Dis-tracție înseamnă scoatere din starea în care ești printr-un mod alternativ de viață pentru a putea reveni mai apoi la modul principal de viață. Simți nevoia să te dis-trezi doar când starea în care ești nu îți place și continuarea aceluiași mod de viață nu poate îmbunătăți starea ta.
Cine este mulțumit de starea sa nu are nevoie să iasă din ea. De exemplu omul pasionat de ceea ce face. Cine crede că poate îmbunătăți starea sa prin același fel de activitate nu are nevoie de distracție, de exemplu călugărul, sau în genere cel cu valori spirituale cel mai sus pe lista de priorități. De facto. Îmbunătățirea sa duhovnicească spre o stare mai bună nu se poate obține prin dis-tracție, ci prin continuă concentrare-atenție, exercitare a voinței, rugăciune, etc.
Cine este doar obosit nu are nevoie de distracție. Are nevoie de odihnă.
Are nevoie de distracție cineva pentru care proiectele în care s-a angajat au intrat în rutină, nu le mai simte gustul, nu mai este entuziasmat de ele, și care vrea să schimbe perspectiva. Ca apoi să continue proiectele în care s-a angajat în aceeași formă sau într-un mod diferit.
Oamenii încep să aibă nevoie de distracție când au acumulat suficient de multă cunoaștere. Un exemplu clasic mi se pare turul Europei făcut pe vremuri de tinerii cu bani după ce terminau școala. Sau lungile călătorii în lume făcute de tinerii suedezi și astăzi, pentru care sunt plătiți de stat, din câte am înțeles. Sau sistemul german în care ești obligat să lucrezi în altă universitate după doctorat câțiva ani înainte să revii eventual la prima. Are și o dimensiune dis-tractivă, în afara celei de control al formării bisericuțelor locale. Un creator secătuit are nevoie de distracție, îi va furniza materialul existențial care îi reface inspirația. Un om trecut prin drame personale are nevoie de distracție pentru a le depăși mai ușor contextualizându-le, rupându-se de atmosfera lor.
Distracția se obține ieșind din ceea ce ești de obicei, având experiențe existențiale noi. Culturale, fizice, gastronomice, oenologice, orice. Experimentând noul. Nu unul absolut, ci unul în raport cu ce ști și ești deja. Distracția contextualizează modul principal de existență, deschide mintea, o îmbogățește și încureajează toleranța. Inclusiv pe cea față de tine însuți.
Nu te poți distra privind la televizor, anticipând astfel cum te-ai putea distra. Asta doar va crește starea de nemulțumire.
Nu te poți distra cultivându-ți în mod repetitiv plăcerile sau viciile. Nu te poți distra bând, fumând, mâncând, dansând, făcând sex, dacă astea sunt lucruri pe care le cunoști deja. Nu-ți vor schimba perspeciva.
Industria așa zisei distracții se bazează pe astfel de servicii furnizate, eventual, într-un loc diferit. Noul mall, noul bar, noul resort, noua țară. Dar dacă te va dis-tra ceva te va dis-tra locul în care vei fi, nu ceea ce vei faci acolo în privința plăcerilor.
Ca să te dis-trezi folosind industria de distracție trebuie să cunoști locul și oamenii. Asta înseamnă să ieși din zona spațiului turistitic, adesea formatat similar peste tot. A te dis-tra se face atingând viața comunității locale cât de cât, cunoscând oamenii obișnuiți de acolo, casele, preocupările lor.
Un concediu are o funcție de odihnă și/sau o funcție de distracție. Cum funcția de dis-tracție poate fi uneori destul de solicitantă, între cele două e bine să existe un echilibru. Cine are nevoie mai ales de odihnă nu e recomandabil să își petreacă timpul cu cineva care are nevoie mai ales de distracție, iar dacă asta e inevitabil pot avea programe parțial separat.
Dar cel mai bine poate că este să trăiești în așa fel încât să tinzi să nu ai nevoie de dis-tracție. Sau poate că nu.
În orice caz, să cauți distracția înainte să fi terminat studiile și la bătrânețe mi se pare demn de compătimire. Tânărul e firesc să învețe, iar bătrânul să se concentreze pe viața spirituală și, dacă e cazul, încheierea operei. Pentru primul nu a venit încă timpul distracției, iar cel din urmă nu mai are acest timp.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
M-a distrat articolul dvs, multumesc :)
Deja din start, deturnarea definitiei ca sa corespunda preocuparilor dvs inalte, este nostima. Imi aminteste de o discutie pe care am avut-o cu un adolescent, indragostit pentru prima data,si care-mi spunea ca numai intr-un fel „se poate” vorbi despre dragoste: serios, incruntat si cu pumnii stransi!
Evident ca, nici lui, nici dvs, nu va spun ca gresiti, pentru ca nu este cazul!
Fiecare cu ideile sale, atata vreme cat ii convin si se simte in armonie cu ele,FARA sa le ridice la rang de regula universal valabila, pentru mine e ok!
Din câte pot să îmi dau seama din stilul de exprimare, pumni strânși și alte chestii, a fost cât pe ce să vă dis-trați, dar până la urmă nu v-ați dis-trat :)
Mai săpăm la rădăcina etimologică a câte unui cuvânt și vedem ce iese. Oricum sensul lui actual e în mod definitiv, adică pentru o vreme cel puțin, cel consacrat de practica actuală:
Hitul verii, Toată noaptea ne distrăm:
https://www.youtube.com/watch?v=BxN72kicYpg
gânduri bune,
Afirmațiile sunt corecte. Omul actual se distrează pentru că se plictisește, în general, nu doar din cauza a ceea ce face, sistematic sau nu. Distracția devine anestezie, amnezie, abulie, aporie.
În căutarea mea după cunoaștere am dat peste câteva articole în care era prezentat și subiectul distracția. Dintr-un astfel de articol am aflat că nevoia de distracție și amuzament scade atunci când în interacțiunea noastră zilnică nu primim etichete și nu suntem judecați, chiar dacă avem păreri și viziuni diferite sau nu suntem de acord unii cu alții în termeni practici. Acest tip de activitate declanșează catalizatori neuropsihologici ce formează conexiuni în creierul uman pentru acceptarea celorlalți și a sistemelor de valori verificate rațional fără disonanțe.
De asemeni, trebuie luat în considerare ce spune și Prof. Philip Zimbardo în ceea ce privește orientarea în timp. El a formulat 6 categorii: 2 pt trecut, 2 pt. prezent si 2 pt viitor. Past pozitive și Past negative. Hedonistii și Predestinații. Majoritatea însă trăim cu speranța zilei de mâine și amânăm distracția pentru muncă în speranța că aceasta ne va aduce beneficii. Dar dintre aceștia, în funcție de religie, pentru mulți viitorul începe după moartea corpului fizic. Un singur lucru trebuie avut în considerare și anume că distracția nu este opusul muncii. Opusul muncii este depresia. Subiectul e amplu.
„Majoritatea însă trăim cu speranța zilei de mâine și amânăm distracția pentru muncă în speranța că aceasta ne va aduce beneficii.” – Exact!
Se pare, insa, ca nu este cea mai stralucita idee pe care am avut-o!
La fel de exact este si, ca majoritatea celor care aleg sa se distreze IN LOC SA munceasca, nu o duc mai bine…deseori insa, nici mai rau! Aici este problema!
Aceasta realitate obiectiva ma face sa cred ca solutia se afla, ca de obicei, undeva la mijloc…
Daca asa o fi adevarat, diabolizarea distractiei si slavirea muncii, ca masuri de incurajare a oamenilor sa schimbe ceea ce nu merge in viata lor, ca sa-si stabileasca propriul ritm de buna functionare, mi se par sortite esecului! Desigur, aceste metode extreme ar functiona pentru IMPUNEREA unui modus vivendi obligatoriu, numai ca, timpurile si coordonatele geografice ale tarii noastre nu mai permit, nimanui, sa impuna ceva, cuiva!
Daca nu exista o reteta care sa ne garanteze reusita si viata armonioasa, o fi si pentru ca, ce se potriveste unora, nu merge la altii…
Ricardo Semler a încercat, și se pare că are succes, o altfel de rețetă. Astfel, el împreună cu consiliul său de administrație al companiei și-au pus întrebarea „Cum putem să avem grijă de oameni? Oamenii sunt singurul lucru pe care îl avem în definitiv. E culmea să avem un departament care să alerge după oameni și să aibă grijă de ei. Și astfel am început să ne întrebăm – cum te organizezi înțelept? Am parcurs etape revoluționare, era revoluției industriale, era informației și a cunoștințelor, dar nu suntem deloc aproape de era înțelepciunii. Cum proiectăm sau cum ne organizăm pentru mai multă înțelepciune? De exemplu, de multe ori, decizia cea mai inteligentă, cea mai elegantă nu se potrivește. Și spuneam ceva de genul: Să stabilim că „targetul” tău pentru această săptămână este de 47 de unități. Dacă le vei vinde până joi, te rog mergi la munte sau la mare. Nu crea probleme pentru noi legate de producție, de implementare, forțându-ne să cumpărăm companii noi, concurența, tot felul de chestii ce rezultă din depășirea „targetului”. Deci mergi la mare/ munte și revină luni. Deci trebuie să căutăm înțelepciunea.
Good point. Aș mai zice că distracția necesară trebuie decuplată pe cât posibil de industria distracției, adaptată la nevoile personale folosind cât mai creativ ofertele existente.
gânduri bune,
Perfect de acord. Însăși ideea unei industrii care să speculeze dorința de distracție a omului este un concept absurd. Industria zilelor noastre apelează din ce în ce mai des la marketing pentru a crea acele dorințe de distracție cu cel mai mare profit. Majoritatea nici nu realizează cât de ușor pot fi manipulați în direcția pe care ei de fapt nici nu și-o doresc, dar dacă ăsta e trendul… Pentru a ieși din această capcană trebuie să înțelegi momeala ce ți se întinde, să acționezi cu cortexul prefrontal și nu cu creierul reptilian. Dar chiar și atunci, trebuie avut grijă pentru că, după cum chiar Einstein spunea „The intuitive mind is a sacred gift and the rational mind is a faithful servant. We have created a society that honors the servant but has forgotten the gift.” (Gândirea intuitivă este un talent (dar) sacru iar cea rațională un slujitor de nădejde. Am creat o societate care cinstește slujitorul dar care și-a uitat talentul (darul). – traducere proprie).
Important este ca dis-trandu-te, in felul tău, sa te regăsești pe tine, iar felurile in care te dis-trezi, te si reprezintă.
Aşa cred şi eu.
gânduri bune,
In germana termenul pentru distractie este Entspannung (Spannung = tensiune). Asadar Ent-spannung = De-tensionare.