Home » Societate/Life » Citesti:

Pana unde egalitate intre sexe?

Mihnea Rudoiu aprilie 3, 2015 Societate/Life
95 comentarii 7,536 Vizualizari

În urmă cu câteva zile, am abordat într-un articol, dintr-un unghi diferit, problema egalităţii între sexe.

Şi scriam:

“Ideea egalităţii între sexe, nu-i aşa, trebuie să transceandă acele limitări pe care le numim personalitate, capacitate creatoare, forţă fizică, pasiuni, avere şi altele asemănătoare. Femeia, sub raport social, intelectual, material, e egală formal bărbatului, despre asta e vorba, corect? Drepturile şi îndatoririle sunt identice pentru ambele categorii.

Şi, atunci, de unde ideea că bărbaţii trebuie să plătească consumaţia unei femei pe care au invitat-o în oraş? Pentru că, luaţi aminte, dacă nu face unul din ei acest pas, bărbaţii şi femeile nu s-ar mai cunoaşte în veci. Aşadar, trebuie musai ca cineva să aibă iniţiativa şi, cum-necum, s-a hotărât că acest cineva trebuie să fie bărbatul. Foarte bine. Dar de ce trebuie să şi plătească? Aici îmi dă cu virgulă.

Până acum câteva generaţii, obiceiul în cauză avea o explicaţie firească. Acest sine qua non reprezenta transpunerea în cheie minoră a condiţiei sociale a bărbatului şi femeii acelor vremuri, când celei din urmă îi era refuzat accesul la educaţie, considerându-se că rolul ei primordial e acela de a îngriji gospodăria şi copiii. Femeile independente financiar erau puţine, la fel de puţine aveau posibilitatea să se întreţină singure, iar opţiunea unor alegeri personale cu privire la viaţa pe care şi-o doresc şi chiar la bărbatul pe care să-l iubească era, de multe ori, exclusă.

Bărbatul era pilonul economic central, el era cel care avea o slujbă, care câştiga bani şi întreţinea familia, prin urmare, era firesc ca el să plătească consumaţia când invita o femeie undeva.

Dar societatea a evoluat între timp, canoanele s-au schimbat şi ele, astăzi femeile sunt preşedinţi de state, sunt lideri de opinie, scriitoare, oameni de ştiinţă, creatoare de modă, conduc corporaţii cu mii de oameni, sunt la fel de educate sau chiar mai educate decât bărbaţii, câştigă la fel de mult cât aceştia, nu există job pe care un bărbat să îl deţină şi unei femei să nu i se îngăduie să participe. Inclusiv în armată, femeile pot ocupa poziţii importante în ierarhia mlitară.

Prin urmare, femeia nu mai este “al doilea sex”, cum o numea Simone de Beauvoir într-o carte, ci se află pe acelaşi palier cu bărbatul.

Şi, iaca, ajungem de unde am pornit: de ce trebuie bărbatul să plătească?

Un răspuns tipic,  adânc înrădăcinat în mentalul feminin conservator, ar fi că aşa este frumos, că un bărbat adevărat, curtenitor, bla bla bla… va trebui să facă asta, dacă vrea neapărat să invite o femeie în oraş. Fireşte, dacă el vrea să plătească şi e plăcerea lui, normal, nu putem răpi plăcerea domnului, iar dacă el câştigă de trei ori mai mult decât ea, cu atât mai mult ar trebui să o facă. Însă, de unde ideea că trebuie să fie o obligaţie subînţeleasă?

Că doar ea nu acceptă să iasă la restaurant considerând plata consumaţiei o monedă de schimb în locul timpului oferit cu generozitate bărbatului. Acceptă fiindcă ar dori să îl cunoască pe cel care a invitat-o, sau fiindcă se plictiseşte acasă, sau din o mie de alte motive, dar în niciun caz, mă gândesc, pentru a mânca şi bea gratuit.

Cu toate astea, mai bine de 70% din femei sunt însetate, imaginativ și poetic, de arhetipul bărbatului binecrescut care, atunci când adresează o invitaţie, consideră că e datoria lui să plătească. Nu toate admit asta, desigur, multe chiar comit gestul de a plăti ele însele, dar adesea o fac sperând că, până la urmă, tot el va fi cel care va plăti. Şi nu e vorba neapărat de bani, de faptul că ele nu şi-ar permite să-şi plătească partea ce le revine. Invitaţia în cauză, precum şi plata aferentă de la final, îmbracă forma unei acreditări a farmecului femeii, e un fel de referinţă a statutului special de care se bucură compania ei.

Totuşi, nu ar fi la fel de frumos ca femeia să îşi plătească singură consumaţia? Fără mutre, fără presupuneri inutile, fără confirmări iluzorii. Fără a se simţi incomodată că plăteşte, fără ca bărbatul să se simtă ruşinat că o lasă să plătească.

Să fie un act natural şi simplu.

Poate părea că trivializez o problemă, reducând-o la ceva meschin, cum sunt banii, dar eu doar pun în discuţie un principiu, cel al egalităţii între sexe. Principiul egalităţii a ajuns în punctul în care începe să plătească dividende, numai că ar trebui să nu o mai facă exclusiv în contul femeii, ci şi al bărbatului…”

Articolul îl încheiam spunând că “inerţia socială, cutumele şi obişnuinţa ne împing să facem lucruri care, valabile şi necesare cândva, ulterior îşi pierd rostul. Noi înşine percepem multe ritualuri ca fiind desuete şi fără noimă, dar, neavând curaj să le opunem o rezistenţă critică, le îndeplinim în continuare, mecanic şi fără nicio plăcere. Le facem pentru că aşa face toată lumea. Şi pentru că e mai comod. Şi pentru că ăşa se zice că e bine să faci.”

Asta am scris.

Câteva exemplificări ale reacţiilor la acest articol cred că ar fi revelatoare pentru felul în care a fost perceput subiectul :

a) “eşti chiar nesimţit să pui problema aşa…(pentru că) o femeie găteşte, face mâncare, face copii, preţ pentru care nici toţi banii din lume nu o pot cumpăra”;

b) “E normal ca un barbat să plătească măcar primele intâlniri… dacă nu iti permiti un suc sau o cafea, nu îţi permiti o femeie, de ce toţi sărăntocii vor întâlniri? Vrei sa ai parte de întâlniri, trebuie să ai bani, nu, stai naibii acasă, nu e problemă.”

c) “În momentul în care ai lansat invitaţia, te conformezi cutumelor. care cutume, de multe ori, sunt similare cu bunele maniere. Şi ce daca plata consumaţiei de către bărbat era, poate, considerată obligatorie acum 100 de ani ? Şi acum e la fel, din respect pentru timpul si compania persoanei cu care eşti.”

d) “Dacă s-ar invers rolurile si femeile ar deţine testosteronul iar bărbaţii estrogenul, atunci ele ar alerga după noi şi ar trebui să plătească. Până atunci, dacă vrei să dai monstrul la apă, ar trebui să începi să plăteşti consumaţia.”

e) “Eu nu aș putea să mai ies a doua oară cu un mârlan. N-aș putea. E o chestie de cavalerism, de a ști să te porți cu o femeie, e chestie de educație: bărbatul deschide ușa femeii, îi trage scaunul la masă, o ajută dacă are bagaj în mână, de astea. Ce are de-a face bunul simț și educația cu egalitatea? Dragi masculi, am o mare rugăminte la voi : nu mai fiți zgârciți și penibili invocând la nesfârșit asta cu egalitatea. Sunteți penibili, zău!”

f) “Dacă inviți pe cineva la masă, îl/o pui să vină cu mâncarea de acasă? Sunt alte reguli când inviți în oraș? Cuvântul cheie este INVIȚI. N-are nicio legătură cu egalitatea, ci cu bunele maniere. Cine invită, plătește. Cât despre egalitate, ce ai face dacă prietena ta ți-ar spune: stii dragul meu, eu vreau un copil, dar aș vrea să-l porți tu în pântece și să-l naști, că se găsesc soluții în era tehnologiei, doar suntem egali, nu?”

g) “Ce are de-a face egalitatea cu BUNUL SIMT? Daca un barbat nu poate oferi nici macar o cafea unei femei, atunci ce naiba poate oferi? Cum adică să inviți o femeie în oraș și să fii incapabil în a-i plăti cafeaua?… Dacă e o cârpă, atunci poate să invoce ce motive fandosite vrea, NEMȚEȘTE, BRAZILIANEȘTE, ȚIGĂNEȘTE, ce vrea… Tot cârpă rămîne !!! Dacă vă e așa greu să dați 7 lei pe o cafea, stați pe porno online că e gratis. Nu necesită efortul de a băga mâna în buzunar. Puteți să vă puneți banii la pușculiță.”

h) “Gestul inseamna maniere, bun simţ, educaţie, cine le are, le are, cine nu, degeaba explic.
Voi ăştia care puneţi problema într-un mod atât de mitocan, meritaţi femei care sa nu vadă lucrurile astfel…. Să plăteşti o consumaţie înseamnă doar să fii gentleman, mă repet, cum inseamnă şi să-i oferi o floare, să-i deschizi o uşă. Poate să-şi facă şi singură toate astea, da, e capabilă, dar alegi să nu le faci nici pe astea? Şi dacă le faci, de ce le faci, că poate şi singura şi sunteţi egali.”

Tipul acesta de reacţii a constituit, în mare, feedback-ul primit.

Fireşte, nu mă aşteptam să mi se dea dreptate. Însă, lăsând la o parte istericalele, întrebarea de fond, pentru mine, era ce presupune, în ultimă instanţă, egalitatea între sexe? Până unde poate înainta această egalitate, care este limita şi cum se defineşte ea practic, care sunt prerogativele femeii şi bărbatului şi unde este necesar să intervină “bunele maniere”, “gentileţea”, “cavalerismul” în cadrul acestei egalităţi?

Plata consumaţiei era un subiect sensibil şi, prin el, m-am gândit că pot aduce în discuţie mai uşor principiul acestei egalităţi.

Dacă femeile sunt egale cu bărbaţii, iar cel care adresează o invitaţie trebuie să plătească, atunci de ce să nu invite şi femeile bărbaţii? La restaurant, la film, la o cafea… De ce această plăcere cade exclusiv în responsabilitatea lui?

Un răspuns frust l-am primit de la un bărbat care-l cita pe actorul Chriss Rock: “Pussy costs money; dick is free”. Aşadar, la asta se reduce totul? La sex? Acesta e motivul?

Fireşte că nu.

Pe de altă parte, din punctul de vedere al unei femei, dacă ar fi să ţin cont de răspunsurile primite până acum, unul la fel de plauzibil ar fi: femeia nu invită bărbatul în oraş din acelaşi motiv pentru care ea nu va ţine niciodată haina unui bărbat, nu îi va trage scaunul când va dori să se aşeze, nu va ţine deschisă portiera maşinii sau nu va invita un bărbat la dans.

Bunele maniere ne împiedică să facem asta şi ailaltă.

Şi, totuşi, mă repet şi eu, de ce ar fi umilitor ca ea să îi tragă lui scaunul spre a-i permite să se aşeze? De ce ar fi un gest atât de nefeminin? La fel cum nu înţeleg ce ar fi aiurea ca el să îi calce ei o rochie, să gătească, să spele vasele, să schimbe scutece şi să dea cu aspiratorul?

Sau de ce ar fi strigător la cer ca o femeie să invite un bărbat la dans? Atâtea fete şi-ar dori să poată intra în discuţie cu un băiat, dar nu se încumetă pentru că “el trebuie să facă primul pas”, iar el e timid şi nu are curaj…

Şi sunt atâtea cazuri de băieţi care provin din familii sărace şi nu îndrăznesc să invite o fată în oraş de teamă că nu şi-ar permite sau că s-ar face de râs dacă ar invita-o într-un loc cu mult peste posibilităţile lor…

Această alienare, care a condus de atâtea ori la prejudecăţi şi concluzii regretabile, e responsabilă şi pentru multe din alegerile nefericite pe care le fac femeile, când socot că, acceptând invitaţia unui bărbat ce îşi poate permite să le scoată în oraş, se trezesc mai târziu că “gentileţea” şi “cavalerismul” lui se reduc exclusiv la plata mesei…sau la faptul că au doar bani.

Subiectul e, desigur, mult mai vast, mai complex şi delicat decât cele câteva rânduri schiţate aici, iar intenţia mea nu a fost să propun un principiu de organizare clandestin după care să decurgă interacţiunea femeie vs. bărbat şi nici să creez o lume paralelă cu alte reguli, chipurile, echilibrat dozate, de relaţionare între sexe.

Dar, cum spunea Jonathan Franzen în “Al 27-lea oraş”, o “cenzură vigilentă… veghează asupra fericirii noastre; o voce nemiloasă, mereu la pîndă.”

Iar cenzura, după ce se rodează în vârtelniţa a miliarde de cranii de-a lungul a generaţii, sfârşeşte prin a încremeni în concizia unei doctrine, pe când liniile ei directoare se încolăcesc în jurul oamenilor sub forma unor maxime implacabile.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "95 comments" on this Article:

  1. clara spune:

    Raspunsul e, ca de obicei, inclus in intrebare. De ce? De aia. Ca e asa. Asa cum daca o femeie se intreaba daca ii e prea scurta fusta, poate sa stie ca e asa. Tocmai de aia se intreaba, pentru ca deja a remarcat acest lucru si ar vrea sa ii spuna cineva ca nu are dreptate si ca fusta e numai potrivit de scurta, exact cat trebuie. Or, NU e.

    Asa si aici, raspunsul de ce trebuie barbatul sa plateasca sta tocmai in extrapolarea pe care o propune autorul, cu tinutul scaunului, cu pupatul mainii, de ce nu? Ce ar putea fi nepotrivit sa ii pupe mana barbatului, femeia? Pai nu e, cat timp a devenit a lui. Cat timp nu, cat cei doi sunt in courtship, haideti!… Sa ii tina ea scaunul? Si eventual sa ii trimita flori a doua zi?

    Discutarea acestor cutume, care, cumva, au intrat in ADN/DNA ul spitei, e ca si cum ai dezgropa un cuvant, care a ajuns in zilele noastre intr/o anume forma, si ai pretinde sa se revina la ceva forma vetusta, din considerente de corectitudine gramaticala fata de limba din care provine. Cum ar fi, sa revenim la matriarhat. Probabil, pe atunci, matriarha ii convoca pe barbati si le platea masa, asa, ca o sefa!

    da, e draguta tema, si sigur, parerile vor fi impartite pe sexe. Cine ar renunta cu atata usurinta la niste avantaje?

    Si chiar, oare barbatii renunta la avantajele lor in cuplu, acuma, ca si femeia are rol social de sine statator? Nu cumva determinarea genetica le impune sa ramana masculii alfa in casa si, dupa ce ca nici masa nu o plateau cand ieseau in oras, curtand-o pe EA, sa continue cu pretentiile de a fi serviti, cocoliti, scutiti de menaj etc. ca si cum doar ei ar aduce, in continuare, salariul in casa… E de studiat, nu gluma, pe subiectul asta!

    • alecu spune:

      Nu a intrat nimic in ADN-ul speciei. Mutati-va putin mai catre occident si o sa vedeti cupluri care impart nota de plata, care nu se poftesc care sa intre primul, si asa mai departe. Si fac si sex pana la urma, sa stiti. Si surpriza, egalitatea intre sexe este _acolo_ mai reala decat in Romania.

    • maya spune:

      Iti multumesc ca m-ai citat la comentarii plauzibile si nu la cele isterice. Dar nu-ti va placea de aceasta data comentariul meu. Felul cum pui problema cand te intrebi daca ar fi feminin sau nu sa traga femeia scaunul unui barbat, sa-i sarute ea mana, ma intristeaza, iti spun sincer. Pari exemplul clar de barbat care involueaza intr-o societate in care femeia e in continua evolutie. Esti ca un pahar de vin in care torni apa.

      Am citit comentariile si foarte frumos au punctat alte persoane si ti-au explicat exact la ce se refera aceasta egalitate intre sexe. Femeile au obtinut si ele niste drepturi si nu mai sunt doar masini de facut copii. Si-au castigat un drept la viata proprie. De aceea nu se mai marita ca sa poata trai sau sa le ingrijeasca parintii. Se pot intretine singure, ceea ce nu are legatura cu o consumatie in oras. Cineva a comentat ca daca femeia e mare corporatista, ce nu-si permite o cafea, o asteapta de la el? Nu sunt corporatista, dar am un venit pe care nu-l au multi barbati din Romania, si-mi permit, nu despre asta este vorba. Prefer sa-mi scot fetele in oras, la masa, la un pahar de vin, la film, la ce vor ele si sa achit eu, dar nu as accepta niciodata sa-mi platesc cafeaua cand ies cu un barbat.

      Plata consumatiei nu e cum spunea cineva in functie de venit, ci de bun simt si de constitutia ta ca barbat, capacitatea de a fi un alfa, si nu barbat doar din punct de vedere anatomic. Poti invita femeia unde iti permiti, nu e nevoie sa o duci intr-un loc de fitze, nu trebuie sa o inviti la cina, ci o poti invita la simpla cafea. Mi se pare hilara insiruirea facuta de un ” barbat” cum ca femeia care considera normal sa i se plateasca e o intretinuta, tepara sau de bulevard. Culmea este ca mereu aud comentarii de acestea facute de barbati care nu au fost capabili sa faca ceva cu viata lor, needucati cu iesiri grosolane. dar si lenesi carora daca maine le dai un job platit mai bine dar cu mai multe ore de munca vor zice pas. Niciodata nu am vazut macar intentia de a nu plati din partea unuia educat, profesor, medic, avocat, etc, si unii nici nu inoata in bani, ci discret, modest. Barbatii astia care considera o femeie intretinuta daca-i platesc cafeaua, au idee ce inseamna sa ai un om in intretinere? Chiar daca ai o sotie casnica tot nu e intretinuta pentru ca e a ta, si pentru ca oricum isi aduce aportul la casa pe care o aveti impreuna, iti ia anumite responsabilitati de pe cap. Intretinuta e una care vrea sa-i cumperi haine, sa-i platesti chiria sau sa-i iei casa, masina, si sa o duci in vacante fara nici o finalitate de casatorie.

      Acesta e un alt motiv pt care alegem barbati care ne platesc consumatia, pt ca intamplator ei vin la pachet cu maniere si educatie.

      Revenind. Ne-am castigat niste drepturi sociale, dar asta nu schimba cu nimic genetica. Genetica e ceva ce nu se schimba si nu depinde de noi. Cei care cred ca nu e asa, si cred in egalitate orbeste o fac doar pt ca le convine, nu pt ca ar fi construiti astfel. Cum bine spunea alt comentator, lumea e Yin si Yang, doua de acelasi fel nu functioneaza. Revenind la genetica, suntem fiinte facute sa ne inmultim, avem instinctul in sange, indiferent cat sex protejat facem, instinctul nostru cand vedem o persoana de sex opus pe care o gasim atractiva, este acesta. Si exact ca si la animale, sunt gesturi care fac parte din ritualul de imperechere, in care indiferent de specie, masculul impresioneaza femeia, face niste lucruri pentru ea. Psihologii explica pana si elementele de atractie, de ce unele femei care arata asa, sunt mai atragatoare decat altele care arata altfel, si toate explicatiile au la baza ideea de fertilitate.

      De exemplu, barbatii in uniforma au avut ani la rand prioritate in preferintele femeilor, de ce ? Pentru ca le conturau ideea de eroi, de forta, de protectie, de virilitate, ca aveau un venit stabil, constant si bun pt vremurile respectiv, prin urmare bun tata. N-am auzit barbat sa prefere o femeie urata, desi poate are un suflet minunat. De ce? Pentru ca frumusetea este asociata cu ideea de sanatate, de urmasi frumosi si de succes etc…Exista acest ritual de imperechere si nu e vorba ca ar fi asa oripilant sa se schimbe roluri, ci doar ca nu este posibil pentru ca suntem construiti, programati genetic, ca femei, si ca barbati sa avem anumite nevoi, care nu sunt aceleasi.

      Si inca ceva ce ma amuza. Am avut posibilitatea sa calatoresc, foarte mult in Europa dar si in America, eu nu stiu unde spun acesti barbati ca au vazut ca femeia isi plateste. Poate doar intre muncitori sa se intample asta si n-am prins eu, incat ai nostri dupa ce au venit de la cules de capsuni au ramas cu ideea ca in spania femeile isi platesc. Eu intre medici, manageri, oameni care lucreaza in companii mari, eu nu am vazut asa ceva, ba din contra stilul old fashion l-am regasit peste tot, incat am simtit ca la noi dispare. Poate ma insel eu, fiecare cu ce a vazut.

      Faptul ca erau femei care sa se simta jignite sa li se deschida usa, nu-mi demonstreaza decat faptul ca unele uita sa fie femei, si exista un motiv pentru care atatia straini isi cauta sotii romance. Dar repet, nu cred sa se intample asta. Ba chiar am asistat la conversatii in care era vorba despre italience si frantuzoaice si erau prezentate ca femei cu foarte multe pretentii de la barbat, femei care probabil ar fi ras daca ar fi vazut acest articol, si cumva romancele sunt tolerante si se multumesc cu putin.

      Iertare sa-mi fie daca am deranjat sentimentele cuiva dar eu imi doresc un singur lucru. Ai avut multe accesari cu aceasta tema, dnule Rudoiu, deci scopul a fost atins. Haideti sa traim frumos asa cum suntem, ca de asta noi femeile avem nevoie de voi barbatii, si voi de noi, pentru ca fiecare are ceva ce celuilalt ii lipseste. Haideti sa lasam aceste dezbateri si sa revenim la bunul simt, traditiile intotdeauna au fost un lucru de pret. Domnilor, daca stiti sa oferiti o masa, o cafea, sa trageti un scaun, sa oferiti o floare, un sarutat de mana, sa deschideti o usa, sigur intr-o buna zi, veti avea parte de o femeie demna de gingasia gesturilor, incat sa nu regretati nici o secunda ca le-ati facut, fara sa va mai intrebati de ce trebuiesc facute. Cei care va temeti de materialiste, invatati sa le cititi altfel, pt ca in modul asta puteti scapa din vedere o femeie de valoare care poate face echipa in viata cu voi, si care doar crede ca merita mai mult cavalerism. Doamnelor, dsoarelor, fiti femei, ca este superb sa fim femei, lasati-va, ocrotite si iubite, rasfatate si nu renuntati la acestea daca vreti sa fiti frumoase si la 50-60 de ani, cand renuntam la ceea ce avem nevoie, nu obtinem in schimb decat frustrari.

      Numai bine, tuturor.

      • Geo spune:

        Maya,felicitari si multumiri!
        Subscriu la fiecare fraza din comentariul dvs,si tot ce-mi doresc acum este sa am sansa sa intalnesc intr- zi o femeie ca dvs,as fi fericit!Daca as sti sa o pretuiesc?Cu siguranta nu,dar voi avea sansa sa invat ce este valoarea…ceva ce nu se quantifica,ci se savureaza!

      • pehash spune:

        La un articol care porneste de la premisa egalitatii dintre sexe, tu argumentezi cu capacitatea barbatului “de a fi un alfa”!?.. Este oare chiar atat de adanc inradacinata ideea de societate patriarhala incat nici atunci cand vreti sa fie altfel, nu reusiti sa ganditi “altfel”? Stim cu totii ca au existat (si inca exista in triburi izolate) societati umane matriarhale, deci nu se pune problema unei conditionari genetice.

        Este un subiect sensibil pentru ca fiecare dintre noi contribuie la discutie cu propria experienta de viata. Eu iti voi impartasi o experienta de viata traita in Europa de vest, dar diferita de a ta: din experienta mea, o femeie “independenta” financiar se va considera jignita daca nu ii permiti sa-si plateasca partea ei si te va vedea ca pe un bufon daca tot insisti sa te bagi in fata ca sa deschizi o usa sau “te sacrifici” sa stai in picioare cand e un singur scaun liber. Pe de alta parte, bunele maniere nu se pierd – sa oferi singurul scaun liber unei persoane mai avansate in varsta, femeie sau barbat, este in continuare un act de bun simt.

        Existenta unor roluri predefinite in societate – femeia “mama eroina” si barbatul care o apara si o sustine in cresterea copiilor – este o ideea introdusa in educatia timpurie a copiilor prin exemple in familie si/sau povesti cu printese salvate de feti frumosi. Cat timp ambele parti actioneaza conform rolurilor, inegalitatea ramane. Gandita la rece, aberatia este evidenta – singurele roluri prestabilite fiind legate de procreere. Este insa greu sa o gandim la rece.. o discutie la fel de imposibila ca una legata de religie..

  2. dana eugenia spune:

    am citit raspunsurile si m-am oripilat …. basically, daca vrei sa nu stai singur in baie (ca barbat) trebuie sa dai o masa … deci platitul mesei e un pret …

    ASTA e CULTURA MASELOR, propagata si in familie, si la tv … pe sloganul “gaseste mama pe unul cu bani” … scary … vom avea o generatie sau mai multe de ‘statatoare acasa’ si intins mana dupa banii de …. de orice !!!!

    in alta ordine de idei, cat de nashpa poate sa fie sa iesi cu iubitul (real sau potential) la masa si sa te intrebi pana la sfarsitul intalnirii daca va plati el sau nu?! …wtf ?! …

  3. Andreea spune:

    Acuma, mie asta nu mi se mai pare neaparat o problema. In virtutea acestor cutume, momentul cu plata poate fi stanjenitor, daca lucrurile nu sunt clare de la bun inceput, iar asteptarile celor doi se duc hais si cea.
    Mie, firesc, mi se pare sa plateasca amandoi; poate nu proportional cu ce au mancat/ baut, poate nu jumi-juma, dar, poate, azi ea si maine el. Pentru ca amandoi lucreaza, amandoi au cheltuieli, amandoi au responsabilitati, dincolo de cutume si obisnuinte.
    Citind in diagonal raspunsurile primite si citate mai sus, mi se pare ca fiecare dintre ele si-ar gasi replica in “Da’ ea nu trebuie sa-si permita o familie, dac-o vrea? Nu trebuie sa-si permita sa iasa?” Pentru ca, daca nu pretindem ca el sa fie intretinut de ea, nici invers nu e nici correct, nici echitabil.
    A, daca el isi permite si ea nu si lucrurile sunt inetelese de la bun inceput, e altceva. Dar asa, doi oameni care sunt pe-acolo, ca educatie, nivel material samd, e absolut firesc sa imparta cheltuielile.
    Si nu numai ca e firesc, e chiar politicos, in ciuda cutumelor.

  4. IoanaTao spune:

    Domnule Rudoiu, egalitatea intre sexe se refera la a oferi aceleasi opurtunitati de munca, de educatie, aceleasi libertati fundamentale.

    DAR, in contextul jocului sexual, regulile se schimba putin, se nuanteaza. In pat, corporatista bogata, femeia puternica, poate simti nevoia sa fie dominata (nu, nu ma refer la porcaria aia de carte/film, ci la interactiuni mult mai subtile). Chiar si in afara patului, poate simti nevoia sa fie rasfatata, apreciata, cumparata daca vreti. La fel cum barbatul poate simti nevoia de a o poseda pre-coitus fie si prin acel gest de a-i plati cina.
    Face parte din jocul atractiei, iar aici regulile au o anumita latenta in a se moderniza.

    Sigur, daca analizam la rece cutuma asta, se bate cap in cap cu egalitatea. Dar egalitate nu presupune indentitate, cum bine stiti. Sigur, e dreptul barbatului sa se revolte impotriva acestui obicei si sa aleaga sa nu plateasca, fara sa fie considerat marlan. La fel cum a fost dreptul femeii sa se revolte impotriva cutumei care ii cerea sa poarte doar fusta, nu si pantaloni.
    Cu toate astea, fustele si pantofii cu toc raman un semn de feminitate, la fel cum a plati cina, un semn de masculinitate. In continuare ne vor atrage domnii puternici (intelectual, social, material), la fel cum pe voi in continuare va vor atrage doamnele frumoase (fizic, sufletesc). Este o simplificare, dar cu siguranta sunteti de acord ca exista diferente in ce consideram atragator unii la altii.

    In afara jocului sexual, eu nu cred ca barbatul plateste unei amice consumatia.
    In plus, nu mi se pare ok concluzia dumneavoastra cu “dacă el câştigă de trei ori mai mult decât ea, cu atât mai mult ar trebui să o facă”. Mie mi s-ar parea o jignire ca un barbat care nu plateste de obicei consumatia doamnei, sa mi-o plateasca mie, pentru ca stie ca sunt mai saraca. Ar trebui sa aiba mult tact pentru a evita jignirea.

    Nu inteleg de ce vi se pare asa ciudat ca oamenii se simt incomodati atunci cand se face o transgresiune a acestor cutume. E normal sa fie asa, sa astepti in sinea ta sa se respecte niste reguli nescrise, mai ales in cazul interactiunilor sexuale. Ce e anormal, e sa te simti jignita de nerespectarea lor.
    Desigur, sunt de acord, daca doamna se simte jignita de acest principiu al domnului (de faptul ca el nu considera normal sa plateasca) si il considera marlan, nu dovedeste decat intoleranta si obtuzitate.

    • solus spune:

      Ioana Tao,

      O fi corporatista frumoasa, bogata si ocupata, dorita de curtoazie si mrrr-mrrr..da’ da-o naibii ! O cafea nu-si permite ? Parafrazindu-l pe Cris Rock, o fi costind ‘pussy money’..dar nici asa..o cafea ?? Asa ieftin ?

    • St.+James spune:

      @ Ioana Tao

      M-a surprins placut comentariul dumneavoastra. Fara sa urmeze un “dar” sau “insa”. Aaa, totusi ( :) ) … as avea de adaugat pe ici pe colo.

      Unele femei simt ca le pretuiesti si fara astfel de “dovezi” marunte, bucurandu-se cu mult mai mult de “dovezile alternative” pe care le citesc pe chipul tau. Lor, daca mai e vreo umbra de indoiala, fireste ca le-am oferit pe cat am putut de mult, desigur fara a epata, si pe cat m-am priceput de bine,,pentru ca-mi solicitau o curtoazie veritabila. Si mie mi-a placut s-o “prestez”, intrucat am considerat ca aceasta s-a aflat la originea cutumei. La randu-mi insa si eu am simitit cand mi s-a solicitat veritabilul si nu doar abordarea schematizata a curtoaziei. Pe multi probabil nu-i mai stanjeneste aspectul, il iau ca pe un “let’s get the job done” si trec peste acest mic “obstacol”, inducand acea confuzie ca “barbatul intelege sa plateasca pentru sex” si in mintea unor femei ca li se cuvine din oficiu. Mie mi-a placut sa-l consider ca pe un meci care se joaca si nu unul deja incheiat in favoarea ei. Asadar, la mine, nu a fost un aspect subinteles preludiului sexual, precum scriati. Totusi, am achitat intotdeauna nota de plata, chiar daca le-am spus “Adio !” pentru ca …

      … s-a intamplat sa primesc de la femei mai mult decat le-am oferit. De la femei indragostite, colege, amice sau cunostinte sub forma de ajutor din respect. Cum am ajuns in situatia asta ? Au simtit ca nu urmaresc sa profit de ele si au facut-o numai si numai pentru ca asa au vrut ele, nu pentru ca as fi putut eu influenta, daramite determina, acest fapt. La fel si cand am oferit eu. De aceea cand observ bravada cu “generozitati marunte”, de erou care ofera sau de eroina care refuza, fata mea imbraca rictusul de dispret aferent faptului “daca am ajuns si la chestii dinastea ?!”

      Comentariul l-am scris intr-o nota voit personala, cu riscul de a aluneca in ridicol prin marturisiri nesolicitate, insa credeti-ma, e mult mai neplacut sa te erijezi prin forma plurala ca purtator de cuvant ai altora, sau prin forma impersonala, povatuitoare, in cunoscator desavarsit al femei sau barbatului. O practic si eu, dar numai fata de cei care nu merita altfel. Acum suntem totusi intr-un caz fericit ! :)

      Cu simpatie,

      ***

      Catre prea-zelosi !

      Cu totii, barbati sau femei, am trecut pe langa un obiect frumos, ni l-am dorim, si deseori ne-am dezumflat necajiti la aflarea pretului prohibitiv. Deh, n-ai ce-i face ! Frumosul costa ! Cu siguranta nu-i un sentiment placut si multe, pentru a nu-l retrai chiar foarte des, se substituie insele unui obiect-unicat estimabil la valoarea unei averi, spre a ajunge finalmente la ele. Si cum nu-s putine cele care au “succes pe ramura”, imensa majoritate intelege ca acesta-i “mersul lucrurilori”, modelul de imitat si rostul cuvenit. Apeland si la un limbaj pseudo-stiintific (spre ex.”femeia a cautat dintotdeauna protectorul”, de parca-m vorbi de supravietuire :) ), poate se mai drege putin si din imaginea de marfa scoasa la vanzare. Daca se intampla sa fie si putin citita, e chiar “femeie fina cu printipii”. In toate cazurile … costa ! Si cine indrazneste o alta parere, precis e un sarantoc.

      Cred ca mesajul articolulului se refera la impunerea acestui “curs al apelor” si indeosebi la sensibilitatea crescuta fata de cea mai mica abatare a acestuia din albie.

  5. Alin Stefanescu spune:

    Aceste discutii au sens in Romania, dar in Germania a fost depasit demult momentul. Daca nu ma-nsel, acolo se plateste “nemteste” la restaurant – fiecare pentru el indiferent de sex. In plus, cand lucram in Germania, ieseam cu colegii si colegele la masa. La inceput incercam sa le deschid usa si sa le dau prioritate fetelor. Asta pana cand un coleg neamt mi-a atras atentia in particular ca le jignesc putin pe fete prin gestul de a le da prioritate cand intra pe usa deoarece prin aceasta dovedesc ca eu nu le consider egale cu mine, ci “mai slabe”. Asa ca am incercat sa ma conformez cutumelor locului. :-)

    Pe de alta parte, chestia cu “cavalerismul” barbatului nu mi se pare demodat. In plus, egalitatea dintre femei si barbati trebuie nuantata pentru ca e clar ca fiecare are caracteristici specifice (altfel ajungem la diverse ciudatenii promovate de miscarea feminista).

    • Io spune:

      Am intilnit si eu “feminismul asta de trotineta”. Un cit se poate de normal gest de curtoazie (si care-mi face placere), sa-i tin usa deschisa, sa-i tin haina a fost taxat imediat cu replici stupid-agresive: “ma desconsideri! Insinuezi ca nu sint in stare sa…”. Fiind in US puteam fi dat in judecata rapid si sumar si mai stie naiba unde s-ar fi ajuns.

      O intimplare veche: ma invita o colega la cafea. Ok. Cind sa platim imi strecoara pe sub masa o bancnota! O intreb: ce faci? Spune: “credeam ca te va deranja vada lumea ca platesc eu.”.

      • pehash spune:

        Un gest de curtoazie care iti face placere exact din acelasi motiv pentru care catelului meu ii place sa-mi aduca mingea cand i-o arunc. Exceptand cazul in care il faci in cadrul unui ritual de curtare, caz in care placerea este conditionata genetic.
        Sper sa nu o iei ca pe o jignire… nu asta a fost intentia.

    • Geo spune:

      Pentru info: la intrarea Intr-un restaurant NU se da prioritate femeilor,barbatul bine crescut intra inainte!
      La fel si la urcat sau coborat scari in public::barbatul merge inaintea femeii!

      • Io spune:

        Adevarat, cutuma la intrarea intr-un restaurant este ca barbatul sa intre primul. Cu un oarecare rol de protectie, cu totul stupid azi, pare-mi-se.
        Daca bine stiu eu asta vine din vremurile in care
        1- femeile “serioase” nu aveau ce cauta intr-unul;
        2- In localuri se iscau si batai si invitata se putea trezi cu un pumn in nas…
        Eu si azi intru inaintea partenerei intr-un restaurant (nu-mi doc partenera la crisma, da?) insa am o oarecare senzatie de jena si mi s-a intimplat sa ma scuz :)

      • pehash spune:

        Confuzia moderna este data de faptul ca “obiceiul” (numit de unii si “maniera”, calificat de altii ca “buna” sau “rea”) vine dintr-o vreme cand usa localului era deschisa de un angajat atat de lipsit de respect de sine incat nu se vedea facand nimic mai inteligent de atat.
        Astazi, daca barbatul intra primul inseamna.. ca femeia ii deschide usa?.. :) Sau, fatalitate, lasi femeia sa-si tina singura usa? Pai ce mascul feroce mai esti tu daca 2 minute mai devreme i-ai deschis usa la masina si acum o lasi sa se lupte, biata faptura gingasa, cu ditamai usa de restaurant.
        Oare cata inteligenta iti trebuie ca sa-ti pui de mic intrebarea: pe ce criterii am stabilit care maniere sunt “bune”?.. :) Oare ce raspundeti – din postura de parinti – copiilor vostri, daca va intreaba asa ceva?

  6. solus spune:

    Putem vorbi si de o abordare mai nuanata. Astfel, daca barbatul ‘x’ spune femeii ‘y’:’..te invit la o cafea..’, atunci e de bun simt ca omul ce lanseaza invitatia (x) sa-si asume curtoazia pina la capat. Sa-i plateasca lui ‘y’ cafeaua, si sa astepte si bonul fiscal.
    Daca insa ‘x’ si ‘y’ decid sa mearga la o cafea, pentru a ocupa timp ce oricum se pierdea in alte indeletniciri (vorbit singur cu calculatorul, defilat pe FB, etc.), sau daca ‘x’ si ‘y’ se lovesc unul de altul la aceeasi masa, atunci e de bun simt si onorabilitate pentru ‘y’ sa-si plateasca cafeaua, altminteri va fi perceputa fie ca nesimtita, fie ca intretinuta, fie ca tepara, fie ca smechera de bulevard. Si, chiar daca ‘x’ nu-i va spunea aceste lucruri, cam asta e adevarul, statistic vorbind.
    In tarile mai dezvoltate civic, chiar daca o inviti pe ‘y’ la masa/cafea, ea va insista sa-si plateasca partea, tocmai pentru a nu fi perceputa asa cum am spus 2-3 rinduri mai sus. E o chestiune de onoare si respectabilitate personala (sa-i arati lui ‘x’ ca esti suficient de ‘femeie’ incit sa-si platesti o amarita de cafea/masa).
    Problema e ca la noi, prea multe ‘y’ gindesc acest lucru prin perspectiva pro-tv-ista (a se vedea comentariile amintite in articol, de autor).

  7. MOMO spune:

    Egalitatea e una si instinctul e alta. Nu poti legifera sau norma social instinctele, iar interactiunea intre femei si barbati e instinctiva, manata de nevoia primordiala de reproducere.

    Exista o ramura de studiu foarte interesanta numita socio-biologie care studiaza efectele sociale ale biologiei evolutionare. Daca o studiati, domnule autor, veti gasi explicatii rationale pentru comportamente sociale ca cel despre care vorbiti. Pe scurt specia umana este mai eficienta din punct de vedere darwinistic daca isi distribuie instincte diferite intre cele doua sexe in functie de specificul lor reproductiv.

    Pe scurt am sa va dau cateva cauze biologice ale “comportamentului de imperechere” la om:

    Barbatul curteaza iar femeia alege dintre pretendenti.

    Acest comportament instinctiv este cel mai eficient din punct de vedere evoltionar. Statistic femeile au o variantza genetica mai mica ca barbatii adica sunt toate cam la fel in timp ce barbatii sunt mai “rasfirati”. In acest mod specia impaca doua necesitati contradictorii: reproductia si adaptabilitatea. Pentru reproductie este ideal ca numarul de copii sa fie maxim ori pentru asta e nevoie ca cohorta feminina sa contina cat mai putine “rebuturi” genetice (handicap. defecte fizice sau mentale majore etc) . In acelasi timp pentru ca specia sa fie adaptabila e nevoie ca cohorta masculina sa aiba un grad ridicat de variantza adica sa contina o diversitate genetica mai mare, atat rebuturi cat si pozitive. Iar rolul femeii este de a selecta rebuturile prin refuz. Capacitatea reproductiva nu este diminuata prin acest proces de selectie deoarece cohorta masculina nu este necesara in totalitate, un mascul poate impregna multiple femei. Cine crede ca asta e o gluma si ca societatea moderna e monogama se inseala. Exista exemplul concret al Uniunii Sovietice dupa al doilea razboi mondial. Desi din cohorta masculina nascuta intre 1900 si 1925 au decedat violent 90% (noua din zece, aproape toti) urmatoarea generatie a fost aproape nesemnificativ afectata. Cei 10% ramasi au “muncit” din greu (norocosii)….

    • dana eugenia spune:

      la omul primitive, ala ale carui valori sunt promovate de pseudo-sit-com-urile sau serialele romanesti … sau de emisiunile de “divertisment” cu asistente cel putin “penale” … asa da, inteleg comportamentul “insamanteaza si fugi” :)

  8. Cristina spune:

    Citind acest text mi-am adus aminte de scena din American Beauty (”Who’s the King? Who’s the King?”, ”You’re the King! You’re the King”).
    Sunt curioasa cati barbati s-ar intalni si a doua oara cu o femeie care le tine scaunul? :)

  9. Decebal spune:

    Treaba cu egalitatea impotriva firii, zic eu. Mai degraba, “echitate” sau alt cuvant, nicicum “egalitate”.
    Sunt nenumarate lucruri pe care o femeie le poate face mai bine decat un barbat. La fel, sunt nenumarate lucruri pe care un barbat le face mai bine decat o femeie.
    Nici chiar legile firii nu sustin ideea de egalitate. Femeia si barbatul trebuie sa se completeze si sa aiba drepturi egale, in societate. Dar nu sunt egali.
    Sigur, poti gasi barbati care brodeaza frumos sau femei care domina barbatii in afaceri, dar sunt exceptii (sau chiar anomalii). Un fatalau sau o “femeie-barbat” nu sunt reprezentativi pentru sexul din care fac parte.
    Nu poate exista armonie, intr-o lume Yin-Yin sau Yang-Yang. Nu suntem facuti sa fim egali, ci suntem facuti sa ne completam. “Feminitate” si “barbatie” vin de la “femeie”, respectiv “barbat”. Daca suntem sinceri cu noi insine, ar trebuie sa recunoastem ca, atunci cand pronuntam cuvinte ca “box”, “lupte”, “culturism”, “fotbal”, nu ne gandim, automat, la femeie.
    Daca inviti o femeie la masa, e normal sa achiti nota, in afara cazului in care ea spune ceva de genul “accept invitatia, dar platim nemteste”.
    E normal sa fim egali, in drepturi si in fata legii. Dar consider ca e o prostie sa incercam sa fim egali in toate. E impotriva firii.

  10. @autor spune:

    Am citit comentariile de mai sus si “bio” dvs. si cred ca v-ati avantat intr-un domeniu in care nu aveti nici “background’ si nici experienta.

    • UnGnom spune:

      Pana ce un @autor mai inzestrat, cu un “bio” si un “background” pe masura, se va avanta sa abordeze acest domeniu uzand de experienta sa mult mai vasta, cred ca dl Rudoiu a facut bine ca a scris despre asta. Poate nu e site-ul cel mai potrivit pentru astfel de opinii, dar asta e alta poveste.

  11. dragos spune:

    Oarecum off topic…
    Nu vi se pare ca relatiile dintre barbati si femei sunt cumva similare sistemelor de conducere?
    Exista astfel relatii democratice, relatii bazate pe stilul autoritar spre dictatorial,relatii cu fason monarhic, etc..
    Oare gestul de a plati o consumatie in ce categorie dintre cele mai sus enumerate s-ar incadra?
    Sau doar vorbim “vorbe” despre o tema care isi are seva mai degraba in instinctualul inexplicabil decat in rational ;)

  12. Dacian spune:

    E simplu la faza cu restaurantul si cu “barbatul sa plateasca”. Femeile cauta securitate financiara. Asa ca se vor astepta ca barbatul sa plateasca. Sora-mea mi-a zis clar ca daca merge la o intalnire cu un baiat (nu conteaza cat de frumos, destept, simtul umorului, blah blah etc.) si aceasta nu plateste nota integral (desi vor merge la un restaurant cu fite), a doua oara nu va mai iesi cu el NICIODATA! E ca un fel de test de “wealth” (avere).
    Un nene a explicat foarte bine ca femeile cauta banii la barbati (viitori soti) si asta e doar un efect secundar al acestui comportament:
    https://www.youtube.com/watch?v=hKWmFWRVLlU
    E in engleza dar merita vazut :)
    Partea cu explicarea pentru femei e la final … si e foarte scurta (succinta), caci e in esenta foarte simpla.

  13. Harald spune:

    Autorul s-ar fi cuvenit să înțeleagă până acum că bărbații au un mare handicap: nu se pot reproduce singuri. Și atunci au nevoie să plătească pentru asta, one way or another.

    Sigur că în lumea modernă toată povestea asta a devenit artificială, există anticoncepționale, există sex doar de plăcere, civilizația occidentală a demasculinizat bărbații și a defeminizat femeile etc. etc. Dar dincolo de toată artificialitatea asta din ”lumea civilizată”, nu poți să-ți transmiți genele mai departe dacă nu convingi o femeie să te accepte și dacă nu îi poți asigura întreținerea atât înainte cât și mult timp după naștere.

    Socialismul ăsta în care statul ia bani de la toată lumea și plătește el concedii de maternitate, asistență medicală etc. e de dată foarte recentă, în istoria umanității. Pattern-urile din mintea indivizilor și tradițiile deprinse în familie se schimbă mai greu. Sigur că sistemul ăsta socialist are și avantajele lui, când statul are monopolul utilizării forței: după ultimele invazii ale tătarilor a cam dispărut violul ca metodă de concepere a unui copil fără să plătești, deci trebuie să o convingi, nu mai merge cu forța :P

    În rest, a explicat @MOMO mult mai bine ca mine, într-o manieră mult mai elevată :)

  14. @MOMO spune:

    Probabil o explicaţie raţioală poate fi “dat fiind că măcar 5 luni nu poţi da cu sapa trebuie să te hrănesc eu; şi îţi deschid uşa ca să vezi că aş face sacrificii materiale pentru tine”
    Tactici de marketing. În lipsa poliţiei bărbatul n-re nevoie să curteze,se serveşte sau o freacă.Femeia are nevoie de bărbat,nu invers. Biologic suntem inegali.

  15. Alin spune:

    Tot aduceti aminte de bunele maniere, ca acestea au determinat ca barbatul sa plateasca masa sau sa ia haina de pe umerii femeii insa omiteti faptul ca acele bune mainere (clasice) au fost scrise tocmai cu setting-ul faptului ca femeia NU e egala barbatului.

    Femeia si barbatul trebuie sa fie egali ca sanse, egali in fata legii, egali ca drepturi sa zicem asa, insa chiar daca cei care cititi sunteti atei, intelegeti ca oricat v-ati/ne-am zbate femeia nu a fost creata si nu e creata sa fie CLONA a barbatului. Exact cum spun doamnele/domnisoarele in comentarii: ne place sa mai fim dominate, ne place sa fim rasfatate, etc. Pai e normal! Ca suntem creati diferit! Nu am cum ca barbat sa am sentiment matern asa cum femeia nu poate avea sentiment patern. Un copil “normal” daca a fost nascut normal de o mama (am ajuns sa justific ce inseamna normal…) si e crescut la sanul mamei, tot timpul va face diferenta dintre mama si tata – totul de acolo porneste. Oricat s-au straduit oamenii de stiinta si agenda feminista sa egalizeze aceste sexe, tot exista un clivaj, tot exista anumite lucruri interioare nedescatusate. Chiar credeti ca daca reusesc feministele sa impuna si oamenii de stiinta chiar sa creeze un “uter barbatesc” si barbatii sa nasca (adica the last frontier pentru agenda gay/feministe) o sa se realizeze PE BUNE acea egalitate intre sexe? Sunt studii facute pe grupuri de barbati femei incepand din anii 60 de-a lungul mai multor decate cu experimente de roluri si oricat s-au sfortat nu au reusit sa faca din caracterul femeiesc un caracter barbatesc si nici invers. Ca sa nu mai vorbesc de sufletul femeii vs sufletul barbatului.

    Asa ca sorry, pentru mine egalitatea asta dintre sexe e o tampenie. Suntem creati diferit, chiar nu vedem acest simplu adevar de baza de la care pornesc toate??

    • Ioana spune:

      Aveti dreptate. Egalitatea in toate e o aberatie si cred ca foarte multe femei, daca nu chiar majoritatea, regreta putintel, cel putin pe ici pe colo, vremurile in care nu era nevoie sa dea dovada de atata barbatie in campul muncii. Feminismul a realizat lucruri foarte ok, drepturi egale la studii, la munca, la divort etc., dar in acelasi timp a esuat lamentabil pentru ca, defapt, femeia egala cu barbatul este femeia-clona-barbatului. Modelul dominant a ramas cel masculin – deci femeia sa fie la fel de puternica, agresiva, luptatoare ca barbatul si, daca se poate, sa mai fie totusi si blanda, dulce, materna. Rezultatul e ca femeia trebuie sa realizeze de doua ori mai multe decat in trecut – sa munceasca cot la cot cu barbatul, dar sa fie si mama si sotie si eventual gospodina.

      Legat de articol: o femeie cu adevarat emancipata nu ar trebui sa accepte ca un barbat sa-i plateasca consumatia ori sa-i tina scaunul ori sa-i aduca flori. Astea-s chestii rasuflate bune pentru femeile care nu-s asa de disperate sa-si afirme egalitatea in toate cu barbatul si vor sa fie tratate ca femei. In schimb sunt dispuse sa accepte ca intre ele si barbati diferentele sunt mari: ei sunt vanatori si luptatori, ele pazesc cuibul si progenitura, ei raman copii pana mor de batranete, ele vor fi nevoite sa-si extinda rolul matern si asupra barbatilor, ei vor sa cucereasca, ele vor sa fie cucerite si ocrotite. Din aceste diferente s-a format, in timp, o cultura a convietuirii care a sigurat, cel putin la suprafata, un anumit echilibru. Acum suntem cu totii pe campul de lupta si … :)

      • Harald spune:

        @ Ioana – asta cu ”ei raman copii pana mor de batranete, ele vor fi nevoite sa-si extinda rolul matern si asupra barbatilor” e interpretarea tendențioasă (ori poate neinformată) a unei realități din psihologie. Există situații când două persoane adulte, indiferent de sex, adoptă în diverse discuții posturi tipice de părinte și posturi tipice de copil. Iar în cuplurile care se înțeleg bine, aceste posturi sunt complementare, unul din parteneri acceptă ”deschiderea” (ca la șah) propusă de celălalt și discuția decurge neted.

        Alternativ, dacă partenerul refuză ”invitația” de a adopta o postură de copil, ”invitație” venită din partea celui care a adoptat-o deja pe cea de părinte, urmează o ceartă. Însă genul ăsta de ceartă sau de bună înțelegere nu înseamnă că ”ei raman copii pana mor de batranete, ele vor fi nevoite sa-si extinda rolul matern si asupra barbatilor”. Dacă trăiesc siuficient de mult, toți bătrânii ajung să nu se mai poată îngriji singuri, indiferent de sex.

  16. A. spune:

    Raspunsul e pentru ca egalitatea dintre sexe nu exista. Nici cand e vorba de merite, salarii, oportunitati, dar mai ales atunci cand e vorba de perceptia celor 2 sexe. Femeia inca e perceputa dupa vechile standarde ca si cum ar trebui sa fie ocrotita si protejata de barbat, care al randul lui “aduce painea-n casa” chipurile. Inca se asteapta de la femei sa faca toate treburile casnice din cauza asta. Inca se asteapta de la ambele sexe defapt sa isi asume aceleasi roluri si manifestari ca dintotdeauna.
    E un gest frumos sa faci cinste cuiva, fie ca esti barbat sau femeie. Nu e o datorie sau obligatie sau cine stie.
    Poate o alta explicatie ar fi si ca barbatii platesc (cel putin la inceput) pentru ei sunt cei care “fac curte” in cele mai multe cazuri. (motivul e acelasi ca cel de mai sus).

    Acum ca am terminat cu asta… articolul in sine e o bataie de joc in ceea ce priveste egalitatea dintre sexe. Atatea probleme cu care se confrunta femeile din cauza inegalitatii (si pe care marea majoritate a barbatilor refuza sa o vada si daca citesc asta probabil o sa-mi si sara in cap) si asta e lucrul de care ati decis sa va vaitati?
    Sunt persoane a caror viata e pur si simplu distrusa sau terminata din cauza acestei inegalitati (The report also addresses gender-based violence, which is still a reality in Europe, with 62 million women having experienced physical or sexual violence. – intr-un articolul publicat de parlamentul European. si nici n-am adus in discutie ce se intampla in africa, asia &co) si marea problema e ca tre sa platiti un suc?
    Da, adevarata egalitate ar inlatura asemenea prejudecati si presiuni sociale, dar sa ne revizuim totusi prioritatile. O sa vina si momentul sa adresam probleme de genul, dar nu acum.

    • Adrian D spune:

      Ba eu consider chiar binevenit articolul. Si nu este despre cum intelege autorul cum e cu egalitatea la un suc, ci tema propusa dezbaterii este cum vedem noi, generatia ce nu am facut clasa 0, egalitatea. Adica unde punem stacheta. Nascuti in comunism sau postcomunism am “beneficiat” de educatia din familie dupa cum bine s-a sesizat mai sus. Au trecut anii si au venit concepte pe care le-am luat de bune, ca noi romanii suntem specialisti la mimarea supunerii, fara sa le intelegem si sa le armonizam in bagajul nostru cultural. Apoi sesizam ca unele nou venite nu prea relationeaza cu altele mai vechi, rotitele se intepenesc, agata pe alocuri. Fara indoiala intrarea noastra in lumea civilizata s-a facut pe repede inainte si avem serioase goluri in materie in ce priveste motivele ce stau in spatele faptelor sociale. Revin si arat: cei ce fac acum clasa 0 vor spune “Buna Ziua” si “Multumesc” din reflex, vor stii si de ce o fac, si li se va parea bizar sa aiba o tema de discutie “de ce asa si nu altfel”. Noi, cei care nu prea stim cum sa interactionam, pentru ca morala am uitat-o la gradinita si liberalismul l-am luat in brate prematur, vom continua sa ne minunam de ce unii n-au inteles lectia de la care au lipsit, in acelasi fel in care am inteles-o noi, tot lipsind.

  17. Vlad spune:

    Cred ca tine de iubire: eu am intalnit o femeie care a initiat ea si a platit si consumatia. Sunt stereotipii inradacinate in mentalul colectiv. Diferenta dintre sexe e cu nascutul si alaptatul, asta e singura diferenta notabila: actul procreativ si diferentele fiziologice evidente.

  18. @UnGnom spune:

    Sa inteleg din comentariu dvs. ca fie ca avem sau (mai degraba nu avem un “bio” si un “background” pe masura, hai sa ne avantam in abordarea unui domeniu, nu-i asa ca-n Romania merge si asa ! Daca nu mere hai s-o potrivim cu mana !

    Multam de povata !

  19. Adrian Rusu spune:

    E vulgarizarea „egalităţii în faţa legii”, în drepturi şi datorii, adică – nu e vorba de egalitate în raporturile dintre sexe. E aceeaşi „democratizare” a conceptului ca în cazul egalitaţii absolute dintre comunişti, declinata din egalitatea de droit zisa in 1789. Daca o iei dupa ureche, toata lumea e egala cu toată lumea. Fireste ca altfel, NU suntem egali (ar fi si enervant). Pentru ca e presupusa o functie protectoare a sexului tare, se va plati cafeaua (sexul moale nu va avea insa acesta datorie).

  20. salim abdulkerim spune:

    O intreaga discutie despre egalitatea intre sexe ,dar pe de alta parte toata cultura maselor e bazata pe “cum sa pari mai frumoasa in ochii lui” mii de produse sunt promovate de femei in costume de baie si barbati cu pieptul gol….La vest functioneaza egalitatea intre sexe pe baza faptului ca o lege este expresia unui principiu si naste un comportament adecvat si odata cu acesta se genereaza si o presiune sociala pentru respectarea lui…. Pentru noi ,care avem o societate bazata pe instinctualitate ca principiu ,legea reprezinta doar un mod de comportament (un fel de masca sociala) printre altele …ca atare nici barbatii nici femeile nu stiu cum sa “interpreteze” egalitatea de gen din punct de vedere individual ,poate doar social “cum scrie la carte”.Discutia unui principiu de viata in vest devine un joc in apropierea Orientului ,ajungand acolo de neimaginat pentru ca societatea e structurata pe alte principii:)…oricum ,nice joke:)

  21. Comentator spune:

    Intrebare: n-ati intalnit si femei care platesc masa integral sau partial? Ca eu am vazut, si nu doar cazuri izolate. Ce-i drept, nu de la prima intalnire, cu atat mai mult cu cat el este cel care o initiaza. Cutuma asta a intrat in mentalul colectiv, iar oamenii se conformeaza uzantelor pentru ca este foarte comod in primul rand. In al doilea, pentru a nu fi judecati de cei din jur pentru ca suntem un popor extrem de intolerant si conservator.
    Cat despre intrebarea oarecum retorica daca totul se reduce la sex, as zice ca nu totul, doar o mare parte, exact ca atunci cand am aparut ca specie. Pentru ca actiunile noastre sunt in continuare conduse de cele triada supravietuire, reproducere si status. Ori pe toate le regasim in invitatia la masa: mancam impreuna pentru a trece la pasul doi care presupune reproducerea iar masa e platita de cel care e recunoscut ca fiind seful. E suparatoare concluzia ca suntem la fel de primitivi ca in urma cu zeci de milioane de ani, dar platitul mesei nu schimba cu nimic asta. Altfel de ce aproape mereu prima invitatie e la masa? De ce nu la biblioteca? Hai draga sa-l citim impreuna pe Platon! Si-ar disparea si dilema platitorului.

  22. Ela spune:

    Dle Mihnea Rudoiu, nu stiu ce relatii ati avut, in copilarie, cu femeile din familia dvs si nici daca, adult fiind, sunteti in armonie cu anturajul (tous sexes confondus!) pe care-l aveti, reiese insa din textul dvs o oarecare frustrare, tipica celibatarului “neinteles” care prefera sa caute justificari pentru a-si reconforta ego-ul!
    Cand spuneti “Poate părea că trivializez o problemă, reducând-o la ceva meschin, cum sunt banii, dar eu doar pun în discuţie un principiu, cel al egalităţii între sexe.”, dati dovada de o abordare problematica a insasi principiului pe care, aparent, tineti sa-l discutati!
    Egalitatea intre sexe se refera la egalitatea in DREPTURI!
    In 1903 suffragette-le s-au mobilizat in Marea Britanie pentru dreptul la vot si au luptat 25 de ani pana cand l-au obtinut identic (!) cu al barbatilor, in Franta a mai durat 16 ani pana cand barbatii au acceptat ca si femeile sa voteze, dar abia inca 30 de ani mai tarziu actiunile feministelor au condus la obtinerea dreptului de a dispune de un cont bancar sau de a lucra, fara ca acordul sotului sa mai fie indispensabil penru asta…
    “Egalitatea intre sexe” redusa la condusul camioanelor sau la achitarea notei de plata este, nu doar caricaturala, ci mai ales sursa de polemici si de confruntari, pe cat de inevitabile pe atat de sterile, intre noile feministe, exaltate, si “machos” contemporani, mai putin ireductibili ca acum 100 de ani, e drept, dar un pic mai venali :(
    Cu “ajutorul” acestui tip reductor de abordare, DREPTURILE femeilor continua sa fie minimalizate, marginalizate, ridiculizate!
    Marile si micile intreprinderi continua sa acorde, la aceleasi competente, salarii diferentiate femeilor si barbatilor (ghiciti cine le are mai mici?), in politica sau in media, femeile sunt judecate mai intai dupa aparenta, culoarea parului ramanand factorul decisiv de “recunoastere a valorii personale”, etc., etc., aceasta este realitatea sordida care denota ca in 2015 “egalitatea intre sexe” este inca o problema!!!
    “Pana unde egalitate intre sexe?”
    As zice : pana la respectul reciproc si neconditionat!

    • MOMO spune:

      Hai sa facem un exercitiu de deductie logica impreuna:

      Imagineaza-ti urmatorul personaj:

      34 de ani, aratos, curatel, simt al umorului bine dezvoltat etc. dar angajat la McDonalds, traieste de azi pe maine, locuieste cu parintii, cariera 0 barat.
      Ce crezi, are succes la sexul opus? Raspunsul de bun simt e ca nu prea, femeilor nu le plac ratatii. Sigur exista si exceptii dar statistic barbatii cu venituri sub medie nu sunt foarte atragatori sexual. Asta nu e un lucru rau sau bun, e pur si simplu o realitate statistica derivata din instinctul feminin de a selecta un partener capabil nu un loser.

      Imagineaza-ti acum acelasi personaj dar feminin si estimeaza atractivitatea ei pentru sexul opus. E peste medie. Frumoasa, curatica si cu personalitate, asta isi cam doreste orice barbat. Veniturile ei nu prea conteaza, barbatul isi doreste in primul rand un partener sanatos si fertil (frumusetea e de fapt biologic vorbind un indicator subconstient de sanatate si fertilitate)

      Poti sa spui ca femeile sunt materialiste sau ca barbatii sunt superficiali dar in realitate e vorba de instincte diferite si atat.

      Chestia e ca acest mod diferit de selecta partenerul sexual duce la diferente si in alte domenii cum ar fi munca si remuneratia. Vezi tu in mare parte femeile castiga mai putin decat barbatii pentru ca pentru ele a avea bani nu e la fel de important si implicit nu sunt dispuse la aceleasi efort sau sacrificii. Banii ii dau femeii siguranta si ceva impliniri intelectuale, dar cam atat. In schimb pentru barbati banii sunt si tichetul catre succesul sexual. De aceea barbatii sunt statistic mult mai inclinati sa accepte slujbe periculoase sau neplacute, sa depuna eforturi suplimentare si in general sa faca orice pentru bani. De fapt, ia-o ca pe un compliment, o fac pentru voi.

      Te rog sa intelegi ca ce am aratat mai sus sunt chestiuni statistice nu afirmatii despre indivizi. Tu personal poate ca depui enorm de mult efort la serviciu, nu contest asta. Si poate ca esti ceva mai prost platita decat un coleg barbat datorita prejudecatii ca toate femeile sunt mai putin interesate de cariera decat barbatii si muncesc mai putin. Dar asta nu inseamna ca in medie nu este asa.

      • Ela spune:

        @MOMO, daca v-am inteles bine, pentru dvs este normal ca femeile si barbatii sa fie platiti diferentiat, la competente egale?
        Mai mult decat atat, stiti si de ce : “…pentru ele a avea bani nu e la fel de important si implicit nu sunt dispuse la aceleasi efort sau sacrificii. Banii ii dau femeii siguranta si ceva impliniri intelectuale, dar cam atat. In schimb pentru barbati banii sunt si tichetul catre succesul sexual.”
        Fatza de atata perspicacitate in observatia societatii, nu pot decat sa ma inclin!

        • Adrian spune:

          Nu ştiu care străin față de o anumită persoană ar putea evalua competențele acesteia, în integralitatea acestora. Aveți o diplomă(două, zece, multe), ei şi? Aşa că trebuie acceptat că patronul decide, finalmente, dacă ați ieşit pe piața muncii. Altfel, porniți dumneavoastră o întreprindere cu banii şi pe terenul/site-ul/etc. dumneavoastră şi discuția e încheiată. Se va redeschide când, la un moment dat, veți avea nevoie de sprijin(parteneri de afaceri, personal, personal temporar pentru perioadele de concediu ale celorlalți etc.)

        • MOMO spune:

          @ela

          Consider ca este perfect in regula ca doua persoane sa fie platite diferit in functie de rezultatele muncii lor, nu de competenta. Rezultatelese obtin din competenta dar si din efort , riscuri si sacrificiu. Ce afirm eu e simplu: in medie (te rog nu o lua personal) barbatii depun mai mult efort si isi asuma mai multe riscuri si sacrificii pentru bani. Si de aia obtin in medie mai multi bani, chiar daca nu sunt mai competenti decat omoloagele lor. Pentru ca femeile isi doresc si ele bani dar nu cu disperarea cu care si-o doresc barbatii. Aproape orice barbat viseaza non-stop sa se imbogateasca si prin asta sa devina un magnet pentru sexul opus.Aproape nici o femeie nu viseaza asta.

          Am sa iti dau o statistica americana relevanta. In fiecare an din cohorta de barbati neinsurati un numar isi gaseste perechea si se insoara. In medie ei castiga cu a[proximativ 50% mai mult decat cei care raman in continuare single. In cohorta feminina insa nu exista diferente statistice intre veniturile fetelor care isi gasesc sot si cele care raman nemaritate. Concluzia e simpla si evidenta: ca barbat daca ai venituri mari ai sanse mai mari ca aleasa sa spuna DA la intrebarea cu inelul in mana, ca fata in schimb nu iti cresc sansele sa te ceara de nevasta cel pe care ti-l doresti de sot daca ai venituri mai mari.

    • Marius spune:

      Fara nicio alta conotatie,ci doar ca un fel de comparatie,UDMR are in continuare politica luptei pt drepturile celor pe care ii reprezinta,motivand discriminarea in o tara in care obiectiv vorbind drepturile respective le sunt deja acordate,in mod exemplar pt intreaga UE.Nu vreau prin asta sa spun ca e totul roz cu drepturile femeilor in Ro,dar nici nu m-as grabi sa accept ideea ca e atat de neagra situatia cum o descrieti.Daca nu se intalnesc date obiective care sa va sustina afirmatia e susceptibila de a fi pompieristica si hazardata.Aveti ceva trimiteri la statistici acreditate?

      • Ela spune:

        @Marius
        Nu am “trimiteri la statistici acreditate” :) , traiesc in 2015 in Europa si asa se vede de la mine…
        M-as bucura ca realitatea romaneasca sa fie mai roz decat imi pare mie, eventual in conformitate cu studii oficiale si alte “statistici acreditate” (interne! ;) ) care garanteaza ca totul e ok, as fi chiar incantata sa ma fi inselat!
        Ma intreb totusi, de ce Ro nu este data ca exemplu de reusita in acest domeniu, sensibil si extrem de disputat astazi, in tari care recunosc ca au inca (!) serioase probleme de discriminare intre femei si barbati, ca Franta, Belgia, Marea Britanie, Spania, Italia, Grecia….?

  23. Minodora spune:

    In tari in care exista egalitate nu plateste numai barbatul (traiesc in una si vb din experienta). In Romania unde asa ceva nu exista decat in teorie evident nu e cazul.

    Personal am asistat la o scena de hartuire sexuala la un atelier auto in Romania care in orice tara civilizata ar fi dus la arest. Individul nici nu sa jenat de “spectatori”, i se parea normal sa o atinga peste tot pe o clienta si o sa ingramadeasca intr-un colt (sotul meu se gandea se intervina si sa-i traga un pumn). Si nici asta nu e nici macar partea suprinzatoare. Am ramas socata ca tanara nu parea surprinsa pt. ca dupa cum spunea i sa mai intamplat si e obisnuita (cuvintele ei) si nici nu avea sens sa se duca la Politie cu asa ceva.
    Asa ca draga autorule egalitatea intre sexe este un two way street, care in Romania nici nu exista deloc.

  24. Un prieten spune:

    Nu inteleg de ce trebuie sa discutam despre egalitate, de ce este nevoie de comparatie. Conceptul potrivit este cel de complementaritate, adica fiecare parte contribuie cu ceea ce are pt a primi ceea ce-i lipseste/ce-si doreste.

  25. St.+James spune:

    M-as bucura sa primesc contraargumente la unele afirmatii care mi se par false:

    1. “Rolul traditional al femeii era la cratita”.

    Da, insa pentru a o proteja, nu pentru a-i refuza accesul la munca. Pana acum un secol exista doar o nisa foarte ingusta a muncilor bazate strict pe intelect sau a indeletnicirilor care nu necesitau un efort fizic istovitor. Si atunci, pentru a n-o expune “duritatilor vietii”, toate civilizatiile au ales/inteles sa-i fie rezervate sarcinile mai usoare, “de-ale casei”.

    2. “Femeilor li s-a refuzat educatia”

    Si barbatilor nu ? Educatia a fost pana la aparitia clasei mijlocii apanajul aristocratiei. Adesea fetele provenite din “familii bune” erau cu mult mai educate decat baietii proveniti “de la coada vacii”.

    3. “Barbatii castiga in mod nedrept pentru aceeasi munca mai mult decat femeile”.

    Posibil ! Insa barbatul trebuie sa ofere protectie financiara, casa, masina, venit indestulator pentru intreaga familie, distractii etc. Femeia nu !

    4. “Femeia se poate reproduce, barbatul nu!”

    “Evident !” sau “Incontestabil!” te-ai grabi a spune, dar nu-i chiar asa. Cati barbati ar accepta sa mai “insamanteze” o femeie, constienti de faptul ca vor fi doar o marunta statie intermediara pe traseul relatiilor ei amoroase, simpli “tati de duminica” si platitori de pensii alimentare ? Sau sa accepte ipostaza artificiala de “tatic” ai copiilor altora ? Asadar acel atuu incontestabil al femeii “tine” atata timp cat tine si cultul familiei. (n.b. pe care a reusit sa-l distruga in mai putin de doua decenii). Statistic natalitatea rasei albe a inceput sa scada.

    5. “Cavalerismul te obliga sa platesti consumatia” (un fel de “nobletea obliga”).

    Cavalerismul te obliga candva la mult mai multe decat la plata consumatiei, insa doar vis-a-vis de doamne sau sotie. Nu era dedicat femeilor de moravuri usoare. Pe acestea din urma le plateai, iar faptul ca foarte mult femei accepta sau conditioneaza sexul pentru bani, le incadreaza in categoria lor.

    Astept cu placere rapsunsuri lamuritoare, invitandu-le insa pe cele care intrevad pierderea unui confort prin desfiintarea unor cutume si pe “psihologii de vocatie” (“precis ai avut o copilarie nefericita, ca altfel nu se explica !” ) sa ma ignore.

    • Ela spune:

      @St.+James, nu stiu daca sunteti la curent, suntem in anul 2015, in Europa ;) !
      Exista posibilitatea, pentru cei interesati, sa renunte la ochelarii de cal, fara niciun alt pericol decat simpla informare despre mersul real al lumii, de ieri si de azi…
      Paradoxul nostru existential face ca, cu cat avansam in timp, cu atat stim mai multe, despre diversele perioade istorice, decat cei care le-au trait efectiv. In plus, epoca noastra contemporana ne ofera posibilitatea de a ne informa despre alte culturi si civilizatii, si acesta mi se pare un avantaj considerabil pe care-l avem fata de generatiile precedente.
      Acestea fiind spuse si luate in consideratie, afirmatiile dvs mi se par din ce in ce mai…aproximative, de ex:
      Cand spuneti “toate civilizatiile au ales/inteles sa-i fie rezervate sarcinile mai usoare, “de-ale casei”. ” gresiti!
      Nu numai ca ceea ce spuneti este incorect (in tarile scandinave rolul femeii nu a fost niciodata limitat la “de-ale casei”, literatura si istoria va stau la indemana ca sa va convingeti), dar societati matriarhale au existat din totdeauna, si exista inca si astazi, de ex in China (Moso).
      Cand spuneti ” barbatul trebuie sa ofere protectie financiara, casa, masina, venit indestulator pentru intreaga familie, distractii etc. Femeia nu !”, luati in consideratie si familiile monoparentale, constituite in proportie covarsitoare de mame cu copii?
      Vi se pare corect ca, in 2015, 2 persoane care au facut aceleasi studii si au aceeasi experienta profesionala, sa aiba salarii diferite pentru ca unul e barbat si altul femeie, intr-o societate care le-a decis deja rolul fiecaruia, si parcursul, obligatoriu? Bizar…
      Cireasa pe tort o reprezinta, evident ;) :
      “Cavalerismul te obliga candva la mult mai multe decat la plata consumatiei, insa doar vis-a-vis de doamne sau sotie. Nu era dedicat femeilor de moravuri usoare. Pe acestea din urma le plateai, iar faptul ca foarte mult femei accepta sau conditioneaza sexul pentru bani, le incadreaza in categoria lor.”
      Stimate St.-James, ma intreb pe ce planeta traiti, ce carti cititi si ce istorie cunoasteti, ca sa credeti ceea ce spuneti cu atata convingere?
      Nu vad interesul sa va listez acum femeile de “moravuri usoare” care au influentat considerabil mersul lumii, evident cu concursul barbatilor care le-au iubit in ciuda “categoriei” din care faceau parte!
      Din fericire pentru toata lumea :) monopolul conditionarii sexului nu mai este detinut de barbati, si acesta poate fi unul din motivele (!) pentru care barbatii vor accepta, intr-o buna zi, ca femeile sa aiba salarii MARI, poate chiar mai mari ca ale lor :) Roata se invarte…

      • St.+James spune:

        @ Ela

        Cand am rugat sa fiu ignorat de anume persoane, v-am avut in vedere:

        “Respect neconditionat” ???!!! :) :) :) E deja prea mult ! Intrebati pe oricine doriti, daca nu ma credeti.

        Va folositi de stridenta majusculelor spre a atentiona aparte asupra unor multiple drepturi incalcate, dar mentionati doar unul (!!)) la care reveniti obsesiv de-a lungu’ intregii pagini si cu fiece comentariu: inegalitatea salariilor. Va roaga lumea sa dati referinte concrete, raspundeti evaziv prin a va da mare ca traiti “acolo” si nu aici …

        Ne intoarceti in 1903 cand suntem in 2015 !

        Va pretindeti erudita, dar oferiti doar doua exemple razlete si nesemnificative la scara istoriei pe care cam oricine le-a prins cu urechea ….

        Si, si, si … dar numai imi pierd timpul sa vi le enumar pe toate. Ignorati-ma !

        • Geo spune:

          James-ica,cu asa eleganta tratezi femeile la care nu poti sa ajungi :) ?Se dau mari? Nu-ti fie teama ca o sa te bombardeze cu explicatii,Ela sau alta domnisoara/doamna care-ti gaseste gindirea medievala,le-ai convins!
          Vrei sa discuti numai cu cei care sint de acord cu tine?Uita-te in oglinda,e gratis,e “local”,si nici nu cere maniere :)

          • St.+James spune:

            @ Geo

            Nu te tin prea mult, sa nu-ti fac probleme cu “stapana”. Ar fi si oarecum ingrat, mai ales acum, cand ti-a mai slabit lesa, cat sa ajungi la laptop, sa-ti irosesc clipele pretioase de libertate cu de-ale mele.

            Stii ? Vi ca si cum te-as fi chemat. Ma intrebam “Mai, frate ! O misandra care viseaza la matriarhatul poligam, cu progenituri de paternitate incerta (oricum neimportanta), chiar isi gaseste musteri ?”.

            Yeep, uite ca isi gaseste ! Cum te simti ca prelungire inutila a organului ?

      • Harald spune:

        @ Ela – plata egală pentru muncă egală este o cerință perfect rezonabilă și am dubii serioase că în România un judecător-femeie este plătit mai puțin decât un judecător-bărbat, la o instanță de același nivel. Sau că un profesor-femeie este plătit mai puțin decât un profesor-bărbat, la același număr de opre efectuate și la o instituție de învățământ de același nivel. Sau, ca să trivializăm subiectul, am de asemenea dubii serioase că o casieră-femeie la Kaufland este plătită mai puțin decât un casier-bărbat.

        Însă, dacă dorim să criticăm faptul că în medie femeile au salarii mai mici decât bărbații și suntem de părere că o confecționeră ar trebui să aibă salariul egal cu un sudor subacvatic, iar o coafeză ar trebui să aibă salariul egal cu un sondor pe platformă petrolieră, cred că ar trebui să luăm un pic de contact cu realitatea. De ce nu prea sunt bărbați-confecționere sau bărbați-coafeze, a explicat deja @Momo :)

        Puteți să invocați Europa anului 2015 de câte ori doriți, dar dacă veți încerca să plătiți acel sondor cu salariul confecționerei sau veți aștepta până când vor fi destule femei-sondor, s-ar putea să trebuiască să ne întoarcem la lumânări și la căruțe trase de cai. În Europa anului 2015!

        • Geo spune:

          @Harald,sintem de acord cu coafeza si sondoru,dar nu avansam prea mult,ba chiar deviem!
          In afara de functionarii bugetari,judecatori,medici si profesori inclusi,carora li se stie salariul,in rest domneste subiectivismul patronilor,ceea ce-i absolut normal!Atit barbatii cit si femeile patroni prefera sa angajeze barbati (fara risc de sarcina intempestiva si alte tulburari menstruale :) ) si daca sint obligati sa ia si femei,obligat le da salarii mai mici la aceleasi functii,tocmai ca sa preintimpine pierderi financiare intempestive :)
          @Ela,niciodata femeile nu vor avea salarii ca barbatii,e trist dar adevarat!dar si cu morile de vint e bine sa se lupte cineva,eu unu prefer idealistii resemnatilor :)

          • Harald spune:

            @ Geo – Nu cred că e vorba de ”subiectivismul patronilor”. Chiar fără a rămâne intempestiv însărcinată, o femeie are mereu tot felul de obligații și solicitări casnice, de genul s-a îmbolnăvit un copil, s-a îmbolnăvit cineva mai în vârstă din familie, nu poate merge în delegație că nu-i dă voie soțul etc. etc. Adică tot felul de lucruri care n-au legătură cu competența ei profesională, dar de fapt o împiedică să obțină aceleași rezultate în muncă pe care le obține un bărbat.

      • MOMO spune:

        @ela

        Daca imi permiteti as vrea sa stiu unde in istoriografia, nu in literatura nordica/scandinava aveti referinte despre femei care nu se limitau la “d’ale casei”. Faptul ca legendele nordice sunt pline de valkyre si de fecioare scutiere e foarte frumos dar e vorba de povesti. In realitate imi pare rau sa va dezamagesc dar femeile vikinge erau la fel de casnice ca si restul. Cel putin asa ne arata arheologia si documentele istorice. In ceea ce priveste civilizatia Mosuo din china ea este matriarhala intr-un anumit sens (proprietatea se transmite pe linie materna iar seful familiei este o femeie) dar, ce sa vezi, femeile se ocupa de treburile casei iar barbatii cresc animale si pescuiesc.

        Amazoanele sunt un mit ela, culturi in care barbatii stau acasa iar femeile pleaca la vanatoare si razboi nu au existat niciodata. De unde stim asta? E simplu: o asemenea organizare sociala este inferioara si nu va supravietui competitiei cu alte triburi.

        Hai sa facem un exercitiu logic: un trib de amazoane feroce traieste undeva departe neatins de civilizatie. Langa el, locuieste un alt trib, unul obisnuit. Cum se intampla din cand in cand peste tot in lume triburile se iau la harta si incepe un razboi. Amazoanele trimit 100 de razboinice, patriarhatul 100 de razboinici. Sa zicem ca amazoanele castiga (sa zicem asta ignorand diferentele evidente intre sexe privitoare la forta fizica) si mai cuceresc inca 100 km2 de jungla. Bun. Intr-o batalie sunt insa si victime, ca asa e la razboi ceva mai multe la invinsi. Sa zicem ca amazoanele pierd 20 de razboinice in timp ce patriarhatul pierde 30. Problema e insa ca cele 20 de amazoance ramase pe campul de lupta nu mai pot da nastere la copii. In schimb cele 30 de vaduve ale razboinicilor patriarhatului pot. Asa ca urmatoarea generatie a amazoanelor e redusa substantial in timp ce patriarhatul isi reface fortele. In urmatoarea batalie, peste 30 de ani amazoancele vor fi 80 iar patriarhatul 100. Si amazoancele vor fi infrante. E simplu, e matematic, o societate care isi trimite femeile la razboi va sucomba din lipsa de copii.

        Ca sa concluzionez doamna, imi pare rau dar va bateti cu morile de vant. Dimorfismul sexual este o adaptare a speciei umane rezultata in milioane de ani de evolutie (miliarde avand in vedere ca linia evolutionara din care facem parte e similara) si nu o veti schimba. In fapt femeile moderne nici nu vor asta. Voi vreti salarii mari dar nu vreti sa va asumati riscurile si sacrificiile care conduc la aceste salarii. Va iluzionati ca nu obtineti venituri mai mari pentru ca barbatii va oprima. Nu cred ca e cazul, ba chiar dimpotriva. Daca exista femei care castiga nedrept de putin acesta sunt exceptii. Daca asta ar fi o regula eu unul ca patron as angaja numai femei, ca le-as plati mai putin pentru aceasi productivitate. Dar nu e cazul. In schimb mult mai dese sunt exceptiile inverse in care femei sunt remunerate excesiv pentru ca arata bine si sefii lor spera la ceva (sau obtin ceva).

        • Harald spune:

          Există în cultura nordică exemple de femei care puneau mâna pe sabie și luptau împreună cu bărbații împotriva dușmanului, iar pe-aici (Midlands) există destule urmașe de vikinge care se îmbată mai ceva decât bărbații și uneori se și încaieră mai ceva ca ei :P

          Desigur, asta nu înseamnă că numărul de luptători era juma’-juma’, femei și bărbați, însă femeile erau acceptate drept egale, atunci când erau capabile să dovedească asta. În Orient, atât la români, cât și la slavi sau la musulmani, femeile n-au fost privite niciodată drept egale.

          Poate mai contează și caracteristicile fizice, presupun că niște femei de 1,80 – 1,90 ar fi avut mai multe șanse să-și dovedească egalitatea și în Orient, dar nu prea apar asemenea exemplare în partea aceea de lume. Sau la mentalitatea orientală, poate bărbații din familie le-ar fi omorât încă din adolescență, dacă ar fi apărut. Însă astea sunt simple supoziții.

          • MOMO spune:

            Harald istoriografia nu isi are sursele in serialul Vikings sau in “cultura nordica” prin care intelegem legendele scandinave. Istoricii se bazeaza pe documente si pe arheologie. Nu exista nici un fel de indicii arheologice ca femeile vikinge participau la razboi, chiar si in numar mic iar cele cateva documente (vreo doua trei) care pomenesc despre asta sunt anecdotice. Controversa aceasta a existat in comunitatea istoricilor dar in lipsa unor dovezi arheologice care sa o sustina in acest moment opinia majoritara este ca razboinicele vikinge sunt un mit generat de legende. Au existat in istorie un numar de razboinice femei celebre, (fata lui Alfred cel Mare spre exemplu) dar vorbim de exceptii foarte rare din aristocratie. Ca regula femeila nu au particpat la razboi in nici o cultura cunoscuta si studiata. Restul sunt legende.

          • St.+James spune:

            @ Harald

            Intrucat o afirmatie de-a mea a generat intreaga discutie, ma simt dator cu o mica clarificare.

            Eu afirmasem ca la originea repartizarii unor sarcini mai usoare a existat intentia de a proteja, nu de a umili. Ce-a urmat, se poate citi ! A rabufnit asupra mea printr-un “Ba’ baiete ! Tu crezi ca mai tine sa rastalmacesti istoria dupa bunu-ti plac ? Ca dovada ca ne-ati tratat sub patriarhat mai rau ca pe mexicanii de pe plantatie sta exemplul scandinav !” Intelegeti ?
            N-are niciun fel de relevanta au existat cu adevarat au ba, ori ca au fost cateva zeci sau sute, tinta replicii fiind cu totul alta: dintotdeauna le-am tratat pe femei fara menajamente !!!

        • Vlad spune:

          O povestioara de-a lui Herodot:

          “In the middle of every day the Amazons used to split up into ones or twos and go some way apart from one another in order to relieve themselves. When the Scythians noticed this, they did the same thing. One of them approached one of the women who was all alone and the Amazon did not repulse him, but let him have intercourse with her. She could not speak to him because they did not understand each other, but she used gestures to tell him to return the next day to the same place and to bring someone else with him; she made it clear to him that there should be two of them, and that she would bring another woman with her too. The young man returned to his camp and told the others the news. He kept the appointment the next day, taking someone else along too, and found another Amazon there as well, waiting for them, When the other young men found out, they joined in and tamed the remaining Amazons. After that the two sides joined forces and lived together, forming couples consisting of a Scythian and the Amazon with whom he first had sex.”

          • MOMO spune:

            Istoricii nu considera relatarile lui Herodot privitoare la amazoane ca fiind altceva decat anecdote. Ca si legenda atlantidei, amazoanele sunt un produs al imaginatiei, un mit. Se presupune ca originea mitului provine din obiceiul scitilor de a pleca in campanii prelungite lasand femeile singure pe o perioada lunga de timp. Grecii aflati in contact marginal cu scitii au dezvoltat imaginea unor triburi de femei singure care vaneaza si se apara fara a avea barbati. In mod clar insa scitii erau o cultura patriarhala, dovezile arheologice sunt incontestabile, insa intr-adevar femeile in absenta barbatilor vanau cu arcul (au fost gasite morminte de nobile scite continand arcuri).

            • Vlad spune:

              Mit sau adevar el da masura cavalerismului barbatilor :) ) Cand au vazut femeile la ananghie le-au sarit in ajutor …

        • Harald spune:

          @Momo – dovezi arheologice:

          DNA studies of corpses in an Anglo-Saxon village at Heslerton, North Yorkshire (AD450-650) found that two bodies buried with spear and knife are women.
          (source – The Times newspaper 22/8/00 – see also The West Heslerton Assessment)

          The body of an Anglo Saxon woman (circa 500AD) with a dagger and shield was found just outside Lincoln.
          (source Lincolnshire Echo, 20 September 2003 . see also Time Team, Channel 4)

          In 1867 a Viking Age grave containing a single skeleton with oval brooches (characteristic of a woman’s grave) and a “sword like item” was discovered in Santon Downham, Norfolk, England.
          (source “Women in the Viking Age” – Judith Jesch – Boydell Press – 0 85115 278 3)

          An excavation at Gerdrup in Denmark found a skeleton buried with a needlecase (characteristic of a woman’s grave) and a spear. (source “Women in the Viking Age” – Judith Jesch – Boydell Press – 0 85115 278 3)

          Axes and arrowheads were found in women’s graves at Kaupang.
          (source “Women in the Viking Age” – Judith Jesch – Boydell Press – 0 85115 278 3)

          Și last, but not least:

          There was a formal mechanism whereby A WOMAN COULD BE TREATED AS A MALE HEIR in the earliest Icelandic legal codex, Gragas, with respect to the paying and receiving of wergild (“blood money” paid by a killer’s family to the victim’s family). It only applied to unmarried women who had no brothers. This may also have extended to a responsibility for taking part in retaliation and blood feuds between families in cases where there was no agreement on the weregild.

    • Un prieten spune:

      Rog sa interpretati comentariile tinand seama de ceea ce am postat mai sus.
      1. Rolul fiecarui individ depinde de propriile aspiratii, posibilitati si priceperii/inspiratiei/sansei de a si-l asigura. Au fost suficiente femei care au acceptat rolul la cratita ca sa permita barbatilor sa creeze tehnologiile care sa le faca munca mai putin istovitoare si sa le permita a li se alatura efortului creativ, mai putin solicitant?
      2. Accesul la educatie a fost restrans, diferentierile s-au manifestat in cadrul unor categorii sociale functie de indeletnicire/rol in familie. Barbatului i-a revenit de regula sarcina reprezentarii si a legaturilor cu societatea, probabil astfel se explica nivelul mai ridicat al educatiei/instructiei. Pe masura ce accesul la educatie a devenit fenomen de masa acest rol s-a estompat, in multe cazuri chiar a disparut.
      3. Consider corecta plata egala a muncii indiferent de prestator, asa fac. Statutul acestuia este problema sa, nicidecum a beneficiarului.
      4. Particularitate fiziologica, nimic mai mult. Exista femei care doresc sa se reproduca si sa-si creasca copiii fara barbati si furnizori care sa permita existenta acestora. Nu cred ca scaderea natalitatii rasei albe este influentata hotarator de aceasta categorie.
      5. Consider acel cavalerism desuet, l-as inlocui cu notiunea de parteneriat, fiecare contribuie cu ceea ce are, poate si doreste in scopul asigurarii armoniei anturajului. Uneori simpla prezenta este suficienta, importanta este complementaritatea. Comparatiile, masurarea contributiei partilor este mai degraba daunatoare.

      • St.+James spune:

        @ unprieten

        1. si 3. Absolut firesc ! Nici nu pot gandi altfel. Dorinta unui salariu egal este cat se poate de legitima, insa tocmai asta era intrebarea articolului: la posibilitati egale (spune salarii egale) nu-i normal sa impartim si gaurile din Schwaizer ? (notele de plata). Vrem egalitate doar daca urmeaza sa primim ? Ma tem ca da.
        4. Nu incerc un procent estimativ, insa mi-e greu sa cred ca-s multi barbati tineri care nu-si doresc copii. Numai faptul ca n-au nici un cuvant de spus, il determine cu timpul sa nu mai manifeste acelasi interes.
        5. Daca inteleg bine dumneavaostra propuneti “paritatea bunavointei” resp. fiecare sa contribuie dupa posibilitati, insa cu toata generozitatea de care-i capabil in privinta celulalt. Si nici nu ne concuram, ci ne completam.
        Domnule draga ! N-am sa comentez nimic legat de aceasta ! :) :) :)

  26. andu spune:

    He, he, he! V-ati aprins paie in cap domnule Rudoiu cu un asemenea subiect in tara lui “sarumana”. Am evitat toata viata femeile cu asteptari de “cavaler” de la mine nu ca n-as fi cuvincios sau politicos dar “cutumele” sunt moartea mintii, lucruri invatate si acceptate fara nici o judecata. Chiar e vreo valoare in cine plateste cafeau, cine tine haina cui, pupatul mainii?

  27. SV spune:

    “mai bine de 70% din femei sunt însetate, imaginativ și poetic, de arhetipul bărbatului binecrescut care, atunci când adresează o invitaţie, consideră că e datoria lui să plătească”

    De unde ati scos cifrele? As vrea sa vad studiul care indica acest procent, altfel aruncati aiurea cu cifre fara baza.

    Cat despre plata consumatiei, mi se pare o discutie inutila. Tinerii din ziua de azi impart costurile sau platesc alternativ (azi eu, maine tu). Au ramas dinozauri de ambele sexe – pitipoancele care ies in oras doar cu barbati cu bani si asteapta ca barbatul sa le plateasca tot si cocalari care nu vor sa auda ca femeia sa plateasca pentru ca atunci n-ar mai putea sa pretinda sex la schimb. Dar majoritatea celor care se respecta recunosc faptul ca egalitatea intre sexe inseamna si egalitate financiara. Nu intru acum in detalii despre diferentele care raman intre venituri, pentru ca nu acesta e subiectul discutiei.

  28. val spune:

    Egalitate, da ! Cu conditia sa nu va atingeti de privilegiile noastre !

  29. Vlad spune:

    In om exista potential evolutiv care transcende sexul. Practic abia atunci se poate vorbi de umanitate. Apanajul dihotomiei sexuale este dominatia. Daca barbatul e mai puternic va domina femeia si invers. Iubirea este practic transformarea instinctului sexual, abilitatea de a te pune in locul altei persoane si de a empatiza cu ea actionand spre binele celei din urma atunci cand situatia o cere.

  30. Elisabeta spune:

    Nu exista egalitate intre sexe. Toti o stim, guvernele, societatea ipocrita și mai ales barbatii o stiu. Un barbat se simte intotdeauna superior femeii, macar un pic. Asa ca trebuie sa-si execute pedeapsa. Sa zicem ca un barbat se duce la bordel. Ce zice lumea? Foarte bine, e normal. Dv. Ce aţi zice de o femeie care isi cauta un partener de sex pt.
    o noapte si atat? Ca e ușuratică (ca sa ma exprim decent). Nu suntem egali, domnule. Doar ne prefacem atunci cand ne convine.

    • MOMO spune:

      Nu sexele nu sunt egale. Nu inseamna insa ca barbatii sunt superiori, suntem doar DIFERITI. A afirma superioritatea barbatului e gresit, dar a afirma ca suntem egali e de asemenea gresit.

      In speta prezentata de tine lucrurile sunt simple. Instinctele noastre ca specie s-au dezvoltat in milioane de ani de evolutie. Tehnologia contraceptiei si procedura medicala a avortului au maxim cateva sute de ani. De aceea un barbat cand evalueaza o femeie cu multi parteneri ca potentiala partenera proprie are tendinta de a o respinge pentru ca instinctul ii spune ca e foarte posibil sa creasca copii altuia, astfel reducandu-si substantial sansele de a isi reproduce propriile gene. In schimb o femeie cand evalueaza un barbat nu are grija asta copii ei sunt fara dubiu copii ei. De aceea si gelozia la cele doua sexe e destul de diferita: un barbat va fi extrem de afectat de infidelitatea fizica a partenerei (act sexual consumat) uneori si daca acesta s-a petrecut fara voia ei (viol). In schimb femeile sunt puternic afectate de infidelitatea emotionala a partenerului si mai putin de cea fizica. Asta pentru ca instinctiv femeia nu este ingrijorata de actul sexual in sine care nu are consecinte asupra reproducerii genelor proprii ci de abandon. Acestea sunt mecanisme instinctive pe care societatea le-a imbracat in norme si cutume care poate par “nedrepte”. Nu sunt neaparat asa. Femeile au si enorm de multe avantaje inerente rolului lor social. Spre exemplu traiesc in medie mai mult cu ani buni. Nu va doresc, dar veti ajunge candva in pragul mortii. Si in acel moment poate veti intelege ca niste ani in plus sunt un dar enorm. Dar pe care noi barbatii nu il avem.

      • Kmi spune:

        Dle MOMO, lasati de inteles ca femeile traiesc mai mult din cauza “rolului social” – adica nu se spetesc, si pe cale de consecinta barbatilor li se trage moartea prematura de la prea multa munca. Studiile arata ca barbatii contemporani traiesc mai putin decat femeile din alte motive, nu pentru ca ar munci prea mult.

        Unul ar fi ca atunci cand sunt tineri testosteronul ii impinge sa se comporte idiotic si sa se accidenteze iar altul ca cand sunt mai in varsta nu se duc la doctor cand nu se simt bine si nu se trateaza (decat impinsi de la spate de sotii).

  31. George Gafencu spune:

    Mi-a trebuit destulă vreme ca să mă pot împinge să dau un comentariu pertinent la articolul curent.

    Însă până la urmă m-am hotărât să dau unul, deși mă aștept la un șir de reacții acide.

    Există o grămadă de concepții greșite în tehnicile de selectare a unui partener, și le-am suferit pe propria piele până cu ceva ani în urmă, când am ieșit, cred eu definitiv, de pe piața căutării unui partener.

    În primul rând, eu personal aș pasa pe cineva care mă împinge să meargă la un restaurant scump pentru o primă întâlnire. E un semn de ceva probleme potențial psihologice acolo și nu aș avea nevoie de așa un partener. Prima întâlnire este de a crea o imagine asupra unui potențial partener, nu de dat o gaură în buzunar. Poate să fie mai convențională, la o cafea, sau extrem de neconvențională, mers într-un parc, expoziție, muzeu, șamd. Locul nu e foarte important cât abilitatea de a comunica deschis. Nu e nevoie să spargi portofelul pentru asta și eu mi-am asumat costul în cazul ăsta întotdeauna. Ce se întâmplă după a doua întâlnire, e altă poveste, însă eu personal am considerat un semnal extrem de negativ la o femeie care așteaptă numai bărbatul să plătească întotdeauna, mai ales dacă are un venit propriu și consistent. Vine o vreme când o femeie destul de deșteaptă o să vrea să plătească, măcar o dată într-o vreme, să arate că nu un preș în calea bărbatului și are propria viață și independență.

    În al doilea rând vreau să risipesc mitul corporatistei. Există și femei dure. Totuși, în majoritatea timpului, femeile corporatiste în urma succesului financiar nu fac decât să își sporească pretențiile către un potențial partener uneori până la absurd, când foarte puțini mai pot satisface pretențiile respective. Am cunoscut extrem de multe femei realizate și singure aproape de pragul de 40 de ani, cu pretenții exagerate, încă așteptând să pice Făt Frumos călare pe un Mercedes ultimul model care probabil nu o să mai apară vreodată pentru singurul motiv că un astfel de bărbat preferă o altfel de femeie, una care să nu trebuiască atât de multă muncă ca să mențină o relație.

    Și nu în ultimul rând, o societate patriarhală (chiar și cum e România), generează modele de comportament deviante. Am avut de a face cu medii din Orientul Mijlociu, o societate mult mai patriarhală din România. În trecut, cum se întâmplă și astăzi, femeia nu are prea multă putere, însă o capătă printr-un proces foarte intricat și subtil de manipulare a bărbaților din viața lor.

    Am observat tendința asta și în România, unde există și astăzi vorba ”Bărbatul este capul, însă femeia este gâtul care învârte capul cum vrea ea”. Dacă mai este de acceptat așa ceva într-o societate închisă, este total de neacceptat într-o societate liberă, în care femeia totuși a câștigat niște drepturi și poate sta pe picioarele ei.

  32. Tara spune:

    Singurul lucru care-mi trece prin cap este că din întreaga poliloghie de faţă lipseşte un singur lucru: o abordare metafizică. Unde sunt principiul masculin şi cel feminin, atât de vizibile chiar şi prin materializarea lor hormonală? Adică singurele diferenţe sunt morfologice, capacitatea de a naşte copii? Oare nu sunt bărbatul şi femeia faţete completentare şi inseparabile ale omului, în deplinătatea lui? Iar dacă a fost aşa şi nu altfel, scopul nu este egalizarea, ci armonizarea şi regăsirea. Nu în faţa unui fluturaş de salariu, a vreunei uşi de restaurant, a unui caiet de sarcini, ci în faţa eternităţii.

    Tot vorbiţi despre bani, maşini, sex, drepturi, bune maniere, dar dacă v-aţi rupe chiar şi pentru o secundă cu adevărat de materie, poate că aţi începe să contemplaţi şi alte înţelesuri pentru problema despre care vorbiţi.

    • Vlad spune:

      Mundanul e mai apropiat … Nu putem transcende fara a trece prin mundan. Asta e ucenicia …

    • Geo spune:

      wow!
      Tarisoara draga,cunosti vreo metoda metafizica de umplut frigiderul si imbracat copiii?
      Daca ar fi asa de nesemnificativa abordarea materiala a egalitatii barbat-femeie,n-ar mai exista precaritate,copii abandonati sau divorturi singeroase! Armonia doar din vorbe si pe stomacul gol e o mare stupiditate,scuza-ma!

      • Tara spune:

        @Vlad – Adevărat, dar nici aşa, uitând cu totul că există şi altceva dincolo de mundan

        @Geo – Din păcate, necesitatea transcendenţei începe să se cunoască cu adevărat abia când stomacul se goleşte, te ia frigul şi apare perspectiva unei treceri în nefiinţă absolută, pentru unii şi cea a Învierii pentru alţii.
        Să faci pe spiritualul şi armoniosul când îţi merge bine e foarte uşor. Abia limita materiei începe să te-nveţe câte ceva despre metafizică. Nu e convenabil, dar aşa funcţionează, oricât de impresionantă ar fi piramida lui Maslow, prizonier şi el în materie.

        • Vlad spune:

          As spune ca e mai greu sa fii spiritual cand iti merge bine decat atunci cand esti la limita. Tocmai traiul bun il pierde pe om cel mai tare …

          • Geo spune:

            Tara si Vlad,
            ca sa concluzionam: un om profund,spiritual si respectuos fata de religie,de ex, e obligatoriu sarac si,eventual, urat si bolnav :) ?
            Pai,cum se face atunci,ca in Somalia,ca sa nu zic in RO ;) ,lumea nu prea exceleaza in meditatie transcendentala si nici in filozofie?
            Sint si discreti pe deasupra ;) ?

            • Vlad spune:

              Nu forma exterioara da masura spiritualitatii. Poti fi putred de bogat si spiritual in acelasi timp. Ideea este ca atunci cand oamenii o duc bine tind sa se identifice mai usor cu starea de bine: confort material, sanatate, lipsa de griji.

  33. Monica spune:

    De ce trebuie sa plateasca barbatul? Pentru ca barbatii si femeile nu sunt si nu vor fi, vreodata, pe picior de egalitate. Nu exista semnul egal intre un barbat si o femeie, este o mare stupizenie sa crezi asta

  34. Vlad spune:

    Exista o diferenta marcanta intre sexe. Femeia este orientata catre viata, in sensul ca o cauta. Viata din barbat fiind necesara urmasilor: cu cat mai multa cu atat mai bine pentru urmasi.

  35. Elisabeta spune:

    Ati dat lovitura dle. Rudoiu. Ce involburare! Sunt sigura ca infocatii comentatori sunt persoane active sexual, de unde si patima cu care-si scriu opiniile. Eu ma apropii de senectute, am avantajul vietii traite si scriu ce am scris si ieri: nu exista egalitate intre sexe. Altfel, subiectul poate fi dezbatut la nesfarsit.

  36. Merlin spune:

    Eu cred că toate aceste cutume vor dispărea cu timpul, pe măsură ce țara noastră se va moderniza înaintând spre vest, fenomen ireversibil, cred eu.
    În occident sau în țările nordice nu mai există această cutumă.
    Un exemplu foarte la îndemână e obiceiul de a săruta mâinile femeilor,obicei care s-a redus foarte mult, chiar și salutul ”Sărut mâna” s-a redus simțitor față de vremea comunistă sau primii ani după revoluție.

  37. Tara spune:

    @Vlad
    Nu degeabaesta spus ca este lesne sa treci un elefant prin gamalia acului decat bogatul prin portile Raiului.
    Lupta interioara nu se isca pe burta plina, cu ofranda adusa libidoului,ci tocmai cand trebuie sa alegi foamea pe care sa o satisfaci. Iar felul in care traim unii langa altii (a se citi in priximitatea altora) nu e totuna cu a trai unii cu altii.

    • Vlad spune:

      Eu am inceput-o cu burta plina si manat de libidou pe care zic ca l-am explorat destul de profund ca sa-l inteleg.

  38. Adina spune:

    Este de-a dreptul cutremurator sa citesc reactiile “publicului” la articolul initial. Mentalitatea, agresivitatea care transpare din acele comentarii dar mai ales un soi de lipsa a abilitatii de a reflecta la tema propusa, mi se par cumva din alta epoca. Senzatia era ca citesc un ziar de scandal de acum 100 de ani. Ma intristeaza foarte tare starea natiunii, stereotipiile care circula in societatea Romaneasca si mai ales lipsa de eleganta cu care sunt ele vehiculate in lume.
    Articolul imi place, si cred ca intrebarea inca ramane valabila…nu stiu daca s-a atins undeva in lume o granita clara a egalitatii intre sexe. Personal, senzatia mea este ca aceste reguli inca se cauta, si pare a fi un proces in continua calibrare. Un lucru este sigur…este nevoie de ambele parti sa colaboreze pentru a identifica o cale propice de a gestiona situatia. Femeile se pot lasa curtate si fara a invoca o aparenta nevoie materiala, in sensul ca ar putea invata cum sa accepte un compliment, indiferent daca el vine la pachet cu o cafea sau cu o cina. Iar barbatii ar putea lasa prejudecata ca daca o femeie invita, automat inseamna ca ea are moravuri usoare.
    Presuspun ca este o chestiune de timp, si de repetitie, in ideea in care totul are de-a face cu educarea populatiei ai schimbarea mentalitatii colective.

  39. Tara spune:

    ^^ Chestia cu stereotipurile e mai complicată, dacă e vorba de stereotipuri stabilite empiric şi nu adoptate sau împrumutate din alte părţi. A doua categorie dispare la o autoevaluare sinceră. Prima ar însemna să te raportezi la fiecare fiinţă ca fiind ceva unic şi irepetabil, e nevoie de efort să te ridici de pe canapeaua cu etichete şi puţini sunt dispuşi să o facă, uneori.

    Totuşi, problema de fond e pusă în aşa fel încât nu ai ce rezolvare să-i găseşti. Nu există inegalitate între sexe, sunt diferite, complementare şi necuantificabile.
    Egalităţile astea de iure sunt una, dar când vine vorba de fapte, bărbaţii nu sunt cu toţii egali între ei, nici femeile între ele.

    Apucătura asta de a cuantifica şi a pune operatori logici între orice şi orice vine mai degrabă dintr-o limitare de percepţie şi, în mod ironic, este exact ceea ce împiedică găsirea nu atât a unei rezolvări, cât a firescului.

  40. iosiP spune:

    Egalitatea intre sexe nu se decide la o cafea (cine o plateste?) ci prin legislatie!
    Concret, intr-o firma IT sunt necesare certificari, cursuri si “training”-uri, platite in general din banii firmei. Desigur, exista obligatia contractuala ca beneficiarul sa lucreze un timp pentru firma care i-a achitat cursurile, deplasarea in strainatate, cazarea si diurna sau sa achite (pro rata) sumele respective daca decide sa-si schimbe locul de munca.
    Ei bine, eu ce ma fac cu o angajata care obtine o certificare valabila doi ani in urma unui curs in Austria sau Irlanda, la un cost total de vreo 10-15.000 eur, si care intra in concediu de maternitate la patru luni dupa certificare? Legal vorbind nu a parasit firma, deci nu-mi pot recupera banii. Practic vorbind firma nu beneficiaza de rezultatele certificarii… mai mult, daca angajez pe altcineva (e vorba de un IMM, deci fiecare persoana conteaza) ce fac? Platesc din nou pentru certificare? Iar cand doamna se reintoarce la munca – eventual dupa vreo doi ani de concediu postmaternal – ce fac, il dau afara pe cel care a inlocuit-o? O reangajez, desi nu mai detine certificarea necesara? Sau nu va pasa, ca doar “statul sustine familia”?

    • Geo spune:

      Exista asigurari care acopera toate tipurile de riscuri,poate chiar si paranoia cu nunate misogine :)

      • iosiP spune:

        Pai nu e mai simplu sa nu angajez femei decat sa platesc asigurari? :)

        • Tara spune:

          iosiP – Egalitatea intre sexe nu se decide la o cafea (cine o plateste?) ci prin legislatie!

          Da, adică, dacă tot problema egalităţii e o inepţie, haide s-o şi facem lege, nu? Glumesc, e nevoie de un cadru legal.

          Statul trebuie să susţină familia! Ai plătit învăţământul? Nu, cel mult cel universitar. Ai plătit asistenţa medicală până la 18 ani? Nu cred, în afara plocoanelor.

          Va vea cine să-ţi plătească pensia? Nu prea, nu se ştie. Oricum, nu o va face etnia cu spor natal maxim în prezent. Aia care nu-ţi fură investiţia în certificări, în general. Dar cine să te îngrijească? Nu, prietenii tăi medici vor fi cam la fel de bătrâni ca şi tine. Ca şi toţi ceilalţi.

          Aşa că, da, trebuie să plăteşti din buzunar sporul natal, fiindcă nu se poate fără el. Şi trebuie să plăteşti bine şi mama, dacă ai pretenţia să fie performantă, s-o laşi în pace cu overtime-ul, să îţi scoţi capul din cur şi să accepţi program mai flexibil, part time-uri de 4,5,6 ore contra unui venit echivalent şi multe altele.

          Aşa că dacă statul are ceva de făcut, legislativ vorbind, este că încurajeze şi mai mult facilităţile care înlesnesc viaţa unei familii care nu-ţi dă în cap noaptea în parcare, ci munceşte. În Germania, nivelul de taxare scade substanţial dacă eşti căsătorit şi chair mai mult dacă ai şi copii. Şi e normal să fie aşa, fiindcă munca veşnicului burlac sau a veşnicei burlăciţe, căsătoriţi sau nu, care nu fac copii, e foarte apreciată, numai că nu poate substitui faptul că ajută la îmbătrânirea unei naţiuni. Capisci?

          • iosiP spune:

            1. Nu am platit invatamantul, am absolvit inainte de decembrie ’89.

            2. Nu am nevoie sa-mi plateasca statul pensia, contribui la un fond de pensii privat.

            3. Nu am nevoie de ingrijiri medicale din partea statului, am asigurare privata (dar tot contribui la CASS).

            4. Nu ma intereseaza sporul de natalitate, din punctul meu de vedere Romania ideala este una cu cel mult zece milioane de locuitori… numai sa fie cei care trebuie.

            5. Nu-mi scot capul din cur: am nevoie de angajati productivi, daca cineva nu poate lucra mai mult de 4 ore pe zi ma lasa cu 50% din munca nefacuta deci trebuie sa mai angajez pe inca cineva, care poate doreste sa lucreze full-time (si chiar overtime). Ca veni vorba, ce fac cu noul angajat atunci cand proaspata mamica ma anunta ca vrea sa-si reia programul de opt ore?

            6. Desigur, nu mi-ati raspuns la intrebari: cine suporta pierderile directe pe care sarcina unei angajate le aduce firmei?

            7. Sunt libertarian, deci nu ma intereseaza soarta omenirii (in general) si nici a mamicilor (in particular)… ecat daca sunt tatal copiilor, chestie de care am vut grija sa ma feresc.

            8. Morala: nu angajez femei. Vreti sa ma dati in judecata? – fiti binevenita!

            Capisci?

  41. Alexis spune:

    Femeile și bărbații sunt deopotrivă (deși nu în mod egal) victime ale societății patriarhale și ale gândirii sexiste. Patriarhatul a fost contruit și consolidat timp de secole și chiar milenii, deci nu e deloc surprinzător că este atât de strâns brodat în gândirea noastră (a femeilor și bărbaților). O parte din ”manierele elegante”, ”semnele de bună creștere” nu sunt altceva decât raționalizări și internalizări ale inegalității și ale sexismului.
    Plata consumației de către bărbat este, în mod incontestabil, un vestigiu al vremurilor când femeile nu aveau venituri proprii și erau considerate (chiar și de sistemul juridic) proprietăți ale bărbaților (inițial ale taților și apoi ale soților; transferul de proprietate se făcea în momentul ”cererii mâinii”, al nunții) și erau întreținute de aceștia. Vestigii similare sunt și faptul că in cele mai multe familii femeile dedică în continuare mai mult timp treburilor casnice și creșterii copiilor decât bărbații; faptul că, în ciuda progreselor evidente spre o societate mai egală, femeile sunt departe de a ocupa jumătate (măcar aproximativ) din pozițiile de conducere din companii private si instituții de stat; nu am avut până acum nici un Parlament sau Guvern care să aibă 50% (chiar și +/- 10%) femei și aș putea-o ține tot așa un roman întreg.
    Dacă ne uităm la clasamentul Global Gender Gap Report 2014 întocmit de World Economic Forum, România se află pe locul 72 din 142 de țări; în clasamentul întocmit de ONU în funcție de Gender Inequality Index România era pe locul 54 în 2013.
    Să ne dorim și să construim o societate în care femeile ocupă la fel de multe poziții bine plătite ca bărbații, în care femeile sunt plătite egal pentru o muncă egală, nu una în care bărbații plătesc mereu nota de plată.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihnea Rudoiu


Mihnea Rudoiu

A absolvit Academia Tehnică Militară (2001) şi Facultatea de Ştiinţe Politice din Bucureşti (2005). A publicat romanele A toi, cuando tu no estas (Editura Humanitas, 2005), ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)