Home » Societate/Life » Citesti:

Eoierparlamentarul în lumea diplomatică

Florentin Tuca iunie 26, 2014 Societate/Life
2 comentarii 1,327 Vizualizari

Deși e-n pușcărie, celebrul euroiparlamentar se lăfăie constant în pagini de reviste serioase, pretins serioase sau vădit neserioase.

Recent, a ajuns și-n Le monde diplomatique. Numărul din iunie al cunoscutei publicații, dedicat tratatului SUA-UE aflat la baza lui grand marché transatlantique, se ocupă și de subiectul de pe prima pagină a planetei, le grand marché fotbalistique.

În articolul “Ballons, millions et postillons” (“Baloane, milioane și scuipături” – scuze, în traducere nu rimează – poate mai potrivit ar fi “Baloane, milioane și șmenuri grosolane”), Balthazar Crubellier face o analiză a evoluției cluburilor de fotbal în lumea actuală, în special a celor nouveau riches din Europa Centrală și de Est. Steaua București nu putea fi ignorată, evidement. Asta pentru că zisul ei “finanțator” e personajul care “fait la pluie et le bon temps” la nivelul clubului, e cel care taie și spânzură, e reprezentantul de seamă al noilor feudali ai fotbalului. (Inițial, intenționam să scriu că e un arhetip, dar am renunțat rapid pentru că, așa cum știm cu toții, Gigi e unic).

După ce îi schițează biografia (fără a ignora detaliile relative la ucenicia de cioban, antifacerile imobiliare, schimbul de terenuri cu Ministerul Apărării, transferul acțiunilor steliste pe numele zișilor nepoți, achiziționarea partidului-portofel și, în final, cariera de euroiparlamentar), domnul Crubellier insistă pe viziunile așa-zis politice ale Marelui “Finanțator” și “Latifundiar”: xenofobia, extremismul, apucăturile fasciste, rasismul. Și, după ce amintește de rivalitatea dintre Steaua și CFR Cluj (un club controlat, în viziunea domnului Gigi, de “bozgori francmasoni”), autorul articolului evocă o declarație a omului nostru demnă de colecția de vorbe de duh ale lui Radu Paraschivescu. După ce inițial se fălea că la Steaua nu joacă și nu vor juca decât români (albi, evident, sau, preferabil, verzi), eoierparlamentarul a decis să transfere taman de la CFR Cluj un jucător de culoare și să-și explice decizia cu o justificare memorabilă: “Mie nu-mi plac negrii, dar nu am ce face, ăsta e prea bun ca să-l lăsăm bozgorilor”. Două dintr-o lovitură.

Râsu-plânsu… Cred că mai mult e plânsu’. Și asta nu neapărat pentru că euroiparlamentarul ne-a tras după el în lume (inclusiv cea strasbourgheză sau lemondiplomatică). Și nici pentru că omu’ “face”, cum vine vorba, “rating” (în fapt, tabloide și caraghioși există peste tot în lume). Necazurile amintite mie de articolul menționat stau, cred, în altă zonă. Întâi, că știrile despre Gigi și de-alde Gigi ocupă scena nu doar la secțiunea de caraghioslâc a presei sau în vulgaroide, ci și în prima pagină pretins serioasă. Și doi, că pe noi, poporul, chiar ne interesează, cu adevărat, Gigi și de-alde Gigi și, în general, deriziunea și non-știrea.

Nu de puține ori mi s-a întâmplat să constat că evenimente cu adevărat importante din lume (inclusiv din lumea sportivă) au fost ignorate cu nonșalanță de mass-media noastră ori evocate, cel mult, ca note de subsol. Îmi amintesc, bunăoară, de o ediție de știri difuzată relativ recent. într-o vreme tensionată și tulbure, marcată de numeroase conflicte și răzmerițe: dispute dure în Ucraina, război civil în Siria, revolte violente la Caracas, fierbere în întreaga Turcie, scandal în Egipt, disensiuni riscante între China și Japonia, noi agresiuni israeliene în Gaza, scandaluri de spionaj la scară mondială. Presa internațională era cutremurată de toate aceste evenimente și, în ciuda distorsiunilor manipulatorii de ici și de dincolo, încearca să ne ajute în a le prinde sensul: informații fierbinți, editoriale și analize, dezbateri înverșunate, toate laolaltă menite să scrie istoria contemporană.

În paralel, în perioada respectivă (era prin aprilie, cred), buletinele noastre de știri  începeau cu buletine medicale despre starea de sănătate a pușcăriașului feudal, țintuit la pat de prefăcătorie cervicală cronică și tupeu lombar, ambele tratabile doar la Viena. După asta urmau, desigur, talk-show-urile în care analiști-doftori și tălmaci-felceri radiografiau vertebrele bolnavului de coloană vertebrală și de cap înțepenit. Telejurnalul și emisiunile de dezbateri se transformaseră carevasăzică în cursuri și seminarii de anatomie ce-și asumaseră misiunea să demonstreze că atomii afectați de spondiloză nu mai pot încăpea într-o celulă. Iar concluzia experților tălmaci părea să fie că, într-adevăr, mititica Poartă Albă e prea meschină ca prin ea să treacă un om cu așa coloană. Motiv pentru care, atunci când suferindul a ieșit din Academia de fotbal-zdup pentru o zi, ca să facă baie de TV, toate televiziunile s-au bulucit, în prime time, să-l îmbăieze.

Între timp, tensiunile mondiale s-au întețit. Separat de asta, în lume s-au întâmplat și se întâmplă acțiuni care fac istorie cu adevărat în toate planurile: economic, cultural, politic, sportiv etc. Și în curtea noastră, separat de cafteala zisă politică, mai au loc și evenimente care merită notate și popularizate (mă întreb, de exemplu, câtă lume a auzit de ultima ediție a Festivalului internațional de film Transilvania sau de recenta aniversare a Colegiului Noua Europă și de dezbaterile organizate cu aceste prilejuri). Cu toate astea, noi, aceia care l-am trimis pe nea Gigi în lumea diplomatică, continuăm să ne îmbătăm cu apă de la robinet. Iar robinetul conectat la canalele TV ori la canalele presei ne oferă aceleași zoaie: numeroase informații și competente analize despre “deflagrația” din Colentina (explozia nu prea sună, deflagrația e mai rezonantă), despre “autostrada morții” (majuscule obligatorii), “mafia cărnii” (muzica din La Piovra pe fundal), Cioacă și Elodia (varianta românească a episodului în care sora lui Sue Ellen îl împușcă pe JR, dar ne lasă cu ochii în soare până când regizorul termină sondajul de opinie referitor la identitatea criminalului), România “de sub ape” (indiciu că suntem pe cale să descoperim Atlantida) ș.a.m.d. Apoi, informații din sport: fotbal (noul tatuaj al lui Mutu), tenis (noua iubită a lui Ilie Năstase) și Formula 1 (noua metodă prin care maybachul iese de la standuri printr-o singură lovitură de rangă) iar la final, un fapt divers: explicatiile “halucinante” ale invatatorului care i-a rupt “pur si simplu” urechile unei eleve.

Exemplele indicate nu sunt singulare, din păcate. Apetitul pentru cancan, senzaționalism ieftin și divertisment-kitsch continuă să mobilizeze trupele mass-media și astăzi și-o va face și-n viitor, evident. Întrebarea esențială este însă când ne vom putea bucura de o separație netă între pagina primă și pagina despre nimeni și nimic.

(articol publicat în Dilema veche)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. euripide spune:

    panem et circenses, vine din negura vremii, nimic nou sub soare
    luptele cu gladiatori au fost inlocuite cu fotbaliatori iar vuvuzelele care vesteau praznuirile imparatesti cu televiziunile in regim de breaking news (adicatelea rigiiturile emanatilor democratiilor populare) si cintece de manea (ale mondialilor).

  2. Nautilus spune:

    Asemănarea la nivelul opiniilor, afirmaţiilor şi modului banditesc de a acţiona între eoierparlamentarul feudal puşcăriaş şi un oarecare Putin, Vladimir V., exact în aceeaşi perioadă, 2007-2013, nu e puţin suspectă?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Florentin Tuca


Florentin Tuca

Florentin Ţuca este Managing Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Cu o experienţă de 19 ani, el este specializat în drept societar, concesiuni şi PPP, precum şi fuziun... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)