vineri, martie 29, 2024

Despre cum se mușamalizează o infecție intraspitalicească de unii și se vindecă de către alții. Studiu de caz

Urmărind cu atenție scandalul infecțiilor intraspitalicești retrăiesc momentele în care eu însumi m-am confruntat, în calitate de pacient, cu o astfel de situație. Poate că acum a venit vreme să vorbim mai mult despre cei care au trecut prin astfel de experiențe și despre tragedia pe care fiecare astfel de pacient a trebuit să o suporte pe propria-i piele. În cele ce urmează, redau o parte din jurnalul meu personal, pe care le-am scris în 2014, după doi ani de luptă cu o infecție intraspitalicească.

„Totul a început acum aproximativ doi ani de zile, în februarie 2010, când, în urma unui accident de ski petrecut pe pârtia din Vatra Dornei, am suferit o fractură închisă de gambă dreaptă (tibie și peroneu). Protocolul ce mi s-a aplicat a fost unul bun: de la echipele de salvamontiști care m-au dus la echipajul SMURD, până la Spitalul Municipal Vatra Dornei care m-a diagnosticat corect, apoi transportul cu o ambulanță la Spitalul de Ortopedie și Traumatologie Cluj-Napoca, unde am fost operat cu succes. Bineînțeles că pentru fixarea oaselor a fost nevoie de montarea unei plăcuțe cu zece șuruburi pe tibie. A fost vorba de o fractură de tibie medio-distală, care s-a vindecat destul de greu. Țin minte că după șase săptămâni la pat, au urmat alte șase săptămâni cu o „cizmă” gipsată, după care alte șase săptămâni cu cârjele, iar la sfârșitul acestui răgaz, în urma unui accident în casă, mi-am mai rupt o dată piciorul. A fost vina mea, recunosc! În orice caz, mi-am fracturat același picior, doar că de data aceasta a fost implicată maleola externă, peroneul și pilonul tibial (fractură închisă). Evenimentul s-a petrecut undeva prin iunie 2010. Evident că a urmat o nouă intervenție chirurgicală la același spital din Cluj-Napoca, de aceeași echipă de doctori, în care s-au mai introdus două plăcuțe: una cu 4 șuruburi – pe maleolă și peroneu –, iar alta cu 7 șuruburi – pe tibie. În total: 3 plăcuțe și 21 de șuruburi. A urmat o altă perioadă de două luni în care am stat cuminte la pat, după care am început să reiau mersul. În tot acest timp n-am avut habar despre posibilitatea frecventării câtorva ședințe de oxigenare hiperbară, în urma cărora câștigam vreo câteva luni bune în procesul de recuperare. Mă rog, prefer să nu mă mai gândesc la asta, atâta timp cât am fost internat într-un spital universitar, cu cadre universitare, cu oameni îndrăgostiți de performanță, cu profesioniști care ar fi trebuit să fie la curent cu ultimele inovații în materie de ortopedie și să le recomande cu căldură pacienților.

A urmat un timp de aproximativ un an, în care am stat cu materialele de osteosinteză în picior, până când, prin iunie 2011, am început să simt niște dureri puternice la nivelul primului focar de fractură. M-am prezentat la doctor, i-am expus situația mea, după care am fost sfătuit să fac un Eco Doppler; lucru pe care l-am făcut, dar din care nu a reieșit că ar fi fost vreo problemă. Ca atare, verdictul a fost îmbucurător pentru mine, deoarece am hotărât să scoatem plăcuțele mai devreme de timpul prestabilit. Tot pe la sfârșitul lui iunie am scos plăcuțele. Trebuia să fie ultima aventură a mea prin spitalele românești de ortopedie. Cine s-a gândit că acel moment avea să fie doar începutul?

După operația de extragere a materialului de osteosinteză, am fost încântat. Puteam și eu, în sfârșit, să fug (lucru pe care nu l-am putut face atâta timp cât am avut plăcuțele), să merg la sala de fitness, să fac sport etc. De fugit nici până azi n-am mai reușit, sperăm că poate în viitor. Oricum, am început recuperarea. Două ore pe zi la sală, nopțile odihnă, alimentație sănătoasă și toate cele. Un singur lucru mă supăra totuși: o mică înțepătură în zona de focar a primei fracturi. Am pus-o pe seama operației. Între timp am făcut și câteva proceduri de fizioterapie la Centru de Recuperare din Gheorghițeni, Dorna-Arini, sub îndrumarea d-nei doctor Cărăușu. Atât ea, cât și doctorii clujeni, împreună cu mine, eram optimiști. În unele zile mă simțeam mai bine, în altele mai rău prin faptul că aveam o jenă în mers, plus unele dureri. Am mai făcut ceva radiografii, situația nu era prea îmbucurătoare, dar spre „bine”. De la doctorul clujean care m-a operat am auzit tot felul de teorii: îi normal, deoarece am dat drumul la curenții de forțe prin os; îi bine așa; îi normal să mai doară, la câte șuruburi am avut acolo etc., iar într-un sfârșit, când radiografia arăta mai ciudat, am aflat că am făcut o reacție periostală. Am stat liniștit, dar deja începusem să am dureri, câteodată destul de mari. Într-un final, undeva prin septembrie, după ce am venit de la un control medical efectuat la doctorul care m-a operat, au început durerile acute care m-au trântit la pat. Timp de vreo trei săptămâni am stat în pat. Am crezut că-i din cauza vremii, sau poate din cauza periostitei. În orice caz, orice drum devenise pentru mine un chin extraordinar. Deja piciorul începuse să se umfle, să se înroșească și să arate ciudat.

Prin octombrie m-am adresat doctorului Cristian-Bogdan Ion, medicul Centrului de Oxigenară Hiperbară și a Scufundărilor Constanța, căruia i-am prezentat starea mea de sănătate. Trebuie să menționez că abia în acest timp am aflat de existența centrului de oxigenare cu prilejul efectuării unei vizite la un fost pacient de acolo. Au urmat o serie de investigații, dintre care trebuie remarcat RMN-ul – o premieră pentru mine – și analizele de sânge (hemoleucogramă, biochimie). Interpretarea analizelor a fost destul de ciudată, întrucât piciorul nu supura, iar acest fapt l-a determinat pe medicul imagist să oscileze între osteomielită și altceva (?!). D-nul dr. Ion s-a pronunțat în direcția unei osteomielite, iar pentru medicii de la Cluj starea era confuză; citez dintr-un email personal primit de la medicul care s-a ocupat de mine: „Am văzut rezultatele analizelor, sunt bune, proteina C reactivă e puțin mărita asta ar fi un semn de alarmă, dar așa valoare mică poate fi şi de la o carie. RMN-ul nu e nici el concludent. Dacă doriţi să mergeţi la Constanţa să încercaţi acolo terapie cu oxigen hiperbar e ok. Deocamdată cam asta e, dacă durerea nu cedează se poate încerca intervenția chirurgicală de chiuretaj, grefare şi recoltare de secreţii”. În formă rezumativă: Nu știm de ce, poate de la o carie, dar vă tăiem cu plăcere! Normal că în cel mai scurt timp m-am prezentat la Constanța, unde am început tratamentul.

Odată ajuns la Constanța, cu dureri incredibile de picior, mergeam cu cârjă, nu mai puteam călca și nici noaptea în pat nu mă mai puteam întoarce de durere. Am început primele ședințe de oxigenare cu o schemă complexă de antibiotic. După 5 ședințe, durerile au început să scadă masiv, iar după 15 ședințe au încetat complet. Repet, nu este vorba de orice fel de durere sau despre o durere suportabilă, ci despre o durere insuportabilă, din cauza căreia un drum până la colțul străzii și înapoi se termina cu transpirație masivă și extenuare psihică. La finalul primelor 20 de ședințe, am repetat RMN-ul, după care am constatat că infecția începuse să se sechestreze, însă a apărut o complicație destul de gravă. Din cauza faptului că infecția a necrozat pe tibie, în zona medie a tibiei s-a dezvoltat o pseudoartroză din cauza căreia tibia, în zona primului focar de fractură, a angulat aproximativ 40 de grade. Ce a urmat? Am luat legătura cu ortopedul cu care colaborează centrului de Medicină Hiperbară Constanța, d-nul doctor Marius Enescu, care până atunci fusese plecat în străinătate, și am achiziționat o orteză specială care să mai reducă din gradul de angulare al tibiei. În urma consultului pe care l-a efectuat domnul dr. Enescu, am hotărât împreună cu medicul Cristian-Bogdan Ion montarea unui fixator extern Ilizarov, care avea rolul de a îndrepta piciorul, iar ca plan B realizarea unei intervenții proprii diagnosticului meu (pseudoartroză, realinierea oaselor, îndepărtarea sechestrelor și altele). În acest timp le-am prezentat și celor de la Cluj analizele, iar doctorul care mi-a operat fracturile anterioare, tot într-un mail personal, s-a pronunțat astfel: „Am văzut RMN-ul, eu zic că trebuie operație, cu curățarea osului mort și a sechestrelor, grefare și realiniere cu fixare externă. O radiografie ar fi binevenită pentru a avea o imagine de ansamblu a osului”. Dacă în urmă cu 2-3 săptămâni diagnosticul era incert, de vină putând fi chiar și o măsea, acum se pare că situația mea s-a tranșat. Din nou, vă operăm cu plăcere, doar că de data asta vorbim despre o operație complexă, cel puțin pentru mine ca pacient. Mă întreb și astăzi dacă ei știau cu adevărat ceea ce trebuia operat la mine! În tot acest timp am continuat oxigenarea hiperbară și am schimbat schema de antibiotic. Nu pot să zic că m-am simțit extraordinar, din contră, antibioticele îmi dădeau o hipersensibilitate la mirosuri, de multe ori mi se făcea rău în timpul ședințelor de oxigenare care, la rândul lor, erau foarte obositoare, dar a trecut. În data de 29 decembrie 2011 a urmat intervenția chirurgicală pentru montarea fixatorului extern Ilizarov, cu ostoctomie de peroneu, intervenție realizată de către Dr. SL Marius Enescu/ Prof. Dr. Vasile Lupescu. În perioada aceasta am luat legătura și cu un chirurg din Germania, care a urmărit îndeaproape tratamentul ce mi s-a aplicat aici și care s-a declarat mulțumit. Cu toate acestea, fixatorul și-a făcut treaba, am reușit printr-o metodă puțin invazivă să reducem drastic gradul de angulare al piciorului într-un timp de 4-5 săptămâni. În urma radiografiilor s-a constat că există formare de calus, așadar focarul de osteomielită încetase, cel puțin așa arătau investigațiile de specialitate. De asemenea, peroneul, care fusese plin de infecție, era curat, lucru confirmat de către d-nul dr. Enescu în momentul când acesta l-a fracturat și a intrat cu camera pe el. În tot acest interval de timp am început să mă simt mult mai bine, stările de greață au dispărut, ședințele le-am suportat mult mai ușor, iar mai ales starea psihică s-a îmbunătățit. Peste toate acestea, au început să apară și veștile bune: pericolul a trecut. Picioarele le-am măsurat, iar diferența dintre ele este de doar 3 mm, deci nesemnificativă. Singurele perioade în care am întrerupt ședințele de oxigenare au fost în ianuarie-februarie 2012, întrucât am fost nevoit să mă prezint în sesiune la facultate pentru a-mi da câteva examene. În total cred că am lipsit aprox. 10 zile, în trei deplasări diferite. Bineînțeles că le-am prezentat rezultatele și medicilor de la Cluj care, după ce au analizat radiografiile, au emis o concluzie de genul: „Este bine cu fixator extern pentru a da stabilitate, se pare că problema era la primul focar de fractură, la nivelul diafizei şi nu la a doua de la nivelul gleznei. Mă bucur că evoluția este bună”. Interesant deznodământ. Dar motivul infecției mele, al complicațiilor și toată evoluția mea de până astăzi, rămâne un fel de mysterium tremendum.

Momentan sunt bine. Am scăpat de infecție, deși urmări au rămas. Dar pentru ca să fiu din nou „bine”, a trebuit să treacă doi ani de tratamente foarte grele, care în total au depășit costul de 20.000 de euro, plătiți exclusiv de către părinții mei. Statul nu s-a implicat nici măcar cu un euro.”[1]

Nu doresc să mai comentez nimic din ce am notat mai sus. Am ales să dau doar numele eroilor poveștii mele, nu și pe al „louserilor”. Tocmai pentru că cei din urmă sunt încă foarte puternici și pot face foarte mult rău. Sunt oamenii sistemului, plini de doctorate și de conferințe „internaționale”. Fiecare e liber să tragă ce concluzie dorește. Pe mine nu poate decât să mă bucure faptul că problema infecțiilor intraspitalicești începe să fie cunoscută de presă și parțial chiar anchetată de poliție.

NOTE


[1] Textul, într-o formă elaborată, l-am publicat pe un blog personal, aici: http://cezarungureanu1.blogspot.co.at/2012/02/istorisirea-unei-infectii-osoase.html

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Situații similare, dar încă și mai grave, se petreceau în anii 2000 în Spitalul de Recuperare din Iași, la Clinica ORL. Am pierdut vreun an și jumătate pe-acolo, din motive profesionale, nu ca pacient, iar evenimentele care se petreceau erau incredibile: operații ”reușite” din care pacientul nu se mai trezea după anestezie, operații ”reușite”care au trebuit refăcute după câteva săptămâni sau luni la alte spitale din țară, operații întrerupte și continuate (în cazurile fericite) la Spitalul Spiridon, operații eșuate în cursul cărora era chemată ambulanța pentru ca pacientul să nu moară în spital, ci în ambulanță ș.a.m.d.

    Nimeni nu a fost niciodată tras la răspundere pentru nimic. În cele din urmă, ”domnul profesor” a lăsat clinica moștenire amantei (cu vreo 30 de ani mai tânără, dar încă și mai incompetentă) și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

  2. Am trecut si eu printr-o problema similara, dar cu mult mai putine complicatii. Mi-am fracturat piciorul in Romania la ski (fractura spiroida de tibie si peroneu + o fisura la maleola). M-am operat la Bucuresti dar reeducarea am facut-o in Franta. Totul s-a petrecut bine in cazul meu dar vreau sa spun ca la reeducare in Franta am intalnit multe persoane cu infectii nosocomiale capa

  3. Cu vreo 5-6 ani in urma, politicienii doar ridicau o spranceana si gandeau ca DNA se va da pe brazda. Pe brazda lor… Astazi, DNA si institutiile care-o sprijina sunt adversari redutabili ai politicienilor corupti si nu numai.
    Probabil ca „rechinii” sistemului de sanatate au ridicat doar o spranceana, cand arestarea domnului primar Oprescu a avut reverberatii pe la licitatii din sanatate. Poate ca tot o spranceana ridica astazi, cand se discuta despre solutii dezinfectante fraudulos diluate. Eu le doresc acestor „rechini” sa impartaseasca soarta politicienilor ce au ajuns sa tina cont de bratul legii!
    Educatia si sanatatea sunt mentionate in Strategia Nationala de Aparare, asa ca ar trebui sa vedem ca incepe curatenia si in aceste sisteme. Incet-incet… Pas cu pas…

    Off Topic: Sunt uimit ca nu vad, pe contributors.ro, niciun articol despre „ciondaneala” dintre DNA si SIE. Un „serviciu secret privat”, cu angajati israelieni (spioni, zic unii), sustine ca „ancheteaza” coruptia din Romania, avand sprijinul autoritatilor „de la nivel inalt” si „sparge” cateva conturi de e-mail. Doamna Kövesi face un repros generic si voalat, la adresa SIE, repros in care aminteste, tangential, firma Black Cube. SIE raspunde ca e impotriva legii sa spioneze in Romania si in tarile partenere. Oare vom afla, vreodata, cine au fost clientii si cine au fost „protectorii” firmei israeliene?… As zice ca e un subiect generos, care merita abordat. Inteleg ca insusi domnul Ungureanu a fost „invitat” la parlament, pentru oarece lamuriri.

      • Hmmm… De ce credeti ca SUA, in calitate de partener strategic al Romaniei, insista pe o Justitie puternica si pe lupta anti-coruptie?… :) Justitia este o putere in stat si poate face (mult) mai mult decat isi inchipuie unii… Sigur, poate fi o coincidenta, dar, ulterior arestarii domnului Oprescu, unii furnizori de materiale si echipament medicale au fost surprinsi sa constate ca pot chiar castiga licitatii (la care nici n-ar fi visat, anterior).
        Oricum, mi se pare evident ca nu de la clasa politica putem astepta rezolvari la problemele din sanatate… sau din educatie…

        Ca la Radio Erevan: N-am adus acuze, ci mi-am exprimat uimirea. Si era vorba de Contributors („valoare adaugata”), nu de Hotnews. Si nu va grabiti la concluzii precoce (sau premature). Am citit cam tot ce s-a dat publicitatii (foarte putin si bine editat, de altfel), despre „ciondaneala” inainte sa scriu comentariul. Iar comentariul meu trebuie citit cu atentie si printre randuri… La fel si „ciondaneala” ar trebui citita, zic eu… :) Sa nu uitam ca se ciondanesc oameni inteligenti…

        • tu continua „ciondaneala”.
          SIE este un serviciu (romanesc) de spionaj extern, si nu are in atributii urmarirea cetatenilor romani pe teritoriul altor state. Asta o facea Securitatea.
          Punct.

            • @ Decebal,
              citeste in linkul dat raspunsul SIE.
              Nu e vorba despre opiniile Hotnews sa ale mele.
              NB,
              si cartile sfinte spun ca nu e bine sa-ti faci chip cioplit: si Kovesi poatye gresi :P

            • @ Victor L

              Eu as zice asa: mai intai, citeste matale cate ceva despre „private intelligence companies” si despre cum folosesc guvernele si „serviciile” firme de genul Black Cube (de exemplu). Mai citeste odata, cu atentie (inclusiv printre randuri), ce a spus Kovesi, ce a spus SIE si ce a spus Black Cube.
              Dupa asta, incearca sa iesi din „cutie”, sa scapi de marota Securitatii, sa stabilesti o cronologie si sa pui cap-la-cap piesele si vezi ce-ti iese. Doar ca ipoteza de lucru si exercitiu de imaginatie, evident.

              N-am idoli si oricine poate gresi. Din cand in cand, incerc sa sustin, dupa puteri, cate o persoana. Sunt constient ca, asa cum m-a dezamagit domnul Basescu, ma poate dezamagi si doamna Kovesi. Pot trai cu posibilitatea asta, fara sa ma perpelesc noaptea, nu sunt naiv. :)

              Revenind la tema articolului (dupa aceasta lunga paranteza Off-Topic, pentru care imi cer scuze!), consider ca Justitia poate asana, in sistemul medical, CEL PUTIN zona de achizitii si contracte externalizate. Implicit, cred ca poate influenta si factorii ce au un cuvant de spus referitor la ponderea infectiilor intra-spitalicesti.

      • @victor L (27/04/2016 la 11:45)

        Ai uitat sa adaugi ca T.B. este cel mai bun presedinte din toate timpurile; la fel si „cel mai bun produsul poltic” al lui, care din intamplare a influentat (a intervenit pe langa VP asa cum declara ea) la dorinta lui TB ca Laura Codruta Kovesi sa fie numita procuror sef la DNA.

        Astazi TB si EU sunt total nemultumiti de LCK pentru dosarele prin justitie.

        Va sugerez sa folositi numele corect (dr. Arafat) din respect pentru dumnealui, pentru dumneavoastra (doar sunyeti intelectual nu-i asa) cat si pentru acest site. Ce-afr fi sa-in spunem lui TB diuverse „porecle” ? Cred ca ai sari de 2 metri in sus.

        • @victor L (27/04/2016 la 15:04)

          Cred ca tu bati camppii sau nu vrei sa-ti aduci aminte cat de mandru era TB, la sfarsitul celor doua mandate, „realizarile” lui privind institutiile de forta DNA, SRI, SIE, DIICOT etc…………ca apoi, sa spuna ca unii numiti / ridicati in grad de el au arestat pe altii tot de el numiti. Si acum este si …mai si …..ca s-au redeschis dosare, inchise de Daniel Morarar, care-i daduse imunitate „pe viata” sperandu-se in prescriptia……..Nimeni nu-i mai sus de lege spune Constitutia. Ghinion !

          Si totusi nu mi-ati raspuns la sugestia cu privire la folosirea numele corect (ca de exemplu dr. Arafat, chiar daca aveti anripatie pentru persoana respectiva) din respect pentru dumnealui, pentru dumneavoastra (doar suneti intelectual nu-i asa) cat si pentru acest site. Ce-ar fi sa-in spunem lui TB diverse “porecle” ? Cred ca ati sari de 2 metri in sus.

  4. stimate domn!

    da-ti nume! chiar daca pe unii ii ingrozeste , este singura solutie pentru a face diferentele specifice ! altfel, bifam doar un alt story cu happyend (de data asta).

    asta e o alta boala a democratiei noastre incipiente! este la fel ca la legea publicitatii -care interzice comunicarea chair si in regim neyutru brandurile.

  5. Dl Tolontan ar trebui să primească o medalie pentru dezvăluirile lui de presă.Mă refer la cazul Ridzi,gala Bute și materialele de dezinfecție(or mai fi și altele).Este adevărat,este băiatul unui fost colonel de poliție și mai primește ”ponturi” din zonă,dar așa a fost și în cazul lui Nixon când tot un oficial din poliție ”a ciripit” la presă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cezar Marksteiner-Ungureanu
Cezar Marksteiner-Ungureanu
A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, precum și un Masterat în Doctrină și Hermeneutică creștin-ortodoxă în cadrul aceleiași instituții de învățământ. Momentan este doctorand în etică socială al Facultății de Teologie Romano-Catolică, Universitatea Viena, sub îndrumarea O. Prof.-Univ. Dr. Ingeborg Gabriel si asistent universitar la Institutul de Teologie sistematică si Etică / Etică Socială al aceleiași facultăți. În decursul anilor de studiu a participat la numeroase conferințe, simpozionane și scoli de vară internaționale în Viena, Zagreb, Ljubljana și Altenburg. Este membru în Asociația Eticienilor Sociali din Europa Centrală și în Asociația Bioeticienilor din Europa Centrală. Adresă de contact: [email protected]

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro