joi, martie 28, 2024

Forța și declinul familiei. Ieri, astăzi, mâine

Cât din ceea ce suntem datorăm părinților și bunicilor? Care sunt reflexele sănătoase dobândite până la șapte sau zece ani? Cine ne-a spus poveștile copilăriei? Cât au contat poeziile învățate la vârsta pre-școlară? Dar economisirile mărunte pentru o puşculiţă roz, plimbările prin parcuri, aritmetica bastonaşelor, micile munci agricole în grădină, udatul florilor, datul cu sania, omul de zăpadă sau ouăle roșii de Paști? Să nu furi și să nu minți – iată două atitudini sănătoase consolidate în familie. Caracterul, inteligența, sensibilitatea și tot parcursul nostru formativ datorează enorm părinţilor şi bunicilor – celor care poate astăzi nu mai sunt printre noi.

Fără continuitate prolifică şi tradiţii culturale atent respectate, marile familii sau dinastii ale Europei n-ar fi prosperat niciodată. Capitalismul originar în Țările de Jos s-a sprijinit – aşa cum ne-a arătat Max Weber – nu doar pe frugalitate şi acces la lichidităţi bancare, ci şi transferul de cunoaştere între generații. În ultime două secole, mari firme sau companii (& sons) s-au născut prin încrederea clădită între generaţii. Dincolo de puterea economică a celor care păstrează cultul familiei, există şi o dimensiune spirituală.

Veritabilă instituție abrahamică, familia s-a aflat în centrul culturii iudeo-creştine. Un înțelept răsăritean vorbea despre „unitatea umană diferenţiată şi complementară” a fiinţei conjugale. În ultimele decenii s-a diluat respectul pentru această structură armonică – matrice a dezvoltării noastre morale, intelectuale şi emoţionale. Văzută de unii ca sacrament, familia a ajuns astăzi o simplă convenţie juridică. În Europa occidentală şi America de Nord, revoluţia sexuală a anilor 1960 s-a consumat printr-o revoltă faţă de ierarhiile intrinseci ale familiei tradiţionale. Printr-o expunerea freudiană a „ipocriziei” părinţilor burghezi, tinerii obsedaţi de „autenticitate” au sfârşit prin a contesta setul de valori fondatoare pentru cultura occidentală: proprietatea, libertatea individuală (împotrivită asistenţialismului), monogamia, dreptul la viaţă, iniţiativa privată. În siajul acestei transformări copernicane de mentalităţi, ştim astăzi tot mai puțin cum anume se menține forța și coeziunea unei familii şi cum trebuie păstrate relaţia cu rudele. Riturile de trecere sunt tot mai puţine. Rata galopantă a divorțului fragilizează legătura între părinți și progenituri. Rupturile afective provoacă adevărate traume profunde, greu vindecate de psihologi ori asistenţi sociali.

Criza familiei s-a pliat pe extinderea Statului social. Etatismul patern a început să preia tot mai mult prin programe de asistenţă („welfare”) din vechile atribuţii sau responsabilităţi ale familiei: educaţia copiilor (petrecută frecvent departe de ochii părinţilor) şi grija pentru bătrâni (transportaţi discret în cămine ). În absenţa unor repere afective esenţiale, s-au putut naşte „naţiuni întregi de bastarzi” (Douglas Farrow). Apar apoi fenomene secundare precum obezitatea infantilă, sexualizarea precoce, abandonul şcolar, dependenţa de droguri, eşecul profesional. Statisticile arată că băieţii crescuţi în absenţa unei figuri paterne sunt mult mai atraşi, la vârsta adolescenţei, de subcultura urbană a găştilor, cu tot amestecul de promiscuitate şi violenţă implicate. Suntem departe de familia în care copiii dobândesc cunoştinţe preţioase, de la folosirea instrumentelor muzicale şi până la învăţarea unor limbi străine, de la o sensibilitate artistică rafinată şi până la receptivitatea la taină, surîs metafizic şi sacru.

În decursul a trei generaţii,  bunica de la ţară cu zece nepoţi (femeia care se trezea dimineaţa la cinci, îşi rostea cu evlavie rugăciunile şi muncea pentru toată gospodăria) a fost rapid înlocuită de femeia stearpă, interesată de ultima oferta pentru o vacanţă în Caraibe sau Hawaii. Cei reticenţi la exemple rurale se pot gândi la o comparaţie între două figuri intelectuale ale secolului XX: Alice Voinescu (1885-1961) şi Susan Sontag. Pentru aceasta din urmă, ideologia revoluţionară anti-patriarhală a înlocuit gramatica afectivităţii. Pentru cea dintâi, studiul neokantianismului german n-a însemnat deloc o îndepărtare de rădăcinile ascunse ale misterului vieţii trăită prin suferinţă… Cât despre polul masculin, există astăzi „bunici” care, spre 75 de ani, contabilizează deja trei-patru divorţuri şi prelungesc „economia libidinală” a adolescenţei. Relaţionarea cu nepoţii e, în aceste împrejurări, stranie şi rece. Responsabilitatea şi respectul dispar. Egoismul triumfă. Pe scurt, într-o familie dezbinată, fragmentată sau dezechilibrată, nevoia copiilor de modele va rămâne neîmplinită.

Declinul familiei tradiţionale este evenimentul major în Europa sfârşitului de secol XX. Soluţii? Există, dar ele intersectează conştiinţa fiecăruia, nu programul de măsuri guvernamentale.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Sunt de acord cu ideea declinului familiei insa nu consider potrivita comparatia intre Susan Sontag si Alice Voinescu. Aceste doamne cultivate si-au trait maturitatea in perioade si spatii geografice diferite (chiar daca a calatorit in Europa, Voinescu nu a asistat la tranformarile sociale din timpul calatoriilor S. Sontag). De asemenea, plasarea unei vine implicite pentru declinul familiei in carca feminismului nu cred ca este decent. Rolul femeii in societatea patriarhala a secolului 19 si pana la jumatatea secolului 20 ii limita creativitatea, dreptul la independenta financiara, la decizii privind viata ei personala. Egoismul, individualitatea exacerbata este mai degraba o caracteristica a capitalismului si a saturarii mass-mediei cu incurajari de cumparare a unor bunuri ce aduc fericirea, implinirea, respectul celor din jur. Daca nu le poti crea din interior, macar sa le cumperi…familia ramane utila in acest context doar daca poate oferi sustinere financiara. Trist…

    • Desi credinta in sine este multifatetata, multi oameni vorbesc de un unic Dumnezeu: in lume avem totusi mai multe mari religii. Si e bine ca e asa. Ca si in cazul partidului unic intr-o tara, o singura religie mondiala ar aduce probabil prapadul.

      Credinta e buna daca are radacini adinci si solide, daca e sanatoasa, daca nu sfideaza rationalismul, adica daca e fondata. Iar radacinile adinci si solide nu sint neparat radacinile foarte vechi. Credinta nu e neaparat buna daca stimuleaza cu emfaza doar ceea ce e vechi, doar ceea ce pare „verificat” de catre traditie. Iar cultivat nu mai e cel atent doar la natura umana, caci pe lumea asta nu sint doar oameni.

      Familia nu e un fenomen social oarecare dar are parti bune si rele, ca oricare fenomen, lucru, idee sau instrument. Familia e buna daca poate creste copii la stadiul de maturi responsabili si educati, daca e sprijin membrilor sai. Familia e rea daca tine impreuna, in virtutea traditiilor sau credintei, cu forta, oameni care-si fac rau unii altora.

      Intr-o singura intimplare din lume poti vedea uneori binele si raul ingemanate parca pina la identificare: totusi, una dintre credintele noastre cele mai profunde este aceea ca binele si raul nu pot fi niciodata una. Merita sa privim cu atentie la intimplarile din lume si-apoi sa meditam, iata una dintre ele: http://bbc.in/Lif7Py

  2. MANIFEST PENTRU ROMANIA

    ABOUT
    A fine WordPress.com site
    MANIFEST PENTRU ROMANIA
    by kolesattila

    Au trecut 22 de ani din anul 1989 de cind am crezut ca ne vom cistiga libertatea la adevar la dreptate 22 de ani de cind noi am crezut ca am scapat de comunism , atunci in 1989 au murit oameni care au crezut in acest concept ADEVAR si au fost inselati ei au murit pentru ca au crezut ca vom scapa de COMUNISTI dar iata ca sau inselat ei au scapat oparte din putere din mina dar acum o vor lua din nou inapoi si cum prin acest nou guvern care este pe cale sa fie instalat un guvern condus din umbra de Adrian Nastase care pentru a scapa de puscarie sprijinit din umbra de Voiculescu prin antenele care ne-au spalat creierele din toate punctele de vedere .Acest guvern este cel mai penal guvern din ultimii 22 de ani avind in componenta lui marea majoritate a ministrilor certati cu legea si indatorati intrun fel sau altul . Cei care pina acum ati stat deoparte cei care doriti o noua tara luati acest strigat ca un strigat de disperare care va cere sa va ginditi la viitorul copiilor vostrii care asteapta o tara in care sa domine adevarul si dreptatea nu un guvern votat de traseisti ,tradatori , mincinosi si puscariasi.

    Nureprezint nici un partid nu reprezint nici o miscare nu sint decit unsimplu cetatean onest al acestei tari care s-a saturat si a spus gata ajunge nu mai vreau.

    Cei care vor sa mi se alature scrieti pe acest blog faceti un manifest la fel in care cereti dreptul la adevar si la dreptate datil din mina in mina la priteni postatil pe facebook psaiturile care mai sinteti membrii haidati sa gasim o solutie .

  3. Familia conservatoare in plina epoca victoriana nu era nici pe departe un exemplu de caldura sufleteasca. Nu statul social a pulverizat sistemul casatoriilor „potrivite” ci alfabetizarea, eliminarea castelor si aristrocratiei.
    Divortul este o metoda eleganta de a repara o greseala de alegere a unor cetateni cu ratiune si liber-arbitru, fara constrangeri traditionale si de cultura.
    Bunica avea o vorba, pe vremea mea nu exista asa ceva. Nu exista destrabalare, nerusinare si lipsa fricii de Dumneazu. Gresea la fel cum gresesc toti cei care idealizeaza perioada Romaniei interbelice.
    Au existat gasti de adolescenti, violenti si frustrati inca din vremea in care scrijeleam pesterile de la Coliboaia. Nu are de-a face cu postmodernismul anului 2012.
    Familia in opinia mea nu a ajuns o simpla conventie juridica. ne pretuim mama, sotia, copii, bunica sau nepotii. Acest lucru nu se poate schimba ne este scris in gene. Insa tatal nu mai este imaginea abrahmica a tiranului absolut care decide totul. Sa nu uitam ca familia ca terminologie latina se referea la sclavi.
    Nu inteleg de ce condamna revolutia sexuala a anilor 1960? Ea nu a aparut din neant. Astfel de rupturi apar periodic dupa epoci conservatoare cand este aclamata virtutea si este condamnat sexul, unul din cele mai naturale lucruri ale unei fiinte vii. 1960 nu a fost eliberarea fata de constrangerile sexuale ci si eliberarea femeii de cliseul mamei si gospodinei.
    In opinia mea prefer gandirea liberala asupra deciziei, liberatea de alegere conformismului si conservatorimului. Idealul familiei unde invatai sa canti, sa desenezi si sa lingi serbet se intampla intr-o mic segment al societatii. Nimic nu ma opreste sa imi educ copii mei dupa regulile bunei cuviinte, bunele maniere, sa deseneze sau sa bata o minge. Copii astazi sunt dati la cresa. Alta data erau parasiti in bratele doicii si a guvernantei.

    • @Daniel Arfire

      Bravo!

      Valori conservatoare fara paseism, fara respingerea evolutiei.
      Theophyle avea dreptate cu increderea lui in tine.
      Chiar daca suntem pe pozitii ideologice diferite, te felicit pentru ochii deschisi ai mintii si sufletului.

    • „1960 nu a fost eliberarea fata de constrangerile sexuale ci si eliberarea femeii de cliseul mamei si gospodinei.”

      Eliberarea de constrangerile sexuale. Aceste constrangeri sustineau totusi o ordine in toata Europa crestina. Iar constrangerea nu se referea doar la femeie ci si la barbat. Intrebare: e mai buna destrabalarea pe care o vedem zilnic la televizoare si in societate in general? E mai buna aceasta poligamie feminina creata in numele libertatii de alegere si de afirmare a femeii? Daca da hai sa continuam, libertatea e dreptul de a-ti satisface toate instinctele sexuale. Bravo, real progres. Daca imaginam omul doar ca o fiinta animalica, atunci totul e permis. Fiecare are vrea sa aiba propriul harem… Daca imaginam omul ca pe o fiinta in care mai exista sfintenie (spuneti-i si metafizica), atunci lucrurile se schimba putin. Daca omul e doar un animal atunci toate stiintele despre om ar fi aproape una cu zoologia…

      Ce mama e aia care n-are grija de „puii” ei? Eliberand mama de atributiile fundamentale (gospodarirea familiei, dragostea fata de prunci, devotarea ei catre transmiterea proprii copii a mostenirii spirituale si materiale) aruncati mama la cosul de gunoi…

      Nu uitati ca „eliberarea de clisee” nu inseamna decat aducerea altor clisee in loc. Ce va face sa credeti ca aceste noi „clisee” sunt mai bune decat cele traditionale? Simpla aparteneta la „modernism” sau „post-modernism”? Nu uitati ca prezentul e doar viitorul trecutului… la randul sau, modernul de azi va deveni desuetul de maine (traditia de maine)… Unde mai e atunci permanenta? Nu-mi aduceti ca argument noii zei, „progresul” si evolutia” ca sunt deja concepte desuete…:)

    • Comentariu la comentariul dnului DANIEL ARFIRE

      „Nimic nu ma opreste sa imi educ copii mei dupa regulile bunei cuviinte, bunele maniere, sa deseneze sau sa bata o minge” – Te opreste lipsa timpului !!!

      „Divortul este o metoda eleganta de a repara o greseala de alegere” – expresia este cumva art. 5 din Drepturile consumatorului? art. 6 parca spune ” obiectul se poate returna in termen de 30 de zile calendaristice in ambalajul original.

      Nu gasesc in articolul original expresia „sistemul casatoriilor potrivite”

      „ne este scris in gene” contin genele informatii de tip relational??

      „Astfel de rupturi apar periodic dupa epoci conservatoare …..da au mai fost una in 876 d.H. cind a inceput comercializare anticonceptionalului AH5B, in 1492 cind s-a descoperit M6BV etc.etc.

      „In opinia mea prefer gandirea liberala asupra deciziei” care decizie aceea de a te casatori? da ce mai e nevoie de casatorie….

      Ai postat un comentariu de dragul de a comenta!!!

      Articolul este oportun, bine argumentat, un semnal de atentionare in anul 2012 d.H.

  4. Sa ne intoarcem deci la familia traditionala cu toate valorile ei binecunoscute: casatoria cu forta, terorizarea odraslelor nedorite, camere separate pentru parinti care nu se mai suporta, dictatura batranilor in alegerea profesiei, ostracizarea victimelor violurilor, dezmostenirea copiilor neconformi, contact sexual o data pe an strict pentru procreeare, educatia sexuala tabu…

    Abia astept sa dam ceasul inapoi si sa imbratisam psihozele vremurilor trecute despre care se stie ca sunt intotdeauna mai bune decat psihozele vremurilor actuale.

    Sau nu.

  5. Domnule Neamtu, va impartasesc viziunea conservatoare, autententica, legata de familie si de rolul ei ontologic. Va vad insa si ca va zbateti cam singur si intr-un spatiu foarte stramt. Astept sa vad langa dumneavostra inca doua, trei persoane de acelasi nivel intelectual care sa sustina aceleasi valori si mai sper sa va gasiti un spatiu mai larg de manifestare. Eu cred, aproape sunt convins, ca daca aceste opinii alaturi de altele pe care le-am auzit exprimate de dumneavoastra (nu toate, iar cele mai deranjante au fost cele care sustineau puterea si pe T.B.) ar fi raspandite in randul unor mase largi ale populatiei, ar avea suficienta rezonanta pentru ca Noua Republica sa devina un jucator politic relevant mai ales pe fondul dezamagirilor prezente si viitoare care indemna si la cautare.

  6. Sa te trezesti tu, M. Neamtu, la 5 dimineata, sa ai zece copii, sa iti spui rugaciunile si dupa aia sa muncesti pentru toata gospodaria.

    Sa imi spui dupa aia cat esti de fericit.

  7. Glose antimoderne. Literatura inceputul secolului trecut este plina de asa ceva.
    Si fascistii aveau un sens al familiei care trebuia restaurat in viziunea lor.
    Si comunistii aveau o morala socialista care trebuia sa apere familia „celula de baza… &c”
    In orice cafenea din Romania se poate discuta cu oricine oricat pe tema asta mai mult sau mai putin semidoct. Lucrurile s’au spus deja in mare parte.

    Minunat sfarsitul in coada de peste in care fiecare intelege ce vrea. „Soluţii? Există, dar ele intersectează conştiinţa fiecăruia, nu programul de măsuri guvernamentale.” Minunata formula! pare atat de prufunda fara a spune nimic. Tipic literaturii politice de ultima generatie.

    Avantajul extraordinar este ca nu poti sa o critici. Nu ai cum pentru ca nu ai ce sa scritici. Solutie? Care solutie ? Aia care ne intersecteaza constiinta. Pai care e aia? Pai fiecare cu constiinta lui. Familia are treaba si cu credinta, si cu religia… si ele grav afectate de modernitate. Solutii ? Pai pe unii ii intersecteaza constinta cu ceva catedrale ale mantuirii, cat mai mari pentru multimea pacatosilor de trebuie mantuiti.

    De fapt… este nostalgia evului mediu in care poporul nu vota ci asculta supus cu caciula in mana ce zicea boierul. Boier numit musai Arbore… ca deh, radacini etc.
    Asta este conservatorismul de azi, o ciorba semanatorista putin reincalzita si cu ceva ingrediente noi.

    Morala nu se naste din cuvinte ci din exemplu propriu, din sascrificiu, si din iubire. Discutiile de genul asta sunt doar pentru obtinerea unui consens facil.

    Fac pariu ca de la coafeza la intelectualul macinat de marile probleme grave ale umanitatii, toti ajung repede la o intelegere ca, vai, familia este in criza. Cum spuneam, literatura de acum un secol… era mult mai prolifica decat azi pentru astfel de imagini. Sa nu mai pomenim de Iorga. Alt mare conservator care a facut o figura jalnica in politica.

    • Excelent !
      Ati reusit sa redati foarte bine atmosfera degajata de aceasta compunere, în care filonul reactionar este servit prin … lipsa de continut.

      Mie cel mai mult mi-a placut aia cu „femeia stearpă” care a uzurpat-o pe bunica de la ţară cu zece nepoţi, care se trezea dimineaţa la cinci, îşi rostea cu evlavie rugăciunile şi muncea pentru toată gospodăria …

      O, tempora, o, mores !

    • Nu cred ca aveti dumneavoastra imputernicirea de a-l arunca pe Nicolae Iorga la cos… Asa cum n-o aveti nici in cazul altor personalitati exemplare ale culturii romanesti: Eliade, Cioran, Brancusi, Hasdeu…

      Pe Hobbes sau Voltaire ii aruncati de asemenea la cos??? pe cine punem in loc? Pe ai (post) moderni? Pe Drucker sau mai stiu io cine…

      • Fara indoiala ca tot cititorul de orientare conservatoare va astepta cu sufletul la gura o prezentare a importantei lui Nicolae Iorga pentru dreapta romaneasca. Or cineva ca dumneavoastra care a citit atat de mult din opera marelui carturar va fi neindoielnic in masura sa ne prezinte nepretuita mostenire ideologica din aceasta mare (mare in sensul cel mai mare cu putinta) opera. Nu am idoieli ca ati urmarit intreaga activitate publica a lui Nicolae Iorga si de la Semanatorul si de la Neamul Romanesc, si de la Liga Clturala, si din conferintele sale nenumarate, articolele politice, discursurile sale si cate si mai cate. Cred sincer ca opera lui Iorga nu a fost pana acum cercetata asa cum s’ar cuveni si ma bucur ca poate avem ocazia sa intalnim aici un om care a gasit pasiunea necesara sa intreprinda aceasta cercetare. Asteptam cu nerabdare.

  8. Inainte de octombrie 1917 Lenin predica, in conformitate cu ideile lui Karl Marx:

    „Atunci cand revolutia va aevea loc vom dizolva ideea de casatorie pentru ca aceasta face parte din ideea de proprietate privata; eliminand proprietatea privata vom elimina si casatoria. Oamenii pot fi iubiti,amanti, pot locui impreuna iar copiii vor fi ingrijiti de societate.”

    Insa atunci cand Revolutia Sovietica a fost infaptuita Lenin a realizat enormitatea problemei: cine sa aibe grija atator copii? Si sa dispara casatoriile… pentru prima data a vazut ca societatea depindea de familie. Familia este unitatea de baza a societatii, fara familie societatea este dizolvata. Iar disolutia societatii este un lucru periculos atunci cand incerci sa creezi dictatura proletariatului, pentru ca oamenii vor deveni mai independenti neavand responsabilitatea nici unei familii.

    Este logic in mod evident: daca ai responsabilitatea fata de o sotie, un parinte batran sau un copil esti atat de impovarat de aceasta incat nu vei putea fi un rebel impotriva sistemului. Nu vei putea avea libertatea de a deveni un rebel impotriva guvernului, vei avea o responsabilitate care iti va strivi spiritul de revolta.

    Daca oamenii nu au nici o responsabilitate decat fata de ei insisi, daca batranii si copiii sunt ingrijiti de catre societate (asa cum Lenin trambita inainte de Revolutie), daca barbatii si femeile traiesc impreuna doar atat timp cat au sentimente unul fata de celalalt fara a avea nevoie de un certificat de casatorie si, implicit, fara a avea nevoie de un certificat de divort pt o experienta sentimentala privata intre doi indivizi, fara acceptul si interventia statului…

    Dar atunci cand puterea a ajuns in mainile Partidului Comunist iar Lenin a devenit liderul acestuia totul s-a schimbat. In clipa in care oamenii pun mana pe putere oamenii incep sa gandeasca diferit, iar Lenin nu putea face exceptie de la aceasta regula. Asa ca discursul sau s-a schimbat si el: daca oamenii nu au responsabilitati decat fata de ei insisi devin mult prea independenti si individualisti, deci periculosi pt sistem. Asa ca trebuie sa poarte povara unei familii, trebuie sa ramana sclavii responsabilitatilor fata de o mama batrana si neputincioasa, fata de o sotie bolnava sau fata de proprii copii si educatia acestora. In felul acesta nu vor mai avea nici timp si nici curaj sa se impotriveasca conducerii de stat.

    Familia este una dintre capcanele folosite de mii de ani de catre societate pentru a mentine omul in sclavie. Lenin a inteles acest lucru si a uitat imediat ideile despre dizolvarea familiei.

    • Este un mod facil de a intelege libertatea, intr-o cheie a individualismului extrem dar, in definitiv, este o optiune de tip ontologic. Nu cred ca astfel de optiuni fundamentale pot face obiectul unei dezbateri.

  9. După unii precum Dan Alexe, familia tradiţională „este izvorul fascismului”. E drept, citează un alt autor, dar nu-l combate, şi extinde definiţia asupra tipului tradiţional de familie din România.

    Jurnal de corespondent: „De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!“ – despre sufocanta si infantilizanta familie românească

    http://www.europalibera.org/content/article/24368797.html

    Familia comunitara ar justifica importanta fascismului si a comunismului in Italia, Grecia si Europa de Est. Aceasta familie comunitara explică absenta tendintelor individualiste in societatile balcanice. Faptul ca taranii continua sa-si ridice casa lînga ograda parintilor, in loc sa se debaraseze de ei ca niste adulti responsabili. Faptul ca in Italia exista fenomenul de masa al acelor „bamboccioni”, adulti de peste 30 de ani care continua sa locuiasca cu parintii, in vreme ce in Olanda, odata incheiata facultatea, parintii isi dau literalmente afara din casa copiii deveniti adulti.

    De aceeasi natura e si faptul ca in Romania generatii de oameni si-au lasat copiii sa fie crescuti de bunici, sub pretextul facil al lipsei de timp. Cu atatea tabieturi balcanice, nu putem spune ca românii sint poporul cel mai ocupat din lume, si cu toate astea conventia sociala e ca bunicii trebuie sa locuiasca cu proaspetii casatoriti pentru a creste copiii, deseori intr-un climat socio-afectiv sufocant. Tinerii porumbei stau cu socrii, acestia crescind odraslele, insa mentinand si infantilizarea generatiei intermediare.

    In acest context trebuie inteles poemul in care muma lui Stefan cel Mare refuza să-i deschida poarta castelului, iar el pleaca, spăsit, sa se bata cu agareenii. Doar nu era s-o dezamageasca pe mă-sa!… Insa, in acelasi timp, capitalismul nu avea cum sa se nasca acolo.

  10. dle Neamtu, fara sarcasm- tonul acesta este adecvat acriturilor care citesc (si eventual scriu) la Dilema.
    daca tot v-ati hotarit sa coboriti in arena (va respect enorm pt asta) trebuie sa incetati cu cainarea, fie ca are suport fie ca n-are (cred ca n-are in cazul de fata) si sa lucrati cu materialul clientului – convingeti-i pe cei care pot si merita sa fie convinsi si uitati de restul

    reflectiile teologice, daca sint, avem timp o viata pt ele.

    ps – femeia stearpa care cauta dealuri in Cuba sau Croatia o face (si) pt a se mai degaja un pic de orarul 9-17 si chinuiala de a ramine competitiva la un job de kkt si cu o pozitie sub calificarea ei…
    la fel si barbatul ei sterp (care poate ia el copilul de la gradinitza seara)
    ce faceti – va taiati craca de sub picioare?

    alfel, stau alaturi de TOF si comentariul sau.
    cu simpatie

  11. Domnule Neamtu, suntei un om tanar si vorbiti ca un mos acrit de viata si suparat pe tinerii fara morala si fara dumnezeu. Expuneti aici o idila patriarhala care nu exista decat in imaginatia frustrata a unor conservatori defazati. Dumneavoastra va imaginati in mod serios ca familia traditionala, supusa unor constrangeri sociale si unor norme morale rigide era in majoritatea cazurilor altceva decat o aparenta poleita sub care colcaiau nefericiri si frustrari reprimate? Vorbiti despre problemele copiilor din familii dezorganizate, reale si dureroasa fara indoiala, dar v-ati gandit vreodata la ce trebuie sa fi fost viata copiilor in familii „traditionale” unde se dormea in aceeasi incapere in care se gatea, unde tatal muncea zi lumina in disperare ca sa asigura stricta supravietuire fizica a celor 10 sau mai multi copii? Unde mama era la 40 de ani o batrana epuizata de nasteri si de privatiuni? Unde copiii cresteau cu carente alimentare si de igiena pe care azi nici nu ni le mai putem imagina, asta daca nu mureau de mici? Nu mai pomenesc de „femeia stearpa”, o sintagma jignitoare care ma duce cu gandul la ideea ca in acceptiubnea dumneavoastra menirea femeii e sa faca minim 10 copii, sa se roage cu evlavie si sa munceasca de la 5 dimineata pentru toata gospodaria.
    V-as invita si eu sa va faceti familia asta cu 10 copii, sa va sculati la cinci dimineata ca sa munciti pana seara, sa faceti homeschooling in pauza de pranz, sa va indemnati sotia sa se roage cu evlavie, iar peste ani sa va culpabilizati copiii daca vor dori un alt fel de viata, departe de modelul dumneavoastra abrahamic.

  12. Doamna / domnisoara Ioana va vorbeste tot o tanara. Tanara care vede lucrurile poate un pic mai traditional, dar intr-o societate ce nu reprezinta nici o baza solida pentru cei in formare, nu pot fii altfel. Familia trebuie sa fie unitatea de baza. De acolo iti tragi seva. Ori ce vede un copil cand parintii divorteaza sau ce intelege din viata cand este abandonat? Care mai este viata unui tanar care ajunge sa nu mai creada in familie si de multe ori refuza sa o intemeieze pentru a evita o deceptie? Care mai este viitorul unei astfel de societate? Nu pot sa fiu de acord nici nu sexualitatea exagerata.. Destrabalarea de astazi nu duce la nimic bun. Am pierdut orice reper si orice traditie. Un tanar nu mai are o valoare sau un model de care sa se agate. Ma uit cu groaza la cei care vin in urma mea si la comportamentul lor. Nu sunt contra modernitatii, ci doar impotriva unei modernitatii prost inteleasa si a unui libertinaj exacerbat. Ei bine, eu nu imi doresc ca ai mei copii – daca voi avea – sa creasca in acest mediu. Prefer sa ii educ cum am fost educata si eu: cu mult bun simt, dorinta de a invata, sa nu injure, ci mai degraba sa mai auda si de Dumnezeu. La varsta de 10 ani nu stiam sa vorbesc indecent si nu obisnuiesc nici astazi. In schimb generatiile de astazi…dar vina nu este 100% a lor. Societatea s-a degradat treptat si cumva s-a decis sa ingropam traditia,morala, bunul simt si valorile; pentru ca nu sunt cool.
    E in trend sa te duci constant la cluburi, sa bei, sa ai un vocabular indecent si esti mai smecher cu cat iti incepi viata sexuala mai devreme. In astea, nu vad un viitor pentru nimeni. Este un trend sa nu stii sa scrii corect in limba romana, dar este super tare sa vorbesti prin sms: dak, dkt, belea, ce marfa esti, pt k etc. ‘Atat de tare’ incat am observat ca in e-mail-uri ce au un caracter oficial (de exemplu: la serviciu) ajungi sa scrii ‘pentru k’.
    Femeie stearpa si femeia de astazi: consider ca au fost 2 extreme necesare comparatii folosite pentru a evidentia o idee. Remedierea tine de fiecare dintre noi, de constiinta si maturizarea fiecaruia. Si putin respect fata de modelul abrahamic, va rog, daca nu va suparati.
    Divortul nu este o solutie si cunosc tineri afectati destul de serios de instabilitate in ceea ce priveste familia.

    • Chiar daca extremele de astazi nu sunt in regula, este asta un motiv suficient ca sa ne intoarcem la extremele de acum sute de ani – idealizate pana dincolo de recunoastere? Daca e sa rezolvam ceva ce nu functioneaza bine, o prima conditie ar fi sa-l examinam in mod REALIST. Nu asa, samanatorist.

      • Nu cred ca a vorbit cineva despre o intoarcere in timp cu 100 de ani. Pledez pentru moderatie. Nu poti sa spui ca mediul de astazi este propice pentru cresterea si educarea unui copil. Nici nu este un mediu sanatos pentru noi, ‘cei mari’.

        • E cumva un cerc vicios. Fara morala o societate dispare pentru ca ceea ce numim in genere morala sunt moduri de a proteja anume valori ale societatii, anume raporturi intre oameni. in acelasi timp insa acea morala care este impusa de un stat, guvern sau partid inceteaza sa mai fie morala.

          Este vorba despre o intelegere a diferentelor intre oameni. Atunci cand suspenzi diferentele oricine poate fi orice si oricine altcineva. Si aceasta s’a intamplat. Pe de o parte lumea din jurul nostru este complet emancipata de orice prejudecata si/sau restrictii sociale, pe de alta parte succesul pe care il au lichelele in tara asta (si nu numai) incurajeaza si mai mult pe cei doritori de parvenire. Chestie de identitate sociala. Fiecare poate fi orice. Si atunci insasi aceasta stare de lucruri duce la amplificarea acestei miscari browniene in care famila este inevitabil o victima (si nu este singura).

          Nu incerc sa provoc o nostalgie dupa timpurile trecute nici sa sustin superioritatea prezentului si nici sa anunt o utopie viitoare. Chestiunea este ca aceste valori morale nu pot fi impuse prin vorbe cu atat mai putin cu vorbe de genul celor de mai sus. O noua intelegere a societatii si a valorilor societale apare mai degraba in momente de cumpana in care insasi existenta fizica a oamenilor este in pericol: razboaie, mari calamitati &c. de ce ? pentru ca in astfel de momente omul intelege valoarea faptei si repune la locul lui valoarea cuvantului… sau reface lagatura dintre vorbe si fapte. In timp de restriste ai vevoie de fapte… ai nevoie de conducatori buni, ai nevoie de principii pe care oamenii le pot intelege ca fiind importante pentru supravietuire. In astfel de momente nu este ca la alegerile politice si nici ca la conventia unui partid. Dimpotriva!

          Este poate o idee pesimista sau prea apocaliptica, dar o noua morala se naste atunci cand o noua lume se naste. Nu le putem schimba precum sosetele. Nu putem scrie un nou manual, nu putem face propaganda pentru asa ceva. Pentru ca nu un om sau o mana de oameni pot face asta. Ci noi toti atunci cand va fi cazul.

  13. Din descrierea d-lui Neamtu, reiese ca familia aia traditionala este cea mic-burgheza… Or acest tip de familie nu este deloc traditionala in Romania. In familia traditionala romaneasca, cea taraneasca, copiii se sculau dimineata si erau trimisi cu animalele la camp, iar „micile munci agricole” insemnau datul cu sapa sau seceratul cot la cot cu adultii… Povesti nu le prea spunea nimeni, iar singurele poezii invatate erau cele de „numarare” la diversele jocuri… cat despre bani, in familia traditionala taraneasca un copil nu avea nevoie de asa ceva.. .Sa mai vorbesc despre ce instrumente si limbi straine invatau tinerii tarani? au poate despre sensibilitatea artistica rafinata care le era inspirata de familie?

    Ii recomand domnului Neamtu, daca tot se vrea traditionalist, sa incerce sa se raporteze la traditiile reale, nu la fantasmele din carti.

    • Citez: „Suntem departe de familia în care copiii dobândesc cunoştinţe preţioase, de la folosirea instrumentelor muzicale şi până la învăţarea unor limbi străine, de la o sensibilitate artistică rafinată şi până la receptivitatea la taină, surîs metafizic şi sacru.” A se observa termenul „departe”.
      Nimeni nu a uitat cum era viata la tara. Cine nu a crescut deloc acolo, nu stie. Dar ceilalti nu pot uita vatra si ulita prafuita unde copiii alergau desculti.
      In schimb astazi putem sa tindem catre o altfel de educatie, pastrand valori morale si profitand de evolutia oferita. Putem sa ne construim.
      Putem invata limbi straine, putem sa ne formam copiii de mici, sa se obisnuiasca cu valori, sa le dezvoltam aptitudinile, fiecare dupa posibilitati. Putem sa incercam sa dam nastere unei alte societati. Schimbarea incepe cu fiecare dintre noi.

      • Dar ce spui tu aici este diferit de ce spune Neamtu. Tu spui ca se pot face lucruri acum, aici, putem educa aici si acum si trai in familii morale. El spune ca in trecut aveam familii traditionale cu multe virtuti si acum ceea ce domina sunt familii despartite de meteahna (si legalitatea) divortului si femei imorale si sterpe. El nu spune ca putem lucra cu ce aveam acum, ci doar deplange vremuri de mult timp apuse.

        • @ Cristiana: Si da, astazi mi se pare ca predomina divortul, imoralitatea si femeia stearpa din punct de vedere spiritual care da, prefera Hawaii si ultimul accesoriu la moda. De ce sa nu recunoastem ca pentru majoritatea femeilor de astazi primeaza bunurile de ordin material celor de ordin spiritual? De ce sa nu recunoastem ca nevoile de ordin spiritual sunt neglijate astazi? Raman uimita cand aud tinere de 20 de ani care vorbesc despre puterea banului si importanta lui, intr-o maniera ce nu cred ca se vrea expusa in termenii folositi de ele. Despre domni, nu mai vorbesc caci multi dintre ei pun accentul tot pe bani si efemeritate.
          Sper si imi doresc sa putem sa reconstruim. Cred ca poate daca ne amintim de acea familie traditionala avem o sansa: plecand de valori traditionale, principii morale si imbinand progresul de astazi, poate obtii un produs de calitate.

  14. @ Cristiana. Da, vorbeste de un timp apus, unde exista o alta notiune despre familia si respect. Intr-adevar, bunica mea era o altfel de femeie, lumea se uita cu mai multa atentie spre familie, spre copii. Acea familie unde lumea comunica altfel, care – cu bune, cu rele, saracie sau nu – continua sa existe. Si caldura caminului exista si ea. Astazi lucrurile nu mai stau asa.
    In final, Neamtu indeamna spre reevaluare personala si spre posibilitatea de a ne gandi la o revalorificare a traditiei si mai ales a spiritului ce uneste o familie.
    Daca plecam de la niste percepte morale si valori (inclusiv traditii) putem sa construim, sa dam un alt sens si tot ce am spus mai sus.
    Din articol: „Declinul familiei tradiţionale este evenimentul major în Europa sfârşitului de secol XX. Soluţii? Există, dar ele intersectează conştiinţa fiecăruia, nu programul de măsuri guvernamentale.”

    Eu asa vad si percep lucrurile. Este doar viziunea mea personala.

  15. Toate valorile enuntate in articol mi se par fi coloana vertebrala a societatii traditionale rome, inca vie in anumite zone ale Romaniei.

    Ritualuri de trecere cat incape. Monogamia la mare pret dupa tipic victorian – adica un fel de monoandrie, mireasa sa fie fecioara ca la barbat i se trec mai multe cu vederea. De divort nu se pune problema. Copiii crescuti in spiritul traditiei, invatati muzica si mestesuguri. Ce mai, societate patriarha.

  16. 1. „Veritabilă instituție abrahamică, familia s-a aflat în centrul culturii iudeo-creştine.”

    NU exista cultura iudeo-crestina.
    as vrea sa inteleg si eu de ce le punetzi impreuna, cand sunt in mod clar complet diferite.

    astept un raspuns, stimabile mr. Neamtu.

    2. „revoluţia sexuală a anilor 1960” – toate revolutziile au fost finantzate. de cineva. cu un scop anume? asta e intrebarea la care ar trebui sa dai un raspuns. raspunsul e partzial in articol.

  17. Nu ai modele romanesti ? Doar occidentale ? Si ce spui tu se cheama aculturatie care favorizeaza printre altele si consumul de droguri etc . La noi a ajuns in acelasi timp cu comunismul si se pare ca nimeni nu-i interesat de schimbare. Nici chiar voi cu discursul prea protestant pt o tara ortodoxa .

  18. Poate s-a uitat care este ordinea religiilor monoteiste: iudaism, crestinism, islam, Si poate ca lumea nu stie ce este de fapt Vechiul Testament. Imi pare rau sa observ asta. Cu tot respectul, dar inainte sa vorbiti, dati macar un elementar search pe Google.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Neamtu
Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro