joi, martie 28, 2024

Oamenii importanți nu au timp să aștepte

În România, oamenii importanți nu au timp să aștepte. Doar că sunt două categorii de importanță. Cea dintâi, minoritară dar actuală, este reprezentată de oamenii „importanți”. Categoria secundă, majoritară și retrasă, este cea a oamenilor IMPORTANȚI.

Oamenii „importanți” nu au timp să aștepte.

Îi vedem în rândurile formate la câte o casierie oarecare, cum încearcă nerăbdători să ne depășească mai întâi cu un umăr, apoi cu un picior, pentru ca în cele din urmă să se proțăpească cu nonșalanță în fața noastră. Ei nu au timp să stea în rând.

Îi vedem în goana bezmetică ce însoțește cumpărăturile de sărbători, învârtind în zig-zag căruciorul către zări doar de ei știute, fără a se sinchisi de faptul că lovesc rafturi, adulți sau copii. Ei nu au timp pentru organizare.

Îi vedem între pietonii care ne îmbrâncesc într-o intersecție aglomerată sau între călătorii ce împart coate în mijloacele de transport în comun, fără ca măcar să-și întoarcă fața pentru a ne privi în ochi. Ei nu au timp pentru scuze.

Îi vedem la volanul unui vehicul, depășind coloane de mașini staționate la semafor și transformând în carosabil trotuare, parcări sau linii de tramvai. Ei nu au timp pentru trafic.

Îi vedem în mașini negre ce rulează în spatele unui antemergător motorizat, savurând vânzoleala pe care o crează. Ei nu au timp pentru a se pierde în mulțime.

Îi vedem în fața unui microfon, disculpându-se prin cuvinte golite de sens și făcând trimitere la virtuți subînțelese. Ei nu au timp pentru explicații.

În fine, îi vedem aruncând ocheade de după perdelele prăfuite ale clădirilor oficiale, îngrijorați de amploarea manifestațiilor de stradă, fără însă a îndrăzni să adopte o poziție oficială. Ei nu au timp pentru dialog.

De cealaltă parte, pe oamenii IMPORTANȚI nu îi vedem decât atunci când este prea târziu. Ei stau în rând, înțeleg importanța organizării, își cer scuze, se amestecă în mulțime, dau explicații și sunt deschiși către dialog. Dar nici ei nu au timp să aștepte ca noi să îi vedem.

Îi vedem doar atunci când au părăsit această lume, minunându-ne de existența lor.

Îi vedem în fotografiile de pe cruci făcute dintr-un lemn ce adesea îi depășește ca vârstă, plângându-le tinerețea pierdută.

Îi vedem în gropile săpate de nepăsarea noastră, striviți de remușcări.

Îi vedem în comemorări anuale, smeriți de grandoarea lor zilnică.

Îi vedem între fiarele contorsionate în urma accidentelor rutiere, amintindu-ne de cumințenia lor.

Îi vedem mistuiți de flăcări, apreciind înflăcărarea lor juvenilă.

În fine, îi vedem în stradă, cu miile, implorând schimbarea și normalitatea, sperând ca glasul lor să fie auzit. De cine să fie auzit ? Bineînțeles, de cei „importanți”, care nu au timp să îi aștepte.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Da…imaginile sugerate sunt elocvente si reflecta fidel comportamentul unora si al celorlalti…Numai ca, printr-o minune macabra (probabil ca orice minune se cere achitata cash inainte de implinire…?), cele doua linii paralele(!) in care se incolonasera românii, unii vrând, altii nevrând dar impinsi, s-au intâlnit ieri in Piata Universitatii! Pentru ca eram cu totii acolo, si noi si ei!!! Am marsaluit cu totii impreuna, unii prezenti fizic, ceilaltialtii „doar” invocati, dar nu mai putin prezenti! Atat de concreti, atat de performanti incat, mult mai eficienti decat din spatele tribunelor sau colonelor oficiale, Ponta, Oprea si Piedone (restul sa nu ne simta ofensati, urmeaza!) au galvanizat multimea, obtinand unanimitatea mult visata!
    Acolo unde nu suntem de acord, Mihail, este ca mentalitatea zecilor de mii de protestatari a evoluat, oamenii acestia „joaca” deja intr-o alta categorie!
    Ei nu „implora” si nici nu „spera”, ci impun exigente (!), ca orice european civilizat care se respecta, si respecta viata, valorile ei fundamentale si non-negociabile (!), in care cred!

  2. Va propun dvs si cititorilor un mic experiment. In aeroportul Otopeni la pecari, inainte de controlul de securitate, se formeaza o coada (sunt doua puncte de intrare cu doua cozi diferite – alegeti oricare dintre ele). Uitati-va cu atentie cum se formeaza acea coada, cum oamenii vin din mai multe parti sa se aseze. Orice strain isi poate da repede seama ca Romania este intr-adevar plina de oameni importanti, cum spuneti in articol. Uitati-va la fetele lor cand incearca sa se bage macar cu cateva locuri mai in fata de capatul cozii. Se stiu cu musca pe caciula, evita privirile celor din jur, se fac ca au ceva de facut in momentul ala – ceva “important”, bineinteles. Dupa doua minute jena dispare, devin cetateni “legitimi” cu drepturi depline.

    Si mai interesant e cand vin in grupuri mici si se lipesc la unison undeva de mijlocul cozii fara sa fie nevoie de o discutie in grup de genul “ce facem, stam la coada sau ne bagam in fata?”. Nu e nevoie de discutie pentru ca raspunsul e clar dinainte sa se puna intrebarea, s-au inteles din priviri. Iar cum s-au asezat in fata, intorc spatele celorlalti, poate pentru a crea impresia ca “n-au fost atenti” in caz de ceva, si incep imediat o discutie intre ei –ati ghicit – o discutie foarte importanta.

    Respectivii oameni importanti economisesc ceva gen 1 minut sarind peste rand cu 10-20 de locuri. E evident ca nu e vorba de vreun calcul utilitar aici, ci de un gest reflex. Sunt oameni care pur si simplu nu pot sa stea corect la rand pentru ca nu-i lasa “religia”. Asa au crescut.

    Si cu asta si un punct de vedere mai general. E momentul pentru un reality check. Nu e o intamplare ca suntem singura tara din europa unde primul ministru e un procuror care si-a obtinut doctoratul in drept penal prin furt, iar vicepremierul este un alt impostor, doctor izmenar cu girofar. Ei sunt campionii unui sport practicat de multa lume in Romania. (Vad ca a demisionat acum. Cu cativa ani prea tarziu)

  3. excelent articol. felicitari !
    nu oricine poate fi un matematician de geniu, sau muzician (sau oricare alta ocupatie)
    unuia ii plac cifrele si ca atare si a facut din ele o profesie, altuia ii place sa conduca camioane si un altul si a descoperit talentul, usurinta de a cinta la vioara .
    intr o societate decenta (bazata pe merite si aptitudini) munca fiecarui individ este importanta si apreciata. ce se intimpla intr o societate a carei scara de valori este rasturnata ? vor reusi puzderia generalilor facuti la apelul bocancilor, sau a doctorilor / academicienilor iesiti dintr o fabrica de diplome, sa o schimbe ? cred ca Dumnezeu a fost generos si a raspindit uniform atit canaliile cit si oamenii cu caracter. este la fel de adevarat ca i mai usor sa imprastii raul decit binele (buruiana nu i la fel de sensibila si delicata precum orhideea). in sfirsit, nici o societate nu poate functiona normal fara o croiala buna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Dinu
Mihail Dinu
Mihail Dinu este avocat specializat în soluționarea litigiilor purtate în cele mai variate domenii ale dreptului. Licențiat în drept și teologie Master în Medierea conflictelor în Drept Master Drept European și Internațional al Afacerilor, Universitatea Paris I Pantheon – Sorbonne Autor a numeroase articole și studii de specialitate în domeniul procedurii civile

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro