vineri, martie 29, 2024

Răniţii şi familiile îndoliate din revoluţie protestează faţă de preconizata numire a lui Constantin Dudu Ionescu în funcţia de consilier prezidenţial

Asociaţia „17 Decembrie” din Timişoara a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie protestează, printr-o scrisoare adresată preşedintelui Klaus Iohannis, publicată inclusiv pe saitul asociaţiei , faţă de preconizata numire a lui Constantin Dudu Ionescu în funcţia de consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională ( stirea aici )
Constantin Dudu Ionescu a fost succesiv secretar de stat, ministru al apărării naţionale şi ministru de interne în guvernarea CDR, reprezentînd în guvern PNŢCD. După alegerile din 2000 la care PNŢCD a rămas în afara parlamentului, eşec la care Dudu Ionescu a contribuit direct prin funcţiile înalte ocupate pe linie de partid şi de stat, acesta a devenit activist al Partidului Umanist (nume schimbat apoi în Partidul Conservator) condus de Dan Voiculescu. Ulterior a trecut la PDL candidînd fără izbîndă la un loc în parlament la alegerile din 2008.
După cum se arată în scrisoarea asociaţiei „17 Decembrie”, iscălită de preşedinta Corina Untilă (împuşcată în 17 decembrie 1989 la podul Decebal din Timişoara), Dudu Ionescu a avut de-a lungul timpului o serie de atitudini care arată sfidare la adresa martirilor Timişoarei. Astfel, în octombrie 1997 dumnealui a participat, în comuna Spătaru, judeţul Buzău, la inaugurarea unui monument ridicat în cinstea generalului-criminal Ştefan Guşă, una din persoanele vinovate de reprimarea sîngeroasă a revoluţiei de la Timişoara. Totodată, în 1999, din funcţia de ministru, a făcut presiuni asupra justiţiei criticînd sentinţa (la acea vreme nedefinitivă) de condamnare a generalilor Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac pentru crimele din decembrie 1989. Deasemeni, a cerut o amnistie pentru faptele din decembrie 1989, iar precizarea care a făcut-o la acea vreme, că s-ar referi la fapte care sînt „în afara caracterului penal”, denotă fie intenţie de manipulare, fie incompetenţă, căci amnistiile se dau numai pentru fapte cu caracter penal.
Din aceste motive, asociaţia „17 Decembrie” Timişoara a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie îi cere preşedintelui Klaus Iohannis să nu-l numească pe Constantin Dudu Ionescu în nici un fel de funcţie în cadrul Administraţiei Prezidenţiale.
Consider poziţia asociaţiei „17 Decembrie” din Timişoara ca fiind total justificată. În anii ’90 am fost printre primii care au sesizat acţiunile lui Constantin Dudu Ionescu în folosul criminalilor din decembrie 1989 şi am cerut destituirea acestuia, în revista „22” din 18 noiembrie 1997. Am protestat împotriva atitudinii demnitarului ţărănist de la acea vreme şi într-o emisiune a TVR Timişoara: http://youtu.be/d7rSQtAYZWY

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. deci ptr locuitori ai Buzaului si ionescu dudu, generalul gusa stefan este erou !
    dvs stiu ca ati aparat un tradator ungur !?
    ceva nu se impaca ? cine este de partea baietilor buni ?
    totul a inceput in 1920 si continua pe noi culmi

    • Dacă ăia care au omorît români în decembrie 1989 sînt băieţii buni, eu sînt şi am fost întotdeauna de partea băieţilor răi.
      Generalul Guşă ar fi trebuit să dea socoteală nu numai pentru Timişoara, ci şi pentru aşa zisa „luptă cu teroriştii”, despre care există dovezi video că a coordonat-o.

      Colonelul Niculescu povesteşte cum primise ordinul să elibereze aeroportul Otopeni de terorişti: “Îmi răsunau în minte spusele generalului Guşă: « Aerogara este ocupată de terorişti care au ostatici ». Mă gîndeam: « Ce fac? Trag în aerogară cu tancurile, cu tunurile de 100 mm… Mor şi teroriştii, mor şi ostaticii, dar în primul rînd este în pericol aerogara ţării » (…) Pentru intimidare am ordonat: « Fooc! » de baraj cu tunurile de pe tanc în mişcare. Prima salvă, la 400 m de aerogară, a doua salvă, la 300 m de aerogară, şi ultima salvă, la 200 m de aerogară, pentru a intimida forţele care ocupau aerogara. Privind cu binoclul din blindat, din mers, către aerogară am observat indivizi îmbrăcaţi în costume negre şi mi-am spus în sinea mea: aceştia sînt teroriştii despre care vorbea generalul Guşă. Am avut surpriza să constatăm că nu era aşa. Tocmai voiam să ordon următoarea salvă de baraj la 100 m în faţa aerogării, cînd din stînga începe un foc puternic dintr-o pădurice. (…) Am ordonat să se tragă cîteva proiectile de 100 mm de pe tanc, în pădure. Au sărit copacii 60 de metri în aer şi în acel moment văd un colonel, un ofiţer de aviaţie alergînd pe cîmp. (…) Ofiţerul de aviaţie striga: « Nu trageţi! Nu trageţi! » (…) S-a prezentat în felul următor: « Tovarăşe căpitan, sînt comandorul Tenie. Nu mai trageţi! ». « Tovarăşe colonel, văd pe aerogară oameni îmbrăcaţi în negru. Sînt terorişti? » « Nu sînt terorişti », răspunde Tenie. « Sînt luptătorii de la unitatea specială de luptă antitero, forţă USLA, care apără împreună cu militarii aerogara! ». Am înlemnit. Şi m-am întrebat: oare de la cine avea domnul general Guşă informaţia că aerogara este ocupată de terorişti? Oare nu cumva prin această informaţie eram dirijat să fac o mare greşeală? Să ucid militari români şi militari din forţele USLA? Sau să produc avarii grave în aerogara ţării?”.

      De multe ori s-a vorbit că, în decembrie 1989, Armata a fost dezinformată de diversionişti neidentificaţi. Datorită declaraţiei colonelului Niculescu cunoaştem şi numele unuia din aceşti diversionişti: generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major al Armatei în decembrie 1989. Aşadar, nu CIA, nu KGB, nu forţe obscure au dezinformat Armata în timpul revoluţiei. Dezinformarea venea chiar de la conducerea Armatei.
      http://wp.me/pjejF-H3

      • Ungaria deschise se granita cu Austria ptr RDG isti si nemtii fugeau in valuri prin Ungaria
        era o dimineata de decembrie calda ptr acest anotimp.dupa raportul prin cele doua ateliere ce le aveam in subordine ma intorc in birou.surpriza ! un coleg ce trebuia sa fie inca in delegatie la Timisoara era la birou.Ce s a intimplat Hulpe ?si omul incepe sa mi povesteasca;pete de singe uscat pe trotuare,femei ce si urla deznadejdea:”mi ati omorit copilul!”,tanc ars,masina de pompieri rasturnata in Bega.Pe cind omul imi povestea, unul din colegi iese din birou.la putin timp intra vijelios directoarea centralei,tovarasa cosma;vizita ei la ora opt dimineata era ceva ciudat(cind venea uneori,o facea pe la amiaza):”-Hulpe n ai vazut nimic ! Auzi ? n ai vazut si n ai auzit nimic Hulpe ! m ai inteles ?” dupa care a iesit.pe la 11 parca am pornit televizorul,era unul in birou.Am urmarit oamenii muncii care scandau la capitalaceausescu ,romania!s a intrerupt ! atunci am intuit ca ceva se intimplase.am coborit jos la atelier.oamenii de acolo aveau un radio ce functiona dar nimeni nu era atent.era pe un alt post ,am incercat sa prind un bucuresti si apoi am renuntat si m am intors in birou.transmisiunea se reluase.un coleg m a avertizat sa fiu mai atent.Ptr ora doua s a programat o adunare a oamenilor muncii in toate intreprinderile din oras pe linie de partid; la ora schimbului sa poata aduna muncitorii de la ambele schimburi i au adunat intr o sala sa condamne huliganii din Timisoara.cind au iesit am felicitat o contabila ptr pozitia ferma si patriotica care a avurt o la adunare”-Domnu dusu,stiti ca am copii de crescut !”mi au ordonat nu m am oferit !” stiam ca asa era:comunistii mai mari ii impingeau pe cei mai mici in fata ca la o adica…
        dar astea sint povesti;patria noastra draga trebuie sa fie azi si mai unita

  2. La dezvelirea bustului lui Stefan Gusa/Guse a participat si (la acea vreme) Seful Marelui Stat Major, Constantin Degeratu. (Si) dinsul a fost consilier prezidential al Presedintiei Romaniei.

    • Cunosc acest lucru, domnule Klamm. În revista „22” din 18 noiembrie 1997 (revistă antiromânească şi trădătoare, conform lui Corneliu Vadim Tudor, a cărui păreri am impresia că sînt împărtăşite şi de domnul dusu) am cerut şi demisia lui Constantin Degeratu.
      Am reluat cererea demisiei lui Degeratu şi cu prilejul ordinului 522 pe care acesta îl dăduse, în calitate de şef al Marelui Stat Major, ordin prin care cerea ca prezenţa militarilor la anchetele procuraturii cu privire la decembrie 1989 să se facă doar cu aprobarea M.Ap.N.: http://wp.me/pjejF-TI

  3. Fara a dezgropa mortii, Dudu daca a cazut in Haznaua 3 e ca si cum fara sa se mai curete vrea sa intre in Palatul Cotroceni ,cu papion nou pe post de consilier iar daca KJ nu a ascultat societatea civila sa nu-l puna pe Mihalache in fruntea consilierilor sa speram ca de data aceasta nu va face la fel si n-o sa avem in fruntea tarii un Dudu doi si un „Constantinescu„ tot doi..

  4. Nu va faceti probleme! Dl. Presedinte isi va lua somn angajamentul ca va respecta dorinta Asociatiei 17 Decembrie si victimelor revolutiei, tot asa cum a procedat in cazul lui Manolache.
    Este deja un drum batatorit si merge pe el fara ezitare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Mioc
Marius Mioc
Scriitor. In decembrie 1989 a participat la revoluţie. Prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea de lîngă casa pastorului Laszlo Tokes. Arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989, eliberat în 22 decembrie. Mi s-a întocmit dosar penal ca urmare a participării la revoluţie (sînt 4 asemenea dosare penale aflate în evidenţa Parchetului Militar Timişoara ca urmare a revoluţiei din 1989). În 28 iunie 1990 dosarul penal primeşte rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a faptului că infracţiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste a fost eliminată din codul penal. Rezoluţia parchetului o găsiţi la http://wp.me/pjejF-3CV Volume publicate: - Falsificatorii istoriei, Editura Almanahul Banatului, 1994 - Falsificatorii istoriei (ediţie revăzută şi adăugită), Editura Marineasa, 1995 - Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost, Editura Brumar, 1997 - Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei, Editura Sedona, 1999 - Revoluţia fără mistere: Începutul revoluţiei române. Cazul Laszlo Tokes, Editura Almanahul Banatului, 2002 - The anticommunist Romanian Revolution of 1989, Editura Marineasa, 2002, reeditată 2002, 2004 şi la Editura Artpress 2007 - Libertatea şi politrucii, Editura Mirton, 2003 - Revoluţia din 1989 şi minciunile lui Marius Tucă, ziar – ediţie specială, 10 martie 2004 - Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989), Editura Artpress, 2004 - Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional. Mitul agenturilor străine. Mitul securităţii atotputernice, Editura Marineasa 2005. - Revoluţia din 1989, pe scurt, Editura Artpress, 2006 - La revolution roumaine de 1989, Editura Artpress, 2007 Coautor la următoarele cărţi: - O enigmă care împlineşte 7 ani, Fundaţia Academia Civică, Biblioteca Sighet, 1997 (capitolul “Măsluirea istoriei revoluţiei”). Coordonatorul cărţii – Romulus Rusan - Întrebări cu şi fără răspuns, Editura Mirton 2001 (capitolul “Politicienii şi revoluţia din 1989″). Coordonatorul cărţii – Iosif Costinaş - Revoluţia română din 1989. Istorie şi memorie, Editura Polirom, 2007. Coordonatorul cărţii – Bogdan Murgescu

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro