vineri, martie 29, 2024

Maimuța și pornografia. Cînd combaterea discriminării produce noi discriminări

Seria atacurilor la persoană prin apeluri la injosire din partea reprezentanților aleși ai PSD în diverse structuri la adresa reprezentantelor USR pare să fi debutat public în martie 2017. Pe atunci, consilierul general USR la Primăria Capitalei Raluca Teodor a afirmat într-o ședință a Consiliului General al Capitalei că inenarabilul viceprimar PSD Aurelian Bădulescu i-ar fi spus în timpul ședinței că (ea) ar fi lucrat în baruri în Anglia și ar fi fost prostituată. Dna Teodor a adăugat că „acest comportament grobian se intensifică de la o ședință la alta” și ar trebui cunoscut public, ceea ce sugerează că dl Bădulescu și alți gentlemen din PSD nu erau la prima abatere.

Insultele, pînă atunci mai puțin publice, din partea onorabililor reprezentanți ai PSD, au atins apogeul în dezbaterea din plenul Parlamentului din decembrie 2017 în care, în urma unui schimb de replici nervoase cu deputata USR de Iași Cosette Chichirău, senatorul PSD Șerban Nicolae, acuzat de aceasta că e ”penal”, a împroșcat-o cu insulte ca la ușa cortului, făcînd-o ”proastă”, ”asistată social”, ”cu fasolea între dinți” etc. În final, a făcut și afirmația șocantă și înjositoare că ar deține poze în care interlocutoarea ar ”face sex anal”. Dna Chichirău a reclamat imediat derapajul obscen al senatorului PSD la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Urmarea? Dl Nicolae s-a ales numai cu un avertisment, succedat de o serie de „circumstanțe atenuante”, din care se deducea că dna deputată ar fi fost de fapt cea care a provocat reacția verbală necontrolată a senatorului. Păcatul resuscitat al Evei, carevasăzică.

Mult mai severă și promptă a fost însă reacția CNCD atunci cînd dl C.T. Popescu, pe care cu toții îl știm ca pe un jurnalist incisiv și slobod la gură, nu s-a putut abține de la asocierea ad hominem a coafurii dnei Viorica Dăncilă cu blana capilară a unui „pavian cu mantie” într-un interviu la postul de televiziune Digi24. Sigur că nici CTP nu se afla la prima abatere. Dar el și-a precedat totuși comentariul cu o precauție („e absolut incorect ce fac”) ceea ce ar fi putut fi și în cazul lui privit ca o circumstanță atenuantă – nu a fost. Evident, observația lui CTP era deplasată și irelevantă. Ne putem lega public de intervențiile neinspirate și agramate ale dnei Dăncilă, de trista ei mediocritate, de faptul că nu iese din cuvîntul lui Daddy punînd în joc interesele și imaginea României, ca atunci cînd nu s-a dus la Parlamentul European în ziua cînd erau dezbătute legile justiției din România și cînd prezența ei acolo ar fi fost necesară. Totuși, coafura și ”opțiunile ei estetice” nu pot face obiectul unui jurnalism serios și profesionist – așa cum nu ne legăm, de altfel, de fizicul și „opțiunile estetice” ale dlui C. T. Popescu. Aceleași limite civilizate ar trebui păstrate și față de Olguța Vasilescu sau Gabriela Firea. Putem comenta, și avem destulă materie primă, logoreea propagandistică a acestor doamne și efortul lor vecin cu absurdul de a nega faptele evidente cu sofisme și minciuni gogonate. Putem rîde copios de exprimări caragialesc-chirițiste ca „nu se taie salariile, dar scad și se ajustează în jos” sau „le marche du tramvai”. Putem fi caustici față de engleza stîlcită cu care Olguța Vasilescu sau Viorica Dăncilă fac de rîs România în lume. Dar, într-o lume decentă, modul în care se coafează și tot ce ține de fizicul lor sau de ”opțiunile lor estetice” n-ar trebui să facă obiectul comentariilor politice și jurnalistice. (Satira și pamfletul fac, desigur, excepție). Aceste detalii n-au nici o relevanță. Dna Carmen Dan, de pildă, cu tot aspectul ei discret, care nu pare certat cu bunul gust, urmează exact aceeași politică de vasalitate servilă față de Daddy precum colegele ei cu apariții mai stridente. La limită, stridența capilară și vestimentară ar putea, deși nu e cazul aici, să coexiste cu competența. Stilul personal de a se pieptăna sau îmbrăca al unui jucător politic, fie el bărbat sau femeie, nu adaugă sau scade nimic într-un argument despre abilitățile sau competențele sale. Totuși, pentru acest derapaj (atac la persoană și apel la ridicol), precedat de o auto-critică, n-ar fi fost oare normal ca CTP să încaseze și el doar un avertisment? Nu – el a fost sancționat drastic și prompt cu o amendă, la doar două zile după ce a făcut remarca publică despre coafura dnei Dăncilă, de un CNCD vigilent și intransigent.

Nu de mult, fostul premier PSD Mihai Tudose, ce s-a dovedit de altfel un bun cunoscător al argoului de prin părțile Brăilei, îi amenința pe maghiarii care arborează steagul secuiesc că „vor flutura lîngă steag”. Ca un premier al României europene din secolul XXI să profereze asemenea amenințări „medievale” , e aproape de neconceput. Totuși, și dl Tudose a primit pentru asta doar un avertisment din partea CNCD.

În fața acestui vădit dublu standard, care pare să funcționeze îngăduitor cu partidul aflat la guvernare, sancționînd sever numai derapajele criticilor săi, ne întrebăm, desigur, ce fel de combatere a discriminării mai e și asta. O „combatere” care favorizează de fapt fenomenul discriminării pe care ar trebui să-l combată și încurajează vădit grosolănia politicienilor PSD. CNCD se comportă exagerat de „mămos” cu odoarele sale de la guvernare, cărora le întîmpină abuzurile verbale doar cu tandre mustrări și avertismente, sancționîndu-i în schimb necruțător pe cei care îndrăznesc sa comenteze ceva răutăcios despre ele. S-au mutat oare mam’mare, mamițica și tanti Mița la CNCD?! Nu pricepe oare numita instituție că dubla măsură cu care întîmpină discriminările din spațiul public românesc favorizează de fapt noi discriminări? Că dl Goe, în diferitele sale întruchipări, se va obrăznici și mai mult? Că, în loc să favorizeze un comportament mai civilizat, operînd principial cu standardele pe care e chemat să le susțină, acest Consiliu Național devine unul de la curtea lui Dragnea-vodă ?

Compararea publică a unei doamne cu o maimuță a făcut vîlvă nu demult și în Statele Unite, deși atunci a fost vorba numai de niște postări pe Facebook. După victoria lui Donald Trump din 2016, o admiratoare exaltată a Melaniei Trump, evident republicană, angajată în administrația locală a unui comitat din statul Virginia de Vest, a postat un comentariu entuziast pe FB, în care saluta faptul că la Casa Albă va reveni „o doamnă stilată, frumoasă și distinsă”, adăugînd că s-a săturat să vadă „o maimuță pe tocuri” (an Ape in heels) – cu referire la fosta Primă Doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama. Primărița comitatului din care făcea parte autoarea acestui comentariu a reacționat entuziast, tot pe FB. Acest schimb de postări a stîrnit un scandal național. Primărița a fost nevoită să-și dea demisia și angajata din administrația locală a fost suspendată șase săptămîni de la locul de muncă, din cauză că remarcile ei la adresa Primei Doamne au fost unanim considerate rasiste.

Desigur, comentariul era jignitor și mult mai lipsit de precauții ca observațiile „estetice” ale lui CTP. Dar, în raport cu cea mai severă corectitudine politică, nici CTP n-ar fi putut fi iertat prea ușor, după aprecierile sale publice la adresa coafurii doamnei care avea să devină prim-ministru.

Dar ce scandal ar fi trezit oare niște inși ca Bădulescu sau Nicolae, cu atacurile lor misogine fără perdea, dacă și-ar fi proferat jignirile grosolane în țara de peste ocean? Scandalul ar fi fost probabil imens, mult mai mare decît cel stîrnit de „the Ape in heels„. Ar fi egalat sau depășit răsunătorul scandal produs de remarca lui Trump din vestiarul cu microfoane „grab her by the p***y„, pentru care actualul președinte și-a făcut mea culpa în plină dezbatere electorală cu Hillary Clinton – un scandal stîrnit totuși de niște „confesiuni” private care au fost piratate.

Dacă un politician american ar fi spus public așa ceva, ar fi trebuit să-și dea urgent demisia. Vă mai amintiți, de pildă, demisia fulgerătoare a lui Anthony Scaramucci de la Casa Albă, în iulie 2017, la cîteva zile după  ce fusese numit director de comunicare, după ce a rostit un șir de obscenități verbale despre colegii săi, vorbind la telefon cu un reporter de la The New Yorker? Pe scurt, chiar dacă tindem să considerăm excesivă corectitudinea politică de peste ocean, nici în America de azi nu s-a ajuns la insanitatea de a privi expresia ofensatoare „Ape in heels” ca fiind mai vinovată ca pornografia verbală a unui Scaramucci. Au urmat două demisii, nu una singură. Cu atît mai puțin ar fi fost tratată clement, în Statele Unite, o șarjă primitivă de insulte obscene față de o doamnă deputată, în forul legislativ al țării. România e, la acest capitol, mult mai bolnavă decît SUA. Și nu văd cum mam’mare, mamițica și tanti Mița de la CNCD, care perpetuează de fapt insanitatea în numele unei corectitudini politice strîmbe și părtinitoare, ne-ar putea ajuta să ne lecuim de boală. Pînă una-alta, ”mămosul” Consiliu cocoloșește mai departe insolentele odoare din PSD, căutîndu-le ”circumstanțe atenuante” după ce acestea tocmai au rămas din nou corigente la purtare.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Totusi, felul in care te imbraci si felul in care te coafezi poate spune multe despre tine (caracter, pregatire, conceptii, educatie). Si cred ca e greu de demarcat un comentariu jurnalistic de o satira sau pamflet. La urma urmei daca nu vrei ca lumea sa te ia la ochi, incearca sa fii oarecum mai rezervat. Respectiva nu se ducea la plaja, ci la parlamentul european. Evident ca daca nu iti pasa, faci ce vrei dar nu faci reclamatie apoi. Stai in banca ta daca ti-ai luat-o. Abia atunci atragi atentia.

    • Ar trebui amendată toată presa care nu a făcut mențiunea ”aceasta este realitatea și materialul nu poate fi considerat un pamflet vizual” pe fotografiile doamnei Dăncilă apărute în media. Fără această avertizare, publicul care le vede poate considera că instituția PM din România este luată în derîdere și este denigrată printr-o campanie de presă care are ca scop defăimarea persoanei în cauză și implicit a instituțiilor statului. Da, dom’le, e pe bune, așa arată de-adevăratelea!

      • Evident s-a exagerat in toata presa pe tema coafurii.doamnei cu pricina si nu e asta fondul problemei. Fondul problemei este prestatia dumneaei: ce declara, ce decizii ia, ce politică urmează.

        Despre „stilul rezervat” sau sters de care scria cineva mai sus: există o întreagă filosofie a ceea ce se cheamă „power dressing” in Occident, dezvoltata de cind tot mai multe femei ocupa pozitii de autoritate. Ideea de baza fiind un tip de tinuta simplu, minimalist chiar, in culori neutre (ceea ce nu e obligatoriu, a se vedea sacourile Angelei Merkel), si croit cit mai aproape de corp, ca un soi de „armură” in care o femeie se simte mai sigură pe ea decit in rochii vaporoase, inflorate etc. Coafura trebuie sa fie la rindul ei minimalista si sa „rimeze” cu machiajul. Fara bijuterii baroce, sau altceva care încarcă prea mult ținuta, care trebuie să rămînă simplă, uneori chiar monocroma. Miza nu e sa fie o ținută „ștearsă”, ci, dimpotrivă, să inspire autoritate, dar prin clasă și siguranță de sine, nu prin numărul podoabelor. De pildă, tocurile inalte pot fi un element de „power dressing”.

        In general, pentru o femeie care devine ministru sau prim-ministru, există niste consilieri de imagine care se ocupă de aceste detalii. Sincer, mă întreb și eu de ce nu sunt consiliate unele ministre PSD in acest sens. Sau si consilierii lor de imagine provin tot din jud. Teleorman?

        • Perfect de acord cu ce spuneți. Dacă un PM din Senegal, Pakistan sau India poate să apară îmbrăcat cu keyfa, kamiz shalwar sau sari fără să ne zgîrie retina este din cauză că așa este codul lor vestimentar și toată lumea știe asta. Să apari îmbrăcată și coafată ca nașa mare din Gogoșu gata să joace găina e ok acolo, la o nuntă locală, dar în niciun caz atunci cînd ești PM al unei țări care se chinuie să demonstreze că aparține spațiului european. Nici măcar nu este cazul să vorbim de ”power dressing” și alte subtilități, aici este vorba de o minimă decență vestimentară, echivalentul ieșitului după țigări ”pînă la colț” în papuci, capot și cu moațele-n păr.

        • Cred ca au alte urgente acum decat coafura. Si nici nu stim daca ne ajung cele 6 luni pentru detalii.
          Daca mi-aduc bine aminte a durat ceva pana s-a rezolvat suvita lui Basescu si s-au risipit multa cerneala si giga biti.
          Bine, Basescu se tinea mult mai zdravan pe propriile picioare si nu se lasa afectat de probleme secundare… Dar pana la urma si-a taiat-o.

        • Prefer presa care ridiculizeaza, celei care elogiaza, desi critica univoca (superficiala!), este, in fond, la fel de sterila ca lauda excesiva.
          In cazul care ne preocupa – coafura, ca si tinuta, fiind moduri de exprimare ale personalitatii, in aceeasi masura ca limbajul folosit spontan, gesturile si atitudinea generala -, criticarea aspectului dnei PM mi se pare chiar educativa, in sensul ca ajuta persoanele cu simtul observatiei neantrenat, sa castige timp! Pretios.
          Conform zicalei, izvorate din intelepciunea populara, prima impresie e cea justa!
          Ori de cate ori o refuzam, mai dam o sansa, mai asteptam o minune, etc., etc., constatul este implacabil : mai devreme sau mai tarziu, tot la prima impresie revenim…numai ca am pierdut timpul cu sperante desarte, avertizati fiind!!! (de look-ul ridicol al persoanei, de ex….)

        • Doamna Dancila este o femeie frumoasa, care isi traieste genul, cu gratie si bun gust, si ca premier. Un fapt de apreciat. La ce ar folosi sa aiba niste „consilieri” care sa o imbrace intr-o uniforma asa-zisa de imagine, oferindu-ne o poza publica inselatoare, cum faceau bancherii care veneau la Bucuresti si-si aratai ciorapii rupti si gaurile din pantofi? Sau sa ne arate o vestimentatie tip uniforma si terna, precum comunistii de altadata? Este mai important ca o femeie premier sa poarte niste haine inconfortabile, care ii pot afecta randamentul politico-managerial, ori ca doamna Dancila sa se imbrace cu ceea ce se simte bine si o poate stimula in prima functie de la Palatul Victoria? Iertati-ma, dar nu mi se pare deloc potrivit sa i se sugereze doamnei prim-ministru o tinuta ipocrita! Cu atat mai mult in valul actual de feminism. Si, nu in ultimul rand, cand, in aceasta materie, intelepciunea latina si-a povatuit urmasii cu foarte multa limpezime: De gustibus et coloribus non disputandum!

          • Cred că, in afară de dl Florin, cam toti ceilalti riscam sa ne trezim cu cite o amendă de la CNCD :). Totusi, cu vorba generoasa a doamnei pe care o elogiaza, „fiecare au dreptul” la o parere :).

            • :)))) !
              Stimata doamna, aceasta scurta observatie a dumneavoastra mi-a „facut ziua” (it made my day) !
              Va multumesc !

    • Ar fi vrut ei sa-i dea mai mult presedintelui, pentru cat i-a suparat pe unii, dar era totusi in mediu intim.
      Putea sa-si dea si cu ciocanu in deget si mai scotea altele si mai grave; ce ziceati?

  2. Nu e tarziu ca Doamnele Teodor si Chichirau sa dea in judecata pentru calomnie cerand despagubiri considerabile (peste 1 mil) atat de la persoana fizica cat si de la persoana juridica (partidul care guverneaza si face legile incercand sa incalece Justitia si incurajeaza astfel de comportamente, deloc izolate – vezi reactiile publice ale colegilor/colegelor de partid) tinand cont de circumstantele si importanta faptelor respective.
    Este insa un progres fata de ce se intampla acum cativa ani, cand Becali a fost inchis pentru ca a retinut impotriva vointei lui un personaj care ii furase masina!!!!, iar motivatia instantei a fost ca Becali trebuie pedepsit tocmai pentru ca este o persoana publica si poate da exemplu, etc, etc.

    Exista un adevar care nu poate fi distorsionat de nici o „comanda politica”: daca „cele mai inalte foruri publice” respectiv cei care vorbesc in numele unei „majoritati covarsitoare” (de aprox 20% din populatia cu drept de vot) folosesc astfel de minciuni si abuzuri, perpetuate cu obstinatie absurda, atunci pretentiile de civilizatie ale reprezentantilor Romaniei in Europa si in lume nu pot fi decat pe masura

    • Doamnele respective au ca obiectiv obținerea de voturi din partea electoratului. Ar putea obține ce despăgubiri doresc ele în instanță, dar asta o să le coste o mulțime de voturi. Nu toți românii visează să alipească România la Suedia.

  3. CNCD, asemenea suratelor ei CCR, CNA etc au fost gindite sa fie partizane, cei care le-au imaginat cautind noi modalitati prin care sa-si exercite controlul politic dind impresia de modern in acelasi timp.Asa ca sa nu ne mai miram. Daca vrem sa nu mai fie asa trebuie sa cerem schimbarea atributiilor, a modului in care se ajunge membru al institutiilor astea, iar unele (CNA de exemplu) trebuiesc chiar desfiintate.
    Cit despre maimute, contrar credintelor majoritatii cum ca ea a cazut din cer, biologic vorbind oamenii sint o specie de primate, maimute cu drepturi depline. Printr-o intimplare creierele noastre ne permit sa ne imbracam, dar asta nu schimba maimutenia noastra. Asa ca mai usor cu strofocarile ca cineva a comparat pe altcineva cu o maimuta. Acel cineva a fost doar pleonastic.

  4. Stimată doamnă, demisia la politicienii români e ceva ce străluceşte prin absenţă. Probabil din pricina faptului că ei, onorabilii politicieni, au coborât ceva mai târziu din copaci

  5. Nimic n ma mai mira pe mine in aceasta tara in care au ajuns sa ne ,, reprezinte” mahalaua intrata de peste 70 de ani in politica.
    E deajns sa ne reamintim cum erau considerati de catre comunistii anilor 1945-1965, in periada cand in politica intrasera tot ce avea tara mai incult mai marginal, mai din mahala.
    S-a mai indulcit oarecum vorbirea politicienilor comunisti dupa 1965, cand insa disparusera clasele ,, espoatatoare” prin puscarii, lagare de munca fortata sau se umilisera repetand slugarnic ,, glasul partidului.”
    Dupa l989, s-a reluat limbajul : Mai, animalule!” Prostanac, carlan, cioara imputita si multe altele.
    Un individ, care pretinde ca are ,, studii superioare” si are atatea diplome de absovire a unor iluzorii cursuri postuniversitare, nu poate sa se exprime ca cei amintiti in articol si multi altii ajunsi ,, in fruntea bucatelor.”
    Ei fac parte din galeria personajelor caragealiene de tipul unor catavenci, farfurizi, branzovenesti, mite baston, cracamnel, pampon, mahalagii sadea si nimic mai mult.

    • Personajele din comediile lui Caragiale nu își adreeaza niciodata insulte. Însa în drama Napasta scrisa tot de Caragiale apare intradevar unul care face ca CTP ul.

  6. Sa amintim, in contextul comparativ propus de autoare, un detaliu important care scapa sistematic acelora care isi inchipuie ca se informeaza asupra realitatilor americane citind The New York Times sau The Washington Post.

    Este vorba de faptul ca numai dreapta si reprezentantii ei isi asuma radical -prin demisie – responsabilitatea pentru declaratii scandaloase. Stanga n-o face niciodata.

    Cand Michelle Obama a insultat nu o persoana, ci milioane de patrioti americani, declarand, iresponsabil, ca pana in momentul candidaturii barbatului ei la presedintie, nu s-a simtit niciodata mandra ca e americanca, nimeni nu i-a cerut sa demisioneze (din slujba cvasi- onorifica pe care o detinea). Dimpotriva.

    Cand James Carville (omologul de stanga al lui A. Scaramucci) s-a referit public si repetat la victimele agresiunilor sexuale ale lui Bill Clinton, ca la “trailer trash”, explicand ca astea sunt exemplarele umane de care dai “ when dragging a $1 bill through a trailer camp”, stanga l-a ovationat. Scaramucci, ne spune autoarea, a demisionat, Carville, nu.

    Cand Ted Kennedy s-a intors in Senatul SUA, dupa ce a imbrobodit politia care anchetase felul in care “distinsul senator” isi lasase amanta ( pe Mary Jo Copekne) sa moara ca un caine in mlastina in care el ( beat find) isi impotmolise masina, colegii lui democrati l-au desemnat the Lion of the Senate. Si l-au aclamat strigand “ Welcome back where you belong, Teddy!”, desi toti stiau prea bine ca locul lui era in puscarie pentru ucidere din culpa (printre altele). Nici pana la sfarsitul vietii lui, Kennedy nu a rostit fie si un singur cuvant prin care sa-si ceara, public, iertare familiei victimei sale.

    Cand Hillary Clinton a aparat in instanta violatorul unei fetite de 13 ani, intreaga strategie a apararii a constat in acuzarea victimei, prezentate juratilor drept o curva in devenire. Fetita de atunci, violata atat de bestial incat niciodata n-a putut deveni mama, este azi o femeie de peste 60 de ani, care inca are cosmaruri populate de acuzatoarea si de violatorul ei. Stanga a facut din Hillary Clinton campioana feminista a cauzei femeilor!

    Nu mai trebuie demonstrat ca pentru stanga nu conteaza faptele, ci doar travestirea lor in vorbe.

    Cat despre vorbele lui Trump, daca tot le citam, sa le citam integral. E drept ca asta e greu, daca vom cauta citatele tocmai in NYT sau in WP care au avut grija sa indeparteze din ele tot ceea ce nu convine ipocriziei feminist-isterice pe care o propaga.

    Cuvintele lui Trump (si ele inregistrate pe banda video-pirat, dar ramase fara ecou in dezbaterea din New York Times sau Washington Post) imediat urmatoare celor citate de autoare, sunt: “ They let you do it. When you’re a celebrity they let you do it!”

    Truer words, were rarely spoken, daca stai sa te gandesti. Caci pentru fiecare victima autentica si demna de compasiune a agresiunilor sexuale, exista , vai!, nenumarate femei care practica varii forme de trafic de favoruri sexuale pentru bani, slujbe, pozitii sociale, roluri in filme, etc. Iar apoi, se prezinta drept victime pe cat de inocente, pe atat de neconsolate.

    In balanta permanent masluita a stangii, vorbele “de dreapta” atarna infinit mai greu decat faptele ”de stanga”.

    • „…pentru fiecare victima autentica si demna de compasiune a agresiunilor sexuale, exista , vai!, nenumarate femei care practica varii forme de trafic de favoruri sexuale pentru bani, slujbe, pozitii sociale, roluri in filme, etc. Iar apoi, se prezinta drept victime pe cat de inocente, pe atat de neconsolate.”
      Asa este, Margot…V-ati intrebat, insa, de ce?
      Pentru ca, oricat de depravata si de lipsita de scrupule e o astfel de femeie, daca nu exista cerere, degeaba ofera…nu?
      Cine, dintre barbat si femeie, are suficienta putere si influenta, ca sa impuna regulile scrise, dar si pe cele nescrise, ale societatii?
      Mi se pare surprinzator ca, atunci cand sunt confruntati cu presupusele, sau demonstratele lor, victime, a-tot-puternicii de ieri se transforma, brusc, in persoane labile si fragile care, ori n-au avut forta sa se opuna asalturilor exersate asupra lor, ori nu cunosc semnificatia cuvantului NU…
      Apoi, as evita sa intru in polemica dreapta vs. stanga, referitoare la apartenenta politica a agresorilor sexuali, care nu face altceva decat sa deplaseze atentia si sa decredibilizeze victimele.

      • @ Ela „Pentru ca, oricat de depravata si de lipsita de scrupule e o astfel de femeie, daca nu exista cerere, degeaba ofer{t}a…nu?”

        NU! Pentru ca unei cereri scandaloase si injositoare i se poate opune (trebuie sa i se opuna!) o reactie pe masura, inclusiv in instanta (adica acolo unde se stabilesc vinovatiile in lumea civilizata), nu o penibila si degradanta vaicareala isterica din categoria #MeToo.

        In legatura cu polemica drepta/stanga, eu nu voiam sa sustin ca toate canaliile sunt la stanga si toate victimele la dreapta, ci doar ca vinovatiile „de dreapta” sunt intotdeauna masurate cu alta, infinit mai aspra, unitate de masura, decat cele de „stanga”. Resursele de cenusa (de pus pe propriul cap) ale stangii sunt inexistente.

        Cred ca acest lucru se datoreaza faptului ca dreapta are oponenti, are adversari; stanga are doar dusmani. Iar dusmanilor – nu le ceri iertare. A dovedit-o Teroarea din timpul Revolutiei Franceze, au dovedit-o bolsevicii, am vazut-o cu ochii nostri in 13-15 iunie 1990. etc, etc., etc.

        • „…dreapta are oponenti, are adversari; stanga are doar dusmani.” – Excelent!!!
          Mi-am notat aceasta fraza, care exprima, pur si simplu, adevarul. (la care am avea, cat mai multi dintre noi, de reflectat…)
          Multumesc!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro