Home » Societate/Life » Citesti:

Păpuşa păpuşarilor: Destinul intortocheat, straniu si abject al lui Ivan Denes (I)

Vladimir Tismaneanu aprilie 21, 2011 Societate/Life
10 comentarii 4,119 Vizualizari

Este vorba in acest articol despre un personaj nascut parca din romanele lui Joseph Conrad ori din povestirile lui Borges. Un destin asemeni gradinii potecilor ce se bifurca. Regimul comunist a dovedit o diabolica inventivitate in a anihila verticalitatea fiintei umane. Intre victime, au existat multi care au rezistat, dar au fost si unii care, supusi supliciilor teroriste, au cedat si au facut pactul cu Securitatea, au devenit informatori. Chiar intre acestia, unii si-au indeplinit rolul à contre coeur, cu minim zel si fara a-si vatama prietenii. Altii insa au mers cu abjectia foarte departe, si-au calcat in picioare prietenii de-o viata, au inselat investitiile de incredere ale unor oameni pe care pretindeau ca-i iubesc. Nascut la Timisoara in 1928, Ivan Denes, care a incetat din viata in ianuarie 2011, a fost un jurnalist german originar din Romania, fost detinut politic in temnitele comuniste, fost colaborator al postului de radio “Europa Libera” si fost informator asiduu al Securitatii interne si externe (DIE). Nu un informator oarecare, ci unul de inalta clasa. Recomand aici paginile despre Denes din amintirile Ioanei Magura-Bernard “Directorul postului nostru de radio” aparute la ed. Curtea Veche in 2007 cu postfata mea. Iata un fragment:

In iarna lui 1979, Noel a angajat un ziarist profesionist, colaborator extern al Europei Libere, care traia la Berlin si lucra la marele concern de presa Springer Verlag: Ivan Denes. Noel is punea mari sperante in el nu numai ca redactor, ci si ca viitor director-adjunct. Mie nu mi-a placut niciodata personajul: imi inspira o neincredere instinctiva si ma dezgustau linguselile lui. Ii ridica lui Noel niste osanale de ti se facea rau. Max Banus, care statuse in inchisoare cu Denes in Romania, a alertat conducerea americana a postului asupra colaborarii kui cu Securitatea pe vremea detentiei. Si alte persoane au depus marturie in acest sens. Directia americana a facut investigatii si in urma lor a decis sa-i desfaca contractul de munca lui Denes, inainte de incheierea perioadei de proba. Ulterior, Denes a dat in judecata Radioul, dar asta nu i-a servit la nimic: hotararea a ramas definitiva. … De ar fi stiut bietul de el (Noel Bernard), cine era Denes in realitate: agent al Securitatii sub numele de cod “Kraus” si “Konrad”, acesta pleca regulat la Bucuresti pentru instructiuni si trimitea note informative insotite de planurile apartamentului nostru si ale biroului lui Noel. Inca din 1977, Securitatea preconiza infiltrarea lui la Europa Libera. (pp. 80-81).

Nu a rupt cu Securitatea nici macar la sfarsitul jocului, cand era limpede ca dictaturile comuniste nu mai aveau nici o sansa de supravietuire. Traia in Berlinul de Vest unde conducea o mica agentie de presa, urmarea infrigurat ultimele zile ale regimului Honecker, dar ramanea un fidel colaborator al serviciilor secrete din Romania. Ar merita analizata propensiunea serviciilor secrete comuniste de a-si camufla activitatile sub masca “agentiilor de presa”  ori a unor dubioase, falimentare si totusi durabile “galerii de arta”, “librarii de extrema dreapta” etc. In noiembrie 1989, generalul de securitate Aristotel Stamatoiu, seful Centralei Informatiilor Externe, aflu dintr-un remarcabil articol al lui William Totok transmis la RFI, a propus decorarea in absentia a lui Ivan Denes cu ordinul “Tudor Vladimirescu”pentru “merite deosebite”. Care merite vor fi inclus turnatoriile in serie despre scriitori non-conformisti, despre muzicieni, despre regizori, actori, ziaristi, despre oameni care i se destainuisera crezand ca au de-a face cu un individ onest. Nu s-a mai intamplat acest lucru datorita prabusirii regimului. Dar nu pot sa nu-mi amintesc ca, dupa asasinarea lui Troţki in august 1940, agentul NKVD Ramon Mercader, condamnat la 25 de ani inchisoare in Mexic, a primit, in absentia si in secret, ordinul “Lenin”. Ma intreb daca există in arhivele SIE o lista a celor decorati astfel de catre regimul comunist. Nu pot crede ca era vorba de o onoare rezervata exclusiv lui Ivan Denes.  Ma intreb de asemenea daca Denes s-a mai vazut cu fostii sai handlers dupa 1990 si daca “misiunile” sale s-au incheiat intr-adevar atunci…

 

Desi evreu, in anii de dupa revolutiile din 1989, Denes a migrat catre cercurile de extrema dreapta din Germania devenind chiar redactor-sef al unei publicatii din aceasta zona ultra-nationalista, cu pronuntate accente anti-americane si anti-israeliene (la frontiera cu antisemitismul). In necroloagele aparute in publicatiile de aceasta orientare, Denes este glorificat pentru “curajul” demistificarii “coastei de Est” din Statele Unite, formula-cod pentru cei care cred in omnipotenta “lobby-ului evreiesc” si in alte versiuni de teorie a conspiratiei. Deci nu antisemitismul de partid si de stat din statele comuniste il framanta pe Ivan Denes, ci rolul cercurilor evreiesti in politica externa americana si problema drepturilor omului pentru palestinieni. Fixatiile extremelor sunt teribil de asemanatoare si de previzibile. Si-a rationalizat aceste obsesii considerandu-se un campion al “incorectitudinii politice”. A fraternizat cu cercurile ce-si zic radical-conservatoare, dar care sunt in realitate ultra-nationaliste, antisemite si xenofobe. A fost inmormantat la un cimitir evreiesc din Berlin. Este cunoscut faptul ca serviciile secrete comuniste au fost mereu active in randurile miscarilor populiste ultra-nationaliste (cazul Pordea si “Frontul National” in Franta). Aceasta poate fi explicatia pentru ralierea lui Ivan Denes miscarii Die Deutschen Konservativen.

Delator pe langa Belu Silber

Nu m-am intalnit personal cu Ivan Denes, dar am corespondat cu el in 1989, cand incepeam lucrul la ceea ce avea sa devina cartea mea “Stalinism pentru eternitate: O istorie politica a comunismului romanesc”. Mi-a raspuns detaliat, cu amabilă precizie, la un numar de intrebari punctuale. Auzisem despre Ivan Denes de la Alexandru Ivasiuc si de la Tita Chiper. Nu stiu care au fost relatiile sale cu Paul Goma, reiese acum ca a plecat in Vest avand misiunea de a-i compromite pe Goma si pe A. E. Baconsky. Imi vorbisera despre el si alti prieteni, stiu ca avea relatii amicale cu G. M. Tamás (pe care, aflu acum, l-a si turnat). Stiam ca publicase, prin 1968, un roman cu cheie despre arestarile din anii 50 cu titlul “Păpuşarul”, ca tradusese in romaneste scrierile unor Thomas Mann, Hermann Hesse, Aharon Megged, Thornton Wilder, Robert Graves, ca plecase spre Israel unde a predat o vreme la Universitatea din Haifa, ca ulterior ajunsese in Germania. L-am auzit la “Europa Libera” de cateva ori si am fost frapat de claritatea analizelor sale. Vocea si stilul sunau cat se poate de occidental, matter of fact. Ulterior, am auzit ca avusese relatii tensionate cu Noel Bernard, ca directorul “Europei Libere” decisese sa intrerupa colaborarea lui Denes in raport cu care incepuse sa aiba serioase dubii.

http://halbjahresschrift.blogspot.com/2011/04/ivan-denes_20.html

In vara anului 1989 am primit din partea d-lui Nicolae Stroescu Stanisoara, directorul de-atunci al “Europei Libere”, un articol semnat “Ion Daniel” care fusese transmis in acea perioada. Era, intre altele, o critica a comportamentului ingrat al lui Gheorghe (Gogu) Radulescu, vicepresedinte al Consiliului de Stat si membru al Biroului Permanent al  Comitetului Politic Executiv, in raport cu Herbert (Belu) Silber, fostul prieten al lui Lucretiu Patrascanu, un personaj fascinant, tragic si chiar nefast, de o scaparatoare inteligenta dar si de un imens cinism, care, dupa ce fusese torturat in chip bestial, colaborase cu acuzarea in monstruoasa inscenare soldata cu executia lui Patrascanu in aprilie 1954. Silber isi scrisese memoriile, fusese insa denuntat de un “amic apropiat” (adica de Ivan Denes, o aflam acum din relatarea lui William Totok) , manuscrisul a fost confiscat de Securitate in cadrul unui pretins jaf in 1970 la domiciliul celui care facuse el insusi ani grei de inchisoare si isi castiga zilele, pe langa o pensie medie, dand meditatii de matematica. Silber a rescris textul. Ulterior, dupa 1990, editura Humanitas a publicat cele doua versiuni ale “Monarhiei de drept dialectic”, una dintre cele mai patrunzatoare analize ale universului de intrigi si tradari al elitei staliniste de la Bucuresti, o carte fara de care este greu, daca nu imposibil, sa intelegi rolurile jucate de Dej, Patrascanu, Bodnaras si Ana Pauker in ceea ce-am numit candva tragicomedia comunismului romanesc (Silber a fost autorul butadei profetice dupa care socialismul din Romania era menit sa poarte pecetea geniilor combinate ale lui Ion Luca Caragiale si Iosif Vissarionovici Stalin). Este simptomatic ca in textul transmis la “Europa Libera”, Denes nascocea un scenariu abracadabrant privind “jefuirea” locuintei lui Silber, plasand momentul in aprilie 1968, in timpul vizitei generalui de Gaulle in Romania si legand actiunea de o pretinsa discutie interceptata de Securitate la hotelui Athenée Palace dintre un ziarist francez de origine romana si fiica unui ilustru lider al PSD. Sa fi fost textul lui “Ion Daniel” trecut mai intai prin cenzura institutiei care-l “legendase” in 1970 cand plecase spre Israel? Oricum, finalitatea sa apare acum cu claritate: se urmarea exonerarea lui Denes pe tema confiscarii manuscrisului exploziv al lui Silber. Legendatul construia o legenda.

 Marxismul ca “adevar transcendental”      

Am citit cu mare atentie textul lui Denes (Daniel). Il am langa mine acum cand scriu aceste randuri. O relatare a unei prietenii ai spune sacra dintre autor si Silber. Nici nu ti-ar putea trece prin minte ca Denes il spionase continuu pe Belu Silber, ca fusese principalul agent securist din anturajul acestuia in anii 60 si 70. Denes intrase de tanar in partid, in 1945, fusese redactor al Editurii PCR pana in 1948 cand a fost arestat prima oara, sub acuzatia de troţkism. Ca redactor, fiind vorbitor perfect de germana, lucrase la traduceri din Marx si Engels. Intretinuse bune relatii cu Ilka Wasserman-Melinescu, numarul doi al editurii (sef era insuportabilul Jack Podoleanu, cumnatul Ghizelei Vass). Eliberat dupa un an, Denes si-a dat lucrarea de licenta, a lucrat in diverse redactii, la teatrul de papusi din Cluj ca secretar literar, a circulat intens in mediile intelectuale si intre ilegalisti (in special intre cei de origine maghiara). A fost arestat din nou in 1958, in cadrul valului de represiuni ce-au urmat Revolutiei Maghiare din 1956, sub acuzatia de “tradare de patrie”, a fost condamnat la 20 de ani si a fost inchis pana la amnistia din 1964. Ca si filosoful Pavel Apostol, a acceptat sa devina marioneta securistilor, păpuşa păpuşarilor. Pavel Apostol si-a turnat toti prietenii (dupa ce-l denuntase la Cluj, in 1947-1948, pe fostul sau protector Lucian Blaga si-a implinit sinistra “opera” in anii 70 turnandu-l pe ginerele lui Blaga, profesorul Tudor Bugnariu si pe fiica poetului, doamna Dorli Blaga-Bugnariu).

Reiese acum ca Ivan Denes a primit misiuni de mare semnificatie pentru Securitate, ca a fost unul dintre cei mai entuziasti delatori din acel angrenaj monstruos menit sa macereze sufletele. Lucrul era cu atat mai terifiant cu cat era vorba de un personaj rafinat, cu umor, ultra-cultivat, vorbitor fluent in cinci limbi. In articolul despre Silber, Denes amintea ca prietenul sau ramasese marxist in pofida zilnicelor indoieli intrucat “ecuatia marxista continua sa-mi apara ca un adevar transcendental si transcendentalul are darul de a reduce la tacere bunul simt”. In text, pe langa amintirile despre ce spunea Silber, apar si propriile opnii ale lui Denes. Iata, de pilda, ce spunea despre tandemul Patrascanu-Silber ca antipod al echipei Dej-Pauker-Bodnaras: “Lucretiu Patrascanu fusese, de la inceput, corp strain in conducerea partidului comunist. Atat el, cat si prietenul sau, Belu Silber, erau intelectuali, formati de institutiile academice vechi, solide, imbibate de ceea ce Karl Marx define ca ‘burgerliche Ideologie’, ca ideologie burgheza. Amandoi erau, prin structura, intelectuali cu convingeri comuniste si nu activisti de partid cu niscaiva diplome universitare. Diferenta pare a fi de nuanta, tine insa de fond”.

Cand scria aceste randuri, se va fi gandit Ivan Denes la propriul sau destin? Ce se va fi petrecut in sufletul sau cand, cel mai probabil la ordinul papusarilor, a ajuns tocmai el, cel care supravietuise Holocaustului si Gulagului, militant activ in acele grupuri fringe ale radicalismului de dreapta din Germania cu ale lor obsesii antisemite, xenofobe, primordialiste si anti-americane? Poate ca vom gasi cheia la aceste intrebari in raspunsul pe care mi l-a trimis pe 28 octombrie 1989, cu doua saptamani inainte de caderea Zidului, la scrisoarea mea legata de ceea ce numesc tragicomedia comunismului românesc.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. anonim spune:

    Se poate spune ca a mers cu invingatorii intrucit in ROmania Securitatea a invins.
    Nu este un exemplu izolat ci unul din acei care au avut instinctul de supravieturie si cistig.
    Ceilalti au fost niste prosti sinucigasi care au crezut in ideal, pricipii si valorile occidentale.
    Cum securistii au cistigat jocul, au incheiat intelegere cu rusii si americanii care i-au lasat in pace sa prade tara.
    Bravo lor !

  2. dorin valeriu spune:

    dar trebuie sa avem in vedere un fapt : nici unul dintre cei care nu au cunoscut inchisorile comuniste nu se poate pronunta asupra atitudinii celor care au facut ani (in cazul lui Denes, vre-o sapte) de puscarie si au fost supusi la torturi fizice si morale greu de imaginat ! Si in cazul dat, recurgem la o savuroasa “zicere” a lui Bellu Zilber : a “cazut” la partid !

    • Vladimir Tismaneanu spune:

      N. Steinhardt, care a cunoscut din plin si din greu inchisorile comuniste, spunea despre delatori: ““Eu am oroare de oamenii lipsiti de caracter, de codosi, de delatori, informatori, care sunt cei mai lipsiti de caracter. Am avut mare dezamagire in viata mea, fiind ‘turnat’, tradat de cunoscuti, prieteni. Cea mai sinistra categorie de oameni, adevarati denaturati, monstri, este aceea a turnatorilor de profesie, ciripitorii, informatorii, care nu merita decat dispret, desconsiderare, scuipati. Rau face regimul ca incurajeaza in intreprinderi aceasta oribila categorie de oameni declasati, verosi, cretini in general, lipsiti de bun-simt si de constiinta, mai ales care-si vand rudele, prietenii, cunoscutii. Niciodata un regim politic nu are lunga durata, nu are un fundament solid, daca se sprijina pe delatiune, para, lipsa de caracter, tradare. Trebuie sa se cultive increderea in oameni, nu neincrederea, entuziasmul, nu frica, onoarea, nu dezonoarea.” (Jurnalul fericirii)

      http://tismaneanu.wordpress.com/2010/05/05/omul-singur-si-omul-liber-adrian-marino-versus-n-steinhardt/

      Biografia lui Ivan Denes apartine istoriei contemporane, deci ne putem pronunta despre ea. Le fel si despre Ion Caraion, A. Marino, Al. Paleologu etc Unii au refuzat orice pact cu “organele” cand eru inchisi. Altii au refuzat colaborarea si dupa aceea. Unii au turnat, dar au fost extrem de parcimoniosi cu informatiile oferite Securitatii. Altii, precum Pavel Apostol, au turnat jubiland. Voluptatea delatiunii?

      Aceasta exigenta de a fi trecut tu insuti prin infernul concentrationar pentru a putea scrie despre el ar fi impiedicat-o pe Hannah Arendt sa scrie “Eichmann la Ierusalim”. Textul meu, ca si acela al lui William Totok, nu se vrea o marturie, ci o analiza si o interpretare.

  3. serasttto spune:

    Si cand ma gandesc ca Ivan Denes incerca sa devina un fel de prieten al tatalui meu(scriitorul Petre Stoica(in 1977, pe cand el se afla la o bursa in Berlinul Occidental, Ivan Denes insista sa ne aduca comisioanele acasa dar, mama mea s-a impotrivit si le-a primit la sediul redactiei revistei “Secolul XX”! probabil ca-si dorea sa vada ce se mai intampla prin casa pentru ca oricum eram urmariti zi si noapte din cauza ca tatl meu ajunsese cumva fraudolos in Berlinul Occidental! eram inca mic si nu prea stiam mare lucru pe-atunci dar acum am aflat atat de multe mai ales ca dosarul de la secu are aprox. 900 pagini!………si, mai scormonim!

    • Carol spune:

      Ivan Denes a fost “dirijat” pe lînga Petre Stoica.

      • serasttto spune:

        Fara-ndoiala numai ca am impresia ca a luat teapa! la reantoarcerea lui Petre Stoica de la Berlin a refuzat orice intalnire ulterioara cu cel care incepuse sa vina cam des prin Romania!

        • Carol spune:

          Am vazut pagina actualizata a blogului “halbjahresschrift” si am descoperit o lista cu persane despre care Denes a dat informatii. O copiez aici, asa cum apare ea acolo:

          “A. E. Baconsky a fost doar unul dintre scriitorii, intelectualii, militarii, traducătorii, criticii, preoţii, ziariştii, foştii deţinuţi politici, muzicienii, artiştii despre care a relatat Deneş în numeroasele sale note furnizate Securităţii (onorate cu sume importante – chitanţele microfilmate se află în dosar). Pe această lista, deocamdată incompletă, se mai află: Paul Goma, Nicolae Breban, Paul Schuster, Oskar Pastior, Mihai Gafiţa, Monica Lovinescu, Paul Anghel, Constantin Chiriţă, Petre Stoica, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Belu Zilber (Andrei Şerbulescu), Déak Tamás, Gáspár Miklós Tamás, Tiberiu Olah, Max Demeter Peyfuss, Lucian Grigorovici, Nadia Pohne, Ştefan Tătaru, Gerhard Möckel, Richard Wurmbrand, generalul Ştefan Kostyal, Heinz Galinski etc. etc.”

          Vezi: http://halbjahresschrift.blogspot.com/2011/04/ivan-denes_20.html

  4. Liz Slave spune:

    Cu tot respectul si incercand a ramane obiectiva in ciuda faptului ca in ultimii ani de viata, Ivan Alexandru Denes mi-a fost mentor, v-as intreba domnule Tismaneanu, ce v-a retinut in a face publice aceste opinii ale dumneavoastra inainte de moartea subiectului ? Constat ca ati tinut sa impartasiti aceste povestiri recent dupa moartea sa.

    As vrea sa precizez ca nu incerc sa neg sau sa disculp actiunile de care dumneavoastra il acuzati, observ insa ca articolul este bazat pe ” auzisem despre Ivan Denes de la … “.

    Ma intreb cum poate o persoana, fie el si Vladimir Tismaneanu, sa isi exprime parerea intr-un mod atat de elaborat despre o alta persoana, cu care nici macar nu s-a intalnit vreodata, unica legatura fiind o corespondenta protocolara ce dateaza de mai bine de 20 de ani…

    • Nu m-am intalnit nici cu Gheorghiu-Dej, cu Iosif Chisinevschi ori cu Pantiusa, dar am scris despre ei. Daca aveti informatii care sa contrazica ceea ce scriu in text, va indemn sa le faceti publice. Articolul este bazat pe interviuri de cercetare si pe documente de arhiva legate de perioada examinata. Dar “Contributors” nu este o revista de specialitate, nu se pun note de subsol etc Am scris textul atunci cand am avut informatiile. Oricum, stiti bine ce a scris Ioana Magura Bernard, ce au scris atatea alte persoane.

  5. Liz Slave spune:

    Repet, nu pun la indoiala acuratetea informatiilor dumneavoastra !
    Doar gasesc ciudat ca v-ati inceput aceasta misiune, de o importanta extraordinara, a analizei functionarii vechiului sistem la 31 august 1989 si dupa cum dumneavoastra mi-ati raspuns, ati scris acest text la vremea cand ati avut informatiile, respectiv 21 aprilie 2011…
    Atat de anevoios a fost procesul dumneavoastra de cercetare? Pentru ca observ ca ati avut nevoie de mai bine de 20 de ani.
    As preciza ca ultimele clipe de viata ale lui Ivan Denes au fost in dimineata zilei de 16 ianuarie 2011.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

Redirectioneaza

Redirecționează 2% din impozitul pe venit pentru Asociatia Societatea Online.

Asociatia Societatea Online editeaza Contributors.ro.

Pentru anul fiscal 2015, termenul limita de depunere este 25 mai 2016.

Descarcati formularele :

ASOCIATIA SOCIETATEA ONLINE

Cont bancar (IBAN) RO40RZBR0000060013461721

Cod de identificare fiscală entitate nonprofit: 28368429

E randul tau

Felicitari domnule Damian! cateva comentarii in sustinerea dvs: 1. nationalismul economic actua...

de: Laurentiu Pachiu

la "Naționalism economic cu dezinfectant „Hexi”"

Cauta articole

mai 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)