Home » Societate/Life » Citesti:

Oamenii importanți nu au timp să aștepte

Mihail Dinu noiembrie 4, 2015 Societate/Life
3 comentarii 864 Vizualizari

În România, oamenii importanți nu au timp să aștepte. Doar că sunt două categorii de importanță. Cea dintâi, minoritară dar actuală, este reprezentată de oamenii „importanți”. Categoria secundă, majoritară și retrasă, este cea a oamenilor IMPORTANȚI.

Oamenii „importanți” nu au timp să aștepte.

Îi vedem în rândurile formate la câte o casierie oarecare, cum încearcă nerăbdători să ne depășească mai întâi cu un umăr, apoi cu un picior, pentru ca în cele din urmă să se proțăpească cu nonșalanță în fața noastră. Ei nu au timp să stea în rând.

Îi vedem în goana bezmetică ce însoțește cumpărăturile de sărbători, învârtind în zig-zag căruciorul către zări doar de ei știute, fără a se sinchisi de faptul că lovesc rafturi, adulți sau copii. Ei nu au timp pentru organizare.

Îi vedem între pietonii care ne îmbrâncesc într-o intersecție aglomerată sau între călătorii ce împart coate în mijloacele de transport în comun, fără ca măcar să-și întoarcă fața pentru a ne privi în ochi. Ei nu au timp pentru scuze.

Îi vedem la volanul unui vehicul, depășind coloane de mașini staționate la semafor și transformând în carosabil trotuare, parcări sau linii de tramvai. Ei nu au timp pentru trafic.

Îi vedem în mașini negre ce rulează în spatele unui antemergător motorizat, savurând vânzoleala pe care o crează. Ei nu au timp pentru a se pierde în mulțime.

Îi vedem în fața unui microfon, disculpându-se prin cuvinte golite de sens și făcând trimitere la virtuți subînțelese. Ei nu au timp pentru explicații.

În fine, îi vedem aruncând ocheade de după perdelele prăfuite ale clădirilor oficiale, îngrijorați de amploarea manifestațiilor de stradă, fără însă a îndrăzni să adopte o poziție oficială. Ei nu au timp pentru dialog.

De cealaltă parte, pe oamenii IMPORTANȚI nu îi vedem decât atunci când este prea târziu. Ei stau în rând, înțeleg importanța organizării, își cer scuze, se amestecă în mulțime, dau explicații și sunt deschiși către dialog. Dar nici ei nu au timp să aștepte ca noi să îi vedem.

Îi vedem doar atunci când au părăsit această lume, minunându-ne de existența lor.

Îi vedem în fotografiile de pe cruci făcute dintr-un lemn ce adesea îi depășește ca vârstă, plângându-le tinerețea pierdută.

Îi vedem în gropile săpate de nepăsarea noastră, striviți de remușcări.

Îi vedem în comemorări anuale, smeriți de grandoarea lor zilnică.

Îi vedem între fiarele contorsionate în urma accidentelor rutiere, amintindu-ne de cumințenia lor.

Îi vedem mistuiți de flăcări, apreciind înflăcărarea lor juvenilă.

În fine, îi vedem în stradă, cu miile, implorând schimbarea și normalitatea, sperând ca glasul lor să fie auzit. De cine să fie auzit ? Bineînțeles, de cei „importanți”, care nu au timp să îi aștepte.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. Ela spune:

    Da…imaginile sugerate sunt elocvente si reflecta fidel comportamentul unora si al celorlalti…Numai ca, printr-o minune macabra (probabil ca orice minune se cere achitata cash inainte de implinire…?), cele doua linii paralele(!) in care se incolonasera românii, unii vrând, altii nevrând dar impinsi, s-au intâlnit ieri in Piata Universitatii! Pentru ca eram cu totii acolo, si noi si ei!!! Am marsaluit cu totii impreuna, unii prezenti fizic, ceilaltialtii “doar” invocati, dar nu mai putin prezenti! Atat de concreti, atat de performanti incat, mult mai eficienti decat din spatele tribunelor sau colonelor oficiale, Ponta, Oprea si Piedone (restul sa nu ne simta ofensati, urmeaza!) au galvanizat multimea, obtinand unanimitatea mult visata!
    Acolo unde nu suntem de acord, Mihail, este ca mentalitatea zecilor de mii de protestatari a evoluat, oamenii acestia “joaca” deja intr-o alta categorie!
    Ei nu “implora” si nici nu “spera”, ci impun exigente (!), ca orice european civilizat care se respecta, si respecta viata, valorile ei fundamentale si non-negociabile (!), in care cred!

  2. r2 spune:

    Va propun dvs si cititorilor un mic experiment. In aeroportul Otopeni la pecari, inainte de controlul de securitate, se formeaza o coada (sunt doua puncte de intrare cu doua cozi diferite – alegeti oricare dintre ele). Uitati-va cu atentie cum se formeaza acea coada, cum oamenii vin din mai multe parti sa se aseze. Orice strain isi poate da repede seama ca Romania este intr-adevar plina de oameni importanti, cum spuneti in articol. Uitati-va la fetele lor cand incearca sa se bage macar cu cateva locuri mai in fata de capatul cozii. Se stiu cu musca pe caciula, evita privirile celor din jur, se fac ca au ceva de facut in momentul ala – ceva “important”, bineinteles. Dupa doua minute jena dispare, devin cetateni “legitimi” cu drepturi depline.

    Si mai interesant e cand vin in grupuri mici si se lipesc la unison undeva de mijlocul cozii fara sa fie nevoie de o discutie in grup de genul “ce facem, stam la coada sau ne bagam in fata?”. Nu e nevoie de discutie pentru ca raspunsul e clar dinainte sa se puna intrebarea, s-au inteles din priviri. Iar cum s-au asezat in fata, intorc spatele celorlalti, poate pentru a crea impresia ca “n-au fost atenti” in caz de ceva, si incep imediat o discutie intre ei –ati ghicit – o discutie foarte importanta.

    Respectivii oameni importanti economisesc ceva gen 1 minut sarind peste rand cu 10-20 de locuri. E evident ca nu e vorba de vreun calcul utilitar aici, ci de un gest reflex. Sunt oameni care pur si simplu nu pot sa stea corect la rand pentru ca nu-i lasa “religia”. Asa au crescut.

    Si cu asta si un punct de vedere mai general. E momentul pentru un reality check. Nu e o intamplare ca suntem singura tara din europa unde primul ministru e un procuror care si-a obtinut doctoratul in drept penal prin furt, iar vicepremierul este un alt impostor, doctor izmenar cu girofar. Ei sunt campionii unui sport practicat de multa lume in Romania. (Vad ca a demisionat acum. Cu cativa ani prea tarziu)

  3. man of war spune:

    excelent articol. felicitari !
    nu oricine poate fi un matematician de geniu, sau muzician (sau oricare alta ocupatie)
    unuia ii plac cifrele si ca atare si a facut din ele o profesie, altuia ii place sa conduca camioane si un altul si a descoperit talentul, usurinta de a cinta la vioara .
    intr o societate decenta (bazata pe merite si aptitudini) munca fiecarui individ este importanta si apreciata. ce se intimpla intr o societate a carei scara de valori este rasturnata ? vor reusi puzderia generalilor facuti la apelul bocancilor, sau a doctorilor / academicienilor iesiti dintr o fabrica de diplome, sa o schimbe ? cred ca Dumnezeu a fost generos si a raspindit uniform atit canaliile cit si oamenii cu caracter. este la fel de adevarat ca i mai usor sa imprastii raul decit binele (buruiana nu i la fel de sensibila si delicata precum orhideea). in sfirsit, nici o societate nu poate functiona normal fara o croiala buna.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihail Dinu


Mihail Dinu

Mihail Dinu este avocat specializat în soluționarea litigiilor purtate în cele mai variate domenii ale dreptului. Licențiat în drept și teologie Master în Medierea co... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)