Home » Societate/Life » Citesti:

Maria înveseleşte România

Serban Pretor august 15, 2014 Societate/Life
18 comentarii 1,318 Vizualizari

Nu mai e un secret pentru nimeni că România a devenit o ţară tristă, din ce în ce mai tristă.

Conştienţi de asta, de cînd ne-au eliberat de cultul muncii care avea tendinţa nefastă de a ne înnobila, guvernanţii au dat drumul oficializării diverselor sărbători, numărul acestora fiind în creştere.

Aleşii neamului se fac că se lasă cu greu convinşi, dar în cele din urmă, la insistenţele poporului, mai declară oficial cîte o zi festivă de manifestare legală a lenei. Asta în ciuda faptului că pentru celelalte zile, în care lenea se manifestă doar ca un fapt natural, nu există nicio lege care să sancţioneze lipsa de activitate sau de eficienţă a acesteia.

Faptul că mai toate noile sărbători oficiale au origini religioase este de natură să sporească încrederea populaţiei în instituţia care le-a promovat, fiind trecută cu vederea explicarea predispoziţiei românului la lene tocmai prin aşteptările de a primi cît mai mult de la divinitate, oferind în schimb doar eventuale rugăciuni de mulţumire.

Ne-am pomenit cu mai multe zile libere în ultimii 20 de ani, astfel că ziua de 15 august nu este nici prima, şi probabil nici ultima dintre acestea.

Gurile rele spun că iniţiativa a aparţinut preşedintelui Băsescu, dintr-o încercare de venerare a urgisitei sale soţii, ca o compensare a situaţiilor în care a fost pusă uneori faţă de numeroasele tovarăşe de luptă (politică evident), dar nu acelaşi marinar poate fi bănuit că a făcut ca şi ziua Marinei să cadă tot atunci (căzuse mai de dinainte, de prin 1902, tot din raţiuni religioase, probabil necunoscute sau ignorate de regimul comunist); la urma urmei, mai multe motive, mai mare bucuria; aş fi putut spune “distracţia” dacă nu aş fi căpătat oroare de acest cuvînt după ce l-am văzut terfelit în cele mai imunde moduri în multe mesaje publicitare menite să crească vînzările pentru tot felul de trăznăi fără de care buna-dispoziţie nu ar putea fi totală.

Proporţional cu cantitatea de sărbători creşte şi balonul de iluzii care este oferit cu generozitate celor care s-au obişnuit să se mulţumească cu această hrană precară şi efemeră. Orice sărbătoare are şi aspectele ei publice, manifestări zgomotoase, însoţite de cele mai multe ori de etalarea lipsei de bun-simţ şi eliberarea pornirilor instinctuale. “Minivacanţa” pe care o crează sfînta Maria în acest an este de natură să amplifice toate manifestările de bucurie primitivă şi exhibare a simţămintelor primare ale fiinţei; cît îi priveşte pe cei care au ieşit din rîndurile plebei, manifestările şi trăirile lor se situează la nivele superioare de îndestulare, fără să difere însă cu nimic prin încărcătura emoţională, spirituală sau intelectuală. Obişnuitele chiolhanuri cu mici şi bere rămîn manifestările cele mai concrete ale unei bucurii exacerbate fără niciun fel de motiv, în afara tendinţei naturale de a face să treacă timpul prin plăceri dobîndite fără efort.

Comunismul a reuşit într-o oarecare măsură să ţină în frîu apetitul românilor pentru sărbători şi sărbătoriri. Chiar şi zilele aniversare ale dictatorului şi consoartei sale, glorificate prin cele mai diverse mijloace, nu au ajuns să fie declarate nelucrătoare; nici nu s-ar fi cuvenit într-o societate în care sărbătorirea prin muncă devenise un subiect foarte trîmbiţat de oficinele propagandei, dar primit cu zîmbete ironice şi condescendente de masele de sărbătoritori.

Acum practica sărbătoririi prin muncă a fost cu totul abandonată, în beneficiul sărbătoririi a orice prin orice. Nu interesează nici subiectul şi nici obiectul sărbătoririi, ci doar acţiunea în sine, privită ca un fapt absolut şi de sine stătător. Nu se mai încurcă nimeni în motivări şi semnificaţii, importantă e distracţia (n-am cum să scap de acest cuvînt devenit aproape obscen) şi modalităţile prin care ea satisface tendinţele de eliberare a celor mai mulţi de fărîma de umanitate care îi mai separă de celelalte vieţuitoare cu care a fost dăruit Pămîntul. Poporul lui Ţuţea, acela pentru care a făcut treisprezece ani de puşcărie, se simte descătuşat şi mulţumit că i-a fost adusă libertatea de a da frîu liber instinctelor primare, pe care o civilizaţie trecută încerca să le încorseteze, şi este gata să omagieze (prin vot) pe cei care au ştiut să creeze şi întreţină iluzia că sunt autorii acestei eliberări.

Oameni de toate vîrstele, din păcate mulţi tineri pentru care este evident că şcoala este o noţiune lipsită de valoare, se manifestă vulgar şi zgomotos, stîrnind jena oricărui om cu un minim bun-simţ al celor şapte ani de acasă. Îngrijorător este faptul că numărul celor care se complac în asemenea situaţii şi nu consideră necesar să ia atitudine, iniţial din lehamite sau din teama de a nu se expune unor agresiuni verbale sau chiar fizice, este într-o continuă creştere. Grupurile, uneori pline de culoare, care coagulează manifestările arhicunoscute, ajunse a fi prezentate cu firesc profesionalism de către instituţiile de presă şi audiovizual, sunt grupurile care au îngrozit Europa civilizată şi ne-au adus faima bine-cunoscută. Este faima cu care ne-am obişnuit, pe care o suportăm cu resemnare şi împotriva căreia ne simţim din ce în ce mai neputincioşi.

Clasa politică nu şi-a ascuns niciodată dorinţa de a da satisfacţie vulgului, instituirea de sărbători oficiale fiind una dintre cele mai lesnicioase modalităţi. Aceeaşi clasă politică sfidează în continuare o ţară întreagă legiferînd numai în interes propriu; „revoluţia borfaşilor” din vara anului 2012, „marţea neagră” din decembrie 2013 sau proiectul deocamdată adormit de revizuire a Constituţiei sunt doar cîteva din momentele ce preced viitoarele tentative de înăbuşire a victoriilor de moment ale statului de drept.

Pînă atunci ne vom mulţumi cu o zi a cărei veselie contrastează din ce în ce mai izbitor cu tristeţea generală în care ne cufundăm tot mai adînc. Dacă o conştientizăm mai avem o şansă. Şi dacă suntem încă suficient de numeroşi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. dusu spune:

    ´´cît îi priveşte pe cei care au ieşit din rîndurile plebei, manifestările şi trăirile lor se situează la nivele superioare de îndestulare, fără să difere însă cu nimic prin încărcătura emoţională, ´´
    oare cine sint aceshtia de avetzi alte ashteptari?
    au shtiut sa fure mai mult ! in rest io ii shtiu ca cei mai buni fii ai poporului,originili sanatoase

  2. Mircea Modan MirceaM spune:

    Domnule Pretor, sunt mai multe Romanii, unora le “vin” banii indiferent cate sarbatori sunt in calendar, altora doar daca-si vand marfa. Sa va dau un exemplu, ipotetic…sau nu?
    Vacile mele nu stiu carte, necum sarbatorile legale. Am incercat sa le explic azi dimineata:
    -Io: Edu ( e o vaca educata, de unde si alintul asta) draga, azi e sarbatoare, nu te mai mulg…ia-ti si tu o zi libera, draguta. Nici nu te mai trimit la pascut, Bei o bere, manci un mic, asculti un Pink Floyd, ei na, sau o manea …ca tot dobitocu` care se respecta, sa stii si tu ca e sarbatoare. (o iau eu pe ocolitelea)
    - Edu :Muuoa, muoooa.
    -Io: Mai fata, nu pricepi, sambata lucrez, duminica la fel, zi de zi, an de an, lasa-ma draguta macar vreo doua sarbatori in pace. Sa ma veselesc si eu, daca si asa nu am mai fost in concediu de douaj` de ani. Sau sa dorm dracu` macar vreo doua ore in plus, ca-s frant de la balotii pe care i-am incaracat ieri, la 37 de grade. M-au rupt de oase, nu alta, douspe ore nu-s de colea in praf si arsita.
    -Edu: Muuuuuuuooooo, mhuuuuoooo.
    Mai da si din picioare. Nici moarta nu pricepe, asa ca tusti la aparat, bzzz, bzzz, apoi treci la lopata si fa curat, du branza la atelierul de patiserie (nici astia nu stiau ca e sarbatoare, cica oamenilor le trebuie paine si placinte cu branza in fiecate zi…niste ciudati, nu?)
    Dupa masa vine un client, vrea niste grau. Sa-i refuz banii? Sa-i zic ca e sarbatoare si sa vina maine? Sambata? Sau sa-i spun sa nu vina nici sambata, ca si asta e zi nelucratoare? Duminica nici atat, sa vina luni. Dupa 9, ca atunci incepe “programul”.
    Ar zice omu` ca am bolunzit. A fost, doar asa, o idee traznita. Asa ca du-te la saci, cantar, alea, alea.
    As mai lucra si la un studiu care nu-mi da pace, dar nu e vreme. Poate maine , sau duminica…Aaaa, e sarbatoare?

    • Serban Pretor Serban Pretor spune:

      Va multumesc mult pentru comentariu si pentru tonul pe care l-ati gasit, in deplina armonie cu textul meu. Unul mai sugestiv decit altul. Problema e cîţi mai vor sa priceapa. Ma indoiesc ca fiecare român are o vaca sau un client de care sa depindă; deşi aşa ar fi normal, asa cred ca s-au pus lucrurile in ordine si in societăţile spre care ne uitam acum cu admiratie.

  3. Ursitul tarii spune:

    “Poporul lui Ţuţea, acela pentru care a făcut treisprezece ani de puşcărie, se simte descătuşat şi mulţumit că i-a fost adusă libertatea de a da frîu liber instinctelor primare, pe care o civilizaţie trecută încerca să le încorseteze, şi este gata să omagieze (prin vot) pe cei care au ştiut să creeze şi întreţină iluzia că sunt autorii acestei eliberări.”

    Oare o exista o traditie din strabuni care sa ne ajute sa ne alegem conducatorii de care avem nevoie? Spun asta, pt ca am citit recent un articol privind traditia “Ghicitul ursitului”:
    http://dzro.wordpress.com/2014/08/08/ghicitul-ursitului-si-visul-lucid/
    Probabil ca nu exista o solutie usoara in a ne visa conducatorii potriviti (pe care apoi sa-i votam), altfel de-a lungul secolelor am fi ales mai bine. Poate ei nu sunt printre cei ce au strans numarul minim de semnaturi pt a participa la alegeri. Se pare ca in curand vom incerca si metode neortodoxe de selectare a alesilor, ca prin metoda clasica Circ si manipulare(ca paine ioc, e recesiune) nu prea am avut succese in ultimii 25 de ani.

  4. euNuke spune:

    Sunt stupefiat că un articol cu un astfel de titlu nu spune nimic despre Sfânta Maria-Ioana, vindecătoarea de telectuali occidentali paradiţi şi obosiţi, alinătoarea suferinzilor cerebrali, aducătoarea de pace şi voioşie alienaţilor şi animatoarea contabililor capitalişti americani. Nimic despre adevărata sfântă Mărie -iarba noastră cea de toate zilele-, ci doar lamentaţie grea tipică inadaptaţilor trişti ce-şi refuză chiar şi mica plăcere a relaxării mentale şi-şi fac din incrâncenarea lor un titlu de glorie..

  5. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Are loc într-adevăr o degradare a noțiunii de sărbătoare, iar administratorii sunt direct responsabili pentru asta. Cazul Sf. Marii e cu atât mai pregnant cu cât e vorba de Adormirea Maicii Domnului.

    Ca o mărturie, ieri la mănăstirea Țigănești alături s-a organizat un bâlci, de Sf. Maria cum ar veni. În timpul predicii de la Liturighie din parcare alăturată se auzeau manele date la maxim, circa 15 minute, de la o mașină. Preotul a trebuit să vorbească mai tare în curtea mănăstiri la altarul de vară ca să fie auzit bine de credincioși. Absolut nimeni dintre jandarmii din zonă nu au luat atitutidine – nu știau cum să procedeze. Partea bună a fost că nici unul dintre participanți nu s-a tulburat peste măsură, am reușit să ignorăm ce se întămpla. Primăria care a organizat bâlciul ar fi trebuit să țină seamă că până la ora 12 în apropiere era hramul mănăstirii și să introducă o restricție de poluare fonică ca reglementare locală pentru zona din apropierea mănăstirii, iar jandarmii și-ar fi putut face atunci treaba având un instrument la îndemână.

    Ca soluție la problema ridicată în articol nu văd decât implicarea oamenilor de calitate în politică sau măcar în viața publică, astfel încât să constituie modele pentru alții. Iar pe plan cultural imaginarea unui model al virtuților în care valorile liberale să poată conviețui în același model de viață cu cele creștine – e o problemă deschisă.

    gânduri bune,

    • Serban Pretor Serban Pretor spune:

      Nenorocirea e că oamenii de calitate care au încercat să se implice în politică au fost făcuţi albie de porci….Fără excepţie. La ora actuală nu poţi intra în politică fără o investiţie iniţială consistentă (pe care urmează să o amortizezi rapid după accederea în funcţie) care nu poate proveni din surse cinstite. Avînd în vedere aceste două calităţi care se cer unui politician al României zilelor noastre, mie îmi este foarte clar că domeniul este rezervat exclusiv borfaşilor, niciun om cinstit neavînd acces în această castă. Dacă curăţenia începută de DNA şi justiţie ar fi dusă pînă la capăt sunt convins că am rămîne fără guvern şi parlament. Abea în acel moment am putea regîndi modalităţile de constituire sănătoasă a acestora.
      Vise, visuri sau…..gînduri bune!

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Se pare din ce spuneți că este necesar ca oamenii de calitate care ar intra în politică să aibă cel puțin două caracteristici ca să facă față celor din actuala clasă politică:

        - să suporte să fie făcuți albie de porci fără să cedeze.

        - să aibă sau să obțină de la susținători un capital semnificativ din care să fie dispuși să cheltuie o parte fără să îl recupereze

        Este exact genul celor care percep ca pe o onoare sau o datorie să își servească semenii din țara lor și, în același timp, au făcut dovada că pot mișca o afacere, profitabilă sau au capacitate de fund-raising. Este o combinație de virtuți de inspirație creștină (nu neapărat asociate practicării acestuia în biserică, dar mai probabil da) și spirit antreprenorial.

        Nu mi se pare imposibil ca astfel de oameni să apară și să fie activi și în țara noastră. În fond tot ce s-a mișcat și până acum se încadrează mai mult sau mai puțin acestor condiții.

        Gândurile bune nu sunt vise atunci când sunt împletite cu pragmatismul.

  6. adrian petreanu spune:

    Ma asteptam ca autorul articolului sa faca niste comparatii intre numarul zilelor de sarbatori legale reglementate la noi fata de alte tari. Cate din aceste zile au caracter religios si cate au alte motivatii. Se pare ca aceasta sarbatoare din 15 august i-a oferit prilejul sa faca cateva referiri la “calitatile” poporul roman : lene, incultura, amator de chiolhanuri, deci popor de betivani si cu satisfactie sa aminteasca de cele spuse de Tutea intr-un anumit context, adica un popor de tampiti. Nu stiu daca domnul Pretor este roman si nici nu-i poate pretinde nimeni sa sustina acea formula propagandistica de “mandru ca sunt roman”, dar si daca iti este rusine cu poporul in randul caruia traiesti exista solutii de eliberarae. Se pare ca dupa peste 20 de ani de experiza si consiliere in domeniul audiovizual nu prea a contribuit la “ridicarea ” poporului roman la alt nivel de cultura si implicit de manifestare. Pacat.

    • Serban Pretor Serban Pretor spune:

      Aveţi dreptate din perspectiva din care priviţi lucrurile. Aş dori foarte mult să pot fi “mîndru că sunt român” şi vă mărturisesc că am fost pus în situaţii în care am simţit-o din plin. Dacă scot în evidenţă “calităţile” pe care le-aţi remarcat, vreau să fiţi convins că o fac cu tristeţea celui care nu întrevede soluţii realiste de corectare a lor. Prima ar fi şcoala, a doua exemplul personal al celor cu notorietate, a treia un sistem normativ constrîngător şi punitiv aplicat cu imparţialitate nemţească…..şamd. Din păcate nu îmi pot face iluzii cu privire la acestea şi atunci sper că menţinerea lor în atenţia celor de bună credinţă poate conta cît de puţin.
      Cît priveşte activitatea din audiovizual la care vă referiţi, nu că aş avea nişte realizări deosebite pe care mi le-aş putea aroga, dar va pot invita să faceţi o comparaţie între începuturile CNA şi situaţia, ca şi prestaţia, prezentă a instituţiei. Vă las să trageţi concluziile.
      În rest numai de bine. Poate găsim şi alte modalităţi de a ne hrăni speranţele.

    • Harald spune:

      N-are nicio relevanță practică numărul de sărbători legale. Ăștia aici (Nottingham) schimbau niște dale din pavaj în centrul orașului chiar în ziua de Paști, deși e și la ei sărbătoare legală. La fel, Post Office-ul era deschis și în ziua de Paști. Important e câtă atenție se acordă muncii, nu numărul de sărbători legale. Crăciunul pare singura sărbătoare ” luată în serios” aici, atunci cred că n-ar schimba nimeni dale.

    • Mitzu`Beciuklistu spune:

      Hai, d-le, revino la normanl! Cum va pune cineva oglinda in fata, cum nu e roman, ortodox, iubitor de Tzerisoara. A se slabi cu lesinaturile. Pai, iti zic eu ceva. In Germania sunt Sarbatoril federale si de Land. Dar, Tara nu e niciodata pusa pe butuci, fiinca neamtului i s-a facut de wurst si bere.

      Si, da, Tutea a facut puscarie pentru un popor de idioti. Si nu numai el, ci si Seniorul Coposu, Parintele Staniloaie, toti martirii neamului nostru.

      Pe masura ce trece timpul, cu accentul pe care il pun nepotii comunistilor pe educatie, va fi exact ca pe vremea cind Tutea intra la ocna. Majoritatea idioata a ajuns, deja, la 70% din 40%. Ce mai e pina la 50+1? Ma tem ca vom fi primii care afla toamna/iarna asta.

  7. Nicolae Dobre spune:

    O afirmatie ca : “Aleşii neamului se fac că se lasă cu greu convinşi, dar în cele din urmă, la insistenţele poporului, mai declară oficial cîte o zi festivă de manifestare legală a lenei” este mai mult decat incorecta. Oare miile acelea de oameni care au facut pe jos drumul intre Gherla si Manastirea Nicula or fi facut asta de lene? Sau, poate, ii asteptau acolo ceva mici, bere si manele spre bucuria si deplina lor satisfactie? Sigur, putem vorbi cu un superior dispret despre bigotismul si inapoierea mintala a unora ca aceea, dar eu nu o fac si sper ca nici autorul articolului. Pe de alta parte, desigur, putem sa ne uitam si la minunatii nostri politicieni, care nu scapa niciun asemenea prilej pentru a se arata ca mari evlaviosi multimii de credinciosi de pe la una sau (mai nou) doua-trei manastiri, desigur, insotiti de cohortele de televiziuni si de devotatii lor body-guarzi. Lor li se potriveste de minune acea zicere a lui Hristos, veche de peste doua mii de ani, dar perfect valabila si astazi: “Vai voua, farisei si carturari fatarnici, ca voi faceti rugaciuni indelungi sa va vada lumea, dar mancati (rapiti) casele vaduvelor si pentru aceasta mai multa osanda veti lua”.
    Cat despre faptul ca multe sarbatori sunt legate de praznice bisericesti, ce-o fi rau in asta? Oare ar trebui sa preferam stilul american, cu ale lor “Labor Day”, “Thanksgiving Day” si altele asemenea, ca sa fim si noi cat mai politically correct-i?
    Interesant ca lunea de dupa Rusalii si alte sarbatori religioase se respectau in unele tari foste comuniste (inclusiv in RDG, pe care cu greu o putem numi o tara de lenesi) inca pe vremea comunismului.
    Ca sa nu mai vorbim de faptul ca 15 August a fost libera pentru bugetari si alte cateva categorii de salariati. Miile de angajati din zona privata au muncit si in aceasta zi, primind, poate, o anumita compensatie. De altfel, daca cineva este atat de dornic de munca incat il deranjeaza faptul ca una dintre cele mai mari praznice crestine a fost decretata ca zi libera (poate si pentru ca unii sa se poata duce la biserica), nu are decat sa munceasca. Nimeni nu-l va pedepsi pentru asta!
    In final, o intrebare, evident retorica: oare cati dintre cei care se lamenteaza ca sunt prea multe sarbatori, expresie a lenei acestui popor, daca ar fi fost cazul, ar fi votat sa nu se intample asa ceva?

    • Harald spune:

      În mod normal, nu e treaba guvernului să stabilească zile libere decât pentru angajații instituțiilor publice și chiar și atunci asta trebuie făcut cu măsură și cu bun simț. Biserica nu e mai sfântă dacă te duci de Sfânta Maria, fiecare ar trebui să se ducă în funcție de semnificația respectivei sărbători pentru ea sau el, nu să decidă guvernul că Sfânta Maria e mai sfântă decât Sfânta Varvara sau decât Sfânta Filofteia.

      Religia e o chestiune de opțiune personală, așa că deciziile astea trebuie să fie tot personale. Pe vremea când aveam firmă în RO., băieții care urcau pe blocuri stabileau singuri în ce zile de sărbătoare nu lucrează și chiar și în zile în care ei ar fi lucrat, ajungeau să-și ia totuși liber, decât să parlamenteze cu babele care ieșeau la geam cu replici de genul ”vai, mamă, dar tocmai în ziua de sf.X v-ați găsit și voi!”. În schimb, lucrau cam toate sâmbetele și tot la 170-180 de ore pe lună ajungeau, deci treaba era totuși făcută cam în același ritm.

      Dar cu sărbătorile pe care stabilește guvernul nu merge așa, acolo treaba rămâne pur și simplu nefăcută, dar ziua e totuși plătită.

      • Nicolae Dobre spune:

        Oare de ce peste tot in lume, inclusiv in Germania, SUA si Franta, principalele sarbatori/zile libere, sunt stabilite de guverne?

        • Harald spune:

          Poți să dai vreun exemplu concret? De exemplu, în țara X, ziua de Sfântul Y a devenit sărbătoare legală prin hotărârea guvernului condus de prim-ministrul Z ?

  8. Ela spune:

    Inteleg din acest excelent text ca Juvénal, care deplora gaselnita autoritatilor Romane “panem et circenses” (Satires X,81), ar fi fost cel putin la fel de enervat ;) ~1950 de ani mai tarziu, adica astazi in România!
    Sa mai spuna cineva ca nu suntem autentici si consecventi in respectul traditiilor ancestrale!?
    Guvernul Ro, mandru de romanitatea lui, se straduie sa restabileasca o veselie comunicativa (un pic prea comunicativa :) ?), macar in weekend, probabil chiar ca, in zilele urmatoare va da drumul “leilor”(cu generozitate!) in arene, ca sa devoreze ce-a mai ramas din gladiatorii care ne strica peisajul cu seriozitatea lor moralizatoare care ne strica cheful, si tot nu e bine?
    Cata ingratitudine!
    Ce mare pierdere reprezinta cateva zile de lucru in minus, intr-o tara unde munca nu are valoare, nici pentru cei care o presteza, nici pentru cei care o retribuiesc?
    Romanul e vesel de natura, si, daca tot n-are de nici unele, macar distractia sa fie de pomina!
    Nu rade, ci ranjeste? Nu e vesel, ci isteric?…
    Prea cautati nod in papura! Nu mai are nici papura…? :(



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Serban Pretor


Serban Pretor

Serban Pretor - expert angajat in CNA de la infiintarea sa din 1992 Consilier al presedintelui CNA si director de strategie/reglementari pina in 2000. Membru CNA intre 2000-2006 ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)