joi, martie 28, 2024

Memorialul Crimelor Comunismului

Recent, Preşedintele Klaus Iohannis a propus înfiinţarea unui „ Muzeu al Comunismului”. Este o iniţiativă remarcabilă, pe lângă alte acţiuni ale noului Şef al Statului.

Ca fost deţinut politic anticomunist, care a trecut prin iadul „reeducării” prin tortură de la penitenciarul Piteşti, îmi îngădui să sugerez o modificare a denumirii instituţiei pe care doreşte să o înfiinţeze Domnul Preşedinte Klaus Iohannis.

Cred că mai potrivită ar fi denumirea „Memorialul Crimelor Comunismului”.

Este cunoscut faptul că jumătatea a doua a secolului trecut, a fost martora unor fapte înspăimântătoare, care au însângerat istoria unor ţări cu o populaţie totală de aproape 2 miliarde de oameni şi a adus suferinţe cumplite şi moarte pentru zeci de milioane de oameni din : URSS. China lui Mao Tse- tung, Vietnam, Laos, Cambogia, Cuba şi toate ţătile est europene ocupate de sovietici, după cel de al doilea război mondial.

Despre acest înfiorător subiect s-au scris cărţi, unele absolut remarcabile cum ar fi :  „Le Livre Noir du Communism”, autor Stephan Courtois (Paris în anul 1998) dar în mod inexplicabil, forurile intenaţionale  evită să condamne fără drept de apel crimele comise de regimurile comuniste.

În memorabila carte a lui Stephan Courtois se arată, cu referire la documente certe, că în perioada 1917-1989 numărul victimelor regimurilor comuniste este dat de halucinanta cifră de 80 milioane.

Ne înfiorăm dacă ne gândim că este foarte probabil, ca pentru alte milioane de oameni să nu existe date certe care să permită includerea în cele 80 de milioane.

Care poate fi explicaţia că, pe plan internaţional nu se condamnă ferm crimele comunismului ?

Poate faptul că milioanele de victime ale comunismului care au rămas în viaţă, sunt istovite şi timorate, neavând energia să ducă o luptă care nu ar fi deloc uşoară.

Mai grav este faptul că mulţi intelectuali din ţările realmente democratice, trăiesc încă o bolnăvicioasă nostalgie după comunism. Ceeace se întâmplă acum în Grecia, confirmă această ipoteză şi este îgrijorător faptul că partide de extremă stângă , au din ce în ce mai multă audienţă în ţări precum : Spania , Italia, Franţa şi nu numai.

În ceeace priveşte situaţia din ţara noastră, cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie, voi aminti că începând din anul 1992 am scris patru cărţi publicate la Editura Albatros, în care am dezvăluit crimele comunismului în România. ( în total 1000 de pagini ). Am publicat deasemeni în SUA, o carte în limba engleză, cu acceaşi temă la o prestgioasă editură din New York.

După 1992 s-au scris zeci de cărţi ( poate chiar sute ) , articole, studii privind crunta opresiune exercitatâ de regimul comunist în România.

Ana Blandiana şi Romulus Rusan cu admirabilă tenacitate au înfiinţat Memorialul de la Sighet, iar la Piteşti, un grup de foşti deţinuţi, trecuţi prin infernul „reeducării” ( adevăraţi martiri ), au înfiinţat „ Fundaţia Culturală Memoria de la Piteşti”, cu scopul de a arăta lumii una din cele mai înspăimântătoare acţiuni ale opresiunii  comuniste din România.

Aşa dar, există în ţara noastră numeroase acţiuni şi iniţiative pentru a dezvălui ce a însemnat comunismul în România şi nu numai. Acestea însă, ne fiind  coordonate, îşi pierd din eficacitate.

A venit timpul să se spună răspicat că regimurile comuniste din întreaga lume au comis crime înspăimântătoare împotriva popoarelor.

Aşa cum se arată în cartea lui Courtois , în multe alte lucrări, precum şi în carţile subsemnatului, amintite mai sus, crimele regimurilor comuniste din întreaga lume au o înspăimântătoare diversitate, după cum voi arăta în continuare :

  1. Întemniţarea şi în multe cazuri asasinarea în închisori, lagăre de muncă silnică şi zone de deportare a milioane de deţinuţi politici, oameni de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi profesionale;
  2. O rată a mortalităţii, în special a mortalitaţii infantile dintre cele mai ridicate, ca rezultat al condiţiilor economice mizere, al dezastruoasei asistenţe medicale precum şi al politicilor demografice criminale ;
  3. Morbiditate extrem de ridicată în comparaţie cu ţările dezvoltate: subalimentaţia la nivel de masă , condiţii mizerabile de locuit şi de muncă, lipsa de higienă şi de educaţie sanitară, asistenţa medicală precară, frigul din locuinţe, fabrici, şcoli, spitale şi birouri, au determinat o creştere dramatică a morbidităţii;
  4. O situaţie dramatică în ceeace priveşte numărul de handicapaţi la mia de locuitori;
  5. Irosirea timpului din cauza penuriei generalizate de produse, care a generat fenomenul „ cozilor” specific ţârilor comuniste,
  6. Sutele de milioane de zile – om detenţie în condiţii grele, pe care le-au îndurat milioanele de deţinuţi politici, au şubrezit grav sănătate acestor oameni;
  7. Demoraluzarea la nivel de masă , ca urmare a teroarei, propagandei şi subminării valorilor tradiţionale;
  8. Înfometarea populaţiei, consecinţa distrugerii agriculturii prin colectivizare forţată, precum şi a unor politici economice iresponsabile, orientate spre construcţia unor giganţi industriali ineficienţi;
  9. Lipsa acută de apă potabilă în majoritatea oraşelor şi satelor, cu consecinţe dramatice asupra sănătăţii populaţiei şi asupra organizării unei vieţi civilizate.

Toate cele de mai sus trebuie să se regăsească în ”Memorialul Crimelor Comunismului” .

Aşteptăm cu mari speranţe concretizarea iniţiativei Preşedintelui. Se va îndeplini astfel o sfântă datorie faţă de cei care au fost ucişi şi martirizaţi în anii comunismului, dar şi faţă de generaţiile de azi, care cunosc prea puţin aceste lucruri. Şi trebuie să le cunoască, pentru că ele fac parte din istoria tragică  a ultimei sute de ani.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Cred ca cea mai potrivita cladire pentru un memorial al victimelor comunismului din Romania este fosta Malmaison de pe Calea Plevnei. Acum este in proprietatea Iprochim, companie de stat (prin Ministerul Economiei). Tocmai de asta ar fi relativ usor, printr-o ordonanta de urgenta s-ar putea transfera de la economie la cultura.

  2. „ Muzeu al Comunismului” a facut, daca nu ma insel, Dinel Staicu la marginea Craiovei.

    Propunerea presedintelui este pentru impresie; caci nu l-am auzit spunind o vorba despre Raportul Final citit de fostul presedinte in Parlament.
    Prefer denumirea
    „Memorialul Crimelor Comunismului”.

  3. Spuneti ca mai grav este faptul că mulţi intelectuali din ţările realmente democratice, trăiesc încă o bolnăvicioasă nostalgie după comunism. Asa este. Ai nostri insa sunt ispititi si de nostalgia dupa comunism si mai sunt si complet opaci fata de problema memorialul/muzeul de care vorbiti Dvs sau fata de procesul lui Visinescu. Nu au nicio opinie. Si nici nu au bagat de seama ca vestita in Lista a Tortionarilor erau la inceput 35 cazuri si ca azi IICCMERul discuta practic de un inculpat si doi viitori inculpati (cu totul TREI inclulpati)!!

  4. Adevărul care Nu se poate Spune !
    „dar în mod inexplicabil, forurile intenaţionale evită să condamne fără drept de apel crimele comise de regimurile comuniste.”
    Un adevăr imposibil de acceptat. De către Cine ? Cine sunt aceste „foruri internaţionale” ?
    Nu este chiar atît de „inexplicabil”, este doar „Tabu”, iar despre acest cvasi-tabu, intelectualii nu se bagă, căci dacă ar încerca cu adevărat şi pînă la capăt, ar fi „ostracizaţi” din viaţa publică.
    Despre eceste „inexplicaţii” nu se scrie mai nimic. De ce ?
    Întrebările sunt evident retorice, căci cei interesaţi şi cei aflaţi cică-n miezul problemei, celebri analişti şi subtili intelectuali, nu se duc pînă la capătul adevărurilor inexistenţei şi împiedicării-interzicerii Procesului Comunismului şi scoaterea ideologiei comuniste în afara Legilor Umanităţii ca una dintre doctrinele cele mai criminal-abominabil-odios perversă pe care mintea unor oameni a inventat-o !
    DA ! „Memorialul Crimelor Comunismului ideologiei Comuniste”.
    Căci problema este cu mult mai complexă, decît cele 80 de milioane de victime !
    Este absolut necesar un Proces al (crimelor comuniste a Ideologiei Comuniste şi asta n-o prea doreşte „nimeni” !
    Acest Proces al crimelor ideologie Comuniste şi Condamnarea ideologiei comuniste ca doctrină criminală şi instigatoare la ură de clasă ar umbri întîietatea, unicitatea şi aura celuilat genocid oribil al umanităţii, singurul despre care se vorbeşte permanent continuu de sute şi mii de ori pe zi oriunde şi peste tot în Lume.
    Şi la aceste explicaţii şi despre detaliile şi nuanţele lor şi despre celelalte „inexplicaţii”, ar fi interesant ce clarificări ar aduce mai marii specialişti, dar ar fi de mirare dacă ar face-o punînd curajos şi concret punctele pe cele 80 de milioane de „i”-uri victime ucise aruncate în gropile comune ale istoriei umanităţii în uitările şi laminările programate ale Memoriei „oamenilor”.
    Se încumetă careva ? se abţine cineva ? Cîţi contra ? TĂCERE MARE !

  5. A mai vorbit cineva despre o martirologie competitiva parca – o teza slabuta. Ideea ar fi ca unii sunt gelosi pe succesul educatiei impotriva antisemitismului in Vest si ar vrea sa faca la fel cu anticomunismul si Gulagul. Dupa cum se vede, in Vest educatia impotriva antisemitismului e complet ratata (pentru ca ignora Biblia), iar a vorbi de Gulag nu scade cu nimic tragedia Holocaustului. Nu trebuie sa incepem cu comparatii in care sa adunam pisici cu cirese. Intelectualii pot, fiecare in domeniul lui, sa spuna ceva. Sa il vad pe Ioan Stanomir ca isi cheama studentii la procesul lui Visinescu si apoi discuta cu ei despre legea naturala, ascultarea fata de legi si regulamente strambe, fundamentele drepturilor omului, etc. Sa ne vorbeasca Boia despre patriotismul rezistentilor anticomunisti – poate asa afla si el ca au existat Maniu si Mihalache. Sa il auzim pe Liiceanu cum explica rezistenta din inchisori doar prin recursul la filosofie sau prin lupta de idei politice. Sa vad si eu intelectuali implicati in dezbateri dificile, care tin cu dintii de argumente si intorc lucuruile cu susul in jos ca sa sa faca lumina in trecut. Vreau controverse.

  6. @David
    Ciudat, dar nu răspundeţi şi nici nu vă miraţi „de modul inexplicabil…………….” !
    Şi deci, DE CE nu există un Proces al Crimelor Comuniste, al Ideologie Comuniste ?
    Nu există educaţie împotriva antisemitismului (în Vest, ba „de succes”, ba „ratată” ?!?) există o permanentă şi continuă campanie mass-mediatică.
    Şi deci, atunci de ce nu se vorbeşte de Gulag (sau atît extrem de puţin !!) ?
    Şi deci, DE CE nu există un Proces al ideologiei Comunismului şi crimelor comunismului, măcar în stilul celui-celor care au condamnat definitiv Nazismul şi Fascismul ???
    Ştiaţi că paralele se întîlnesc totuşi la infinit, iar comparaţiile şi paralelismele sunt deci, complet posibile şi din anumite puncte de vedere chiar de dorit ?
    Ştiţi că există pisici care fură şi halesc cireşe ? Se pare că nu !
    Aveţi cumva răspunsul la această „dilemă” ?

  7. Ceea ce rămîne şi este şi mai mult „inexplicabil”
    Este faptul că, precum remarcaţi, problema „Memorialului Crimelor Comunismului”
    nu (prea) are adepţi, comentatori, entuziaşti şi nici alţi susţinători,
    Dar ceea ce este mai grav, este alt detaliu care arată cum „inexplicabilul” se transformă în „atentat contra adevărului” este că nimeni nu realizează luînd partea şi manifestîndu-se cu vehemenţă şi curaj pentru atît de ocultatul şi deloc doritul Proces al ideologiei Comuniste criminală, de la care s-ar fi putut cu Adevărat, reface, reconstrui şi porni la un drum curat curăţit de minciuni, laşităţi şi alte efecte colaterale nocive şi toxice, înspre o democraţie reală şi concretă, fiind astfel, tocmai echilibrul, bine venit şi cu entuziam NOU al unei europe în degringoladă, decadenţă şi colaps.
    Dar „forurile internaţionale” n-au vrut aceasta.
    Şi-atunci nici ceilalţi. (Că unii au vorbit, şi mai vorbesc şi azi, cu jumătate de glas, că servesc adevăruri şi alte detalii teoretice despre ideologia comunistă, este superb, dar în realitate toate astea nu fac decît să ascundă ceea ce trebuia făcut şi nu s-a făcut şi nici nu se va face vreodată, ci doar poate cîndva, peste 50 de ani, într-un sinistru simulacru de spectacol pentru „publicul mult”)
    Acest „inexplicabil”, şi alte diversiuni, fac ca lucrurile să fie ceea ce sunt, iar societatea omenească/românească să fie ceea ce este, de nerespirat, de neexplicat.

  8. Muzeul/memorialul trebuie sa arate si cum au reusit sa reziste cei care au rezistat, cum au dat sens acelor imprejurari. Daca se uita asta, proiectul va fi un esec, tinerii nici nu vor vrea sa intre pentru ca va fi prea atroce si fara sens. ICCMER nu e in stare sa inteleaga si puna in practica un astfel de proiect. Trepadusii de acolo sunt prea incapabili de colaborare intre ei (cu altii nici nu mai vorbim), prea narcisisti si prea ahtiati dupa publicitate.
    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/bogus-iiccmer-lista-lui-muraru-%c8%99i-confruntarea-cu-trecutul-traumatic/
    Pe de alta parte, Iohannis a vorbit si de reconciliere. Ce parere are Dl Boldur Latescu despre impacare? Se poate face fara sa se stie adevarul? Sau in locul celor care nu mai sunt? Sau fara regrete din partea ticalosilor? Ca nu regreta nici unul. Ce mai repara o reconciliere publica? Autorul a suferit personal la Pitesti. Persecutia a fost organizata public.

  9. Cu parere de rau si multa precautie, dar orice abordare serioasa si onesta a (anti)comunismului implica inevitabil, cu absoluta necesitate, anumite referinte la Poporul Ales. Iar aceasta este si va ramane o problema extrem de sensibila……..sau nu?

    • In Romania se poate vorbi mai fara tensiune despre aceste lucruri, mai ales acum, ca a trecut atata vreme. Marea majoritate a evreilor din Romania nu erau comunisti la sfarsitul razboiului. Erau burghezi, proprietari, votau cu PNL (liderul comunitatii, W Filderman, a fost ales pe listele PNL) sau PNT. Si in puscarii au fost multi, nu doar Steinhardt si Zissu.
      E drept ca multi sefi comunisti au fost evrei si ca % lor in partid era mai mare decat % lor in restul populatiei. E mai intai o problema spirituala. Ei, care au dat Europei monoteismul, cum de au preferat ateismul? Ei trebuie sa isi raspunda la intrebare. Crestinii nu pot sa le dea lectii pentru ca si ei si-au abandonat crezul exact la fel. Cum il lauda patriarhul pe Ceausescu cand darama biserici? Cum a putut BOR sa accepte sa primeasca bunurile greco-catolicilor stiind ca episcopii si preotii lor erau in inchisoare? (Cum a putut BOR sa il promoveze pe Ponta?)

  10. Nu avem de ales intre Raportul Tismaneanu si luciditate in ce priveste detinuti politici. Ei nu sunt o masa uniforma. Legionarii au suferit, trebuie sa fie respectati, multi s-au purtat frumos in inchisoare. Ideile lor nu sunt bune, ca nu degeaba multi au aderat la ideile pcr.
    Grija fata de trecut e morala. Conteaza daca punem in fata tinerilor modele de oameni care au crezut ca libertatea e pentru toti sau oameni care au crezut ca ei sunt cei chemati sa administreze libertatea si pentru altii.
    Azi IICCMER si AFDPR sunt conduse de simpatizanti legionari.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/10/08/radu-preda-sorin-lavric-neomartirii-comunismului/
    http://www.gandul.info/interviurile-gandul/confesiunea-legionarului-octav-bjoza-tanar-fiind-intrand-la-19-ani-si-cateva-luni-in-temnita-eram-avid-in-a-lua-de-la-fiecare-daca-gaseam-ce-avea-el-mai-bun-si-am-luat-de-la-toti-13742440
    Nu vaneaza nimeni legionari. Sunt decorati si li se da putere si autoritate sa vorbeasca in numele majoritatii detinutilor politici care NU au fost legionari. Toate forumurile ii lauda. Nimeni nu e mai regretat decat capitanu. Ati vazut pe forumuri regrete pentru Maniu si Mihalache?
    Problema nu e Ogoranu personal, ci ca pe langa Ogoranu se strecoara capitanu, apoi ideile lui si apoi toleranta la totalitarism si crima.
    Daca ati fi Dughin, ce ati face ca sa avansati idei extremiste in Romania? Nu ati valorifica legionarismul, cu ortodoxismul antioccidental si cu dispretul fata de viata?

  11. Domnule profesor Gheorghe Boldur Latescu,

    Ati atins un punct foarte sensibil care ii doare si acum pe calai ( cati or mai trai dintre ei ! ) si in mod special pe urmasii lor in nume propriu sau cu pseudonim :

    ” Ca fost deţinut politic anticomunist, care a trecut prin iadul „reeducării” prin tortură de la penitenciarul Piteşti, îmi îngădui să sugerez o modificare a denumirii instituţiei pe care doreşte să o înfiinţeze Domnul Preşedinte Klaus Iohannis.

    Cred că mai potrivită ar fi denumirea „Memorialul Crimelor Comunismului”….

    Dupa cum stiti deja , dupa 25 de ani de la Revolutie , detinutii politici sunt segregati in mod ipocrit si dupa metodele Securitatii in „legionari” ( asimilati in mod fortat criminalilor din 1941,etc. ) care nu ar merita clementa ( dar nu se spun in ce constau crimele lor !) si restul care ar merita sa beneficieze de aceasta in mod exclusiv.
    Confuzia de tip securist intre aceste doua categorii este in primul rand o cruzime si in acelasi timp o minciuna sfruntata pentru ca numai Securitatea in dementa ei l-ar vana pe capitan si acum dupa cum ne spune mai sus o „umbra” curajoasa adica sub pseudonim : .

    ” Problema nu e Ogoranu personal, ci ca pe langa Ogoranu se strecoara capitanu, apoi ideile lui si apoi toleranta la totalitarism si crima.”

    A denumi in 2015 drept legionari :

    ” …mai mulţi tineri din localităţile situate în fostul judeţ Făgăraş, aproape toţi membri
    ai Frăţiilor de Cruce (organizaţia de tineret a Mişcării Legionare), s-au implicat după 1948-
    1949/1950 în acţiuni deschise contra regimului comunist. Aceşti studenţi, elevi de liceu,
    muncitori, ţărani şi pădurari (s.n.) au constituit o formaţiune care a purtat denumirile de „Grupul carpatin făgărăşan”, „Grupul 73 Carpatin de eliberare naţională” sau pur şi simplu grupul Gavrilă (Securitatea utiliza formula „banda Gavrilă”)(s.n.)”

    inseamna a reveni ( cu sau fara pseudonim ) exact la etichetele si metodele Securitatii din 1948 , si asta o spune exact Raportul Tismaneanu !
    (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf. p.328 ) .

    Din nefericire, si dupa un sfert de secol de la caderea oficiala a comunismului, crimele acestui regim nu sunt inca condamnate in mod oficial ( tortionarii au si impunitate si omnipotenta financiara ) , iar in spatiul public si in societatea civila reapar exact etichetele si folosite de Securitate in anii `50 , care desi in mod oficial a disparut , vaneaza si acum in nume propriu sau sub pseudonim aceeasi dusmani de moarte de acum 75 de ani .

    Sergiu Simion

    • Poate ca pe Contributors sunt permise pseudonimele tocmai pentru a se favoriza argumentatia. O reactie suparata nu e un argument.
      PS1. Intelegem deci Ogoranu si Bjoza nu s-au delimitat de moralitatea legionarilor din 41?
      PS2. Exista sau ar fi de dorit egalitarismul moral? Vorbind de Sighet, si Ion Diaconescu facea diferenta dintre liderii politici democrati si cei care nu erau democrati. Diferentierea (segregarea) pe criterii morale e ok cand e vorba de atasamentul fata de libertate. http://inliniedreapta.net/procesul-visinescu-mesaj-moral-si-expunere-mediatica/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gheorghe Boldur Latescu
Gheorghe Boldur Latescu
Gheorghe Boldur Latescu s-a nascut in 1929 la Botosani, dintr-o familie cu vechi radacini in istoria Moldovei. A facut studile liceale la Bucuresti, dupa care fiind student la Politehnica in anul 1949 a fost arestat si condamnat la 2 ani inchisoare, pentru participarea la miscarea de rezistenta anticomunista. Dupa eliberare si-a terminat studiile si a devenit inginer constructor, lucrand pe diverse santiere. In anul 1964 devine cercetator stiintific, apoi isi ia doctoratul in economie - in anul 1970. Devine Conferentiar Universitar la Facultatea de Cibernetica Economica in 1972. Dupa revolutie, devine Profesor Universitar la aceeasi facultate. Este autorul a numeroase lucrari stiintifice publicate in tara si/ sau strainatate. Dupa 1990 elaboreaza 4 volume intitulate "Genocidul comunist in Romania" din care doua au fost publicate in limba engleza, la o prestigioasa editura din New York. A elaborat numeroase articole de analiza sistemului comunist in Romania, in presa autohtona. Este membru fondator al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici si al Aliantei Civice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro