marți, martie 19, 2024

Photoshop înainte de vreme. Trucajul fotografic în istoria comunismului și consecințele sale

În 1968, unul dintre cei mai merituoși handbaliști din istoria României, Hans (Ioan) Moser, decidea să rămână în Germania de Vest. Plecase cu acordul autorităților comuniste, însă refuzul de a se întoarce la București l-a transformat într-un paria. „Maestrul emerit al sportului” a devenit în scurt timp inamic al poporului. Până în 1968, Hans Moser devenise dublu campion mondial (în 1961 și 1964) cu naționala României, iar în 1964 primise chiar titlul de cel mai valoros handbalist al lumii. Toate acestea au fost șterse cu buretele (sau mai degrabă cu aerograful și scalpelul) în momentul în care sportivul născut la Timișoara a ales o societate care-i oferea mai multe oportunități. S-a decis că figura sa trebuia eliminată din memoria publicului. La propriu.

Cu ocazia unui interviu oferit revistei Magazin Istoric [1], Hans Moser mi-a pus la dispoziție două fotografii-document. Ele înfățișează echipa de handbal masculin a lui Dinamo București, câștigătoare a Ligii Campionilor în 1965. Prima este fotografia originală, neprelucrată, în care apare și Hans Moser, iar a doua fotografie a fost publicată în albumul omagial al clubului Dinamo, cu ocazia a 25 de ani de existență (1948-1973). Hans Moser nu mai apare în imaginea secundă. Trădase regimul comunist.

Fotografia originală, în care Hans Moser este ultimul din dreapta sus

Fotografia prelucrată, apărută în albumul clubului Dinamo, fără Hans Moser


Asemenea cazuri nu sunt singulare în istoria comunismului. Stalin a eliminat din fotografiile oficiale colaboratorii căzuți în dizgrație. Este celebru cazul în care cenzura l-a șters pe Nikolai Ejov (șeful NKVD între 1936-1938) dintr-o imagine în care apărea alături de liderul sovietic. Recent, jurnaliștii au relatat că dictatorul din Coreea de Nord a îndepărtat din fotografii persoane cunoscute în aparatul administrativ de la Phenian.

De la stânga la dreapta Voroșilov, Molotov, Stalin și Ejov

Fotografia retușată, fără Ejov

Procedeul retușajului, parte a cenzurii, a devenit mai cunoscut publicului larg imediat după Al Doilea Război Mondial. Însuși scriitorul englez George Orwell a avut o contribuție semnificativă la developarea filmului în cauză. În romanul „1984” el a descris și a ironizat mecanismul de cenzură al regimul stalinist, evocând în detaliu departamentele specializate în manipulare [2].
Cel mai probabil, decizia de îndepărtare a unei persoane indezirabile dintr-o fotografie venea dintr-un motiv bazal. Era o pedeapsă simbolică, cu scopul de a șterge meritele respectivei celebrități și de a dovedi că orice măsură este posibilă. Era o demonstrație de forță la nivel micro. Pentru autorități orice dezicere de sistem și ideologie era considerată un afront și trebuiau să răspundă cu o acțiune pe măsură. Se urmărea știrbirea identității fugarului, cu scopul de a-l dezonora și de a demonstra că autoritățile au controlul, în ciuda acestor dezertări.
Imaginea stârnește de multe ori emoții. Fotografiile cu echipe sportive nu fac excepție. Evocarea figurii lui Hans Moser ar fi trezit amintirile fanilor nu doar în legătură cu triumful sportiv, ci și cu rămânerea lui în străinătate. Din acest motiv se recurge la cenzură. Nu e vorba doar de trucarea unei fotografii, ci se încearcă într-o oarecare măsură controlarea emoțiilor și dirijarea lor într-o zonă inofensivă. Eficiența procedeului de editare a fost demonstrată ulterior științific.
Dario Sacchi, Franca Agnoli și Elizabteh Loftus[3] au realizat un studiu în 2007 și au ajuns la concluzia că fotografiile retușate afectează memoria. Rememorarea unor evenimente este un proces recontructiv, ceea ce înseamnă că amintirea unui eveniment poate fi modificată. Cenzura prin retuș avea așadar consecințe.
Însă, eficiența retușajului cred că poate fi înțeleasă și accesând o altă zonă, a tehnicilor de memorare. Este cunoscut că strategiile mnemotice se bazează foarte des pe imagini. Dacă nu ai o imagine (fizică sau mentală) cu care să asimilezi un concept sau o persoană, le uiți mai repede. Regimul comunist a recurs la deconstruirea istoriei/memoriei prin inversarea procesului mnemotic descris mai sus. Așadar, dacă nu ai imaginea lui Hans Moser în față, cu greu poți accesa informația leagtă de biografia sa.
Nu conta că fuseseși adversar sau colaborator al sistemului. Orice părăsire a comunismului era pedepsită în același fel. Alături de figura sa a dispărut și numele lui Hans Moser. Spre exemplu, în cartea „Handbal de la A la Z”, autorul Hristache Naum nu-l include pe Moser pe lista personalităților de la sfârșitul volumului, iar în text, în locul menționării sale, preferă expresia „și alții” [4]
Așadar, Hans Moser a fost trecut în uitare de regimul comunist, care se bucurase de serviciile acestuia. După 1989 biografia sa nu a mai fost reconstruită. Puzzle-ul avea piese lipsă sau greu de găsit. Dacă numele lui nu vă spune nimic, este poate și pentru că scoaterea din istorie, programată de regimul comunist, a dat rezultate. A învăluit în ceață potretul unuia dintre cei mai importanți handbaliști din secolul al XX-lea. Însă cenzura nu a schimbat în vreun fel performanțele sale, doar că a făcut mai greu accesibile anumite repere sportive sau emoții.
NOTE________________________
1 Interviul a fost publicat în numărul din ianuarie 2016.
2 George Orwell, 1984, Polirom, Iași, 2002. Cartea a fost publicată însă în 1949.
3 Dario Sacchi, Franca Agnoli și Elizabteh Loftus, „Changing History: Doctored Photographs Affect Memory for Past Public Events”, în Applied Cognitive Psychology, vol. 21, 2007, p. 1005–1022.
4 Hristache Naum, Handbal de la A la Z, București, Editura Sport-Turism, 1986.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Pentru mine nici vorba de asa ceva „Dacă numele lui nu vă spune nimic”.
    Trebuie ca la fel s-a intimplat si cu portarul Redl, ca parca si el ne-a „tradat” :P
    NB,
    dar nu doar inlaturarea figurilor neagreate din fotografii se practica, ci si aparitia tovarasului si a tovarasei in poze la diferite manifestatii cind „luptau” in ilegalitate.
    Cit despre ziaristul sportiv, Cristache Naum, sigur a fost o conditie ca Moses sa fie trecut la „si altii”.
    Ca o gluma: Contributors nu doar ca sterge indezirabili din fotografii, dar sterge tot si lasa foaia alba ;)

  2. sa ne bucuram ca in poza nu era undeva in mijloc. Cum ar fi retusat poza? ar fi pus pe cineva din alta poza? sau ar fi lasat grupul artistic cu un om lipsa si copacul in spate, ca o gura lovita sa taca ce a pierdut un dinte?

  3. Eu mi-l amintesc pe Ioan Moser, un fel de Messi al handbalului din vremea aia. Alaturi de ei ar trebui sa ii amintesc si pe ceilalti zei romani din Olimpul handbalului mondial, din vremea cand Franta sau Spania erau ridiculizate la propriu in Sala Floreasca, pana cand izbucneau in plans, in meciurile didactice pe care li le acorda Nationala Romaniei.
    Imi mai amintesc si de masina lui Moser, o ‘salupa’ decapotabila americana (Cadillac?), alb crem, pe care am admirat-o prin 1964, cred, pe Dorobanti, in fata la Perla. Nu sunt sigur daca Tiriac isi adusese deja Mustangul (sigur Fordul Mach 2 ii venise prin 1970).
    O tempora…

    • Mașina lui Moser era un Ford Fairlane 500. M-a luat făcând autostopul spre Constanța în iulie 1967 (era cu Mureșan și Cucu).

  4. Mai era o legenda urbana, referitoare la o poza din ziarul Scanteia… Se zice ca N. Ceausescu aparea cu palaria in mana intr-o poza cu un sef de stat strain ce avea palaria pe cap. La ziar, s-a luat decizia sa i se puna si lui Ceausescu o palarie pe cap, ca sa nu para mai prejos decat celalalt. Dar ar fi uitat sa o elimine din poza pe cea pe care o tinea in mana, iar in acea poza, „to’arsu'” a aparut in ziar ca avand doua palarii.

    De rasu-plansu!…

  5. Exista o tendinta sa incepem istoria cu anul 1917…M-as uita si mai departe in istorie. „Damnatio memoriae” era o practica intalnita in Roma antica, in Egiptul antic (vezi desenele sterse de pe peretii piramidelor), Grecia antica sau Israelitii. Poate ca este in natura umana sa caute razbunare chiar si dupa moarte.

  6. Ejov nu a fost sters din fotografie: a fost aruncat de Stalin peste parapet :P A doua fotografie e ” realitatea de dupa prima :D

  7. ei draga autorule; daca doar fotografiili ar fi retusate ! tzarishoara aia cu poporul ei mindru si ortodox cu greu ar mai fi ezistat azi fara spalarea pe creer si purificarea etnica

    • Ei, toti suntem spalati pe creier, nu-i nimeni scutit (cei ce se cred nespalati, nu-si dau seama, de fapt). Problema e ca nu cu acelasi tip de „detergent”.
      „pruficarea etnica”?1… Riiiich!… :)

      • aveti dreptate ; la cei cu mintea odihnita nici nu i nevoie de spalare; si e multi la romanica din astia, ca dora is de 2000 de ani aci si n or evoluat

  8. Dar nu numai pozele: Dan Nutu „eliminat” din Tanase Scatiul-varianta TV – secventele in care aparea era doar cu spatele sau pur si simplu stop cadru si dialog in desfasurare. Sau Septimiu Sever-„Radu Buzescu” – in Mihai Viteazul in secventa cu „dupa mine …” dupa emigrarea in Canada.

    • Sint mult mai multe exemplele; autorul a dat doar doua.
      Unii isi mai amintesc de cei „patru dascali ai omenirii”, care au ramas doar trei :P
      Stalin a fost scos si din mausoleu :D nu doar inlaturat din grupul „dascalilor”.

  9. Mda, nicaieri in lume ca in Romania!
    Si la bune si la rele!
    Sa imi traiesti Hansy inca 20 de ani sa faci suta si iliescu sa nu crape pana nu capata sentinta de puscarias!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Pompiliu Nicolae Constantin
Pompiliu Nicolae Constantinhttp://contributors
Istoric și jurnalist. Doctor în istorie (Universitatea din București) și în științe politice (Université Libre de Bruxelles), Pompiliu-Nicolae Constantin este cercetător asociat al CEREFREA – Universitatea din București, comentator TV la Dolce Sport și colaborator permanent al revistei Magazin Istoric. A urmat cursurile Școlii Doctorale Francofone în Științe Sociale și a susținut o teză de doctorat în limba franceză, Identité,altérité et sport dans la Roumanie communiste : la star minoritaire comme héros national. Proiectele sale de cercetare vizează istoria sportului și aspectele socio-politice ale sportului în Europa de Est, istoria orală și istoria minorităților etnice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro