În acest text schițez o interpretare a schimbărilor politice de după dezastrul de la Colectiv din perspectiva dinamicii sistemelor neliniare și discut câteva consecințe. Textul a fost scris vineri dimineață. În final am adăugat o completare în urma atacurilor din Franța de noaptea trecută.
Fenomenele neliniare sunt cele în care variația mică a valorii unor variabile conduc la consecințe majore pentru ansamblul sistemului. În preajma acestor puncte delicate întâmplare pare să joace un rol importante, deși în realitate există în continuare o cauzalitate deterministă a fenomenelor. Iată un grafic despre creșterea rumorii în societate descrisă de un model nelinear al domnilor de la Institutul Santa-Fe (aici).
Putem interpreta că tragedia de la Colectiv a furnizat informația publică pentru un punct de inflexiune („tipping poing”). Informația determinantă pentru intrarea accelerată pe traiectoria proocidentală prin proteste a fost nu atât dezastrul ca atare, ci cea din primul cântec al formației, o critică a corupției, identificată rapid și preluată ca deviză de toți cei care doreau schimbarea.
A fost o întâmplare că piesa băieților de la Goodbye To Gravity despre corupție a fost prima din concert și această întâmplare a determinat cursul evenimentelor. Ca rezultat țara începe să iasă din zona de haos determinist indus extern și întreținut intern și să se deplaseze accelerat pe o traiectorie către un bazin de atracție prooccidental.
Dacă prima melodie s-ar fi numit ceva de genul The Road to Hell (titlul unei piese a lui Crhis Rea), sau War (de Burzun, aici), atunci retorica destabilizatoare a ortodoxismului naționalist ar fi avut un impact major și e posibil să fi generat manifestații de masă anti-Halloween, scandări că vrem un Patriarh tradiționalist, etc. În astfel de condiții proocidentalii ar fi trebuit să adopte o atitudine reținută să ceară moderație în reacții, iar evenimentele nu ar fi generat o schimbare politică precum cea întâmplată.
S-a încercat și în condițiile existente o diversiune ortodoxistă, însă conținutul cântecului The day we die a subminat-o. Atunci s-a mers pe diversiunea militant ateistă în același scop, destabilizarea conducerii actuale a BOR și implicit a țării. Finalmente cei cu interes subversiv nu au putut profita cu nimic de situație. Mai mult, au imunizat întrucâtva opinia publică la astfel de lucruri, maturizând-o.
Ghinion, cum ar zice dl iohannis. Sau cu un proverb: nu-i pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește (pregătire pentru specularea oricărei situații accidental critice din țară, nu pregătire pentru a genera situații critice).
Dacă prima piesă, înainte de incendiu, era favorabilă unei destabilizări în context Halloween, trebuia redusă probabilitatea de transmitere a mesajului sub tipping-point. Piesa fiind favorabilă direcției pe care au vrut-o cei pro-schimbare s-a crescut probabilitatea de transmitere prin FB, voci publice, mesaj preluat de partide din afara Parlamentului și din Parlament, etc.
În măsura în care acest mod de intepretare surprinde ceva din realitate atunci raționaliștii vor fi veșnic nemulțumiți de mersul lucrurilor în societate. Iar intelectualii de acest fel probabil cel mai nemulțumiți.
Și nu pentru că n-ar exista schimbări în bine, ci pentru că ele nu sunt rezultatul viziunii raționale asupra cum ar trebui să meargă lucrurile. Mintea umană poate înțelege retrospectiv fenomenele neliniare, dar nu le poate prezice. E frustrant pentru acest fel de minți că Iohannis a ieșit președinte fără vreo strategie aparte, fără să se unească în jurul lui toți candidații dreptei, așa cum era rațional în fața pericolului, ci ca rezultat impredictibil al unei competiții între candidați și restructurări de opțiuni ale cetățenilor din mersul evenimentelor.
Se vede și acum după căderea lui Ponta: reprezentanții iluminării elitiste a lumii prin cunoaștere sunt nemulțumiți și neîncrezători în ceva va fi. Pentru atâtea lucruri trebuia să plece Ponta, și el a plecat dintr-o revoltă în urma unui accident tragic. Nimic rațional, nimic demn de înălțimea unui gând. Nimic clar în ce va urma. Cărțile momentului istoric au fost făcute de un amestec heterogen de oameni, niște oarecare, fără nici o viziune pe termen lung…
E drept că imediat după schimbare toți acești oameni s-au întors la viețile lor obișnuite. Acum vine încet încet din nou vremea raționaliștilor, care au timp să proiecteze din nou ce ar trebui oamenii obișnuiți să facă, fauna asta socială cu vieți subminate de corupție de toate felurile, frustrații ăștia … Iar fauna va face tot ce vrea ea, cum va vrea ea, creând neintenționat mâna invizibilă a schimbărilor. Unii vor cumpăra și cărțile intelectualilor raționaliști, le vor citi cu interes, firește, așa cum le citesc articolele, și le vor pune în bibliotecă.
Mi se pare că raționalismul e o manifestare a fricii de a înfrunta necunoscutul. De aici și tendința de grupare în organizații, pentru îmbărbătare reciprocă. E o atitudine nefolositoare duhovnicește prin însăși lipsa de curaj, dar și pentru că generează dispreț față de semeni.
Complexitatea realității depășește puterea minții omenești. Probabil că mai importante existențial decât cunoașterea sunt valorile și atitudinile, caracterul oamenilor, felul cum luăm act de orice ar putea surveni.
_____
Completare: atacurile din Franța aduc Europa și implicit România pe picior de război neconvențional. Dacă dezastrul de la Colectiv ar fi avut loc după ele nu ar mai fi dus la răsturnarea guvernului Ponta. Receptarea publică a sa ar fi fost cu totul alta, iar stabilitatea guvernului existent ar fi devenit o prioritate pentru toți cetățenii responsabili. Este o șansă a României împrejurarea că ne-am putut consolida moral și din punct de vedere al competenței conducerea țării prin voința populară. Acum nu mai e vreme de manifestare publică a emoțiilor, de declarații, de solidarități din vorbe, de reproșuri. Ci doar de acțiune responsabilă. Fapta de corupție tinde să nu mai fie doar ceva imoral, ci să aibă semnificația unei trădari. Franța suntem noi și noi suntem Franța. A nu înțelege soarta comună a civilizației care ne susține felurile de viață secular sau religios pe baza valorilor fundamentale ale libertății de gândi și gestiona propria viață înseamnă a dispărea prostește din istorie. Nu va fi cazul. Avem resursele de voință și inteligență pentru a face față situației.
„Complexitatea realității depășește puterea minții omenești.” Pe la 9 azi-dimineață, telefonul și-a făcut update la aplicația de Contacte. Cumva, asta a făcut să-mi dispără contactele sincronizate cu unul din cele 4 mail-uri pe care le folosesc. Mi-au trebuit 2 ore pentru a le face să apară din nou (câți oameni poate omorî un terorist în 2 ore? Cred că am să încep să-mi pun întrebarea asta mai des: Ieri am stat 8 ore într-un Excel, ce-ar putea face un terorist în 8 ore?).
Realitatea nu este complexă fiindcă ar trebui măcar să existe pentru a fi astfel. E adevărat că oamenii sunt generatori de complexitate, precum această cercetare asupra Tipping Points, dar nu există nicio formă de complexitate care să nu poate fi decomplexificată de un operator de decomplexificare așa cum e un glonț de AK (când scrii AK pe Google deja îți este sugerat ”AK 47 for sale”: iată, mulți caută decomplexificarea!). Și nici măcar nu sunt fatalist, dar asta e: ne rămâne doar să dispărem în timp ce ascultăm Symfonia charakterystyczna a lui Dobrzyński sau Eagles of Death Metal, după gusturi, pentru că „noi” nu putem produce un singur operator de decomplexificare, în timp ce „ei” pot produce oricâte vor:: pe „ei” nu-i interesează, nu-i complexionează efectul de tunelare cuantică ce are loc în 2 miliarde de tranzistori în timp ce tastează pe Twitter încă un ”abbahu”, „ei” pot apela oricând și oricât de mult la decomplexificarea realului.
Poftim? Piesa respectiva a determinat amploarea manifestatiilor? Daca era „Road to Hell” am fi avut manifestatii anti-Halloween si pro patriarh traditionalist? Pffffffffffffffff.
Uite de asta nu poti avea incredere in oamenii prea inteligenti, sau prea credinciosi, prea cuminti, prea prooccidentali, prea perfecti, prea siguri pe ei, in general prea prea – o iau razna intr-un mod atat de ciudat, incat te sperii.
„A fost o întâmplare că piesa băieților de la Goodbye To Gravity despre corupție a fost prima din concert și această întâmplare a determinat cursul evenimentelor. Ca rezultat țara începe să iasă din zona de haos determinist indus extern și întreținut intern și să se deplaseze accelerat pe o traiectorie către un bazin de atracție prooccidental.”
Chiar asa de simplu ? O piesa a unui „band” …..a detrminat cursul evenimentelor ! Pai e foarte ieftin si eficient: ce ne mai trebuie celelalte componente ale unei societati „democrate” ?
Poate că raționalismul, cum îi spuneți, nu este absolut, ci relativ. Pe vârste, de exemplu, dar nu numai. Partea ultimă a completării pare a fi tributară supraviețuirii raționalismului. O acțiune a se constata comună a posteriori prin diversitate a priori.