Home » Societate/Life » Citesti:

O zi din viata unui medic internist la spitalul orășenesc din Hârlău

Rasvan Cristian Stoica aprilie 26, 2018 Societate/Life
29 comentarii 6,431 Vizualizari

O ZI ȘI TOATE SUNT LA FEL. Dimineață. Doctorul de gardă a fost un pediatru. A plecat. Camera de gardă se golește câteva minute. Apoi, apare o ambulanță cu o femeie dulce, cu glicemia de 500, cu acidoză lactică și diselectrolitemie. O băbuță se plânge de dureri în epigastru și are enzimele cardiace crescute. ECG-ul spune și nu spune mare lucru. Până la ora două nu mai e nimeni de gardă. Sunt eu. Las saloanele, amân vizita, poate nici nu mai am timp să o fac. Vorbesc la Iași, în UPU, pentru diabet și pentru băbuță. Rezidenta ascultă și tace. Întreabă din când în când câte ceva. Sunt mulțumit că te înțelege. Apoi, brusc, spune: am să transmit medicului șef. Dacă am noroc, șeful îmi dă aprobarea fără să-i mai repet ce-am spus rezidentei, dacă nu, nu. Eu am avut. Doctorul D e un băiat de nota zece. Sugerează că va fi nevoie de o ambulanță cu medic, pot apărea tulburări respiratorii grave, pe drum. Între noi și Iași sunt peste 70 de kilometri.

Ies în curte și dau telefon la 112. Găsesc copacul potrivit, unde știu că am semnalul bun de mobil și cer ambulanța. Mă bucur că nu plouă. E înnorat și bate vântul. De la București îmi dau legătura la Iași. Sunt amabile și au multă răbdare, chiar dacă semnalul e fragmentat. La ambulanța din iași, îi comunic unei voci masculine ce nevoie am, cine mi-a dat aprobarea și ce boli cred că au bolnavele. El nu poate lua o decizie, pe loc. Trebuie să sune la dispecera lui, care e o doctoriță și e dumnezeul hotărârilor temeinice. Mă sună o voce. E ea. Vrea să știe de ce am nevoie de medic, de ce nu-i pun eu diabeticei bicarbonat și de ce nu se aude telefonul. Îi explic că n-am nimerit castanul potrivit. Apoi, brusc, ea decide că nu e nevoie de medic, că e destul o asistentă.

Între timp apare un băiat galben ca șofranul. Băutor și cirotic cunoscut. Examene de laborator de urgență. Ambulanța nu apare. Poate e mai bine, că îi ia pe toți. Nu avem CPU, nici UPU. Ne descurcăm cum putem. Apare o ambulanță cu o bolnavă psihic, din teren. Îi facem EGC, îi luăm tensiunea, stăm de vorbă cu polițistul, îi explic că nu sunt de gardă și el îmi spune că a trecut doar să mă salute. Între timp, femeia fuge și o găsesc la gară. Îmi amintesc de Take, Ianke și Cadâr. Bine că la noi e cap de linie și nu trece niciun tren și bine că pe femeie nu o cheamă Ana și nici pe ta-su Ianke. Polițistul o aduce din nou la interne. Vreau să- fac vizita la bolnavii internați, dar nu apuc. Fac triajul, deși n-ar trebui să-l fac. Apar două femei cu colică abdominală. Le trimit la ecografie. Una se întoarce cu suspiciune de torsiune de ovar și o trimit la ginecologie, cealaltă are un calcul cât casa la mijlocul ureterului drept, un rinichi cu hidronefroză și dureri atroce. Telefonez la urologie. La Parhon, un bărbat îmi spune să-i iau analize. Pare că e doctor. E trecut de 12.

Îi spun că nu mai e timp, că analizorul de la laborator nu mai poate examina alte probe. De ce nu vă desfințați, îmi spune, și rânjește colegial. Îl înjur în gând. Plec sub castan anunț 112, de acolo îmi dă ambulanța, ambulanța mă întreabă ce vreau și cine mi-a dat aprobarea, cine va primi bolnavele, apoi apare o asistentă blondă care îmi spune că vrea să ia de la mine apendicita. Nu am nicio apendicită, îi spun. Disperera de la Iași așa mi-a zis, că aveți. Bănuiesc. Sun la ginecologie. Colega îmi spune că bolnava e la ea și o trimite, prin UPU, la maternitatea Cuza Vodă. Între timp, vin analizele băiatului portocaliu. Are un sindrom de citoliză hepatică, iar bilirubina e de 9, GPT-ul e de zece ori normalul, iar fosfataza alcalină pare incomensurabilă.

Mă duc sub castan, sun la UPU, apoi la 112, îmi dă ambulanța, anunț cazul. Între timp, fac două ieșiri, scriu la calculator două rețete compenaste și, când să le dau pe net, progranul îmi spune că, temporar, e blocat. Ce-o fi, o fi, le dau în orb. Pe hol e gălăgie. Familia băbuței de dimineață face scandal. De ce întârzie ambulanța? De ce nu o duce la cardiologie, la Iași? Au dreptate, dar sar să sfâșie pe cine nu trebuie, pe cine apucă. Ambulanța plecase cu diabetul, cu băiatul galben, cu ovarul și cu femeia care voia să plece la gară din nou. Femeia cu piatră în ureter s-a lipsit de ei și a plecat pe picioare la Iași. Ambulanța de la Hârlău e în curte, la o sută de metri de camera de gardă de la boli interne. Îi sun pe interior. Le spun că enzimele miocardice nu arată bine la băbuță, că trebuie luată. Vocea îmi spune că a înțeles, apoi mă sună de la Iași. E dispecera de dimineață, aia cu bicarbonatul. Mă acuză că pun presiune pe colegii ei. E o voce tânără, care nu a trecut prin comunism, dar pare că vine de acolo, de undeva, din trecut. Nu sunt de gardă, îi spun. Nu înțelege de ce mă agit. Nu înțelege că aici, la capătul lumii, nu există nici CPU, nici UPU și, în general, nu mai e nimic.

Fac vizita la bolnavi. Medicul de gardă a intrat în pâine, de la ora două. E infecționist. Dimneața mea s-a terminat. S-a făcut patru. Îmi vine să mă duc sub castan, să sun la 112 și să mă ia și pe mine, să mă ducă la desființat, dar mai bine urlu, în gând.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Într-o bună zi, un guvern Cameron a ajuns la concluzia că serviciile de ambulanță din UK au ajuns de calitate execrabilă, dar la niște costuri uriașe. A organizat o licitație, iar Arriva (o companie specializată în transportul rutier de pasageri) a oferit același serviciu (non-urgențe) la jumătate de preț și cu vehicule absolut noi. A alocat pentru asta 450 de vehicule și 1.000 de angajați, cu care transportă aproximativ 5.000 de pacienți pe zi.

    O stație ”clasică” de ambulanță din East Midlands și-a demonstrat cu ocazia asta dimensiunile și necesitățile reale: din 40 de vehicule a rămas cu 7.

  2. Mihai spune:

    Felicitari, curaj in continuare. Multumesc, de aici de la Bucuresti. Cand o sa mi se mai para greu aici, o sa ma gandesc la tine. As face hartii in locul tau: protocoale de transfer semnate de toate partile, cereri de medicamente si analize cu numar de inregistrare. Pastreaza o copie. Trebuie sa te protejezi.

    • cetatean spune:

      ar fi bine ca orice spital fara UPU/CPU (intr-o lume mai buna chiar si un dispensar rural) sa aibe linie directa (fixa?) 112 de comunicatie medic-dispecer (tot medic).
      Intr-o lume si mai buna cardiologul din spitalul tertiar poate indruma prin teleconferinta (telemedicina) tratamentul unui bolnav cu enzime cardiace crescute in timp ce asteapta transferul (este posibil ca bolnavul sa raspunda bine la antitrombotic, vasodilatator coronarian si analgesic si sa nu mai fie cazul sa fie transportat instabil, in regim de urgenta.
      In cea mai buna dintre lumi medicii si personalul medical ar fi platiti functie de asteptari (rata de succes standard pentru tratamentul respectiv, surogat pentru dificultate), faptelor (tratament standard, substandard sau “state-of-the-art”) si rezultatelor (comparatie cu rata de succes standard, imbunatatire obiectiva a starii pacientului, durata remisiei dupa tratament).

    • Rasvan Cristian Stoica Răsvan Cristian Stoica spune:

      Mulțumesc pentru comentariu.
      Eu la ce să mă gândesc? :)

  3. Livio spune:

    Traiasca PSD (si toti cei care au mai fost la putere) pentru “grija” deosebita pe care o are! Pai ce credeati, ca clica de condamnati, anchetati si (inca) neprinsi are vroun plan pentru cei de jos? Pacat ca mai platiti impozitele si ca nu intrati mai repede in greva!

  4. Josef Svejk spune:

    Foarte fain articolul. Lumea lui Kafka e nimic pe lângă realitatea cotidiană românească.

    Nu știu cum s-a întâmplat dar de fiecare dată când am ajuns în patrie în utimii vreo 15 ani am tot avut de fiecare dată ceva treabă cu autoritățile. Invariabil, după fiecare „contact” din ăsta mi-a trecut rapid dorul de patrie până într-acolo că mă calmam abia după ce avionul era bine merci deasupra Atlanticului și puteam zice împăcat în timp ce-mi sorb pe îndelete Bourbon-ul: „Doamne Îți mulțam că am scăpat. Nu mai vin veci, pururi, Amin!”. :) Și din 2015, de când am lichidat tot ce mai aveam pe aolo, chiar că n-am mai fost…

    • Rasvan Cristian Stoica Răsvan Cristian Stoica spune:

      Și eu m-am gândit la Kafka, dar mi-a fost rușine să recunosc. Uneori și la Cioran.
      Mulțumesc pentru comentariu.

  5. Tiberiu spune:

    Felicitari , Razvane, in primul rand pt ca esti om si medic(si rar intalnesti doua calitati in acelasi ins), apoi pt ca ai umor-acest atribut al inteligentei-printre putinele lucruri care, cred eu,te ajuta sa rezisti. Cand te vei satura si vrei sa termini cu infernul tau, taie castanul si pleaca. Oriunde!

  6. Mircea M. Cociu spune:

    Excelent! Si ca proza literara. Trebuie neaparat citit in oglinda cu ultimele declaratii ale doamnei dr. Pop. Sunt medici si medici si spitale si spitale. Poate auzim vreo voce medicala de la Lehliu.

    • Rasvan Cristian Stoica Răsvan Cristian Stoica spune:

      Dna dr. Pop, dac-o fi tot ea, mi-a fost asistentă la oftalmo în facultate. Era o femeie frumoasă, dădea note mari și atât. Și cred că era soția unui mare profesor. :)

  7. mike spune:

    Jesus… nici in timpul razboiului nu ar fi asa nebunie. Totusi, Consiuliul Judetean, primaria, ar trebui sa aloce fonduri si sa construiasca o UPU dotata cu de toate. Semnal GSM…anul 2018 , tara membra UE… n-am ce sa mai zic..
    Mi s-a intamplat sa intru intr-un spital din Olanda la primiri urgente, iar acolo medicul m-a trimis in alta sala pentru analize. Cand am intrat am avut un soc, in sensul bun: o sala foarte mare, alba in mare parte, cu scaune suficiente, cu o receptie mare unde medici zambitori inregistrau pacientii in calculatoare, iar peste toate se auzea o muzica clasica in surdina. Te internezi de drag, daca pot spune asta. Exista de asemenea si o aripa a spitalului, pentru sectia de pediatrie, cu locuri de joaca, etc., cantina, cafeteria. Pacat de medicii nostri sufletisti care sunt nevoiti sa lucreze in spitale fara dotari si infrastructura necesara. Este o situatie destul de disperata.

    • Rasvan Cristian Stoica Răsvan Cristian Stoica spune:

      Războiul nu l-am prins, dar am trecut prin comunism și mi-e dor de Europa Liberă. Toate regimurile m-au găsit la țară, toate revoluțiile. Eram cu un coleg, medic timișorean, la o circă de lângă aia unde lucram, era pe 25 decembrie 1989, și am fost la Cabana Oglinzi, lângă Târgu Neamț, și le-am spus ălora de la recepție: în numele poporului, scoateți Kentul pe masă. Oamenii s-au conformat, l-am luat cu 12.50 lei pachetul, iar administratorul ne-a spus: fumați acum, cât mai puteți, că minunea nu durează mai mult de șase luni. A avut dreptate, n-a durat decât o lună.

      • mike spune:

        Intre timp, nici Europa nu mai este atat de libera, precum obisnuia sa fie… Regret foarte mult ca nu am evoluat deloc dupa 90. Romania ar fi putut fi precum o tara vestica, daca s-ar fi investiti bani si fonduri UE , din 90 incoace. Iar astazi situatia pare mai sumbra ca niciodata.

  8. Neamtu tiganu spune:

    Aceștia sunt adevărații eroi. Scuzati-mi patetismul!

  9. Georgeta spune:

    Sa trăiești, domnule doctor ! Mi-ar placea sa ne cunoaștem. Și eu sunt tot internist… Dar, într-un spital de urgenta din București… Nu este mare diferență față de Hârlău, crede-mă ! Eu nu am castan, iar pe tine te rog să nu-l tai… O caldă îmbrățișare colegială…

  10. Sorin Forțiu spune:

    Domnule (doctor), chapeau!

  11. r2 spune:

    Mi-am adus aminte de un scurt metraj numit “Pe aripile vinului”. Felicitari pentru text. Sper ca v-au citit si baietii de la Recorder.ro

  12. Maria spune:

    Imi pare rau ca nu v-am intalnit pe Dumneavoastra atunci cand am avut neplacerea de a intra in spitalul din Harlau. Din pacate nu toti angajatii de acolo (medici si asistente) va impartasesc sentimentele. Am avut neplacerea sa discut cu un medic care m-a tratat foarte de sus pana cand am inceput sa ii vorbesc pe limba lui. Cred ca dumnealui este obisnuit sa se adreseze doar oamenilor pe care ii poate intimida aruncand 2-3 termeni medicali in discutie, celor cu mai putina educatie. Dansul a spus atunci ca persoana pe care o vizitez este in varsta si asta e, el nu are ce sa faca, toti murim. Dupa 3 zile de spitalizare cred ca nici un analgezic nu i s-a prescris sarmanului om. Mi-a cerut sa il iau acasa ca acolo nu e hotel si mai are si alti pacienti de internat, m-am conformat si am cerut actele de externare insa mi s-a spus ca nu poate sa imi dea bilet de externare ca e duminica si sa revin luni dupa bilet. Am plecat frumos acasa cu bolnavul (ca oricum in spital nu primea nici o ingrijire medicala) iar a doua zi am ridicat biletul de externare si am constatat cu stupoare ca bolnavul fugise din spital (conform cu cele scrise pe bilet). Nu pot decat sa sper ca va ajunge si el la o varsta venerabila si va vedea pe propria piele ce inseamna:Batranete, haine grele. O sa imi fac timp sa trec intr-o zi pe acolo sa ii spun ca omul inca traieste(au trecut 2 ani), bine ca l-am luat atunci de acolo ca l-ar fi ajutat el sa moara cu siguranta.

  13. M.Mihai spune:

    Am citit articolul dvs. cu nodul in gat. Nu taiati castanul, gasiti-va linistea langa el din cand in cand.
    Si va multumesc in nume personal pentru ca mai exista si oameni ca dvs.
    Mi-as dori sa va citesc in continuare pe ” Contributors”.
    Seara buna!

  14. bugsy spune:

    Felicitari, excelent scris!

  15. Stefan spune:

    Domnule Stoica, împărtășesc gândurile și suferința dumneavoastră, chiar dacă asta nu va fi de prea mult folos.

  16. Zev spune:

    Dom’ Doctor, sanatate de fier si nervi de otel va doresc. Crampeie de realitate de genul articolului dv dau dimensiunea reala a marasmului terminal in care a ajuns Romania.

  17. George Petrineanu spune:

    Felicitari pentru relatare!

    Un medic in exercitiul functiunii (mai ales de garda) ar trebui sa aiba mandat complet ca sa poata lua toate masurile necesare fara sa intrebe mult-inteleapta conducere. Dar in România indivizilor colectivisti si a statului si administratiei hiperautoritare asa ceva nu e de gindit.

    Fiecare dintre noi la serviciul nostru nu e copil de gradinita sa ceara voie. Nu in 2018.

  18. Clairiere spune:

    Felicitari pentru calitatea articolului! Si pentru stilul literar!
    Am plans citindu-l, pentru ca mi-am retrait anii de practica medicala de acasa. Si visul, caruia i-am dedicat ani buni din viata. Credeam ca daca fiecare isi face in credinta treaba vom putea infrange sistemul, dar nu a fost asa. Eu am ales sa plec, sa-mi salvez sufletulsi copiii. Dumneavoastra ati ramas sa va urmati sacerdotiul, si va respect. Desi stiu, ca va simtiti tot ca un strain … dar la noi acasa! Cred ca ceea ce lipseste in Romania este respectul : de sine, pentru celalalt, pentru munca bine facuta, pentru lege, pentru patrimoniu… Eu l-am gasit aici in pribegie, dar ce pacat ca trebuie sa-l cauti pe alte meleaguri!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Rasvan Cristian Stoica


Rasvan Cristian Stoica

Medic internist la spitalul orășenesc Hârlău, 64 de ani. Citeste mai departe


E randul tau

Orice temă mediatică se dezumflă după vreme, însă reflectarea problemei nu este problema. Cum ...

de: W

la "Creșterea și descreșterea interesului public pentru încălzirea globală "

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iulie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)