Home » Analize »Societate/Life » Citesti:

Frau Merkel, hören Sie uns?

Viorel Zaicu octombrie 30, 2014 Analize, Societate/Life
15 comentarii 2,152 Vizualizari

Ne auziţi, doamnă? Suntem români. Nu vă imaginaţi că toţi credem despre dumneavoastră ce au spus liderii puciului din 2012. Suntem un neam slab, avem talentul destul de rar întâlnit de a dărâma repede tot ce am construit cu trudă. Avem şi o legendă pe tema asta, deci e legendară treaba. Nu suntem în stare să construim nici măcar doi kilometri de stradă fără s-o spargem ca să mai băgăm un fir sub ea. Dacă nu se întâmplă asta, o perforează natura, în cel mult două sezoane. Dacă – mai cu biciul, mai cu zăhărelul – reuşim să construim o instituţie funcţională, avem toate resursele pentru ca, într-o bună noapte (care poate fi şi o zi de marţi; la noi se spune des „marţea e cu ghinion”), s-o dărâmăm. Din temelii. Şi o luăm de la cap, orbecăind prin cenuşa butaforiei democratice.

Dacă ne merge bine, cumpărăm cârnaţi, bere (şi din Germania!) şi plasme. După aia stăm cuminţi până când începe iar să ne meargă rău. Numai când ne merge foarte rău – ba chiar extrem de rău, când ne-au obosit peste măsură frigul şi foamea, că umilinţele îndurate nu ne obosesc niciodată – ne scărpinăm în cap şi ne spunem că ar trebui să facem ceva. Altfel… ce-o da Domnul! Gurile rele spun chiar că şi dacă ne dă Domnul, trebuie să ne înmoaie cineva darul, ca să-l putem mesteca. Vedeţi aşadar, e foarte complicat.

La noi viaţa e scumpă. Nu cred că v-aţi permite să trăiţi aici un semestru. Nu pentru că nu aţi avea bani. Cu 1.500 de euro trăiţi cam cum trăieşte un neamţ în Germania cu aceiaşi bani. (O să aveţi totuşi o problemă să-i obţineţi, dacă nu sunteţi angajata vreunei multinţionale.) Există însă câteva diferenţe. Minore, după mintea noastră, dar cred că pentru dumneavoastră ar face viaţa insuportabilă. E multă gălăgie, doamnă. Pe străzi, în case, în centru, la periferie, chiar şi în natură, dacă e vremea frumoasă. La noi crima cu decibeli nu e pedepsită. De gălăgia de la televizor nu pomenesc, pentru că s-au inventat telecomanda şi butonul de oprire. De asemenea, e mult praf. Dacă adunaţi tot praful din Berlin (nemţii pot!) şi-l duceţi în Piaţa Romană, nici n-o să se cunoască aportul. Al nostru e mai vechi şi e teribil de grozav – nici nu vă puteți imagina așa ceva. În schimb, dacă adunăm noi tot praful dintr-un sector bucureștean (staţi liniştită, nu suntem în stare!) şi-l ducem în Alexanderplatz, n-o să mai vedeți Fernsehturm-ul în următoarea sută de ani. O să fiţi nevoiţi să puneţi la treabă toţi inventatorii ca să scăpaţi de aşa ceva.

Dacă vă duceţi la bancă, la magazin, la vreun ghişeu al administraţiei, cel mai mare risc nu e acela de a rămâne fără portofel. Asta o spun doua răutăcioşii care nu ne vor în Europa. În România furtul de portofele nu reprezintă nici 0,01% din infracţiuni. Aşa că nu vă faceţi griji. Portofelul vi-l lasă, numai că o să vi-l golească. Și în schimb de multe ori n-o să primiți nimic. Toate astea prin grija guvernanţilor, fie ei de stânga sau de dreapta. (Apropo, o să aveţi o colosală problemă să vă plasaţi în eşichierul nostru politic. Facem pariu? În scurtă vreme o să vă daţi seama că habar n-aveţi de politică, nu ştiţi ce-i aia stânga, iar despre dreapta n-aţi avut nicicând idee.)

Cum spuneam, nu cred că rezistaţi şase luni în România. Dar nu neapărat din cauza celor enumerate mai sus. Trăiesc aici cetăţeni germani care s-au obişnuit. Unora li se pare un loc exotic şi oarecum şic, mai ales că încasează salarii care le permit să se izoleze în fiefuri cu viaţă suportabilă până la întoarcerea în patrie. Presimt însă că pe dumneavoastră o să vă intereseze viaţa politică. Şi aici e baiul mare. O să porniţi televizorul şi-o să fiţi şocată, chiar dacă nu ştiţi limba română. Dacă găsiţi un traducător vă trebuie şi un dulap de tranchilizante. Mi-e greu să cred că veţi supravieţui fără ele. Aici politica nu se face ca-n Germania. Aici Fiscul şi procurorii sunt cuminți. Dacă, printr-o minune (devenită posibilă abia în urmă cu câțiva ani), se leagă totuşi de cine trebuie şi respectivul ajunge – după ani şi ani de scandaluri şi tergiversări – la zuhaus (nu, nu e Zuhause, ci Gefängnis, sub numele de alint al borfașilor din România), avem o gaşcă de băieţi veseli (cam câţi are şi Germania, cu deosebirea că populaţia dumneavoastră e de patru ori mai mare şi „băieţii” sunt cât se poate de serioşi), pe care i-a ales poporul şi care decid, în numele poporului, că infractorii dovediţi nu pot fi pedepsiţi. Sau îi eliberează, chit că trebuie să vină din vacanţă ca să dea o lege pentru asta.

Braţul executiv pus la cale de băieţii noştri veseli e şi mai vesel. Dacă vă băgați nasul aici, mi-e teamă că nu scăpaţi fără un tratament medicamentos riguros administrat. Rumpelstilzchen şi Baronul Münchhausen nu v-au pregătit pentru aşa ceva. Aici nu transformă nimeni nimic în aur, ci invers: noi facem aurul să dispară! Iar minciunile nu sunt deloc savuroase, ca ale Baronului. Sunt însă mult mai gogonate, dacă vă puteţi imagina una ca asta. Cred că v-ați ieși din minți dacă ați încerca să pricepeți ceva. Din ce s-a spus azi, la primăvară nu va mai fi valabil nimic. Ce se spune înăuntru nu e valabil afară. Ce declară păcălicii din mâneca executivului la televizor n-are nicio legătură cu ce se întâmplă în realitate. Ei spun că vor să educe copiii şi încheie contracte-cadru în urma cărora primesc bani cu care familia dumneavoastră ar putea trăi câteva sute de vieţi fără să facă nimic. (Lor nu le ajung decât pentru două – sunt mai pretențioși.) Spun că vor ca noi să trăim sănătos şi semnează alte contracte, care le asigură încă două, trei vieți. La noi asta se numeşte „construit şi dotat spitale”, eventual „stabilit lista de medicamente compensate” sau cine ştie cum. Toate astea din banii pe care îi plătesc alegătorii trăitori din salariu și din pensie. Cei mai mulți se consideră norocoși dacă trec de 400 de euro.

Băieții noștri veseli spun că sunt reprezentanţii celor care i-au votat, dar trebuie să ştiţi că la noi „reprezentanţii” nu sunt Abgeordneten. Nici vorbă… Aici „reprezentanţii” nu se ocupă de legi care să pună societatea pe picioare, să facă dreptate, să aibă grijă ca cetăţeanul surmenat intelectual şi moral de comunism să nu ajungă la mila băncilor, comercianţilor, funcţionarilor ş.a.m.d. Nu. Aici „reprezentanţii” îi pun pe toţi să plătească pentru televiziunea de stat, pe care o conduce doar cine nu-i vorbeşte pe „aleşi” de rău. Reprezentanţii numesc şefii unor instituţii care ar trebui să apere oamenii de rând – poporul în general –, dar îi numesc numai dacă aceşti şefi au grijă să-i apere pe ei de popor. Ca să scurtăm, imaginaţi-vă o Germanie cu susul în jos. Dacă dumneavoastră aţi lua o măsură pentru a îmbunătăţi viaţa germanului de rând, omologul dumneavoastră din România ar lua una pe dos, ca să-şi îmbunătăţească lui viaţa. Românul de rând e bun doar dacă plăteşte şi nu cere nimic în schimb.

Dar, doamnă Merkel, nu astea sunt cele mai rele lucruri care se întâmplă aici. Cea mai mare nenorocire este lipsa speranţei. Mulți români trăiesc în condiţii pe care dumneavoastră le-aţi considera inumane. Sunt dezinformați și ținuți în mizerie de cei pe care îi aleg ca să le fie mai bine. Sunt lipsiți de educație și discernământ, dar votează (de multe ori şi după ce au murit). Faptul că sunt mințiți, neinformați și nu au discernământ este o problemă minoră. Fiecare democrație își are categoriile ei de public votant. Mai grav este că mulți oameni nu au încotro. În localitățile mici oamenii votează ce le spune primarul pentru că altfel își pot pierde ajutoarele sociale. Alții votează cu cei care le împart „ajutoare”. Uneori acestea pot fi o sticlă de ulei sau niște făină și zahăr. Alteori vorbim chiar de bani. De bani care nu pică din cer, ci sunt strânşi de la cei care muncesc.

Imaginați-vă că dumneavoastră, doamnă Merkel, ați candida pentru Camera Deputaților într-o circumscripție din județul Teleorman. Știți câte voturi ați lua?! Cred că o să vă ajungă degetele de la mâini ca să le numărați. N-o să înțelegeți niciodată de ce, pentru că nu vă trece prin minte că în Europa de astăzi pot exista sisteme politice de inspirație feudală. O să pierdeți nu pentru că nu ați veni cu propuneri foarte bune, nu pentru că nu ați putea reprezenta mai bine decât oricine altcineva din țara noastră interesele acelor oameni și nu, nu pentru că sunteți femeie. O să pierdeţi în fața oricui, chiar și a unui fost președinte de CAP, semianalfabet și gângav, pentru că nu aveți pârghiile lui de forță și nu dați nimic. Ați intrat pe o feudă și vreți să vă comportați ca într-o democrație modernă. Degeaba le promiteți paradisul după alegeri (chit că, spre deosebire de toți cei care îl promit, dumneavoastră ați încerca să vă îndepliniți promisiunile) dacă nu le dați uleiul și țuica înainte, dacă nu-i speriaţi de moarte (că adversarul dumneavoastră o să le taie pensiile şi o să bare ţara în şomaj; trebuie neapărat să faceţi asta, chiar dacă ştiţi bine că el n-are o asemenea putere). Nu uitați: acești oameni sunt mândri că sunt români, adică cetățeni europeni. În secolul XXI!

Dar mai există și altfel de români. Muncitori, medici, ingineri, potențiali întreprinzători sau inventatori (care nu fac nimic de frica „sistemului”), profesori, magistrați. Oameni educați, cinstiți, harnici și cu bun-simț, care vor să trăiască în Europa fără să fie nevoiți să plece din România, așa cum au făcut-o în ultimii ani milioane de oameni. Majoritatea sunt scârbiți de politică și nu vor să audă de niciun reprezentant al ei. Nu se duc la vot, pentru că „oricum se știe cine iese”. Dacă se duc, o fac de spaima vreunui candidat care dă semne că ar putea face mai mult rău decât răul cu care s-au obișnuit deja. (Deşi, la noi mai există o vorbă pe care n-o puteţi pricepe: „Întotdeauna e loc de mai rău.”)

Aceștia sunt cetățenii europeni din România. Ei sunt cei care produc bunăstare și din valorile create de ei se înfruptă în neștire găștile de „aleși” cu care uneori mai stați de vorbă. Pentru ei Europa a făcut un singur lucru: le-a permis să meargă în vacanţă în Europa sau să-şi trimită copiii la studii acolo. Știu că interesul economic al Germaniei este mai presus de problemele mărunte ale unui popor prea puțin civilizat, dar cred că, pe termen lung, Germania și Europa au tot interesul ca societatea românească să funcționeze în limitele normalului. Ceea ce nu se întâmplă, iar la această situaţie contribuie şi Europa, nu numai cetăţenii noştri incapabili să deosebească albul de negru.

Nu știu ce puteți face pentru România. Știu că v-ați dorit ca România să facă parte din Europa. Așa că, dat fiind că sunteți una dintre cele mai importante figuri ale politicii europene și aveți o forță politică remarcabilă, cred că ar trebui să ne ascultați. Și să faceți tot ce puteți pentru ca cetățenii europeni din țara asta să nu cadă pradă definitiv feudalismului de inspiraţie sovietică. Da, există aşa ceva: cercetaţi-ne şi veţi afla! Şi, mai ales, o să mai aflaţi că este un sistem hrănit copios din fondurile Europei. Nu este creat de dumneavoastră, dar funcţionarea lui a devenit desăvârşită în momentul în care au apărut fondurile europene. Pentru că dumneavoastră daţi banii, dar nu îi şi împărţiţi. Iar noi mai avem o vorbă, că la asta ne pricepem: „Cine împarte, parte-şi face.” Prin urmare, dacă mă gândesc bine, Europa care ne îngraşă baronii este de partea lor. Dumneavoastră de ce parte sunteţi?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Angela Merkel spune:

    Ach Gott! Haideti, meine liebe Rumänen, sa va spune Mutti o poveste. A fost odata ca niciodata o tara mare si frumoasa, cu oameni harnici si cinstiti care a avut la un moment dat mare ghinion: a incaput pe mana unor ticalosi fara seaman care au batjocorit-o crunt. Au transformat-o dintr-o tara de ganditori si poeti intr-o tara de calai si ucigasi. I-au lipit de frunte un stigmat ingrozitor si blestemat-o sa inceapa un razboi in care au pierit zeci de milioane de oameni nevinovati si din care ea insasi a iesit distrusa, rupta si sfasiata nu doar de bombe, ci si de o culpa impardonabila. Era, aceasta tara, la sfarsitul celor 12 ani in care s-a lasat condusa de acei nemernici, o biata umbra a ceea ce fusese candva. Oamenii ei rataceau prin ruinele a ceea ce odinioara fusesera orase minunate si contemplau un viitor sumbru. Dar stiti ce au facut? Nu s-au apucat sa se lamenteze si sa planga pe ruine. Si-au suflecat manecile si s-au apucat sa stranga daramaturile, literalmente, sa le care cu mainile (mai ales femeile au fost foarte vrednice) si sa faca curat. Apoi au muncit ca apucatii, pentru ca stiau ca numai asa pot iesi la liman.

    Voi o sa-mi spuneti ca la voi nu se poate, ca toata istoria voastra e una a supunerii sub vremi, a capitularilor, a proiectelor incepute si neduse la capat, ca ati fost mereu la marginea lumii civilizate, ca nu poate exista comparatie intre tara voastra si cea din povestea mea. Dar eu va spun ca gresiti. Ca istoria nu te condamna sa ramai mereu la periferia lumii. Va mai spun ca nu va veni nimeni sa va stranga molozul si sa va faca curat. Ca nu va veni nici Europa, nici Germania, nici SUA sa va puna tara in ordine. Cautati la voi in ograda si veti gasi mici insule de prosperitate, sigur, modesta inca, dar promitatoare, oameni muncitori si organizati. Incurajati-i si lasati-i sa devine modele pentru ceilalti. Nu va mai balaciti in voluptatea neputintei, a lui “la noi nu se poate”, nu va mai complaceti in negativism si resemnare.

    Ar mai fi multe de spus, dar noi, germanii, nu suntem oamenii vorbelor multe. Nu va mai retin, asadar, va astept la Berlin cu fapte si rezultate. Sunt sigura ca, pana la urma, veti veni. :)

    A voastra, cu drag,
    Mutti

    • camione spune:

      zici bine Mutti, insa de planul Marshall iti mai amintesti? plus datoria taiata 50% in ’53 (Haircut a la Euro-Greece) de frica comunistilor sau nu?
      de revoltele studentesti din ’68, cand tinerii au inceput sa alunge din institutii fostii nazisti, mai ales din justitie?

      • Mutti spune:

        Schatzi, eu imi amintesc ca banii din planul Marshall au fost folositi cu cap. Oare ce s-ar intampla daca guvernantilor vostri li s-ar pune in mana echivalentul in euro al dolarilor de atunci? Eh?
        Voi ati iesit din comunism cu 0 datorii. Und jetzt?
        Cine va impiedica tineretul sa iasa in strada si sa inlature fostii securisti de la butoane? De ce va invatati copiii ca valoarea lor va sta in masina, vila si concediile scumpe pe care si le vor permite? De ce le bagati in cap ca in Romania nu mai e nimic de sperat si ca trebuie sa vina la noi? Nu ca nu m-as bucur ca ne vin medici, IT-isti si simpli muncitori, dar as zice ca voi aveti mai mare nevoie de ei. De ce, cand au iesit in strada si au blocat mizeria aia de la Rosia Montana, i-ati balacarit in fel si chip?

        Mein Lieber, nu mai asteptati sa vina altii sa va dea plan Marschall, sa va taie datoriile si sa va faca un 68. Hai, ca puteti, stiu ca puteti. Ii vad pe romani aici la noi, marea majoritate sunt harnici, muncesc din greu si-si fac un rost. Das könnt ihr auch zu Hause!

        A voastra, plina de speranta,
        Mutti

        • camione spune:

          Angelika, noi pur si simplu avem alte prioritati, vrem doar sa ne distram, avem chiar si un presedinte jucator, si asta ne ocupa tot timpul (si capra vecinului – ca un pic de motivatie mai avem si noi de undeva)
          cand i-ati batut pe brazilieni la ei acasa cu 10-1 noi am plins, si am zis ca ati omorat fotbalul, chiar daca brazilienii nu ar fi putut inventa niciodata un joc cu niste reguli asa simple, unde toti au aceleasi drepturi.
          intai sa poata Italia, ca modelul polonez e prea dur pt sudisti (daca nu vin chinezii pana atunci si ne pun la treaba)
          asa ca ajutati-ne cat mai repede, daca nu declaram razboi Rusiei, si atunci trebuie sa interveniti

      • bec spune:

        tinerii matale erau doar niste bieti imbecili maoisti, traitori pe banii parintilor care munceau din greu pentru ei. Iar problema in germania nu au fost niciodata ”fostii nazisti” ci eternii si mereu prezentii comunisti, inveliti in foi verzi sau roz, binisor stipendiati de moskova, gen soferul semianalfabet de taxi, dar bine orientat ideologic josca fischer sau omul rusilor pe fata, gen schroder, plus gloatele de useful idiots.

    • Traian B spune:

      Tanti Mutti de planul Marshall ATI audit.

    • Harald spune:

      @ Angela Merkel – haideți să nu uităm o precondiție importantă: înainte de planul Marshall, aproximativ 320.000 de militari americani au avut grijă să fie spânzurat cine trebuie (la Nurnberg) să fie închis cine trebuie și să nu poată să candideze decât cine trebuie.

      În România nu e nevoie de un plan Marshall, berlinezii mâncau efectiv scoarță de copac în iarna 1947-1948, ceea ce nu e cazul la români. Dar de cei 320.000 de militari americani ar fi fost mare nevoie.

  2. Radu Popescu spune:

    Corect, domnul meu, Europa pe langa faptul ca baga miliardele de euro in Romania, ar trebui sa-i si imparta si sa urmareasca circuitul lor.
    Pentru asta, eu propun desfiintarea guvernului, a institutiei prezidentiale , a justitiei si a partidelor din Romaniai si aducerea din Germania a unui presedinte, guvern, judecatori etc.
    Daca se poate si boahtarii de noapte sa fie tot nemti.
    Halal natiune mai suntem.

  3. victor L spune:

    Haios, dar trist.

  4. contributorsfil spune:

    ‘MORALITATEA’ si ‘PRESTANTA’ presedintelui!
    Orice realizare umana poarta ‘amprenta’ personalitatii celui care a creat-o. Uneori, si a celui care a comandat-o (comanditarul!) – ‘sigiliul’ acestuia.
    Prima constitutie de dupa ’89 poarta amprenta maestrului Iorgovan si sigiliul lui Ion Iliescu (era coceputa si in folosul ambitiilor sale, in conceptul sau despre ‘democratia de tip nou’).
    A fost “imbunatatita” si sub sigiliul lui Adrian Nastase-2003, spre folosul acestuia (n-a fost pentru cine a fost pregatita, ci pentru cine s-a nimerit – Traian Basescu!).
    Conform constitutiei actuale – mama legilor, tara noastra nu este o republica parlamentara, nu este prezidentiala (SUA), nu este semi-prezidentiala (Franta), este una ‘de tip nou – iliescian-, una ‘sferto-prezidentiala’.
    Reglementarile constitutionale sunt, in multe privinte confuxe, laxe, au permis presedintilor care ne-au condus in baza ei sa aiba cam multe grade de libertate haotica, fiecare dupa conceptul si personalitatea sa.
    Traian Basescu – ‘jucatorul -, fost un destoinic capitan de vapor, inspirat din felul cum bat valurile malurile, a batut ‘malurile permisivitatii constitutiei actuale’, a luat tara la ‘reformat’. In multe privinte a reusit, in multe nu.
    Zilele de 2 si 16 Noembrie trebue sa fie momente de reala ‘cotitura’, de ‘inflexiune’ in viata ulterioara a tarii!
    Trebue sa survina schimbari radicale, care sa ne situeze pe drumul adevarului catre lumea tarilor avansate.
    Fiecare cetatean trebue sa cumpaneasca bine cand pune stampila pe numele unui candidat, sa isi selectioneze bine criteriile de alegere cele mai utile viitorului tarii.
    Doamna Angela Filote a evidentiat trei dintre cele mai importante criterii – validate de tarile democratice moderne., si potrivite noua in acest moment
    Pe baza experientei noastre, este imperios necesar ca alegatorii sa aiba in vedere, drept criterii decisive : ‘moralitatea si prestanta presedintelui!’.
    DEX – PRESTÁNȚĂ s. f. ținută, atitudine demnă, impunătoare
    Care candidat trece proba acestor criterii?Iohannis?- DA!

    • gobru spune:

      Destul de bun comentariul ,din pacate ne inecam ca tiganul la mal!
      Adica “Pe baza experientei noastre, este imperios necesar ca alegatorii sa aiba in vedere, drept criterii decisive : ‘moralitatea si prestanta presedintelui!’ ”
      O fi avand ceva prestanat dl KI ( e o chestiune subiectiva ….),dar la capitolul moralitatea sta un MARE SEMN DE INTREBARE!
      Pentru cei doritori de cdetalii rog a cauta pe internet zbuciumata viata politica a candidatului sus mentionat(a se cauta inclusiv perioada de inceput de an….).Nu vreau sa mai mentionez alte probleme pe care dl respectiv le are la activ,cam multe pentru cineva ce ar trebui sa fie un exemplu de moralitate.
      Asa ca prefer Macovei,fara nici un dubiu.
      Atentie la cum folosit votul!Pot aprea consecinte dezastruoase pentru ramtorii 5-10 ani.

  5. camione spune:

    überaschung uber Rumänien :)
    e un nou trend? al doilea titlu in 24h in germana pe contributors, creste increderea in filosofia germana?

  6. maria spune:

    Europenii spre care va indreptati sperantele au problemele lor.
    Fiecare natiune din Europa are probleme, mari, de tot felul.
    Inutil sa speram ca vor veni americanii sau nemtii sa ne salveze, pe cei care mai pot fi salvati de coruptie, manipulare si lipsa sperantei.
    Cred ca sansa romanilor este sa se organizeze si sa persevereze, sa nu renunte la primul obstacol.
    E bine ca Romanii isi fac vacantele in Europa si ca tinerii studiaza acolo. Asa se schimba mentalitatile. dar e un proces de durata pe care doar tinerii il pot face, cu conditia sa nu se uite la televizor si tocmai sa studieze.
    Eu cred ca Romania poate fi schimbata doar de cei care au fost afara si au inteles ce trebuie facut.

  7. Stelian D spune:

    Frau Merkel hoert uns wenn noettig, domnule Zaicu.
    Am onoarea de a fi si german si roman, votez intotdeauna si fara lipsa , cu pasiune pentru Romania si cu interes pentru Germania, din locul meu actual , America latina.Aici m-au trimis interesele de moment ale angajatorului. Klar, sint aici pentru o firma germana.
    Stiu ca Germania ne asculta cind are interesul sa o faca, si sint sigur ca sta ca pensionarul cu paharul pe peretele vecinului acum : peste 50% din exporturile romanesti merg in Germania.
    Stiu si ca nu meritam efortul lor – desi ei spun ca il meritam – , ma refer la lupta pentru statul de drept si libertatile individuale, pentru ca marea majoritate romaneasca habar n-are cu ce se maninca asta. Ne vor asista, indrepta, forta daca e nevoie , pentru ca unii avem nevoie de altii si invers. Ei chiar n-au nevoie nici de Ponta, nici de Udrea, nici chiar de Basescu, ci de NOI!
    Ce este asta, NOI ?!?! Este cel ce scrie scrisoarea semnata -felicitari! – de dvs., la care eu , si altii , cred, subscriu !

  8. Dedalus spune:

    Da, mult naduf…

    ====

    Un Italian povestea odata cum a facut el afaceri agricole in Romania:

    ” Am luat imprumut, am cumparat pamant, m-am informat cum se face. Apoi am angajat romani la treaba, am aplicat toata tehnologia invatata, am lucrat dupa carte.

    n toamna via facut struguri. Grozav de multi si de frumosi. Dar, la cules, imi ieseau cantiati prea mici.

    M-am mirat. M-am dus pe camp sa vad ce e. Ei, numai ce vad niste tarani culegand srugurii, dar ii duceau in carutele lor, nu in camionul meu. ‘Mai, zic eu, asta e via mea! Ce faceti?!” ei se uita la mine senini si raspund “Pai, domnu’… la matale s-au facut strugurii , da’ la noi nu… luam si noi de la matale, ca ai destui!” ;-) )



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Viorel Zaicu


Viorel Zaicu

Studii de filosofie, incheiate cu un doctorat obtinut la Universitatea din Bucuresti in mai 2008. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)