Home » Analize »Societate/Life » Citesti:

Refacerea din temelii a statului roman si a structurilor sale, pariul urmatorilor 10 ani (1)

Razvan Orasanu iulie 28, 2014 Analize, Societate/Life
25 comentarii 1,810 Vizualizari

Cei care vor discuta cu orice roman obisnuit, oprit pe strada din fuga sa, pret de mai mult de 5 minute vor ajunge la cel mai mare “rau” al Romaniei – statul insusi, sau mai precis functionarea sub orice critica, uneori cu mult sub limita de avarie a institutiilor care ar trebui sa il deserveasca si sa ii furnizeze servicii.

Premisele fundamentale in comunism si in democratie se pot explica in oglinda. Daca pentru un sistem comunist individul este pana la urma parte a unei mase (sau uneori parte a unei clase sociale – daca esti muncitor te promovam, daca esti urmasul regimului burghezo- mosieresc te dam afara din facultate), pentru democratie intreg sistemul se bazeaza pe dorintele libere, aspiratiile, dreptul de asociere al unui individ. Sistemul comunist opera asadar cu notiunea de “populatie”si  “popor”(ele mai supravietuiesc mai ales la politicienii formati inainte de 1989), in timp ce sistemul democratic ar trebui sa porneasca de la cetatean, cu drepturile , libertatile dar si obligatiile sale (mai ales cu privire la ultima parte nu ne-am lamurit in 25 de ani) , sau, si mai precis de la notiunea de “contribuabil”  – adica exact cel care plateste din buzunarul propriu pentru ca o armata de birocrati tafnosi cu comportamente de caporali care fac smotru cu racanii(vezi Mos Teaca)  sa il faca albie de porci, cand cere lamuriri cu privire la hatisul adminstrativ. Evident, a dicta pentru niste “mase”/ a pretinde ca stii ce sa faci pentru popor este fundamnental deobsebit de a reprezenta niste indivizi diferiti si a pune in functiune mecanisme democratice pentru a-i servi in mod real (noi nici pe asta nu o facem, politicianul  din nefericire inca se mai crede uneori vataf de judet, tartor pe tarlaua lui, care suduie,improasca invective, dicteaza, suna ministri, bate cu pumnul in masa, etc.) .

Radacina situatiei actuale o gasim inainte de 1989, iar structurile statale au trecut in mare parte intacte prin Revolutie. Statul comunist functiona intr-un mod hiper-centralizat, pentru a controla o tara europeana mediu, functiona cu un aparat urias administrativ-birocratic pentru ca se baza pe coercitie si nu pe persuasiune sau participare democratica, functiona prin impartirea in unitati teritoriale mai mici decat au fost ele inainte pentru a controla teritoriul mai bine cu structurile de partid si cele administrative. De asemenea, premisa de baza era ca partidul controleaza administratia si nu invers – exact cum se intampla pana in ziua de azi, pentru ca politizarea are origini vechi, atat de vechi incat au devenit parte din ADN- ul nostru politic. Sa observam doar ca aparatul represiv – constituit in mare parte din servicii de informatii dimensionate la un nivel care putea prelucra cele cateva milioane de dosare de informator nu permitea, atunci, infiltrarea sistemului politic (daca vroiai sa racolezi un membru de partid, mai ales unul de conducere,aveai nevoie de aprobare scrisa).

In plus fata de structura centralizata si premisa de baza de la care se pornea, aveam parte de un sistem unitar, centralizat, dirijist, care avea la baza celebrele planuri cincinale. Planurile se traduceau apoi la nivelul fiecarei unitati administrative/cooperatiste – cu alte cuvinte primeai lumina de la Bucuresti sau altfel spus, primeai instructii din capitala, de la secretariatul Partidului Comunist si de la  secretarii regionali, nu “faceai de capul tau”. Ne miram dupa 24 de ani, in lipsa de descentralizare si imputernicire a structurilor locale si a oamenilor obisnuiti asteapta mereu “instructiuni de la centru” – chiar si in caz de inundatii sau catastrofe…in continuare ne asteptam sa faca personal conducatorii turul zonelor inundate (bine, nu ne asteptam sa fie dusi in spate de jandarmi intr-o barca, dar asta e o alta problema). Aveai de asemenea, un sistem de propagandisti (Ion Iliescu este un exemplu) care aveau sarcina trasata de la partid sa mearga sa “vorbeasca cu masele”. Inca mai exista si azi bizoni politici care tot cu masele vorbesc….Cat despre planurile cincinale, le-am desfiintat fara a pune in locul lor nimic (cele 25 de strategii nationale/planuri nationale/ strategii sectoriale le echivalez, chiar asa, cu numic).

La pachet cu structurile statale intreg esafodajul acestui sistem este sustinut pana astazi de un sistem bugetar bazat pe un sistem contabil infiintat de francezi in anii ’60 , insa preluat cu ravna mare de romani si facut chiar mai stufos si putin comprehensibil decat originalul. Rezultatul, 25 de ani mai tarziu este faptul ca indiferent de guvernare avem un sistem contabil, bazat pe clasificatii bugetare, de parca realitatea unor proiecte ar putea fi impartita foarte simplu in cheltuieli materiale, cheltuieli de capital, cheltuieli de personal….Asa se ajunge, de pilda, ca sa ai intr-o clinica mare bucuresteana de cardiologie un aparat de 5 milioane de dolari (cheltuiala de capital), dar sa nu ai acele materiale consumabile care deservesti  acel aparat (cheltuieli din alt tip de clasificatie bugetara) si sa nu ai posibilitatea sa faci training specializat (pentru ca s-a gandit cineva sa iti inghete cheltuielile de personal  – subcapitolul de instruire si specializare). Asa se ajunge sa nu ai capacitatea structurala de a fi flexibil  si a analiza organigramele– iar cand tai cu 25% sa tai croitoreste, de sus pana jos, salariile bugetarilor.

Si sistemul clientelar este format in conlucrare cu sistemul statal. In vremea lui Nea Nicu, cei 100 de lei in plus la salariu ar fi trebuit sa potoleasca o populatie care era tinuta cu ratii, intr-un sistem politic opresiv. Si astazi, punga de malai si zahar si cozile la pui congelati sunt menite a tine sub control acea parte a populatiei care fie nu are constiinta democratica, fie nu isi valorizeaza un vot cu mai mult decat valoarea unor produse. Baza sistemului clientelar este de a cere de la “boier”/”baron”/primar/vataf sa iti dea si tie un oscior de la masa lui de imbuibati – prin definitie in cadrul acestei tranzactii cetateanul fiind cel umil si mic, care cere, iar “marinimosul” (care isi face plinul de 7 ori furand apoi din bani publici) este politicianul care da si imparte…Cand oamenii vor ajunge la constiinta cetateneasca – cea in care este nu doar indreptatit, dar obligat sa il ia de maneca pe ales, sa ii ceara socoteala ce a facut cu banii lui – se vor schimba multe, iar lucrurile astea se construiesc in timp….

De aceea, singura solutie valabila, singura solutie structurala care se va impune in urmatorii ani va fi de reforma profunda, reinventare (daca preferati termenul lui Bill Clinton/ Al Gore), restructurare (daca preferati exemplul Margaret Thatcher/ John Major). Tarile au facut-o de mult – Marea Britanie in anii ’80, Statele Unite in anii ’90, toate guvernele sunt alcatuite structural altfel decat erau. Pentru individ ai nevoie de servicii personalizate – ca nu mai vorbim de “populatia” si de “masele” care stau precum vitele ordonante in cozi, in fata unor functionari tafnosi. Pentru a gasi solutie la la structura centralizata, avem nevoie de o reimpartire administrativa in regiuni mai mari, care pot ajuta dezvoltarea economica si sunt capabile de serviciile publice cerute inclusiv de investitori. Pentru a conduce descentralizat, avem nevoie de empowerment (imputernicire suna foarte comunism, nu e o delegare de responsabilitate de la un stab mai mare la unul mai mic, este o forma de a starni pasiunea celor mai mici din schema administrativa de a avea initiativa). In loc de buget pe clasificatii bugetare, avem nevoie ca de aer de o bugetare pe proiecte si programe. Unde sunt solutiile la aceste probleme fundamentale in dezbaterea publica? Eu, unul, nu prea le vad nicaieri….Stimati cetateni ai Romaniei, daca nu mai vreti sa fiti parte din masa amorfa numita “populatie” (sau, vorba unuia, populime), vremea va veni curand sa reactionati.

Formulele sunt multiple. In Marea Britanie/ SUA este o banalitate sa poti interactiona online cu fiscul si majoritatea structurilor administrative, 24/7/365. In Polonia si Franta, activele de stat au continuat sa fie privatizate in plina criza. In mici orasele din SUA, poti da click online pentru a raporta o groapa in asfalt si ea este plombata in 48 de ore. In Romania, zilele trecute o functionara de la Posta (aproape de Piata Romana) s-a scuzat ca nu poate acepta plata prin card la Posta, “noi nu avem POS-uri, noi suntem inca in urma, domnule”. Regiunile nu s-au refacut – iar dezvoltarea tarii va avea de suferit pana nu se vor face. Romania incearca sa prospere in secolul XXI cu structure de secol XIX, uneori de secol XX – e ca si cum concurezi un supersonic cu avionul lui Aurel Vlaicu.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "25 comments" on this Article:

  1. Emil spune:

    Şi pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, PNL a fuzionat cu alde Blaga, Anastase, Pinalti & Comp.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Pinalti e la PMP, e cu Udrea. La “et company” puneti-i pe PNL-istii mai vechi sau mai noi….Johannis, Ludovic Orban, Quintus, etc.

  2. Petre Opris Petre Opriş spune:

    Răspunsurile celor care consideră statul român drept “cel mai mare rău al României” sunt ilogice din punct de vedere ştiinţific. Statul este o creaţie umană, are un scop bine definit pentru membrii societăţii şi, dacă aceştia nu-i cunosc mecanismele de funcţionare şi nu respectă regulile pe care oamenii (nu statul) le-au stabilit de comun acord, cetăţenii pot avea probleme mai mult sau mai puţin grave împreună cu statul pe care îl conduc.
    Un alt aspect al problemei este blamarea statului de către nişte oameni care obişnuiesc să învinovăţească pe alţii pentru propriile eşecuri personale în carieră, în familie şi în societate. Dacă statul nu funcţionează aşa cum doresc membrii comunităţii, aceştia trebuie să analizeze regulile de funcţionare ale statului, după care să le aplice întocmai. Dacă apar probleme în continuare, oamenii pot decide anumite modificări în stat. Reciproca nu este valabilă în acest caz deoarece statul este o creaţie umană, nu omul a fost creat de stat.
    Ipocrizia celor care blamează statul român este nemărginită şi se perpetuează atâta vreme cât nu sunt întrebaţi ce anume au făcut pentru ca statul să funcţioneze aşa cum a fost creat de membrii comunităţii din care fac parte.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Nu sunt de acord in totalitate cu ce spuneti. Cati dintre noi cunoastem, cu adevarat, regulile statului si le putem combate pe picior de egalitate, cum se intampla cu ONG-urile specializate in alte parti? De aici porneste o parte din problema.

      • Petre Opris Petre Opriş spune:

        Poate că ar trebui ca eu să scriu un articol pe această temă, dacă am timp. Aştept cu nerăbdare celelalte episoade ale dumneavoastră.
        Ceea ce mă deranjează când ajung în România este faptul că reproşurile se fac la adresa statului român. Cetăţenii evită (cu înverşunare, aş putea spune) să explice în mod coerent şi pe baza unor probe cine anume se face vinovat de o anumită faptă reprobabilă. Totul se reduce la bârfe, aluzii, şuşoteli la margine de şanţ. Când subiectul este bine documentat şi este difuzat de mass-media, apar propagandiştii partidelor, care încearcă precum în comunism să spună că albul este negru şi invers. Nu mă miră deloc faptul că în perioada 1990-1996 s-a blocat accesul la arhivele P.C.R., iar Emil Constantinescu s-a făcut că plouă – la fel cum a procedat Ion Iliescu. În aceste condiţii, statul român a devenit ţinta predilectă a reproşurilor, aşa cum Nicolae Ceauşescu era vinovat înainte de 1989 de toate greşelile oamenilor care locuiau în România. Atunci era vorba de binomul partid-stat. Astăzi, asistăm la o prelungire a sechelelor comuniste în societatea românească.

  3. Decebal spune:

    La primul paragraf, ar trebui adaugat ca sunt mari sanse ca cel oprit pe strada sa spuna ca “Basescu e de vina” pentru toate relele. :)

    La paragraful al doilea, n-am nimic de obiectat.

    “Planul cincinal” nu cred ca este un lucru rau, in sine. Orice afacere care se respecta are un plan de dezvoltare, adeseori pe mai mult de cinci ani. Important este ca acel plan sa fie conceput si aplicat de oameni competenti si responsabili.

    Paragrafele urmatoare nu fac decat sa re-afirme ceea ce vedem cu ochiul liber: dezastrul unui sistem supradimensionat, incompetent, corupt si sufocat de politic.

    “Stimati cetateni ai Romaniei, daca nu mai vreti sa fiti parte din masa amorfa numita “populatie” (sau, vorba unuia, populime), vremea va veni curand sa reactionati.” Cum sa reactioneze cetatenii? Pe vremea Impuscatului, era simplu: daca te hotarai sa iesi in strada, strigai “Jos Ceausescu!”, iar aceasta lozinca insuma toate dezideratele populatiei nemultumite. Si Ceausescu a cazut si ne-am dat seama ca nu (numai) el era problema. Astazi, ce sa strigam, in strada? “Jos Parlamentul!”, “Jos Guvernul!”, “Jos sindicatele!”, “Jos coruptia!”, “Jos patronii!”, “Jos bugetarii!”, “Jos parazitii!”, “Jos penalii!”?… Ce sa strigam?!…

    “Formula” castigatoare, in Romania, cred ca este Justitia. In timp, o Justitie independenta, profesionista, motivata, neinfiltrata politic poate reforma societatea romaneasca profund si din toate punctele de vedere. Daca toti cetatenii acestei tari vor intelege ca Justitia este cea care face dreptate si (cel mai important) ca, daca incalci legea, Justitia te arde, indiferent cine esti, atunci avem o sansa. O sansa ca cei care ies in fata, ca sa ne conduca, sa fie oameni inteligenti, integri, competenti si responsabili. Fiecare dintre noi trebuie sa sprijine, asa cum poate, Justitia si statul de drept. Prin vot, prin scris, prin cuvant, prin atitudine, prin reactii. Asa cum poate fiecare.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      “Istoria umanitatii este un progres in constiinta libertatii” . Cu cat oamenii isi constientizeaza libertatea, in raport cu statul, cu atat vor actiona mai tenace. Problema se pune pe dos – ce ar putea face un stat de 1 million de birocrati, daca din cei 20 de milioane de cetateni macar doua milioane ar pune presiune sistematica pe el?

      • Decebal spune:

        Ne putem entuziasma de vorbe frumoase si putem teoretiza oricat. Dar practica ne omoara. De ce sunt asa iubiti “baronii”, de catre politicieni? Fiindca aduc voturi. Nu conteaza ale cui si prin ce mijloace, cata vreme sunt numeroase. Ei “livreaza” ceva concret.
        E usor de spus “reactionati!”. E usor de spus “puneti presiune pe birocrati!”. E mai greu sa coagulezi, sa indrumi, sa origanizezi mase. Cam cum credeti, la modul concret, ca ar putea “pune presiune”, pe birocrati, doua milioane de cetateni? Concret, practic, efectiv, cum i-ati mobiliza?
        E inaltator sa emiti si sa publici idei despre “libertate in raport cu statul”, sa analizezi, sa diseminezi o viziune personala pe care o poti sustine cu citate si argumente. Dar nu e suficient.
        Cu fiecare dosar de demnitar sau de functionar public ce ajunge in instanta, eu simt ca facem un pas inainte. Concret, tangibil. Tacuti si discreti, sunt oameni care lucreaza si lupta pentru fiecare pas inainte. Acesti oameni tacuti si discreti pot reforma, profund, Romania. Ei au tot respectul meu. Si sprijinul meu, oricat de insignifiant ar fi acesta.

    • gobru spune:

      O sa imi paremite sa dau o sugestie cum se reactioneaza in democratie (recunosc sint mult mai bun in teorie decat inpractica – si regret asta) :
      1. cea mai simpla metoda : votul .Are efect periodic ( o data la 4 sau la 5 ani).Presupune un efort minim( documentare prealabila,discernamant in folosirea lui).In curand se va ivi acea fereastra de oportunitate cand va putea fi folosit.
      2. “munca de convingere”. Daca credeti intr-o idee ,de genul “este mai bine sa asa ,decat altfel” convingeti-va apropiatii,prietenii sa ia si ei atitudine.Evident cea mai simpla metoda este cea de la punctul 1.
      3. pichetati,faceti plangeri ,in general bateti-va pentru ceea ce credeti.Pentru asta va trebui sa sacrificati timp,nervi ,energie si timp:-) poate si bani,de la caz la caz.evident in doi e mai usor decat de unul singur.In trei e mai usor decat in doi s.a.m.d .

      Sint perfect de acord ca justitia e cea ce va da startul in schimbarile de care e nevoie pentru a progresa .e lucru stiut,cercetat ,studiat.Dar justitia va trebui sprijinita,Si in justitie sint oameni care au iesit din zona de confort si au fost pusi sub presiune.Sa speram ca rezista.Oricum ar trebui sa le aratam ca sintem alaturi de ei.

      P.S.: e uimitor cat de multa lume se plange ca nu se poate face nimic,dra nu incearca nimic.In schimba am constat deseori tot felul de “miscari populare” pentru sprijinirea nu stiu carui club de fotbal ; in schimb pentru sprijinirea unor idei sau oameni de incredere ,foarte rar ( practic deloc).

      • Andreea spune:

        Sunt de acord cu solutiile dvs! Eu le folosesc pe toate, dar pana acum am avut ceva rezultate doar cu administratia locala (chestiuni marunte, care au necesitat 4 petitii, s-au rezolvat pana la urma. Altele nu).
        Cel mai dezamagitor este cand incerc sa ii conving pe altii (prieteni, familie) sa faca ceva in legatura cu problemele de care se plang, dar nu reusesc niciodata. Pur si simplu, oamenii prefera sa se planga si atat.

  4. Bogdan spune:

    Pariul meu: ain’t gonna happen… nu e cu cine, daca nu e – de unde?? e trist ca dupa 25 de ani se fac iarasi pariuri pe aceleasi teme ras-dezbatute si ras-intoarse pe toate fetele… Ar fi incredibil si extraordinar sa se intample ceva, dar daca te uti in urma – viitorul e cenusiu… Tinerii nu au loc si perspective, cu cine sa se faca revolutia? Tinerii norocosi au bani multi si alte probleme, pentru ei reforma statului este o notiune din alta dimensiune. Deci – nu e cu cine…

    @Petre Opris: Statul o fi o creatie umana, dar o fi fost impusa de jos in sus, sau de sus in jos?

  5. dusu spune:

    de la statul ´´mindru ca sint rumin´´ pina la statul ´´contribuabil´´ romanica mai are multe daca nu cumva se va intimpla altceva.
    descurcareala s a invatzat mai repede(ce sa i faci,supravietzuirea!),da inca ungurii nu shtiu sa joace bine calusharii.
    aia cu´´Un alt aspect al problemei este blamarea statului de către nişte oameni care obişnuiesc să învinovăţească pe alţii pentru propriile eşecuri personale în carieră, în familie şi în societate. Dacă statul nu funcţionează aşa cum doresc membrii comunităţii, aceştia trebuie să analizeze regulile de funcţionare ale statului, după care să le aplice întocmai´´al unui contributor, mi a placut;parca i din Munca de Partid,ha ha

  6. Sergiu Simion spune:

    Nostalgia megamasinii sociale de altadata

    Motto

    „ In lumea asta maare ,
    Fiecaare are, pe cinevaa…”
    Slagar contemporan

    Nu sunt aproape de loc de acord cu opiniile domnului Opris si o sa spun si de ce. Daca, in general, toti cetatenii sunt de acord ca existenta statului este absolut necesara si ca regulile lui trebuie respectate, totusi trebuie neaparat sa mentionam ca nu orice stat este „bun”sau democratic ( au existat existat si exista inca state democratice , dar si state nedemocratice „state captive”, state in care a exista „terorism de stat”,etc. ) si de aceea cetatenii au tot dreptul ( este vorba de dreptul la opinie ) sa-si puna intrebari despre caracterul statului in care traiesc si despre regulile lui.
    Mai mult , din punct de vedere stiintific , logic, si social , statul comunist si statul fascist de exemplu au fost tot „creatii umane” ceea ce nu le-a oprit sa extermine tot „stiintific” milioane de oameni !
    Definitia data in context : „statul este o creatie umana ,are un scop bine definit pentru membrii societatii si, daca acestia nu-i cunosc mecanismele de functionare si nu respecta regulile pe care oamenii nu statul le-au stabilit de acord , cetatenii pot avea probleme mai mult sau mai putin grave impreuna cu statul pe care il conduc.” , are doua presupuneri care nu sunt intodeauna adevarate. Prima este aceea ca cetatenii pot cunoaste intotdeauna regulile statului si au acces la acestea, iar aici orice cetatean ar putea da n exemple de institutii si functionari care refuza sa raspunda la simple intrebari, cereri sau solicitari oficiale ca sa nu mai spunem de alte abuzuri ale statului si structurilor lui. A doua se refera la faptul ca regulile ar fi stabilite de stat si cetateni „de comun acord” si aici din nou orice cetatean poate da n exemplu de hotarari ale statului de care , in mod obiectiv sau nu, nu are sau nu a avut habar, pentru ca nu a avut cum sa le afle .
    A ramas celebru in presa anilor `90 cazul unei hotarari/ act normativ , care a fost publicat in Monitorul Oficial doar pentru o zi ( doar atat cat sa fie aplicat/a !) iar a doua zi a disparut.
    Un alt caz celebru este al unei sintagme publicata in Constitutia anilor `90 si care suna cam asa : „ averea dobandita se presupune a fi licita” care acorda prezumtia de nevinovatie ( suna democratic, nu ?) posesorului , dar nu si asupra obiectului posedat, cu alte cuvinte legaliza in mod democratic …furtul. Sa intelegem ca si in acest caz regulile au fost stabilite de stat “de comun acord”cu cetatenii ? :) )
    Pe de alta parte, aveti o opinii foarte interesante asupra „blamarii statului”si respectiv asupra raporturilor dintre cetateni si stat si indreptand artileria grea asupra tuturor asupra celor care indraznesc sa critice statul inclusiv asupra autorului articolului comentat :

    „Un alt aspect al problemei este blamarea statului de către nişte oameni care obişnuiesc să învinovăţească pe alţii pentru propriile eşecuri personale în carieră, în familie şi în societate”.
    „ Ipocrizia celor care blamează statul român este nemărginită şi se perpetuează atâta vreme cât nu sunt întrebaţi ce anume au făcut pentru ca statul să funcţioneze aşa cum a fost creat de membrii comunităţii din care fac parte.”

    Aceasta „blamare a statului” ( oare de ce ar fi cineva interesat sa blameze statul ??!!) arunca in aceeasi oala procesomanii ( se stie ca salile tribunalelor nu duc lipsa de persoane care pot reclama orice, din orice, si pe oricine, dar despre cauzele sociale care au generat aceste comportamente semnificative din punct de vedere statistic nu se discuta oficial) cu cetatenii care au fost cu adevarat victime ale statului si structurilor lui , cu alte cuvinte trece sub tacere abuzurile statului existente inainte de 1990, dar si dupa*) .
    Altfel spus, aceste opinii amintesc, din pacate , de un vechi si nedemocratic cult al statului sacrosanct si al structurilor lui ( „statul nu greseste !” , deci cetateanul nu are voie si nu are dreptul sa critice statul ”) si aflat deasupra cetateanului , cult existent in Facultatea de Drept si in structurile militare de altadata.

    N.B. Formularea domnului Orasanu a fost una fara echivoc :

    „…cel mai mare “rau” al Romaniei – statul insusi, sau mai precis functionarea sub orice critica, uneori cu mult sub limita de avarie a institutiilor care ar trebui sa il deserveasca si sa ii furnizeze servicii.”

    Este vorba de functionarea „sub orice critica , uneori sub limita de avarie a institutiilor care ar trebui sa-l deserveasca si sa ii furnizeze servicii”, deci de statul insusi in forma in care exista si acum , nu despre „statul in general” caruia nimeni nu-i contesta necesitatea si utilitatea.

    *) Cred ca domnul Opris cunoaste desigur ca cel mai respectat om politic roman de dupa 1990 – Corneliu Coposu – a fost urmarit ( degeaba ! ) de catre 100 de ofiteri de Securitate ( ai statului, nu ai nostri ) sau ca , mai aproape de noi , procurorului Alexandru Lele i s-au inventat gratuit 46 de cauze penale ( tot de catre functionari ai statului, desigur ) , deci aceste fapte relatate de presa noastra ar tine cumva si ele tot de „blamarea statului roman” ?:))

    • Petre Opris Petre Opriş spune:

      Comentariul dumneavoastră este foarte lung, aşa că voi încerca să răspund pe bucăţele:
      1. Un simplu comentariu personal (al meu, în cazul de faţă) nu poate rezolva situaţia menţionată de domnul Răzvan Orăşanu. Poate că ar trebui să scriu un articol în acest sens, pentru a explica punctul meu de vedere.
      2. De acord cu “bemolii” dumnevoastră: nu orice stat este “bun” sau “democratic”, iar cele două presupuneri din comentariul meu nu sunt întotdeauna adevărate.
      3. Ceea ce m-a surprins în străinătate a fost faptul că statele pe care le-am vizitat nu sunt blamate de proprii cetăţeni în modul cum se procedează în România. De la Bucureşti până la cea mai mică localitate din ţară, blamarea statului român a devenit din păcate un adevărat sport naţional. Sunt surprins de modul cum informaţiile difuzate în România sunt împănate cu o culpă a statului care, de fapt, ar trebui asumată de conducătorii instituţiilor, nu de structura statală în sine.
      4. La un moment dat v-aţi referit la “cazul unei hotarari/ act normativ , care a fost publicat in Monitorul Oficial doar pentru o zi”. Presupun că vă referiţi la dezincriminarea bancrutei frauduloase de către ministrul Valeriu Stoica (în vara anului 1997, parcă). A fost oribil!
      5. În opinia mea, Corneliu Coposu nu a fost urmărit degeaba de ofiţerii de Securitate. Corneliu Coposu a fost un pericol permanent pentru regimul comunist de la Bucureşti chiar şi pentru simplul fapt că supravieţuise ororilor de detenţie şi era capabil să pună întrebări despre legitimitatea comuniştilor aflaţi la putere şi despre modul cum aceştia aplicau legislaţia existentă la un moment dat. Un cetăţean care îndrăzneşte să pună întrebări factorilor politici de decizie poate fi considerat un pericol pentru orice regim politic totalitar.

      • Sergiu Simion spune:

        Raspunsul dvs este unul foarte interesant , dar reia din nou tema „ blamarii” statului ( pe care din nou nu o definiti ) si pornind de la „structura statala” ( sacrosanta si eterna-n.n.) , face din nou face o distinctie intre intre culpa statului si culpa institutiilor care il compun , mai exact a conducatorilor institutiilor care il compun.
        Cu alte cuvinte, statul ( exact ca partidul altadata !) „nu greseste niciodata”, gresesc numai institutiile care il compun , respectiv conducatorii lor. Daca ar fi asa , atunci la CEDO ar fi chemati in judecata conducatorii institutiilor si functionarii statului roman , condamnati, si obligati sa plateasca daune, dar nimeni nu a auzit de asa ceva.
        Acolo a fost chemat in judecata statul roman actual ( nu cel abstract, etern,ideal ci cel real ) a carui culpa , prin institutiile si functionarii sai este una majora , dovada fiind avalansa de procese de la CEDO intentate statului roman incepand cu incalcarea dreptului la viata (http://www.ziare.com/articole/romania+condamnare+cedo
        ) si terminand cu incalcarea dreptului de proprietate, si pierdute de catre acesta, (http://www.ziare.com/articole/romania+condamnari+cedo), bilantul verdictelor de la Strasbourg ( CEDO) si al despagubirilor platite de catre statul roman, mai exact de catre …cetatenii romani onesti ( si nu de catre conducatorii institutiilor sau functionarii statului roman aflati in culpa !) fiind unul dezastruos (http://www.ziare.com/articole/romania+condamnari+cedo).
        Cum problema refacerii statului roman si a structurilor sale este una captivanta pentru toti indiferent de viziunile noastre, astept continuarea articolului domnului Orasanu dar si articolul dvs pe aceasta tema.

        N.B. In ceea ce priveste urmarirea lui Corneliu Coposu de catre 100 de ofiteri de Securitate, teza dvs arata ca toti acestia si-au facut pe deplin datoria , adica exact ceea ce sustin si ei .
        Pe de alta parte, cazul Corneliu Coposu ( si nu numai!) , arata mentalitatea paranoica a unui regim care dorind sa controleze inclusiv gandirea oamenilor, inventeaza mereu pericole la adresa „ordinii de stat si de drept” si isi plateste sfidator slujbasii ca sa urmareasca si sa haituiasca cetatenii inofensivi ( subliniez) pe care-i defineste ab initio „drept pericole la adresa statului”.

        • Petre Opris Petre Opriş spune:

          Dacă renunţăm la cuvântul “stat” şi îl îlocuim cu “crocodil”, situaţia generală nu se schimbă. Cine înfiinţează instituţiile statului: “crocodilul” sau oamenii? Statul nu există dacă oamenii consideră că este mai bine fără stat şi acţionează în comun în acest sens. “Crocodilul” nu se perpetuează per se.
          Dialogul cu dumneavoastră este incitant şi generează şi alte întrebări. De exemplu, dacă statul român a fost condamnat la diferite instanţe juridice internaţionale (nu contest verdictul), de ce liderii instituţiilor statului român nu au recuperat sumele de bani de la persoanele vinovate de încălcarea drepturilor omului ş.a.m.d.? În plus, nu cumva instanţele internaţionale se adresează statului deoarece jurisdicţia lor este limitată în dreptul internaţional la acest nivel? Parcă Nicolae Ceauşescu avea marota “neamestecului în drepturile interne şi respectarea suveranităţii ţării”, nu-i aşa? Instanţele internaţionale acţionează în consecinţă: cheamă în judecată statul român, nu instituţiile sale.
          Despre ultimul subiect, mă faceţi să cred că vă plac foarte mult răstălmăcirile. Corneliu Coposu trebuia urmărit deoarece a fost un pericol pentru regimul politic din România, nu un pericol pentru statul român. Corneliu Coposu nu a încercat să distrugă statul român, ci a dorit să schimbe regimul politic din România. Asta este diferenţa pe care, se pare, nu doriţi să o sesizaţi. Statul este diferit de regimul politic (nazist, comunist etc.). Despre Corneliu Coposu se poate scrie foarte mult deoarece a crezut într-un ideal şi foarte bine a făcut.

          N.B. Am mai văzut răstălmăciri în comentariile dumneavoastră adresate domnului Vladimir Tismăneanu. Suciţi sensul cuvintelor pentru un scop pe care nu îl înţeleg. Trebuie oare să scriu comentarii care depăşesc foarte mult însăşi dimensiunea articolului de la care am pornit? Mă scuzaţi, nu am timp pentru plăcerile dumneavoastră. Pot menţiona doar faptul că ofiţerii de Securitate au primit o retribuţie pentru munca prestată (bună, rea, plăcută, oribilă sau sadică – spuneţi cum doriţi) şi au fost avansaţi la termen, înainte de termen sau la excepţional deoarece acestea sunt regulile militare. Oamenii respectivi şi-au făcut datoria fără a întreba pe şefii lor dacă datoria respectivă înseamnă şi mutilarea conştiinţelor celor urmăriţi sau, mai rău, maltratarea fizică a acestora. Din păcate, sugeraţi în mod pervers că iau apărarea Securităţii şi neglijaţi faptul că membrii Securităţii care au supravieţuit până astăzi procedează la fel ca dumneavoastră atunci când sunt întrebaţi dacă le pare rău de faptul că s-au comportat execrabil faţă de deţinuţii politici în timpul carierei lor: evită răspunsurile directe şi la obiect. Dacă aveţi un dinte împotriva ofiţerilor (în general) şi a membrilor Securităţii (în special), de ce nu spuneţi direct cu ce anume au greşit aceştia faţă de dumneavoastră? Nu acesta este subiectul articolului de mai sus, dar vă puteţi exprima frustrările dacă acestea nu vă lasă să dormiţi.

          • Sergiu Simion spune:

            Regret intarziarea raspunsului , dar mai am si alte lucruri mult mai importante de facut decat sa discut zilnic pe un forum probleme care sunt de domeniul evidentei si sa intru in polemici care degenereaza . Pe de alta parte, desi initial am vrut sa opresc dialogul , m-am gandit ca in realitate este vorba despre exprimarea libera ( sau nu ) a opiniilor in spatiul public si ca cititorii care au urmarit aceasta discutie atipica sunt probabil curiosi sa afle ce se ascunde in realitate sub persoanele cu comportamentul dvs , respectiv al meu, si este pacat sa nu le dam aceasta ocazie ca sa se convinga singuri si in fiecare caz si sa-si formeze propria opinie despre acest gen de dialog atipic.

            In esenta, maniera dvs de a dialoga in spatiul public nu respecta regulile polemicii civilizate formulate in Europa inca din 1890 (http://www.generatiaeuropeana.ro/) , respectiv a glisat de la argumentele la tema sau temele in discutie la „argumentum ad hominem” atribuind interlocutorului in mod gratuit un torent ( subliniez) de opinii si atitudini pe care acesta nu le-a manifestat : „ma faceti sa cred ca va plac mult rastalmacirile” (?!) , „am mai vazut rastalmaciri in comentariile dvs adresate domnului Tismaneanu” (unde ?! – este opinia dvs, cu domnul Tismaneanu am avut dialoguri captivante chiar si atunci cand am avut opinii divergente poate si poate pentru ca in mod cu totul intamplator am facut sectii ale aceleiasi facultati si in perioade relativ apropiate ) ; „suciti sensul cuvintelor pentru un scop pe care nu il inteleg ” (?!); „sugerati in mod pervers ca iau apararea Securitatii…”(?!) . In final ajungeti pana la alegatii ridicole pentru un autor Contributors.ro ( sub aceasta sigla defilati printre comentatori, desi nu figurati in lista de autori a platformei cu nici un articol ) : „ …neglijati faptul ca membrii Securitatii care au supravietuit pana astazi procedeaza la fel ca dvs atunci cand sunt intrebati daca le pare rau de faptul ca s-au comportat execrabil fata de detinutii politici in timpul carierei lor : evita raspunsurile directe si la obiect ” ; „Dacă aveţi un dinte împotriva ofiţerilor (în general) şi a membrilor Securităţii (în special), de ce nu spuneţi direct cu ce anume au greşit aceştia faţă de dumneavoastră? Nu acesta este subiectul articolului de mai sus, dar vă puteţi exprima frustrările dacă acestea nu vă lasă să dormiţi.”) .

            In primul rand , raspunsul dvs se rezuma doar la un torent gratuit de insinuari,atribuiri si etichetari ( aveti cumva un drept ocult in acest sens ? ) care mizeaza pe un efect care odata era garantat : daca cel in cauza se apara cumva de acest torent si incearca sa-l respinga , atunci impresia reflexa care ramanea cititorului ar fi fost ceva de genul „ daca se apara atat de tare, se dezvinovateste, deci sigur este ceva adevarat in ceea ce a spus initiatorul atacului”. Procedeul folosit in acest caz aminteste de o strategie foarte cunoscuta in mediile democratice occidentale inca din anii `80 , dar ocultata la noi in societate si in prezent tocmai pentru ca este folosita din plin ( sublinez ) in pseudo-dialogurile existente in spatiul nostru public si in confruntarile din mass-media unde atacul la persoana a devenit aproape o norma sociala tacita :

            „ este vorba de a stinge din sufletul inamicului nu numai dispoziţia sa războinică, dar până şi dorinţa lui de a argumenta în propria apărare, simplul lui impuls de a spune câteva cuvințele timide împotriva agresorului.
            Modalitatea de realizare a acestui obiectiv este laborioasă şi costisitoare, dar simplă în esenţă: este vorba de ataca onoarea nefericitului din atâtea părți, prin atât de multe mijloace de comunicare diferite şi cu o astfel de varietate de acuzații contradictorii, de multe ori intenţionat absurde şi ridicole, încât el, simţind lipsa de viabilitate a unei dezbateri curate, să ajungă să prefere retragerea în tăcere.”
            (http://inliniedreapta.net/dereferinta/spirala-tacerii-si-banalizarea-crimei-olavo-de-carvalho/)

            Cu regretul ca trebuie sa o spun , aceasta maniera non-europeana de abordare a dialogului in spatiul public nu este deloc originala , ea se incadreaza intr-un tipar mult mai general aplicat in comunicarea publica de la noi si sintetizat aici : http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html
            ) . Acest tipar aminteste de strategiile vetuste pe care multi le credeam disparute , strategii care altadata se invatau pe la Stefan Gheorghiu, Baneasa ,etc. deoarece intrau la rubrica „ reducerea la tacere a vocii dusmanului de clasa” respectiv a opiniilor lui prin mijloace „soft” ( insinuari, atribuiri, etichetari, acuze gratuite,denigrari, dezinformari,etc. ) .
            Din acest punct de vedere, comunicarea din spatiul public romanesc , prin violenta verbala si atacul la persoana practicate exact de cei care ar trebui sa fie modele sociale si scaderea generala a standardelor , seamana de multe ori cu ceea ce marele nostru Creanga remarcase la mâţele cu care se juca in copilarie : cand nu pot ataca, …”stuchesc” , ori acesta este indiciul cel mai sigur al lipsei de consistenta a argumentelor.

            In cazul de fata este vorba de un dialog in spatiul public si despre probleme care intereseaza cetatenii, deci nu despre persoana dvs sau a mea, iar din raspunsul dvs final lipsesc tocmai argumentele si mai mult decat atat, pur si simplu inventati persecutii ( deci, din ce palarie ati scos „ daca aveti un dinte impotriva ofiterilor in general,etc…” ??!! : )) .
            Cu totul intamplator in context , am o formatie de psiholog si tocmai de aceea nu imi permit sa vorbesc intr-o forma sau alta despre persoana particulara a interlocutorului pe care il respect intotdeauna pentru ca este prima regula a unui dialog civilizat ,dar altii cred ca au acest drept.

            In al doilea rand , in spatiul public practicati intr-o forma sau alta atacul la persoana care va descalifica discursul. Este adevarat, nu sunteti singurul , este vorba de o molima care se extinde foarte rapid si ca orice actiune existenta in spatiul social serveste unor scopuri clare, marturisite sau nu .
            Ca sa lamurim lucrurile , eu nu pot sa sugerez nimic „ in mod pervers” in propozitiile scrise chiar de mana dvs , pentru ca o spuneti singur la un subiect sensibil probabil pentru dvs , dar aceasta sensibilitate o atribuiti interlocutorului . Dupa opiniile dvs , se pare ca nu faceti nici o distinctie clara intre armata si Securitate sau invers ( termenul corect ar fi de „comasare prin absorbtie” ) exact dupa principiul invocat de angajatii Securitatii care spuneau ca ei au indeplinit „doar ordinele din fisa postului” ( dar asta fac si militarii , nu ?!) si deveniti avocatul lor din oficiu raspunzand la intrebari pe care vi le-ati pus singur :

            „Pot menţiona doar faptul că ofiţerii de Securitate au primit o retribuţie pentru munca prestată (bună, rea, plăcută, oribilă sau sadică – spuneţi cum doriţi) ( interesanta precizare ! – s.n.) şi au fost avansaţi la termen, înainte de termen sau la excepţional deoarece acestea sunt regulile militare” . Am facut si eu armata, dar nu cred ca a auzit cineva vreodata de reguli militare de avansare pentru …abuzuri impotriva cetatenilor !
            Mai mult, din opiniile dvs rezulta o posibila indiferenta la componenta amorala a actiunii unor lucratori pe care insistati sa-i considerati doar militari : „Oamenii respectivi şi-au făcut datoria ( s.n.) fără a întreba pe şefii lor ( s.n.) dacă datoria respectivă înseamnă şi mutilarea conştiinţelor celor urmăriţi sau, mai rău, maltratarea fizică a acestora (s.n.). ”

            In al treilea rand , apropo de confuzia pe care o atribuiti celorlalti, statul nu este ceva abstract , atemporal si independent de regimul politic pentru ca nu poate fi desprins de acesta ele fiind strans legate. Statul comunist este total diferit de statul democratic occidental , nu a existat vreodata un regim comunist dar cu un stat …democratic si nici vreun stat democratic dar cu un regim …comunist, dar cine stie, poate ne dati dvs exemple din istorie in acest sens.
            Mai mult decat atat, comunistii nu faceau vreo distinctie intre „uneltirile dusmanoase ” impotriva statului si/sau regimului strategia fiind una foarte bine gandita. Din acest motiv Corneliu Coposu a fost urmarit exact pentru lucruri pe care nu le-a facut . A fost tinut in inchisoare 9 ani fara sa fi fost adus in fata instantei ca sa stie si pentru ce, probabil in virtutea principiului „trebuia urmarit”enuntat de dvs si de altii , si aici e punctul in care nu reusim sa avem aceeasi interpretare a faptului social :

            „În virtutea activităţii politice şi a funcţiilor deţinute, a fost arestat după „Înscenarea de la Tămădău”, din 14 iulie 1947. Trei ani mai târziu a fost arestată şi soţia sa, Arlette, şi condamnată la 14 ani de închisoare.
            După ce a petrecut 9 ani în temniţă fără a fi adus în faţa instanţei, Corneliu Coposu a fost judecat în 1955 de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi condamnat la 15 ani de închisoare pentru “activitate intensă contra clasei muncitoare” ( s.n.). Ulterior, a fost deţinut în penitenciarele şi coloniile de muncă de la Văcăreşti, Rahova, Jilava, Bragadiru, Piteşti, Malmaison, Craiova, Aiud, Sighetul Marmaţiei, Popeşti-Leordeni, Poarta Albă, Capul Midia, Gherla. Ultimii 8 ani de detenţie i-a executat în regim sever de izolare la Râmnicu Sărat, această perioadă punându-şi în mod ireversibil pecetea asupra stării sale de sănătate.
            În arhive au mai fost găsite câteva file din dosarul de penitenciar al lui Corneliu Coposu. O notă informativă a Securităţii reţinea că seniorul Coposu a fost condamnat la 15 ani de puşcărie pentru activităţi duşmănoase la adresa statului comunist ( s.n.) . „După desfiinţarea PNŢ-ului, a continuat activitatea sa duşmănoasă împotriva regimului, împreună cu mai mulţi membri ai T.U.N.T., redactând şi multiplicând manifeste cu conţinut contrarevoluţionar ( s.n.)”, se arată în nota Securităţii.” (http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3931/11176659/10/d2vol4f77.jpg?height=892&width=600)
            Sursa : http://tortionari.gandul.info/reportaj/lista-tortionarilor-care-traiesc-dosarele-de-penitenciar-ale-lui-ion-mihalache-corneliu-coposu-si-ion-diaconescu-duc-la-tortionarul-visinescu-11176659

            In alta ordine de idei, desi afirmati ca ati urmarit dialogurile mele cu domnul Tismaneanu unde ati vazut (numai) „rastalmaciri” din partea mea ( rezulta ca dupa opinia dvs si a celor ca dvs , a avea o alta opinie , chiar cu argumente, inseamna „a rastalmaci”,etc ) , ati omis punctul esential in care suntem de acord nu numai domnul Tismaneanu si eu ci si o mare parte a societatii romanesti ( mai putin dvs care , prin opiniile exprimate public , considerati se pare ca lucratorii Securitatii au fost „doar militari” si aici, jigniti Armata care , din ce se stie pana cum cel putin , nu a avut niciodata in fisa postului militarilor ei urmarirea, haituirea , torturarea si uciderea cetatenilor romani pasnici ) si anume rolul jucat de Securitate in viata acestei tari (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/scutul-si-sabia-sistemului-criminal-despre-securitate-si-despre-claritatea-morala/ .
            Acest rol a fost definit intr-un document oficial al statului roman ( puteti sa-l acuzati si pe acesta de frustrari :) ) ) unde exista un capitol intitulat :
            Securitatea – instrument al terorismului de stat ( indreptat impotriva semenilor –s.n. ) (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.) 175, p.171-175.).

            Daca tot am ajuns la acest impas al comunicarii in spatiul public , va sunt dator cu o explicatie si dvs , si cititorilor care ne urmaresc . Fara nici o nuanta peiorativa , nu ma intereseaza persoana dvs pe care o respect cum respect orice alta persoana, dar atat.
            La randul meu , sunt doar un cetatean si un cititor pe care il intereseaza ideile, nu persoanele , si atat. Respect intotdeauna interlocutorul si pretind acelasi lucru , iar prin formatia mea si convingerile personale nu practic niciodata „argumentum ad hominem” respectiv atacul la persoana , dar nu raman pasiv atunci cand regulile polemicii civilizate sunt incalcate.
            Ca orice cetatean , am dreptul sa-mi exprim civilizat opiniile despre societatea si lumea in care traim indiferent de „crocodilul/crocodilii” ( discutam depre stat, nu ? ) pe care-i vedeti dvs in ele si indiferent daca cei cu mentalitatea si comportamentul dvs sunt sau nu de acord cu ele , sau daca au convingerea ca detin monopulul exprimarii asupra unor subiecte de interes general si ca ii pot eticheta pe ceilalti „dupa pohta ce-au pohtit”.
            Cum si dvs si eu ne-am exprimat suficient de clar punctele de vedere, iar cei care le-au citit au avut si ei posibilitatea sa-si formeze propriile lor opinii, consider acest dialog incheiat. Cititorii au cuvantul.

  7. Mihai spune:

    Sa ducem logica mai departe. Statul rau alcatuit este o consecinta a unor cetateni cu intelect deficitar. Prostul majoritar este INCREZUT, IGNORANT, TICALOS, AL DRACULUI, IPOCRIT, pentru el nu conteaza adevarul, conteaza doar ce-i convine lui. Prostul majoritar nu stie sa faca selectia valorilor! De 25 de ani prostii au dat tara pe mana escrocilor si tot nu s-au invatat minte.
    Prostia si hotia guverneaza Romania!

    • Petre Opris Petre Opriş spune:

      Domnule Mihai,
      Nu se poate spune că, de exemplu, Adrian Năstase şi Victor Ponta au un intelect deficitar. Cu toate acestea, statul despre care discutăm a avut şi are de suferit din cauza caracterului acestor oameni. Şi exemplele pot continua cu diferiţi lideri din alte partide politice existente în România. Putem să fim tobă de carte, putem recita o mulţime de poezii, putem fi neîntrecuţi în analize şi comentarii; toate aceste calităţi pavează cu bune intenţii drumul spre iad dacă oamenii respectivi au probleme de caracter. Generalul SS Reinhard Heydrich interpreta foarte bine diferite partituri scrise de Wolfgang Amadeus Mozart, însă acest lucru nu l-a împiedicat pe acest general să organizeze şi să conducă operaţiunile de exterminare a evreilor din Germania.

      • dusu spune:

        concis domnule Mihai
        domnul opris ori nu intzelege,ori se face:
        adrian nastase si victor ponta sint din categoria excrocilor in prezentarea lui Mihai

  8. Dedalus spune:

    “Intariti-va statul!” spunea profetic un personaj detestat.

    Sigur, Romania nu are inca un stat, lucru demonstrat prin
    a) conducerea prin vointa personala (“echipa mea”, “ce imi doresc eu” etc)
    b) organizarea confederata prin interpretare

    Ar fi probabil nevoie de:
    - simplificarea legislatiei, treaba care ar dura ani de zile
    - infiintarea unui sistem de educatie, care ar dura tot vreo patru cinci ani
    - un set de masuri care sa sustina sandramaua pana cand cele doua masuri anteriore isi vor fi aratat primele rezultate

    Din pacate eu unul nu stiu nici un stat care sa fi necesitat infiintarea statului, cum e cazul Romaniei. Un stat slab poate fi intarit, dar unul inexistent trebuie mai intai infiintat si apoi intarit. Situatia asta din urma nu e reforma, ci revolutie.

    Simplu spus, trebuie sa devenim un stat capitalist. Acum suntem in faza de perestroika (cu specific national, “right”? ;-)

  9. 1.Articolul privind refacerea statului roman, prin restructurarea institutiilor sale, pentru a deveni functionale si performante – scris de un Director de Cercetare Stiintifica a Academiei(daca informarea de pe NET, este corecta), este de bun augur, atit pentru Contributor cit si pentru Romania.
    In acelasi timp, ,,inaltimea” institutionala de care apartine, obliga nu doar la o inalta tinuta de exprimare, ci mai ales la o analiza de fond asupra problemei si solutiilor, plecata de la radacinile cauzelor ,,statului rau”, care functioneaza sub limita de avarie, in toate domeniile.
    Cauzele acestui ,,rau”, se afla numai partial in ,,greaua mostenire” comunista si mai ales in esecul tranzitiei, in stagnarea economica, in postcomunismul politic, economic si social, postdecembrist, perpetuat de toate partidele si guvernele.
    ,,Statul rau” de astazi, isi are cauza principala in dezintegrarea economica si industriala a tarii si de aici trebuie initiate analizele privind stagnarea generala si cautate solutiile contra ei.
    Neintelegind (sau ignorind) determinismul economic asupra celui politic si social, ideologii(nostril) liberali, considera vinovat de esecul economic si al liberalismului romanesc, poporul roman, care nu-l are pe ,,cetateanul responsabil, platitor de taxe si impozite, capabil sa cenzureze clasa politica de la derapaje”, pe cetateanul care nu este responsabil pentru progres si asteapta de la stat, sa-l intretina, in loc sa isi ia soarta in propriile maini!
    ,,Sistemul democratic ar trebui sa porneasca de la cetatean”, de la contribuabil – dar “cetateanul responsabil si contribuabil” nu exista in Romania.Saracia cronica, determinata de disparitia economiei nationale, de lipsa a 5 milioane de locuri de munca, unde solutia economica este emigratia in masa, a facut din Romania, tara lumpen-salariatului, cu salariu minim pe economie, a pensionarilor aflati sub limita desubzistenta, a zonei rurale cu gospodarii de subzistenta, cu etnii care in lipsa mijloacelor de trai, muncesc, cersesc sau traiesc din expediente (de multe ori ilegale) in Vest – adica o tara de ,,cetateni” intretinuti social.
    Saracia si dezastrul economic, au produs o situatie economica si sociala, care a facut ca,,sistemul democratic nu mai poata sa porneasca de la cetatean.”, care a devenit ,,intretintul statului de baroni politici”, reprezentati la virf, de tatuci!
    ,,Cetateanul care plateste taxe (ca patura bogata sau mijlocie) si cenzureaza clasa politica contra derapajelor”, nu exista astazi in Romania, el fiind un produs doar ASTEPTAT, al dezvoltarii economice, al unor proiecte de reconstructie economica si industriala INEXITENTE – pe care nici Academia Romana nu ,,promite” sa le realizeze vreodata.
    2.Presedintele a preluat tema ,,poporului roman neperformant”, in loc sa recunoasca ca 10 ani au fost pierduti pentru Romania liberalismului sau, deoarece i-au lipsit orice proiecte nationale de reconstructie economica si sociala.
    3.Nici intelectualul angajat politic si responsabil nu exista, fiindca numai ,,zona privata” produce intelectualii “liberali”. Exista si azi intelectuali, dar ei sint ,,intelectuali bugetari”, de la diverse institutii de stat, care nu pot critica Guvernul, fara a fi dati afara din functii.Oare de ce altceva, marii analisti de la BNR sau Universitati, Academie, etc., nu spun decit fragmente de adevaruri despre dezastrul economic actual – strecurate cu picatura, ca in regimul trecut, printre articole laudative, despre mici “realizari” guvernamentale, inexistente, intr-o tara esuata economic si falimentara fnanciar?
    Fara dezvoltare economica, nu va exista niciodata ,,cetateanul constructor al democratiei” ci o populatie ,,intretinuta” si manipulata, fara dezvoltare ,,baronii” si activistii de partid, lipsiti de resurse materiale si financiare la nivelul statutului lor, nu vor putea fi ,,transformati” ca in Japonia epocii Meiji, in comercianti si industriasi,Ei vor fi vesnicii ,,pradatori” ai bugetului si averii nationale – pina cind insasi Romania va emigra, undeva, ,,inafara” ei.
    4. Rog respectuos, pe distinsul autor, sa ma contacteze la tel 0721316019, E-mail Caliman.eugen@yahoo.com, daca doreste sa cunoasta si o (alta) viziune asupra schimbarii, cit si un proiect de reconstructie economica si industriala, in lipsa caruia, statul roman ramine nereformabil – din lipsa de resurse si interes in aceasta directie, a clasei politice.
    5.Lipsa de proiecte economice, blocarea intelighentiei economice in ,,strategii economice” care sint (eventual) o faza ,,premergatoare” realizarii proiectelor de dezvoltare economica (despre care spunea fostul ministru al IMM, ca erau pline (de STRATEGII), dulapurile secretarilor de stat dar nici un PROIECT) face lipsita de orice eficienta si finallitate practica, articolele si dezbaterile privind modernizarea statului roman.
    Unde modenizare si dezvoltare economica nu e, nimic nu e !
    Autorul articolului, este mult prea tinar pentru a fi avut timp sa studieze intreaga problematica a dezvoltarii economice in epoca moderna, ca apoi sa poata construi – in cadrul procesului de cercetare stiintifica economica – un,, proiect de reconstructie economica si industriala” a Romaniei.
    Sper ca oferta in acest sens, sa nu fie ignorata, cel putin din ,,curiozitate stiintifica”!

  10. Gonorix spune:

    Statul are o administratie negativa nu pozitiva…
    Spre pilda … daca vreau sa dau examen de sofer trebuie sa ma duc eu la politie sa-i duc cazierul, cand acesta il are in ograda … trebuie un ocean de hartii medicale … cand medicul de familie e obligat sa comunice daca am o maladie incompatibila cu condusu sau chiar raspunde in solidar cu mine in caz de accident…

    Dar sa ai masina e cel mai asasin in Romanistan – trebuie sa platesti – asigurare obligatorie, impozit pe proprietate, taxa de drum, asigurare facultativa … toate platite in alt loc … cand in Franta ai o singura asigurare care le inglobeaza pe toate patru …

    Un proiect de constuctie de casa trebuie sa aiba 10 avize inainte sa intre in comisie …(care costa cca 2000 euroi doar hartzogaria) …

    Romania exista doar ca nu ne vrea nici Rusia, nici Frantza, nici Ungaria …iar Germania si-a recuperat si ea cetatzenii tot din cauza ca suntem radio(in)activi.

    Vesnicia s-a nascut la sat, unde si domiciliaza, si are si retard in plus …
    ca suntem nerentabili … neproductivi …



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Razvan Orasanu


Razvan Orasanu

Director Executiv al Institutului de Studii Populare, Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)