupa un curs intens de 6 luni pot ajunge in meseriile de invatator sau politist – evident nu profesor universitar sau de liceu, ci de scoala generala), apoi decretezi toleranta zero pt. acele 2 domenii. Orice invatator / profesor de scoala generala sau politist prins ca a luat mai mult de o ciocolata sau orice suma de bani mai mare de 1 leu il dai afara imediat si angajezi pe altcineva, fara discutii (se pare ca doritori sint destui daca intratul in sistem e mult mai permisiv, iar datul afara pe baza unor articole special puse in regulamentele sau legislatia domeniilor respective, care defineste “mita” si “coruptia” cu claritate si cu toleranta zero, cum ziceam). iar astea dovedite inclusiv prin actiuni interne sub acoperire, sau de oriunde vin acuzatiile. La cuvintul unui parinte sau sofer ca a dat bani pt. orice impotriva cuvintul profesorului sau politistului ii dai dreptate parintelui si soferului si-i dai afara imediat pe cei acuzati, si doar datorita suspiciunii de coruptie. Asa creezi premisele ca unii sa simta concret pe pielea lor ce inseamna anti-coruptia la nivelul strazii, caz in care ii va face intolerant cu coruptia altora (cred eu) din moment ce vor cere imediat aceasi masura pt. alte categorii profesioanale (“de ce eu da si tu nu?”), inclusiv politicieni. Dupa astea mai mult ca sigur perceptia coruptiei se va reduce foarte mult. La altii nimeni nu zice ca nu exista coruptie, insa nu se vede la nivelul strazii: invatator, profesor de scoala generala, politist, asistenta medicala, si multe alte categorii profesionale.

    • Harald spune:

      Punctul 4 e complet în afara oricărui contact cu realitatea. Dacă dai afară un angajat pe baza unor asemenea metode, în secunda doi te dă în judecată, el stă acasă între 9 și 18 luni, iar tu îi plătești salariul pentru perioada respectivă, după care îl și reîncadrezi, asta se va întâmpla în practică.

      Corupția nu dispare prin măsuri draconice, dimpotrivă, asemenea măsuri accentuează solidaritatea cetățenilor împotriva legii. Singura utilitate a unor asemenea propuneri este de ordin psihologic: ne permite să ne dăm seama câtă bătaie a încasat în copilărie cel care vine cu ele :)

      Corupția se reduce prin bunăstare materială și prin liberalizare legislativă. Când legea îți pune în față obstacole aberante, corupția apare de la sine ca metodă de rezolvare. Iar în România, pe lângă procedurile birocratice super-stufoase, funcționarii publici au PRIN LEGE puteri discreționare, dând amenzi pe care în țările civilizate numai un judecător le decide. Când funcționarii publici dau șpagă pentru funcțiile deținute, e clar că trebuie să recupereze șpaga asta de undeva. Însă politicienii sunt cei care primesc respectiva șpagă, așa că pun la îndemâna funcționarilor publici legislația necesară colectării acelei șpăgi.

    • Harald spune:

      Tot în practică, dacă polițiștii ar ieși pe stradă după doar 6 luni de școlarizare, abuzurile și infracțiunile comise de ei s-ar ține lanț. Ceva de genul ăsta s-a întâmplat cu gardienii publici în anii ’90, au ieșit pe stradă după niște cursuri sumare, au primit și armament, iar polițiștii reali, cu școala făcută pe bune la Câmpina, ajungeau mereu să intervină când gardienii publici se credeau cowboy.

    • iosiP spune:

      Hai c-ar fi nostim! Nu-i dai lui fii-miu nota maxima, te reclam ca iei mita. Ma amendezi ca am trecut pe rosu, te reclam ca iei mita.
      Si cu prezumtia de nevinovatie cum ramane, ca-n tren?

  2. Radu Popescu spune:

    Corect, Unu, pe net umblam numai in frac si cu unghiutele taiate.

  3. Stefan spune:

    @Unu-2
    Poate era bine daca incercai sa spui un spui un simplu “bravo” fetei asteia, asa de inceput. Abia apoi sa continui.
    Daca nu spui un cuvant de bine nici macar atunci cand e de bine, poate ar trebui sa nu mai comentezi.

  4. Unu-2 spune:

    @Stefan
    Ai dreptate, merita chiar mai multi “bravo” si as vrea sa vad cit mai multi cetateni romani astfel, doar ca ma adresam autorului articolului nu fetei. Adaugirea insa trebuie facuta, ai dreptate.
    @Harald si iosiP
    Cu punctul 4 ramin la parerea mea, nu am vazut argumente serioase impotriva.
    Ne plingem de societatea romaneasca ca nu se comporta asa cum am vrea, insa e greu de realizat ca daca am vrea-o schimbata intr-o proportie mare pe durata de viata a unui om (sa zicem in zeci de ani) fara masuri draconice la un moment dat nu merge. Alfel o sa fie nevoie de sute de ani de acumulari incete si sigure sa ajungem la o societate ca in tarile dezvoltate. Draconice au fost masurile lui Petru cel Mare insa acum rusii se mindresc cu St. Petersburg, de exemplu. Draconica a fost revolutia franceza, sau mai devreme razboiul civil englez, insa apoi acestea au avut urmari in societatea vestica sau nord-americana asa cum o stim noi astazi.
    Sigur ca vor fi abuzuri, insa atit parintii cit si profesorii, sau atit soferii cit si politistii au partea lor de invatat. Se prea poate ca o simpla reclamatie semnata de un parinte sau sofer sa declanseze o actiune sub acoperire sau pur si simplu pus sub urmarire in care profesorul sau politistul este fie tentat cu mita sau la a 2-a reclamatie sa fie considerat automat ca reclamantul a avut dreptate. Profesorul si politistul sa stie ca reclamatiile cetatenilor ii sint fatale. Sigur asta va schimba compoortamente, si sigur vor fi si unii nevinovati cazuti victime, insa nu e sfirsitul lumii, oricine poate sa se recalifice si urma alta profesie, inclusiv profesorii sau politistii. Acestia din urma vor invata pina la urma sa umble si cu armele, altfel ajung la 2m sub. Sau la mititica pe zeci de ani. Se invata greu, insa nu se poate fara constringere.
    Iar datul afara se face dupa litera de articol de lege sau regulament, pt. mita sau prezumtie serioasa de mita. Pe cei repusi de justitie in functii dupa ce au fost dati afara s-a intimplat pt. ca nu au fost dati afara regulamentar (lipsesc acum articolele pe baza carora ar fi dati afara, insa cine zice ca legea sau regulementul nu se poate schimba sa devine mult mai drastic?).
    Sa povestesc ceva din alta tara: cineva care lucra intr-o meserie reglementata (maseur cu colegiu ce face parte din breasla maseurilor) a fost acuzat de lucruri indecente de o clienta. Era el si ea intr-o incapere privata. Era cuvintul lui si cuvintul ei, atit. Asociatia maseurilor ghici cui i-a dat dreptate? Ei. El fiind acuzat e primul care pierde si s-a sugerat sa-si schimbe meseria si acuzatia va fi retrasa (ceea ce s-a intimplat). Daca merge la judecator e foarte posibil sa piarda mai ales ca asociatia nu-l sprijina, ci dimpotriva, prefera sa piarda un membru platitor decit sa fie suspiciuni ca membrii asociatiei maseurilor sint aparati de asociatie cind au fost abuzuri (sau acuzatii de abuzuri). Adica ceva similar de ce a fost acuzata biserica catolica si papa Ioan Paul al 2-lea acum citiva ani ca au acoperit abuzurile preotilor.
    Similar zic, toleranta zero la coruptie in citeva domenii cheie. Incercati in alte tari doar sa sugerati ceva despre mita unui politist si veti vedea urmarile. Ce inseamna aia ca desi nu mai sint premii la clasele mici copii insisi au senzatia de favoritisme din partea profesorilor a unor copii sau unii sint mentionati altfel decit altii la sfirsitul anului? Copii mei care cresc si invata in alta tara nu au aceasta senzatie pt. ca profesorii lor sint *foarte* atenti sa nu dea aceasta impresie. Nu primesc o ciocolata, sau daca o primesc (maximum ce accepta pe linga un buchet de flori, poate) nu are nici un efect cum imi trateaza copilul. Unii ii vor spune aceistui lucru socialism, altii comunism, mie mi se pare doar un lucru normal sa-i consideri pe toti copii egali.
    Cum ajungem si noi acolo fara masuri drastice? Iar apoi dupa parerea mea aceste masuri se vor propaga in societate in loc sa vedem doar reactii adverse.

    • Harald spune:

      Deci asta ai înțeles tu din toată istoria, că masacrele arbitrare din timpul războiului civil din Anglia și cele din timpul Revoluției Franceze au făcut cele două țări să fie astăzi civilizate?!
      Păi, România ar trebui să fie super-civilizată după criteriul ăsta. L-a avut nu doar pe Vlad Țepeș, ci și o mulțime de alți psihopați la conducere.

      S-ar putea să fie o noutate absolută pentru tine, însă imediat ce măsurile draconice dispar, societatea se întoarce urgent la o corupție încă și mai accentuată decât înainte. Exact cum s-a întâmplat în România după 1990. Măsurile draconice creează solidaritate împotriva legii și infracțiunile ajung ascunse de autorități, atunci când oamenii percep legislația drept excesiv de severă.

      În România există două tipuri de corupție, una care ține de supraviețuire (salarile învățătorilor fiind exact cauza, la nivelul respectiv) și una care ține de rea-credință, aceea creată prin legi care favorizează intenționat corupția. Și asta s-ar putea să fie o noutate absolută pentru tine, omul comite o faptă antisocială în funcție de ce obține prin asta, nu în funcție de ce pățește dacă e prins (tu de fapt asta promovezi pentru eradicarea corupției).

      În China există și pedeapsa capitală pentru corupție, dar ea nu dispare. Oare de ce?

      • Unu-2 spune:

        Harald, s-ar putea ca multe sa nu fie o noutate. De exemplu, nu m-am referit la masacrele acelor revolutii pt. ca nu propun ca cei prinsi cu mita sa fie ghilotinati. Ma refeream doar la faptul ca evenimente exceptionale si draconice au influentat societatea occidentala asa cum o stim, de la religie, la legi, la libertati si drepturi si multe alte aspecte. Evident ca nu-i nevoie de revolutie si nici masuri capitale, discutia aici se refera la lucruri mult mai simple, fara sa incercam sa exageram situatia: dati afara din anumite sisteme oameni si doar acuzati de coruptie, dupa niste criterii simple dar dure, bazate pe legi si regulamente. Nu inchisoare, nu taiat mina, nimic violent. Doar schimbat oamenii cind exista suspiciuni adeverite sau clare. Si dat o sansa altora care abia asteapta probabil aceasta sansa. Atit si nimic mai mult. Sigur, astea or fi ele ‘draconice’, insa fara de care nu vad schimbari majore intr-o viata de om.
        Nu inteleg nicicum de ce societatea in intregul ei ar lupta impotriva. Ca invatatorul / profesorul nu mai cere sa faca ore suplimentate cu copii? Ca politistul nu mai ia mita si amenda trebuie platita? Ca unul corupt este dat afara si altcineva ii ia locul?
        Exista si mai aproape de noi judecatori sau alte categorii sociale cu salarii voit mai mari decit mediile in speranta ca se va reduce coruptia. S-a redus? Poate totusi da, insa dupa parerea mea nu trebuie lucrat doar cu bani (salarii mari) si cu masuri educative ci si masuri punitive si de constringere. La asta as apasa un pic mai tare pe acceleratie, fara sa ajungem la revolutii.

        • Harald spune:

          Oamenii nu se schimbă, ei pot fi doar determinați să se prefacă. De aceea corupția pare că se reduce, când se aplică măsuri draconice.

          Soluția este educația și bunăstarea materială, astfel încât noile generații să nu mai fie nevoite să dea șpagă. Corupția de azi are la origine perioada anilor ’80, când oamenii trebuiau să dea șpagă până și pentru mâncare. Perioadă în care se aplicau măsuri draconice, așa cum îți place ție. N-ai înțeles nimic din viața pe care ai trăit-o, asta ar fi concluzia.

        • Harald spune:

          Când posturile din învățământul primar și cele de polițist de nivel inferior (agent care patrulează efectiv pe stradă) sunt plătite așa cum sunt plătite în România, persoanele care optează pentru astfel de profesii sunt inevitabil de calitate destul de modestă. Nu există oameni de calitate ”care abia așteaptă o astfel de șansă”, în România aproape oricine se ocupă de lucruri care îi depășesc competența. Tocmai pentru că e o națiune înapoiată, care se străduiește din greu să țină pasul cu lumea civilizată și nu se descurcă prea griozav la capitolul ăsta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Toma Grozavescu


Toma Grozavescu

Toma Grozăvescu este licențiat în Relații Internaționale și Studii Europene, iar în prezent urmează un program masteral în domeniul marketingului la Universitatea de Vest ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)