Home » Societate/Life » Citesti:

Săracii, vinovați din oficiu?

Victoria Stoiciu iunie 23, 2014 Societate/Life
116 comentarii 5,303 Vizualizari

Parafrazându-l pe Steinbeck, aș putea spune că săracii din România se consideră cu toții niște milionari aflați temporar la ananghie. Și se comportă ca atare : în loc să se solidarizeze cu  alți săraci, ei îi pun la zid. Zilele acestea în Paris un  minor rom, suspect de hoție,  a fost linșat  de un grup de francezi. Am pariat că nu vor trece mai mult de 24 de ore până când conaționalii noștri vor veni cu replica déjà fumată : așa-i trebuie dacă fura, ne face de râs țara, hai cu pedepsele mai aspre. Nu a trecut mult și iată că  Moise Guran a început să se lamenteze că suntem o fabrică de cerșetori, că vesticii  nu înțeleg toleranța noastră față de  nemuncă și din cauza asta  apare spiritul de  apărare civică (sic !), care ia forma linșajului. Un alt viteaz războinic, Mândruță, are și el niște întrebări de pus fix părinților victimei : ce educație i-au dat, ce cărți citește, ce muzică ascultă și ce au făcut ei ca el să nu fure ? Întrebările ar fi de bun simț într-o țară în care oportunitățile educaționale și  economice s-ar găsi pe toate drumurile și numai leneșii le-ar da cu piciorul.  Cel mai probabil nici Mândruță , nici Guran nu sunt săraci, dar paradoxul constă în circulația foarte răspândită în societatea naostră a acestei atitudini, tipice unor formatori de opinie din clasa medie urbană. Aceeași reacție a prilejuit-o în rândul unora  și  lansarea studiului World Vision Romania, conform căruia în România, în mediul rural, 1 din 8 copii se culcă flămând (nu are trei mese pe zi). Reacțiile cititorilor la această știre au  oscilat schizofrenic între negare și culabilizare a săracilor.  Fie datele nu sunt corecte,  fie vina aparține “animalelor de părinți ». De ce își beau banii din alocații, de ce fac copii dacă nu au cu ce îi crește, de ce nu muncesc ?

Pentru alde Guran, Mândruță&company  am o întrebare :  ce șanse de a reuși în viață are un copil născut în Cucuieții din Deal, într-o familie săracă, eventual cu un părinte alcoolic și șomer?  Presupunem că acest copilul are un IQ ridicat, comparabil cu al unui semen al său născut însă în centrul Bucureștiului într-o familie înstărită și educată. Credeți că cei doi vor ajunge la maturitate la un statut social comparabil? Nu putem, desigur, exclude un noroc nebun, dar în afara norocului nebun, statistic vorbind, șansele cele mai mari sunt ca puștiul din Cucuieții din Deal să nu termine nici măcar 12 clase, să trăiască tot restul vieții în sărăcie și, foarte  probabil, să ajungă alcoolic.

România este  țara în care locul în care te-ai născut (rural versus urban) influențează definitiv reușita în viață și statutul social: cine s-a născut sărac și la țară va muri sărac și la țară. Sărăcia e o boală socială transmisibilă din tată în fiu : ea se moștenește de la părinți și se dă mai departe urmașilor.  În România nu s-a inventat încă medicamentul care să trateze această boală. Alții, fie că vorbim de statele vestice și prospere, fie de vecini comparabili cu noi ca nivel de bunăstare, cum ar fi Estonia, Albania, Polonia sau Ungaria au reușit să găsească soluții pentru depășirea handicapului  creat de mediul în care te-ai născut. La noi, nici măcar se caută leacul. Noi ne mulțumim să aruncăm vina pe umerii săracilor, în loc să căutăm soluții și asta pentru că noi credem, miraculos, într-un leac magic care vindecă toate bolile: responsabilitatea individului.

Desigur că există o responsabilitate a individului în toate cele. Așa cum există o responsabilitate a instituțiilor statului, a comunității și a elitei conducătoare. A arăta cu degetul la un singur aspect este și infantil, și contraproductiv, și periculos. Însăși diviziunea între săraci ce își merită soarta și săraci virtuoși e o simplificare nepermisă. Unde încadrăm cazul unui adult care la rândul-i s-a născut într-o familie săracă, cu părinți alcoolici și ale cărui șanse de a reproduce la maturitate modelul părinților, din lipsă de alternativă, de model, de resurse sunt maxime? Își merită soarta sau ba?  Și cum judeci responsabilitatea cuiva când  e demonstrat că sărăcia afectează negativ funcția cognitivă, iar stresul legat de grija zilei de mâine reduce capacitățile intelectuale ale unui individ. Pur și simplu, stresul legat de grijile materiale consumă cea mai mare parte a resurselor mentale ale omului sărac, oferind o explicație științifică pentru vechea vorbă românească ce descrie perfect cercul vicios: De ce ești prost? Pentru că sunt sărac. Și de ce ești sărac? Pentru că sunt prost.

Toate încercările  de genul hai să identificăm modul  în  care  X a ajuns sărac sau, viceversa, hai să vedem dacă bogăția lui Y este obținută legitim și legal înainte de a ne revolta în fața inegalității sunt sortite eșecului. Forget about it,  e imposibil să stabilești, la nivelul unei societăți, factorii determinanți  care au dus în cazul fiecărui individ în parte la sărăcie lucie sau avere exorbitantă. Cunoașterea noastră se limitează cel mult, cel mult! la câteva zeci de cazuri și  e nepermis să extrapolăm concluziile pe care le formulăm doar pe baza acestora asupra unui întreg grup social. Asta se cheamă stereotipizare. Iar stereotipizarea naște monștri.

Fenomenul bogăției și al sărăciei, laolaltă cu inegalitatea care rezultă, trebuie tratate în conformitate cu scopurile pe care ni le propunem ca societate, nu în funcție de meritul sau vina săracilor sau bogaților, care sunt imposibil de stabilit. Sărăcia, chiar și atunci când e “meritată” de un individ, tot are cauze structurale, de aceea trebuie combătută structural, nu de la caz la caz în funcție de merite sau vinovății imaginare. Bogăția, la rîndul ei, indiferent dacă e obținută prin muncă sau prin șiretlicuri, trebuie abordată și ea în funcție de problemele structurale asociate:  mai exact, trebuie redistribuită. Trebuie redistribuită prin taxare, pentru că acumularea nelimitată produce inegalitate,  iar inegalitatea de venit produce inegalitate efectivă de șanse și inegalitate efectivă de drepturi. Cine spune că nu e adevărat, că bogăța nu are nici o treabă cu drepturile, să se uite la sentințele primite în justiție de acuzații ce își permit un avocat bun și cei ce nu își permit nici un fel de avocat. Becali a luat 3 ani, Vântu 2 ani, iar Angela Lican, femeia care a furat un buchet de flori – 2 ani și șase luni. Cine spune că averea nu influențează drepturile unei  persoane, să se întrebe ce tratament medical primește un sărac în România și ce tratament i se oferă semenului său care își permite asigurarea privată de sănătate eventual peste hotare. Cine spune că averea și statutul educațional al părinților  nu influențează șansele de reușită în viață, să caute să vadă câți studenți provenind din rural există în sistemul de educație superioară. Liberalii care susțin că nu e adevărat și proprietatea nu influențează  drepturile, să își amintească că însuși Hayek spunea ca proprietatea privată este cea care definește sfera libertății unui individ – de unde, pe cale logică, se poate deduce că mai mulă proprietate conferă mai multă libertate de acțiune.

În România, inegalitatea de avere e mai mare decât în orice alt fost stat socialist, peste cea din Uzbekistan sau Tajikistan. Avem cel mai mic grad de colectare din UE și evazioniști la vedere. Tot în România, taxarea capitalului e cea mai scăzută din UE (4,5% PIB față de 8% media europeană), iar destinul cuiva e pecetluit de mediul în care s-a născut, aproape la fel ca în societățile medievale. Cu toate astea, noi dăm vina pe săraci. Ne întrebăm de ce părinții nu au oferit o educație corespunzătore puștiului linșat la Paris, fără a ne întreba mai intâi ce oportunități educaționale există în România și de ce nu avem o finanțare corespunzătoare a sistemului de educație. Dăm vina pe părinții copiilor care se culcă flămânzi, fără a ne întreba câte job-uri și ce salarii există la țară. Credem orbește în responsabilitatea individuală care le rezolvă pe toate, lucru ce convine de minune guvernanților nostri, de la stânga la dreapta și care astfel ne lasă să ne descurcăm pe cont propriu, văzându-și de-ale lor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "116 comments" on this Article:

  1. Cristian Dogaru spune:

    O singură precizare: fenomenul sărăciei ca ‘boală transmisibilă” nu este specific României. Este un fenomen larg răspândit, în toate țarile “vestice”, studiat, neînțeles, abordat, nereușit.
    Nu e o problemă strict și specific românească. Noi, cel mult, avem și noi faliții noștri

    • Cetatean spune:

      Avem un coeficient de inegalitate sociala cu 40% mai mare decat media europeana.”

      “Unul dintre obiectivele inscrise pe agenda Europa 2020 este de a scoate 20 de milioane de oameni din zona riscului de excluziune sociala la nivelul UE, cu accent pe zonele in care atat nivelul mediu de dezvoltare este mai scazut, cat si inegalitatea mai pronuntata. Faptul ca Romania se afla pe penultimul loc in UE ca nivel de dezvoltare in PIB este binecunoscut. Mai putin cunoscuta este ocuparea aceleiasi pozitii in materie de inegalitate sociala. Asta dupa ce in 2007 am figurat pe primul loc, foarte posibil recuperat dupa manifestarea efectelor crizei (datele prezentate au fost colectate in 2008, prelucrate si date publicitatii la finele lui 2010).

      Iata, intr-o lista a tarilor UE, cat este raportul inegalitatii veniturilor (S80/S20)

      Slovacia – 3,36
      Slovenia – 3,36
      Cehia – 3,42
      Suedia – 3,52
      Ungaria – 3,61
      Danemarca – 3,63
      Austria – 3,72
      Finlanda – 3,75
      Malta – 4,00
      Olanda – 4,02
      Belgia – 4,07
      Luxemburg – 4,07
      Cipru – 4,14
      Franta – 4,17
      Irlanda – 4,47
      Germania – 4,78

      EU15 – 4,88
      EU27 – 4,95

      Estonia – 4,99
      Polonia – 5,12
      Italia – 5,13
      Spania – 5,43
      M. Britanie – 5,6
      Grecia – 5,89
      Lituania – 5,90
      Portugalia – 6,09
      Bulgaria – 6,48
      Romania – 7,04
      Letonia – 7,34

      Sursa: «Conditiile de trai in Europa si agenda 2020» de Anthony B. Atkinson si Eric Marlier

      Aderarea celor 12 state de dupa 2004 nu a schimbat prea mult starea de inegalitate sociala la nivelul de ansamblu a UE (4,95 si 4,88 fiind valori extrem de apropiate). Diferenta majora a fost introdusa in interiorul noilor state membre de aderarea Romaniei si Bulgariei, unde, dincolo de inapoierea relativa, se inregistreaza si inegalitati foarte mari dupa standardele europene.

      Din seria de date prezentata, se mai observa ca Romania se afla pe locul doi dupa Letonia, dupa ce noi am performat fata de 2007 iar ei au regresat ( atunci noi aveam 7,84 si ei 6,33). Datele pentru perioada de criza vor fi disponibile de-abia la mijlocul acestui an, cand vom vedea asupra cui a cazut, in principal, povara ajustarilor economice.

      Cert este ca avem un coeficient de inegalitate cu peste 40 la suta mai mare fata de media europeana si dublu fata de tinta formata din statele scandinave, Slovenia si Slovacia. Ceea ce ar impune o dezbatere nationala pentru adoptarea de masuri care sa atenueze inegalitatea, in conformitate atat cu interesul national de coeziune sociala, cat si cu recomandarile UE.

      Din pacate, acest subiect lipseste, deocamdata, si din dezbaterea publica si din atentia celor care vor participa la cursa electorala anul viitor.

      Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene :

      «Una din tintele principale ale strategiei Europa 2020 pentru slujbe si dezvoltare este promovarea incluziunii sociale…2010 a fost anul european al combaterii saraciei si a excluderii sociale.Trebuie sa ne asiguram ca cei mai vulnerabili nu vor fi lasati in urma».”

      http://tinyurl.com/c45vl4x

  2. Hantzy spune:

    Este comportamentul unui milionar cel pe care-l sugerati aici, dna Stoiciu?! Ii pune la zid pe cei saraci?! Niste statistici facute prin statele lumii, alea de au milionari multi, arata ca tocmai milionarii sunt cei mai filotimi dintre cetateni.Ca sunt intransigenti cu hotia e adevarat, dar nu prea am auzit ca acestia sa fi sustinut linsarea hotilor. Linsarea o sustin si, din pacate, o si savarsesc oriunde cei pe care-i numiti generic saraci. Saracia, fiind o stare foarte relativa, se regaseste si in Franta ca si in Ro. Foarte probabil ca cei care au infaptuit linsajul nu sunt milionari.

    Ca saracia e o boala ce se mosteneste, e adevarat. De ce n-ati inceput de aici articolul? Cred ca ar fi reusit mai bine.

    • Nautilus spune:

      Dintre toţi cei ~20 de milioane de români cu domiciliul permanent în ţară, cel mai mare filantrop, ca valoare absolută donată, a fost Patriciu.

      Categoriile mai fomiste ale publicului îl urau şi blestemau pe Patriciu, şi în schimb îl adorau ca pe Mesia pe conu’ Jiji Maybachistu’ de Pipera.

      • Cristian Ioan spune:

        Nautilus, observatia ta este putin OT, dar confirm ca este 100% adevarat!
        “cei mai fomisti” nu este o exprimare politicallye correct, realitatea obiectiva este ca MAJORITATEA polulatiei, deci si a alegatorilor, apreciaza infinit mai mult generozitatea lui Jiji decat cea a lui Patriciu! Oierul are sanse reale daca ar candida la Presedentie, asa cum multa lume vreua un tatuc bun, si mai multi viseasza la un Presedinte cu Maybach alb, care sa mearga prin tara cu o coloana de masini blindate, si cum da de un sat sau un cartier necajit, sa le rezolve imediat problemele oprin convoiul si aruncandu-le citiva saci de bani din duba …

    • Sanse are fiecare spune:

      Tema promitatoare (responzabilizare individuala vs. solidaritate sociala neconditionata), articol dezamagitor.
      Nu merita sa comentam teza “saracie=prostie”, e o insulta josnica la adresa multor oameni cu venituri foarte modeste, inteligenti, pe care am onoarea sa-i cunosc. E o afirmatie demna de Madalin Voicu, cel care-si spune “tigan”, e deputat PSD si crede ca “majoritatea romanilor pleaca in Europa la furat si cersit”. Astept indignarea autoarei in fata insultelor rasiste ale lui Voicu, un parvenit deloc ‘sarac’ care-si permite sa priveasca dispretuitor la emigratii de nevoie.

      Dincolo de mecanismul logic (confuzii intre premisa si concluzie, lipsa definirii conceptelor de care se face vorbire), e uimitoare insiruirea de aproximari fara sens semantic sau simbolic structurant, de generalizari simpliste pe care, culmea, chiar autoarea le critica involuntar prin stigmatizarea “stereotipizarii”:
      “Cunoașterea noastră se limitează cel mult, cel mult! la câteva zeci de cazuri și e nepermis să extrapolăm concluziile pe care le formulăm doar pe baza acestora asupra unui întreg grup social. Asta se cheamă stereotipizare. Iar stereotipizarea naște monștri.”
      Sau autori pe Contributors..Pentru ca e stereotipizant si irelevant sa generalizezi plecand de la una bucata studiu sau de la ce au spus doi animatori..

      Jenant este si acest “selfbashing” etnic/national al autoarei, aparent foarte rusinata ca traieste in Romania si nu in Albania sau Tajikistan, acolo unde (afirmatii fara acoperire de altfel) “boala” saraciei ar fi frumos si eficient tratata iar discrepantele intre saraci si bogati sunt atat de reduse fata de Romania. Cred ca saracii albanezi si tadjici ar fi destul de uimiti sa afle ca o duc mai bine decat saracii din Romania si am banuiala ca multi dintre ei ar schimba cu tara noastra fara sa ezite.

      La fel de uimit, in fata naivitatii reale sau mimate, ar fi si gangul de traficanti magrebini, numiti pudic “grup de francezi” (sa stiti ca nici politia franceza inca nu i-a numit asa, ca nu se stie care dintre ei are acte de francez, care de algerian, marocan, etc..),cei care l-au rapit pe tanarul tigan, l-au batut pentru ca fura de pe “teritoriul” lor, au cerut o rascumparare in bani de la ceilalti tigani aflati ilegal in acel cartier (e in judetul/departement Seine-Saint-Denis, singurul din Franta unde populatia de origine straina a ajuns la 80%, faimosul “9-3″ cu indicatori record de somaj, criminalitate si imigratie ilegala..desigur, fara legatura una cu alta, e doar o intamplare potrivit gandirii dominante stangiste) si neprimind suma l-au “executat” in stil mafiot pe adolescent cu rangile, apoi l-au abandonat.
      Asa cum a facut si guvernul francez de stanga cu acele teritorii, impotent in a rezolva problemele de “saracie” dintr-un stat “prosper”, ceea ce a dus la exasperarea unui vot Front National de 25%.

      Desigur, problemele nu sunt simple, si de aceea nu s-au gasit solutii miracol nici in Franta “prospera”, nici in Romania mult mai putin “prospera”.

      Dar cateva premise ne-ar putea pune pe drumul unei solutii acceptabile la nivelul intregii societatii:

      -control riguros al alocarii ajutoarelor cu caracter social (ca parte al controlului riguros al cheltuirii banului public).
      Daca se refuza asa ceva, avem numai consecinte negative, de la clientelism politic (vizibil la noi), la risipa banului public si revolta/frustrarea celor care sunt contributori directi la buget prin impozite pe venit si prin efortul intelectual/antreprenorial.

      -responsabilizarea fiecarui cetatean (sarac sau nu, neconditionat) in ce priveste respectul legilor, respectul pentru educatie si scoala, respectul pentru bunul si spatiul public, respectul pentru semeni.
      De la minimul de igiena personala (fara legatura cu saracia, ca nu se cere parfum sau brushing) si de politete (chiar sarac fiind poti da buna ziua, poti sa multumesti, poti sa lasi o femeie in varsta sau gravida sa stea jos in autobuz, etc), pana la evitarea degradarii peisajului public pentru a-l “valorifica” in interes propriu financiar (fier vechi) sau emotional (pui manele in parc fara sa-ti pese de ceilalti- nu, nu e anecdotic pentru nimeni din vecinatate, contribuie la perceptia negativa despre unii, saraci sau bogati..).

      -implicarea totala a statului in a facilita accesul la educatie pentru copii si tineri.
      Inclusiv prin masuri coercitive fara compromis impotriva familiilor ‘sarace’ care-si folosesc copiii drept “mijloace de productie” (munca, furat, cersit, casatorii intre minori pentru zestre).
      Guvernul australian, desi si-a cerut scuze dupa 40 de ani, nu a ezitat sa intrerupa cercul vicios al incestului si alcoolismului la aborigeni prin “nationalizarea” copiilor din acele triburi, luati in familii mai prospere, scoliti si care au reusit astfel sa fie integrati mai rapid si mai bine in societate, fiind primele generatii de aborigeni educati.
      Trebuie si masuri de incurajare a educatiei la tinerii fara resurse materiale, prin crearea unui program national de burse sociale suficiente pentru a permite subzistenta in anii de liceu si de facultate.

      -pentru fiecare drept individual creat trebuie sa existe in contrapondere juridica o obligatie.
      E cerinta fundamentala a unei societati construite echilibrat, echitabil (termenul egalitarist e unul conotat ideologic si face trimitere la o utopie inaplicabila efectiv nicaieri pe planeta).
      De exemplu, daca statul roman va plati studiile liceale si universitare pentru un tanar, acesta sa aiba obligatia de a presta serviciile specialitatii sale in tara noastra pe o perioada determinata.
      Daca statul acorda un ajutor social in afara celui de somaj, de handicap sau pentru copii, atunci e echitabil sa fie prestate in schimb ore de munca in folosul comunitatii (introduse la noi abia de prin 2011, la fel ca in alte tari din UE).

      -lupta fara mila impotriva coruptiei la orice nivel si denuntarea actelor de evaziune si frauda, sunt o metoda extrem de eficienta, in orice tara, prospera sau nu, pentru a reduce gradul de saracie in mod indirect, prin revenirea in bugetul public a unor sume de bani importante, deturnate acum de catre o minoritate de profitori.
      DNA-ul si nu numai, duce aceasta batalie zilnic, acum nu se mai indoieste nici macar ultimul fanatic antibasescian. Si e datoria noastra a tuturor, indiferent ca ne consideram “saraci” sau “bogati”.

      • non-stop spune:

        as fi fost total de acord ce ai spus daca atacai doar articolul, nu si pe autoare! altfel, si eu sunt de parere ca tema saraciei e foarte importanta si ca articolul e foarte slab; totusi, cred ca numai faptul ca Victoria scrie de pe pozitii de stanga, pe aceasta tema si pe aceasta platforma, este deja un serviciu pe care il face “dreptei”, care, fie vorba intre noi, are nevoie de critica ca de apa.

    • Sorin Camner spune:

      @Lucid – Terminati cu aceste link-uri idioate. Avem lege. Legea spune cine are dreptul la asistenta sociala. Legea trebuie aplicata. Avem si cine trebuie sa aplice legea. Si legea, ca mai toate legile din Romania, nu se aplica. Dati linkuri spre articole de presa care prezinta pedepsirea celor care nu aplica legea.
      Si inca ceva: “Nu e prost cel care cere, e prost cel care da!”. Statul este de vina pentru neaplicarea legilor si pentru neluare de masuri impotriva celor care trebuie sa aplice legile…. Nu saracii. Iar articolul este despre saracii adevarati. Nu despre saracii inchipuiti.

      • iosiP spune:

        “Dati linkuri spre articole de presa care prezinta pedepsirea celor care nu aplica legea.”

        Regret, nu prea exista, pentru simplul fapt ca cei care nu respecta legea sunt “de-ai lor”, iar mare parte din banii obtiuti se redistribuie (sic!) partidului!

  3. Marius David spune:

    Câtă dreptate aveți ! În ultimul timp am mers de mai multe ori prin satele părăsite de sași, și locuite acum în proporție mare de Romi , nu am vazut sărăcie mai lucie ca aici nicăieri în Romania.

    Exact ca dumneavoastră m-am întrebat și eu : Ce șanse are un copil născut aici ? Ce șanse are un adult care trăiește aici ? Ce șanse aș avea eu daca m-aș fi nascut aici ?

    Nici o șansă !

    Nu știu ce soluții se pot adopta pentru a da o sansa și celor atat de săraci, nu știu cum s-ar putea reduce această diferență de șanse si inegalitate socială. Ce știu e ca tatăl meu s-a nascut la sat și a facut o facultate la Bucuresti ( în 1974 ) , deci se putea și sigur se poate și acum !

    • dusu spune:

      ”În România nu s-a inventat încă medicamentul care să trateze această boală.” spune autoarea referinduse la saracie,iar aci cineva care spune contrariul si arata ca se poate ! ha ha
      cind intregul nostru popor strins unit in jurul partidului am luptat impotriva exploatatorilor,noi originili sanatoase am ajuns academicieni,conferentziari,bancheri si conducatori de tzara.
      azi e mai greu ptr saraci ca noi sintem exploatatorii.
      mai serios;un aspect ce devine tot mai frecvent:originili sanatoase ishi cauta azi radacinile onorabilitatzii imaginare in trecutul anterior comunismului.comunistii nu au avut si nu au rusine,dar azi parca sint si mai scirboshi.

    • Chiar eu spune:

      “Câtă dreptate aveți ! În ultimul timp am mers de mai multe ori prin satele părăsite de sași, și locuite acum în proporție mare de Romi , nu am vazut sărăcie mai lucie ca aici nicăieri în Romania.”

      Si cine credeti ce este de vina pentru asta? Au primit case sasesti zdravene, din caramida nu chirpici si in ce hal le-au adus? Case de unica folosinta… le folosim pana cad, apoi ne mutam mai departe! Mie nu mi-a dat nimeni nicio casa… am platit-o! Prin curtile acestor oameni ati fost… ati vazut vreo rosie, vanata, castravete… toti putem cultiva asa ceva? Probabil ca nu ati vazut! Dar copii cu nemiluita ati vazut! A cui e vina pentru acesti copii… a statului, a celor care muncesc si asteapta pana la 30 de ani si peste ca sa faca un credit pentru o casa si sa se incumete sa faca un copil? Daca vorbim de tigani, este si o problema culturala! Stim cu totii poezia: sunt sarac si n-am “posibilitati” sa-mi dau copii la scoala! Dar cand casa se umple de tunulete si curtea de Mertzane te-ai astepta sa curga si cu facultatile, masteratele si doctoratele ca de… avem “posibilitati”! Ei, asta nu prea se intampla ca atunci avem alte… alea.. de exemplu traditii de casatorire a copiilor la 12-13 ani! Sa stiti ca nici multi tigani nascuti prin orase: Bucuresti, Cluj, Targu Mures nu se dau in vant dupa scoala!

      Cat despre saracie si vinovatia saracilor, doamna Stoiciu are si nu are dreptate: multe sate romanesti sunt un exemplu crud de subdezvoltare si dezinteres din partea autoritatilor si totusi nu sunt populate numai de saraci, pe cand saracii nu se gasesc numai la sate ci si in orase unde au acces la alte conditii si totusi: “Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista”. Vina trebuie stablita de la caz la caz!

      ” Întrebările ar fi de bun simț într-o țară în care oportunitățile educaționale și economice s-ar găsi pe toate drumurile și numai leneșii le-ar da cu piciorul.”
      Cat despre cazul tragic din Franta, e clar ca baiatul respectiv este o victima… in primul rand al parintilor. Sa zicem ca in Romania parintii nu aveau nicio sansa, dar acum cine ii mai impiedica, sunt in Franta nu in Romania! Nici in Franta nu au “oportunitati educationale si economice”?

      • Marius David spune:

        Nu am căutat vină , nici nu am vrut să o fac pentru ca nu cunosc subiectul în amănunt ,respectiv de ce sunt săraci cei din respectivele sate. Poate că aveti dreptate și sunt săraci pentru că nu muncesc, dar poate sunt săraci pentru că nu au avut la rândul lor o șansă să rupă lanțul săraciei părinților.

        Singurul lucru pe care l-am constatat este că o parte din cei care traiesc acolo, traiesc intr-o sărăcie lucie și dacă ești nascut acolo este aproape imposibil să ai o șansă șă ieși din satul în care trăiești cu atât mai puțin din sărăcia în care trăiesc.

        Mă intrebați a cui e vina pentru copii mulți ai celor săraci, nu cred că asta e întrebarea care trebuie pusă , întrebarea care cred că trebuie pusă este cum să facem ca acești copii ( care nu au nici o vină ca s-au născut ) să nu intre în aceiași categorie ca părinții lor după ce devin majori.

        Sincer, eu nu stiu răspunsul la această întrebare.

        Încă un lucru, nu toți au “primit” case. Au fost o parte care le-au cumparat de la sașii plecați după 1990, o parte s-au mutat abuziv în casele abandonate de sași ( și o parte dintre cei mutați le-au si distrus e adevărat !) și o mare parte trăiesc in “case” construite de ei ( de obicei o cameră sau două fără apă curentă, gaz, incălzire și câteodată fără curent electric).

        Nu vreau să fiu rautacios, dar credeti că dacă creșteați acum ( in această perioada de timp ) intr-o familie săracă dintr-un asemenea sat, ( nu contează etnia ) aveați o șansa să depășiti conditia de sărăcie in care v-ati nascut ? Poate doar dacă erați un om exceptional, iar acestia sunt foarte putini raportati la total.

        • Chiar Eu spune:

          “Mă intrebați a cui e vina pentru copii mulți ai celor săraci, nu cred că asta e întrebarea care trebuie pusă , întrebarea care cred că trebuie pusă este cum să facem ca acești copii ( care nu au nici o vină ca s-au născut ) să nu intre în aceiași categorie ca părinții lor după ce devin majori. ”
          Ba cred ca tocmai asta e prima intrebare si prima problema care trebuie rezolvata. Pentru ca in ritmul asta nu ajungem nicaieri. Stiti cum e in medicina: “e mai usor sa previi decat sa tratezi”. Cred ca acest rationament se potriveste in multe alte situatii si chiar si aici. Eu inteleg dorinta omului de a avea urmasi… hai sa zicem ca inteleg si faptul ca vrei ca copilul tau sa aiba un frate sau o sora, sa aiba si el o ruda apropiata… dar gata! Nu iti permiti sa ii cresti, te opresti la 1-2 copii! Ori aici cred ca trebuie lucrat. Oamenilor acestia trebuie sa le fie puse la dispozitie gratuit mijloace de contraceptie si sa fie invatat sa le foloseasca (din cate stiu deja se intampla pe ici pe colo dar la unii nu functioneaza). De aici trebuie inceput. Acum cativa ani am vazut la TVR un “tata” dintr-o cominitate de romi (din Dobrogea de undeva) unde sa faceau copii pana la 5 ca sa beneficieze de banii pentru ajutoare sociale. Omul a luat o sticla, a turnat apa in ea, a clatit un pic, i-a pus o tetina ceva si i-a dat unuia din copii sa suga. Omul isi hranea copilul (“fabricat” petru ajutoare sociale cum insusi recunostea) cu laturi, mai rau ca un porc! Din punctul meu de vedere acel copil trebuia luat din familie! Deci aici e problema… faci copii cati iti permiti sa cresti, in rest contraceptie!
          Cat despre copii care exista acum si care sunt crescuti in mizerie de iresponsabilii lor parinti, trebuie ajutati dar fara bani: mancare la scoala, rechizite si manuale, haine, incaltaminte, cazare daca e nevoie, etc… Sincer este un exercitiu de imaginatie pentru ca niciodata nu voi avea cardurile de copii pe care ii au acesti oameni.
          Daca m-as fi nascut acum intr-un sat sarac si parintii mei ar fi avut ambitia sa merg la scoala as fi mers. Daca nu gaseau locuri de munca in tara, se poate si in strainatate! Ceva optiuni exista! Altfel, nu as fi avut nicio sansa! Pana la urma cei care te cresc, cum cred ei de cuviinta, sunt parintii!

          ” o mare parte trăiesc in “case” construite de ei ( de obicei o cameră sau două fără apă curentă, gaz, incălzire și câteodată fără curent electric)”
          Aceste conditii mizere se gasesc si se gaseau in mare parte din satele romanesti si totusi multi oameni au reusit sa mearga la facultati invatand la lampa in aceesi camera unde locuiau imprena cu parintii si multii lor frati (am cazuri in familie)!

        • Stefan spune:

          Nu sunt sociolog dar va pot spune ca state civilizate ca Franta, Marea Britanie, Germania, Elvetia, Austria, Olanda au avut inca din anii 1800 sisteme foarte bine puse la punct de control al natalitatii, mai ales pentru categoriile de persoane defavorizate. Prin Biserica Catolica sau Protestanta, foarte prezente in viata sociala a comunitatii. Existau reguli stricte: copiii nascuti in afara casatoriilor erau luati la orfelinat sau li se platea un fel de bona, copiii din familii cu nivel scazut de trai erau luati la scoala sau trimisi la scolile de meserii, exista un control foarte bine pus la punct pentru copiii dezavantajati. Un sistem perfectibil, desigur, cu abuzuri asupra copiilor uneori, dar exista. Cartile autorilor englezi descriu foarte bine sistemul, dar si autorii francezi si cei germani. In anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial au fost programe de control strict al nasterilor pentru etnicii tigani in unele tari vestice.
          Statul, prin legile lui si mai ales prin strictetea aplicarii acestor legi ar trebui sa aiba grija de persoanele vulnerabile.
          Mai recent, cazul femeii tiganci din Romania care s-a dus sa nasca intr-un stat nordic si i s-a oprit copilul in maternitate pentru ca nu a facut dovada ca are un domicilui stabil si nici serviciu. Vai, scandal in presa, scandal cu ambasada, dar LEGILE sunt legi si copiii protejati de stat.
          Aceste “mici” amanunte fac diferenta intre statele civilizate si state salbatice ca a nostru.

          • Harald spune:

            Astea sunt soluții naziste, copilul nu e proprietatea statului, ca să poți i-l iei mamei. Există țări în care legea merge prea departe în materie de protecție socială, iar psihologii din vest tocmai au început să descopere că un copil crescut de o mamă adolescentă semi-retardată e de fapt mai bine pregătit psihic și emoțional pentru viață decât un copil crescut în orfelinat, iar asta chiar după standardele occidentale!

            România nu a adoptat o mulțimele din aberațiile occidentale și ar face bine nici să nu le adopte pe viitor. Afecțiunea familiei este reală și necesară pentru copil, chiar într-o familie care trăiește din furt și cerșit. Nu e treaba statului să ducă acel copil într-o instituție unde să fie abuzat fizic, psihic și sexual. Indiferent ce spune legea.

            • Stefan spune:

              Dar SUNT solutii!
              In ceea ce priveste lucrul cu oamenii solutiile trebuie personalizate, desigur, pentru a preveni abuzurile. Dar solutii EXISTA! Au fost si sunt implementate deja in state care nu au atat de extinsa aceasta problema a copiilor defavorizati.
              Dar sa nu nu faci nimic doar pentru ca solutiile altora sunt discutabile sau prezinta mici erori, e … lipsa de actiune! Gasitul nodului in papura!
              Ok, nu facem nimic! (oricum nu facem, dar e o placere sa filosofam pe solutiile celor care fac ceva.)

            • Harald spune:

              @ Stefan – regret să vă dezamăgesc, dar controlul natalității nu e o soluție. Ce-au realizat statele care au aplicat controlul natalității pentru proprii cetățeni? Au umplut mai târziu țara cu imigranți din culturi total diferite, pentru că numai activitatea economică intensă poate susține programele sociale vest-europene.

              Așa că lăsați în pace familiile sărace care au câte 10 copii, mai bine asigurați acelor copiii educația necesară, că ei or să vă plătească pensiile. Altfel, România se va umple și ea de imigranți asiatici, cu probleme mult mai dificil de gestionat. Familiile sărace din România nu visează la Jihad, ca să luăm un singur exemplu :)

            • Stefan spune:

              @Harald
              Nu inteleg de ce confundati responsabilitatea sociala a Statului fata de copiii defavorizati cu controlul natalitatii. Prezumez doar o confuzie, nu si rea vointa. Nu am vorbit in nici un comentariu de controlul natalitatii, ci de interventia mai prompta a serviciilor sociale in viata persoanelor defavorizate. Stiu foarte bine ca anul 2013 a avut cea mai scazuta rata a natalitatii de la 1918 incoace.
              Da, SCOALA a fost, este si va fi solutia (cum spunea cineva, nu neaparat scoaterea din mediul familiar). Exact asta am spus. Dar aducerea la scoala este o responsabilitate pe care trebuie sa si-o asume serviciile sociale, si sa o si infaptuiasca!

        • dusu spune:

          ce inshelator spus”plecati” !!?nu mi dau seama daca asha atzi invatzat sa percepetzi situatzia sau manipulatzi,domnule david !?
          multzi regatzeni si rumini noi folosesc ”nemtzii au parasit;nemtzii au plecat” !?
          fericirea celor ca tatal dvs s a cladit pe nenorocirea oamenilor care aveau vina sa nu corespunda criteriilor calitative de rumin ale statului miticesc.ca sa intzelegetzi situatzia,atzi putea compara cu cea de acum a comunitatzii ungurilor;sigur,azi se trateaza altfel,atunci au folosit si bota.
          in romanica eradicarea saraciei s a facut intii prin ”natzionalizarea mijloacelor de productzie”ha ha
          apoi comunistii s au privatizat cu”averea intregului nostru popor”
          azi,pe o noua treapta de civilizatzie si progres,comunistii capitalisti se retribuiesc ei, la valoarea lor

          • Marius David spune:

            Nu înțeleg foarte bine ce scrieți, dar Sașii au plecat dupa 1990 – sau dacă vreți au emigrat – unii din silă față de ce au trăit in comunism, alții cu gandul că în Germania o sa fie mai bine.

            • dusu spune:

              asha e domnule david; lumea a inceput in romanica in 1990.acolo tot timpul au loc inceputuri !

  4. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Recurs la istorie:

    Dincă Schileru din Gorj (1846-1918), primul deputat țăran în Parlamentul României (1879-1916). Cu exact 42 de zile de curs primar la activ era, de fapt, un fel de antreprenor (negustor de vite, posesor de mori și joagăre, inițiator al exploatării cărbunelui și petrolului din zonă). Purta consecvent strai gorjenesc. La Bălteni, satul de reședință, a ridicat o biserică ȘI o școală, existente și astăzi. Semnificativ ar fi ”motto-ul” atașat respectivului ”locaș de cultură”: Blestem pe toţi învăţătorii şi învăţătoarele care nu-şi vor îndeplini cu sfinţenie datoria în conştiinţă curată la această şcoală! Aşa să le-ajute Dumnezeu!

    Știa el ceva ! (despre firea congenerilor) Dovada ? Iată ce au înțeles ”rapsozii” olteni (și nu numai ei) din munca energicului ”lider”: Aolică, neică Dincă, / Geaba ai casă de sticlă / Şi n-ai nici o ibovnică, / Că eu stau într-un bordei / Şi mai am vreo două-trei

    Mîndrie națională ? Ridicarea din mizerie și ignoranță ? Acțiune constructivă, bine gîndită ?
    VAX (& SEX — în bordei) !

  5. NietZche G vara DJ U vara spune:

    In primul rand francezii aceia nu erau oameni, ci bestii – ca in oricare stat civilizat crima se pedepseste si in Franta de dupa 1789.
    (mai ales avand in vedere ca victima era un minor dintr-o comunitate stigmatizata si defavorizata – chiar daca francezii CATOLIC au apostat, …bine ca nu l-au injunghiat)

    In al doile rand, cei care comenteaza in bataie de joc subiecte de “viata si de moarte” implicand minori, defavorizati, saraci, nu sunt nici ei oameni – bestii in cautare de reiting si pozitie pe falsa piata media din cel mai sarac, inapoiat, corupt, NEDEMOCRATIC si fara viitor stat din EUROPA.
    (unde, si in care, nu se afla nici ei intamplator!

    In al treilea, toate astea vin din, si se intampla in, ROMANIA deoarece in zona crepusculara nu putem vorbi nici macar de un stat adevarat, ci despre un falstat/ o psedoentitate politica – un stat satanic si barbar, antiromanesc, prostituat de haitele de secumilipoponari si urmasii lor pozand in mari patrioti ROMANI sub falduri tricolore.
    (haitele au fost create de catre sovietici si comitrenisti, tocmai cu scopul de distruge insasi fiinta sociala, scheletul pe care poate sta un org numit STAT – si de catre marele barbat oltean, tataraul ceaush escu, intr-o forma sublimata si perfect rafinata a raului pusa in practica sub falduri partiodarde inca din 1 Octombrie 1966, pana in Noiembrie 1989!

  6. Leo spune:

    Doamna, iertati-ma, dar gresiti absolut total.

    Si greseala dumneavoastra nu se trage din intentii (care sunt bune si cu care sunt de acord), ci din premiza. Taxele NU sunt un sistem de redistribuire a bogatiei. Plecati de la aceasta perspectiva si o sa ajungeti la razboi civil in mai putin de doua generatii.

    Taxele ofera platitorului (bogat sau sarac) niste avantaje. Are un drum decent pe care poate conduce masina. Vine pompierul la incendiu. Taxele ii creaza un mediu in care nu trebuie sa puna cioburi si fire de inalta tensiune pe ziduri si nu trebuie neaparat sa angajeze protectie personala.

    Premiza dumneavoastra creaza inegalitatea, nu o reduce. Considerati o comunitate mica. Nu e vina familiei X, care produce, plateste taxe, si are, sa spunem un copil faptul ca famila Y traieste din ajutorul social, nu plateste nimic si are zece copii. In doua generatii familia X dispare, dupa care va disparea si familia Y. Cititi “model” in loc de “familie”, daca vi se pare mai palatabil.

    In Romania modelul Y a crescut imens si-a devenit nesustenabil. Modelul X reactioneaza: pune toate piedicile posibile in redistribuirea bocatiei. E cat se poate de normal.

    Mi-e mila ca si dumneavoastra de copiii Y si sunt de acord ca nu e vina lor. Pe de alta parte, nu vad de ce-as incuraja modelul Y.

    Solutiile pot fi doar la nivelul comunitatii locale, pentru ca copiii Y, inainte de-a fi o statistica, sunt indivizi. Solutiile generale au fost incercate, si sincer imi produc greata. Munca fortata, limitarea numarului de copii, samd.

    Egalitatea de drepturi… faceti greseala de a va referi la drepturile pozitive, cele care sunt platite de modelul X. Ganditi din punct de vedere al drepturilor negative, si situatia se lumineaza. Oare un copil care moare de-o boala incurabila nu are acelasi drept la viata ca unul sanatos?

    Inchei cu o amara dezamagire fata de articol,

    L.

    • Nautilus spune:

      @Leo: “Modelul Y” a crescut fiindcă a fost încurajat şi a fost încurajat fiindcă e necesar unora care deţin puterea, prin caracteristicile lui.

      În general, oamenii care au crescut în sărăcie şi trăiesc din ajutor social (sub Ceaşcă: raţii de alimente; sub Născase-Băsescu-Boc: 200 lei / lună / copil până face copilul 2 ani) se deosebesc prin modul de a gândi de cei care lucrează:

      - au tendinţa să fie religioşi, uneori extremişti gata să te taie precum talibanii;
      - sunt conservatori (căsătorie cât mai devreme, e o ruşine insuportabilă să divorţezi, relaţii familiale foarte strânse etc);
      - sunt de obicei tipi ascunşi, “care îşi spală rufele în familie” (în prezent, poate nu mai e atât de puternică tendinţa, dar sub Ceaşcă au fost oameni care au murit datorită unor boli uşor tratabile fiindcă n-au vrut în ruptul capului să se ducă la policlinica de pe lângă întreprindere. Ştiau că doctorul are gura prea slobodă);
      - sunt sâcâitori, agasanţi, îşi spionează şi toarnă vecinii (fiindcă au crescut într-un mediu lipsit de intimitate, claie peste grămadă, copii, părinţi, bunici şi cred că toată lumea trebuie să facă la fel).

    • LM spune:

      Cum de nu v-ati gandit ca ar trebui incurajat nu modelul Y, ci transformarea Y-ului in X? S-ar putea ca X sa aiba acest interes, pe termen mediu si lung, chiar daca poate nu si imediat. Iar daca X are suficienta intelepciune, asta va face, in loc sa astepte sa i se stinga neamul, doar ca sa fie fericit ca nupa X va disparea si Y. Desi, daca ma uit bine la rata de cresterii a lui Y la scara planetara, nu in raport cu X ci in raport istoric cu el insusi, nu prea pare sa vrea sa dispara, ba dimpotriva.

  7. r2 spune:

    ideea articolului poate fi rezumata in doua propozitii: 1) intr-o societate inegala e greu de stabilit cine si-a dobandit averea pe merit si cine din noroc, inclusiv norocul de a se fi nascut intr-o familie cu posibilitati si 2) oricum toata discutia despre merit nu conteaza, pentru ca noi trebuie sa tratam fenomenul “in conformitate cu scopurile”, din care ar “rezulta” ca indiferent daca e vorba de merit sau noroc, statul trebuie sa niveleze cu forta diferentele intre cei care au si cei care n-au. scopurile nu sunt enuntate, dar se subantelege ca e vorba de o societate egala. cu alte cuvinte, rationamentul dvs este aproape circular. vreti sa aduceti argumente in favoarea unei idei (nevoia de redistribuire) luand o idee foarte apropiata drept premiza (egalitatea ca scop al societatii). pentru atata lucru nu cred ca era nevoie de un autor contributors :D

  8. lili spune:

    Sunt de acord cu Dvs, de multe ori am aceasta discutie pe tema tiganilor cu sotul si fiul, amandoi cu studii superioare de la care am alte asteptari, sotul meu ii condamna in bloc ca nu muncesc si ca fura si intind mana(avem mereu discutii cand ajut cate o amarata cu bebelusul in brate in miezul iernii, iar sotul meu zice ca de ce nu merge acasa cu copilul?!), iar fiul meu tanar si scolit ii tine isonul.
    Cand pe ai mei ii intreb ce sanse ar fi avut sa aiba o astfel de viata cum o au acum daca s-ar fi nascut intr-o familie de tigani imi raspund ca ar fi muncit si ar fi invatat, desi ei vad bine ca la scoala trebuie sa mergi curat, spalat, mancat, sa ai bani de caiete, de o carte, de rechizite de tot felul care cer bani, ori majoritatea tiganilor nu au acces la astea, plus faptul ca ma indoiesc eu ca ar fi avut colegi de scoala amatori sa aiba un tigan nespalat printre ei.
    Numai ca nu multi romani isi pun o asemenea intrebare: cum ar fi fost viata lor daca s-ar fi nascut intr-o familie de tigani?
    Despre responsabilitatile politicienilor nu am nici macar ce comenta.

    • Stefan spune:

      Doamna Lili, va inteleg sentimentele. STATUL este singura salvare a acestor persoane.
      Cunosc personal oameni superbi ce provin din familii defavorizate, persoane care au beneficiat de sistemul socialist/comunist de protectie sociala.
      In satul bunicilor mei, la cateva case mai departe era o familie cu 5 copiii. Pe perioada scolii 3 dintre copiii, cei mari, erau luati la scoli cu internat si veneau doar in vacante acasa unde lucrau cu familia. Aveau cazare, masa, scoala, haine. Familia nu cheltuia nimic cu ei. Desigur, nu le-a fost usor sa traiasca in sistem de internat.
      Baiatul cel mare s-a intors la sfarsitul liceului ca mecanic auto si lucra la CAP-ul din sat. Dupa anii ’90 folosea tractorul la arat, si-a cumparat propriul tractor, acum e printre cei mai bogati oameni din sat, are vreo 3-4 utilaje. Fata urmatoare facuse croitorie, ultima data lucra la o fabrica de confectii, era maritata, nu mai stiu multe. De celalalt baiat nu stiu nimic, era mai mic, nu ne cunosteam bine.
      Inginerul electrician de la noi (unul dintre ei, cel pe care il cunosc mai bine) a crescut si el la casa de copiii. Mergea doar in vacante in vizita la familie, avea doar mama si 1 frate mai mic ramas acasa. A facut scoala de electricieni, scoala postliceala si dupa ce s-a angajat a facut si facultatea la fara frecventa. Este un tip de milioane, foarte muncitor, casa ridicata cu mainile lui, familie foarte frumoasa.
      Sunt absolut convins ca si dumneavoastra aveti in jur si cunoasteti persoane provenind din familii defavorizate care au reusit sa se realizeze prin scoala. Cu ajutorul sistemului de protectie foarte bine pus la punct de statul socialist (generatia mea si-a trait copilaria si adolescenta in comunism).
      Poate ca sunteti mai tanara si nu stiti, dar intrebati-va parintii de sistemul de protectie pentru copii. Au existat abuzuri, desigur! Nimeni nu neaga acest aspect, si nici eu ( cunostintele mele nu au povestit niciodata ceva negativ, poate si din teama, nu stiu). Dar sistemul exista! Perfectibil, dar exista.
      Schimbati sintagma de “familii defavorizate” cu “familii de tigani”. Au existat modalitati de protectie a copiilor in Romania, de scoatere din mediu lor si scolarizare. Oare de ce nu mai exista astazi?

      • lili spune:

        Eu stiu bine despre ce vorbiti, eu insami provin dintr-o familie foarte modesta din jud Teleorman si am terminat o facultate(cu bursa in toti cei 5 ani de facultate) in anul 1979.
        La fel sora mea a terminat liceul economic in 1982.
        Parintii erau foarte modesti, tata avea 4 clase si era tractorist(Dumnezeu sa-l ierte, dar era tare mandru ca noi fetele lui am invatat foarte bine!!) iar mama nu a invatat deloc carte, dar stia la piata sa socoteasca, atunci cand isi vindea rosiile si ceapa din gradina ei!
        Stiu bine despre ce vorbiti, nu stiu cum am fi facut eu si sora mea scoala daca nu am fi avut amandoua bursele acelea.
        Numai ca in cazul tiganilor situatia este mult mai complicata, deja exista o stare in ce-i priveste cu care societatea romanesca si clasa politica s-a obisnuit, in mod evident statul roman nu e preocupat decat la nivel declarativ, poate doar presiunile UE sa mai schimbe ceva in viitorul nu prea apropiat.

        • Stefan spune:

          Multumesc doamna, va apreciez! Eu nu am avut puterea sa scriu despre exemplul personal. De aceea sunt mai cinic deloc ingaduitor cand este vorba de tigani. Au tot ce le trebuie, chiar mai mult. Doar sa vrea!

          • lili spune:

            Am uitat sa spun o vorba(antologica deja la noi in familie!!) de-a mamei: ne spunea mereu mie si surorii mele sa invatam ca sa scapam de sapa !!
            Pentru ea era de la sine inteles ca ne asteapta SAPA(sa muncim cu sapa!) daca nu invatam!!
            Ea, mama mea neavand scoala a mers la CAP sau la ferma si a muncit cu ziua dupa ce noi am crescut si am inceput scoala….
            Copiii mei pana s-au facut mari erau mereu interesati si radeau mereu cum de stie mamaia sa-si scrie numele, atat scria ea, daca nu invatase la scoala !!
            Mereu o intrebau si mereu radeau si se distrau, o placeau mult cand le povestea tot felul de minunatii din copilaria si viata ei amarata….
            Dar am povestit mereu si am apreciat mereu cum o femeie fara scoala a putut in anii ’60-’70 sa inteleaga ROSTUL scolii si sa ne indemne mereu sa invatam, azi mi se pare ceva deosebit ….o mama deosebita, chiar fara scoala, cum este ea…
            Nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost viata mea si a surorii mele fara mama noastra care mereu ne-a indemnat sa invatam, dar vad fostele colege de scoala generala sau de liceu ramase in amaratul de orasel din Teleorman, toate muncitoare in fabrici textile….

  9. sile spune:

    Doamna, vorbiti de sanse. Pai in Romania din impozite se asigura invatamant gratuit pentru toata lumea (sigur, nu le cumparam elevilor caiete si pixuri din aceleasi taxe). Nu e ca in alte parti (din pacate), unde invatamantul sa se faca majoritatar in scoli private. Ba pe deasupra se introdusesera la liceu locuri rezervate elevilor de o anumita etnie (nu stiu daca masura mai e in vigoare). In Romania oameni proveniti de la casa de copii au facut facultatea si si-au gasit un job. Ce alte sanse considerati ca ar mai trebui create pentru defavorizati si am omis sa ne ocupam de ele?
    Cat despre romani hoti/academicieni, pana nu vad o statistica oficiala cu ce-a facut fiecare roman plecat din tara, permiteti-mi sa am ce opinie doresc.

  10. Ela spune:

    Stimata V. Stoiciu,va multumesc si va felicit pentru acest remarcabil articol care, dupa parerea mea atinge punctele nevralgice, bolnave(!), ale societatii romanesti contemporane…de aceea, doare! Dar este vorba de o durere “pozitiva”, deoarece, analizandu-i lucid provenienta (asa cum o faceti dvs aici!), fara sa deviem in listari fara sfarsit ale simptomelor (asa cum suntem obisnuiti!), ni se ofera sansa sa actionam exact la punctul de plecare al focarului infectiei!!!
    Citind cu emotie randurile dvs, mi-am amintit ca H. Arendt spunea ca “vedem lumea asa cum suntem noi, nu asa cum este ea, de fapt!”, si mi-e teama sa trag concluzia ca romanii aceia multi(?), care sfideaza cu aroganta si moralizatori nevoiasii, ar purta in ei adevarata saracie, devoranta, perfida, incurabila…!?
    Am intrebat, nu de mult, un responsabil politic roman, ce considera mai grav : un vinovat in libertate, sau un nevinovat in inchisoare? Raspunsul lui spontan* a fost : vinovatul in libertate!
    Aceasta este mentalitatea dominanta: un tip (o spoiala?) de intransigenta univoca, care, paradoxal, are ca rezultat principal faptul ca din ce in ce mai multi nevinovati sunt condamnati din oficiu la saracie perpetua!
    * : pus sa-si imagineze ca nevinovatul ar fi el, s-a razgandit…

  11. Luke spune:

    Citez: “Alții, fie că vorbim de statele vestice și prospere, fie de vecini comparabili cu noi ca nivel de bunăstare, cum ar fi Estonia, Albania, Polonia sau Ungaria au reușit să găsească soluții pentru depășirea handicapului creat de mediul în care te-ai născut.”

    Nu va suparati dar care ar fi alea, solutile gasite de altii? (mai ales de la cei “comparabili”, aplicabile si la noi)

  12. sirac spune:

    A folosi analogia cu boala în ceea ce ține de fenomenul sărăciei e a înțelege chiar mai puțin decât domnii Guran și Mândruță. Sărăcia nu se propagă epidemic, nu i se poate administra un tratament. O asemenea analogie ar avea sens poate la un autor în căutare de retorică și oratorie, dar cu siguranță nu la cineva interesat de texte cu „valoare adăugată”. Într-adevăr, este imposibil de stabilit și de delimitat, în vederea combaterii, într-o propoziție asertivă ce anume este sărăcia și ce o produce. De aceea consider necesar clarificarea unor propoziții a ce nu este sărăcia:
    – Sărăcia nu este o situare sau o condiționare (fizică, mentală, psihologică, socială, legală). În primă anticipație mental-discursivă ar părea că este, mai multă atenție reclamă însă o atât de falsă premiză.
    – Sărăcia nu este influențată nici de proprietate, nici de calitatea acesteia.

    M-am derobat prea mult? De unde această aroganță pentru o midi-revoluție copernicană fără a o explicita? Sub aula cărui principiu se întâmplă ea? Din convingerea că sărăcia e o lipsă a ordinii.

    • LM spune:

      Presupun ca nu v-ati gandit la epidemia de saracie din Argentina, de exemplu si nici la calitatea proprietatii din aceeasi tara? Nu vi se pare ca studiile efectuate sub egida ONU tocmai au afirmat in ultimele luni ca saracia chiar este epidemica? Dar da, stiu, noi romanii stim mai bine :)

      • LionHeart spune:

        Epidemia de saracie din Argentina porneste de la politicile economice si sociale pe care le promoveaza dna care scrie articolul. Presupun ca dati Argentina ca exemplu despre cum politicile asa zis “socialiste” distrug bogatia si baga pe toti in saracie…

  13. Radu BM spune:

    Parerea mea: ultimele co** ale romanilor s-au lasat zdrobite de catre securitatea ceausista. Serios. No ballz. Din acelasi motiv e mai la indemana sa intrebi daca nu cumva victima violului a fost de vina pentru ca “era imbracata sumar”, in loc sa il iei de guler pe agresor. Din acelasi motiv, cand imi criticam deschis vre-un profesor, despre care toti colegii erau de acord IN PAUZE ca trebuie criticat, cand imi deschideam gura, susterea nu intarzia sa vina din sala: “.. hai mai Radule ca nu e chiar asa, las-o si tu mai moale ca don prof are dreptate”. E defect sistemic, se manifesta timpuriu, si e ultima problema pe lista formatorilor sociali. Ar trebui sa fie prima.

    • Harald spune:

      Dpdv psihologic, fără parti-pris, victima violului joacă foarte adesea un joc de putere, dacă vă întreabă cineva. 75% dintre violuri au loc între persoane care se cunoșteau. Adică ea se comporta asemenea unui copil care lovește mereu un câine cu o nuia peste bot, profitând de faptul că respectivul câine e în lanț. Până când într-o zi câinele rupe lanțul și sfâșie copilul. Căruia toată lumea îi plânge de milă, fără însă a-și învăța proprii copii să nu mai plesnească aiurea câinii.

      Sigur că așa e politically correct, să castrăm (psihic) bărbații și să lăsăm femeile să-și expună fesele și sânii pe stradă. Însă civilizația occidentală bazată pe asta e în mare pierdere de viteză și ocupată treptat de musulmani. Care vin cu reguli vestimentare stricte, valabile și în Europa în urmă cu 200 de ani.

      Sigur că trebuie ”să-l iei de guler” pe agresor, violența sexuală nu poate fi tolerată într-o societate civilizată. Dar dacă femeile ar provoca mai puțin, ai avea mai puțini agresori de luat de guler și mai multe familii normale. Astfel încât să nu ajungă să-ți plătească pensia chinezii și musulmanii, ci să ai destui nepoți și strănepoți

  14. bugsy spune:

    Romania este un stat asistential.
    Saracia, de fapt mentinerea cu buna stiinta a unui nivel de saracie prin diferite programe de asistenta sociala la toate nivelele societatii, cu predilectie in mediul rural, este politica de stat.
    Nu e corect din partea dvs sa-i luati oarecum la mishto pe Guran si/sau Mandruta pentru ca, asa cum sunt ei, produc totusi niste bani, platesc taxe si impozite din care statul isi permite sa asigure niste programe sociale.

    Voi fi de acord cu dumneavoastra ref la subiectul pe care l-ati abordat doar atunci cand:

    - statul va incuraja munca;
    - persoanele carora le spuneti/spunem saraci vor fi dispusi sa munceasca pentru a-si asigura un venit minim.

    Cu alte cuvinte, singurul program social care poate sa schimbe saracia este …munca! Si asta este, in principal, atributul statului, mai putin al colectivitatii.
    Stiu, suna a comunism, dar nu e!

    • Harald spune:

      Asta e problema reală, în România a devenit neprofitabil să muncești. Și câteva milioane de români care erau dispuși să muncească, dar doreau să fie și plătăți rezonabil, au emigrat. Astfel că rolul lor de model în societate a dispărut.

      @ Victoria Stoiciu – taxarea nu e soluția tuturor problemelor, mai ales într-o țară ca România. Măsurile de stânga sunt utile și necesare într-o țară ca Norvegia, unde bogăția nu este creată de oameni, ci pur conjuncturală (petrolul descoperit după 1974 și prețul lui uriaș pe plan mondial). O asemenea bogăție trebuie evident redistribuită și chiar este.

      Însă România nu se află în situația Norvegiei. În România, sărăcia e datorată unei lipse de educație a muncii. Prin anii ’80, pe vremea lui Ceaușescu merita din ce în ce mai puțin să muncești, am crescut într-un cartier unde multe familii erau sărace, deși ambii părinți lucrau. Copiii din acele familii sărace au început să plece în Grecia, Turcia și Israel încă din 1990-1992, când nu s-ar fi gândit nimeni să plece în Spania.

      Astăzi, redistribuirea pe care o visați dvs.e fără obiect. Nu puteți redistribui banii produși de românii în Spania sau în Italia, deși ideea de a taxa banii trimiși în țară a fost deja exprimată de colegii dvs.de ideologie. Soluția corectă e ca omul să descopere că poate beneficia de rezultatele muncii sale. Așa cum cineva care a muncit în Spania sau în Italia își construiește în România o casă, tot așa trebuie să-și poată permite și cel care muncește în România. Ori, taxarea furibundă pe care o propovăduiți dvs.îndepărtează perspectiva asta tot mai mult.

      Ați auzit vreodată expresia ”pomana îngrașă, dar nu ține de foame”? Exact la asta se referă, la redistribuirea visată de dvs., care în realitate nu rezolvă problema sărăciei. Oameni cu veleități antreprenoriale există la orice nivel în societate. Nu știu cât contact aveți dvs.cu lumea reală, dar e nevoie doar de 10-12 angajați pentru a construi containere metalice sau doar de 70-80 de angajați pentru a construi semiremorci de TIR. Am văzut genul ăsta de activități funcționând în Germania și nu există niciun motiv ca ele să nu funcționeze și în România. În afară de taxarea furibundă foarte dragă colegilor dvs.

  15. MariusM spune:

    Ca sa sumarizam totusi textul:
    P1: Exista foarte multi oameni saraci in RO. (propozitie descriptiva – p.d.)
    P2: Exista oameni foarte bogati in RO (indicele inegalitatii) – p.d.
    P3: Este imposibil de stabilit cat este merit si cat este noroc in saracie/bogatie. (p.d.)
    P4: Saracia/bogatia ar trebui sa fie in functie de merit (Atentie! Afirmatie de tip etic – ce e bine si ce e rau).
    P5: Cu cat redistribuirea bogatiei cu forta (prin stat, Fisc, Politie – daca e nevoie) e mai mare, cu ata se reduce mai mult numarul de saraci. (p.d.)
    Concluzie: Este bine sa amplificam redistribuirea bogatiei. (Atentie! Concluzie etica ce decurge dintr-o premisa etica + premise descriptive).
    Pentru a considera concluzia adevarata este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor concluzii:
    a) toate propozitiile descriptive sunt adevarate.
    b) cititorul adera la propozitia etica.
    c) silogismul este valid: concluzia decurge logic din premise.
    Din punctul meubde vedere, niciuna dintre conditii nu este indeplinita, dar fiecare cititor, respectiv autoarea, este liber sa judece.

    • r2 spune:

      O observatie. Autoarea vorbeste despre dificultatile de clarificare ale aspectului etic numit “merit”, dupa care ne spune ca este oricum irelevant, atat in cazul bogatilor cat si in cazul saracilor. Nevoia de redistribuire ar decurge doar din scopul pe care ni-l propunem ca societate, cum reiese din pasajul de mai jos. As a side note, ma intreb, dintre cei care au mai prins ceva din comunism, nu se sperie nimeni de ultima propozitie? Parca si comunistii erau ceva mai nuantati.

      “Fenomenul bogăției și al sărăciei, laolaltă cu inegalitatea care rezultă, trebuie tratate în conformitate cu scopurile pe care ni le propunem ca societate, nu în funcție de meritul sau vina săracilor sau bogaților, care sunt imposibil de stabilit. Sărăcia, chiar și atunci când e “meritată” de un individ, tot are cauze structurale, de aceea trebuie combătută structural, nu de la caz la caz în funcție de merite sau vinovății imaginare. Bogăția, la rîndul ei, indiferent dacă e obținută prin muncă sau prin șiretlicuri, trebuie abordată și ea în funcție de problemele structurale asociate: mai exact, trebuie redistribuită.”

  16. Stefan spune:

    ” inegalitatea de venit produce inegalitate efectivă de șanse și inegalitate efectivă de drepturi”. Nope!
    SCOALA a fost si este solutia folosita in toate societatile civilizate pentru ridicarea populatiei si echilibrarea egalitatii de sanse! La care sunt adaugate programele de sustinere si asistare sociala.
    Dar Scoala:
    - este gratuita incepand cu cresele saptamanale si gradinitele (persoanele fara venituri sunt scutite de anumite plati) adica de la 1-2 ani ai copilului,
    - ofera 1 masa gratuita – corn si lapte,
    - exista sistemul de burse/ bani de liceu – 200 roni,
    - alocatia este conditionata de prezenta la scoala,
    - exista clase special facute in comunitatile de tigani la care predau cadre didactice ce stiu limba romani,
    - exista foarte multe programe sustinute de fundatii care ajuta copiii nevoiasi ce doresc sa invete,
    - exista locuri speciale pentru copiii tigani la scoli, licee, universitati, locuri care nu sunt conditionate de cunostintele acumulate ci de apartenenta la aceasta etnie,
    - exista locuri de cazare gratuite pentru studentii din familii defavorizate samd.

    NU venitul este cel care produce inegalitate ci LENEA pur si simplu. E foarte simplu sa NU iti dai copiii la scoala, sa vorbesti impotriva scolii, sa te sustragi de la contrangeri. Desigur, a merge la scoala presupune sa stai pe scaun 4-6 ore, sa asculti, sa te stradui. E simplu sa fii rebel si sa NU faci nimic, sa te simti liber.

    Inegalitate efectiva de sanse NU exista atata timp cat (3+)12 +3+2 ani de scoala exista egalitate intre elevi/studenti si chiar locuri speciale pentru tigani. Timp de 17 ani tiganii au EXACT aceleasi sanse ca si ceilalti elevi/studenti de la ei din clasa. Inegalitatea de sansa nu apare nicaieri in cei 17 ani de scoala, din contra, chiar este o discriminare pozitiva prin facilitatile si programele de sustinere a acestei etnii. Odata devenit specialist, nici un angajator nu te va refuza doar pentru ca tenul tau pare mai inchis decat media! (nu mai mult decat discriminarile standard bazate pe subiectivitate).

    Inegalitate efectiva de drepturi? Nu! Au EXACT aceleasi drepturi ca orice cetatean roman! Au dreptul de a merge la scoala, au dreptul la asistenta de sanatate gratuita, au dreptul la asistenta sociala.

    Desigur ca nemultumiri exista si e normal sa existe. Exista cutume foarte bine stiute care trebuie respectate:
    - incadrare corecta sub severitatea scolii,
    - respectarea standardelor minime de promovare in scoala,
    - alegerea constienta a unei specializari si munca pentru obtinerea ei,
    - ajustarea adaptabilitatii proprii pentru integrarea intr-un colectiv de munca,
    - respectarea colectivului de munca, a comunitatii de trai.

    Este absolut firesc ca oamenii normali care au acceptat aceste cutume ale societatii sa se revolte impotriva celor care calca in picioare orice regula. Daca ai totul pus pe tava, oferit de societate (gradinita, scoala si programe speciale pentru tigani) si tu NU doresti sa participi, atunci nu exista scuze si nu exista mila! De ce am fi noi, cei care am stat “incartiruiti” in scoli sa fim egali si toleranti cu cei care nu au respectat nici o regula si care au considerat libertatea (de a fura, de a nu se spala, de a nu respecta, de a nu face nimic) mai importanta?

    Solutia care a functionat in toate societatile civilizate, dinatinte de Evul Mediu si pana acum, a fost SCOALA! (Chiar si in cazul copiilor abandonati, Scoala exista pe langa fiecare Orfelinat! Era OBLIGATORIE!)

    • Nautilus spune:

      “Inegalitate efectiva de drepturi? Nu! Au EXACT aceleasi drepturi ca orice cetatean roman! Au dreptul de a merge la scoala, au dreptul la asistenta de sanatate gratuita, au dreptul la asistenta sociala.”

      De fapt au mai multe drepturi şi sunt discriminaţi pozitiv: spre exemplu multe din faptele lor sunt trecute cu vederea de autorităţi sau sunt făcuţi scăpaţi cu amenzi mărunte pe care oricum nu le plătesc.

    • laurentiucat spune:

      habar nu ai cum e scoala acum. in mediu rural scoala e o chestie unde se duc copiii sa plece de acasa. 2% din tinerii din mediul rural termina o facultate.
      profesorii sunt dezinteresati,prost platiti, majoritatea cu facultatea la spiru haret sau altele de genul asta.

    • laur spune:

      @Stefan-habar nu ai cum e scoala acum. in mediu rural scoala e o chestie unde se duc copiii sa plece de acasa. 2% din tinerii din mediul rural termina o facultate.
      profesorii sunt dezinteresati,prost platiti, majoritatea cu facultatea la spiru haret sau altele de genul asta.

    • Nautilus spune:

      Contraexemplu:

      La scurtă vreme după incidentul cu cei doi tineri din Iaşi care s-au căsătorit şi au aflat că sunt fraţi vitregi (care a avut loc la sfârşitul lui 2007, deci ceea ce urmează trebuie să fi fost în primele luni din 2008), un reporterache de la un ziar mărunt de scandal pleacă într-un tur prin satele din Moldova centrală, unde întâlneşte multe cupluri formate din fată de 12-13 ani şi golănel de 18-20 de ani. Întreabă în dreapta, întreabă în stânga, ţărănimea de pe acolo îi răspunde evaziv prin aburii vodcii.

      În cele din urmă reporteraşul întâlneşte un procuror şi îl întreabă ce părere are despre asta şi de ce legea nu face (prin mâna şi pixul lui) nimic.

      Ghici ce a răspuns procurorul?

      .
      .
      .
      .
      .
      .
      .

      “Şi ce ai vrea, dom’le, să fac? Dacă anchetez cazul şi ajunge la instanţă, el trebuie să facă puşcărie, aşa încât ea rămâne fără niciun sprijin. Mai bine las lucrurile cum sunt acum.”

  17. iosiP spune:

    1. “Bogăția, la rîndul ei, indiferent dacă e obținută prin muncă sau prin șiretlicuri, trebuie abordată și ea în funcție de problemele structurale asociate: mai exact, trebuie redistribuită.”
    Imi place logica dumneavoastra: bogatia trebuie redistribuita, chiar daca a fost obtinuta prin munca! Deci vi se pare logic (si mai ales moral) sa luati de la cei care muncesc pentru a da – scuzati, a “redistribui” – catre cei care nu muncesc, ca doar asta-i menirea unora: sa munceasca pentru altii. Sau poate nu?

    2. “Cine spune că nu e adevărat, că bogăța nu are nici o treabă cu drepturile, să se uite la sentințele primite în justiție de acuzații ce își permit un avocat bun și cei ce nu își permit nici un fel de avocat. Becali a luat 3 ani, Vântu 2 ani, iar Angela Lican, femeia care a furat un buchet de flori – 2 ani și șase luni.”
    O alta interpretare tendentioasa: diferenta dintre sentinte nu este data de bogatie in sine, ci de proasta functionare a justitiei, iar aceasta nu se poate remedia prin redistribuitie ci prin stabilirea unor legi clare, neinterpretabile.
    N.B. Am propus variante – ce-i drept, intr-un domeniu restrans – dar cred ca acestea s-ar putea extinde la intreg codul penal.

    3. “Cine spune că averea nu influențează drepturile unei persoane, să se întrebe ce tratament medical primește un sărac în România și ce tratament i se oferă semenului său care își permite asigurarea privată de sănătate eventual peste hotare.”
    Scuzati-ma, dar la ce va asteptati? Daca cineva plateste pentru o asigurare privata (eventual cu tratament in strainatate) inseamna ca a investit mai mult pentru a-si apara sanatatea. Din cate stiu – si stiti si dumneavoastra – cei care au astfel de asigurari oricum platesc CASS (ale carei “beneficii” nu le folosesc), deci practic finanteaza ingrijirea celor care nu platesc nimic.
    Deci ce-at vrea, sa se interzica tratamentele in strainatate ale celor care isi permit sa le plateasca? Adica, un fel de “sa-i moara si capra vecinului”?

    4. “Trebuie redistribuită prin taxare, pentru că acumularea nelimitată produce inegalitate, iar inegalitatea de venit produce inegalitate efectivă de șanse și inegalitate efectivă de drepturi.”
    Ma insel eu sau oricine are drept de vot, indiferent de bogatia acumulata? Pai asta-i esenta democratiei: toti pot decide in mod egal, desi unii decid (in principal) felul in care vor fi folositi banii altora – nu de alta, dar ei nu contribuie cu nimic la bugetul de stat. Ce vreti mai mult. sa impuneti egalitatea de venituri? Pai hai s-o facem, si va garantez ca cei productivi isi vor restrange eforturile, o parte dintre cei partial-productivi vor renunta la munca (daca tot primesc fara sa munceasca) iar sociatetea se va confrunta cu problema economica endemica in sociatetile socialiste: daca totul apartine tuturor, atunc e mai bine sa LUAM, nu sa DAM!

  18. Adrian spune:

    Doamna Stoiciu, chiar nu exista nici un fel de limite pentru propaganda socialista? Cat de jos puteti cobora?

    Tot ce pleaca de la premiza ca exista drepturi pozitive care pot fi indeplinite prin obligarea altcuiva sa contrinuie cu resursele necesare (a.k.a. “taxe si impozite”) sunt pura propaganda socialista. Asta pentru ca proprietatile si veniturile unei persoane nu sunt proprietatea intregii societati ca sa dispuna de ele dupa bunul plac, luand cate o portie mai mica sau mai mare, dupa chef, cu argumente emotionale den “think of the children”.

    Astea fiind spuse exista o singura categorie de saraci care sunt vinovati din oficiu: cei care au un IQ in jur de 80, ceea ce face imposibila scolarizarea si ulterior gasirea unei surse de venit suficient de buna pentru a avea un trai decent. Restul au posibilitatea sa invete (pe banii altora, dar nu e o problema in context) si sa isi gaseasca o ocupatie cinstita si prospera. Acum vreo 3-4 generatii aproape toti romanii erau tarani saraci, acum doar o mica proportie mai sunt chiar saraci (si chiar si ei de-a dreptul bogati fata de bunicii lor), ceea ce ma face sa cred ca educatia functioneaza.

    Restul e socialism nesimtit.

    • Harald spune:

      @ Adrian – în mare măsură aveți dreptate, dar nu ne putem aștepta ca acei săraci să-și descopere singuri o muncă utilă și eficientă, capabilă se le aducă un venit decent. Dacă ar fi fost capabili să facă asta (iar unii au fost, plecând pur și simplu la muncă în strănătate) atunci ar fi ieșit deja din sărăcie.

      Este rolul antreprenorilor să găsească acele munci utile și eficiente, iar antreprenor poate să fie și cineva cu 4 clase. Sau ar trebui să poată, dacă România ar fi o țară normală. Acei antreprenori ar crea locuri de muncă, iar d-na Stoiciu ar avea astfel mai mulți bani de colectat și redistribuit. La mai puțini săraci, evident, așa că și-ar cam pierde obiectul muncii :)

      • iosiP spune:

        @Harald, mi-e teama ca ati pierdut oarecum contactul cu tara (nu e o critica ci o simpla constatare). Va dau un exemplu: soacra mea locuieste la tara, intr-o comuna “a tuturor contrastelor”. Are vecini gospodari dar si vecini care efectiv nu au ce manca. Ei bine, ori de cate ori apeleaza pentru ajutor la unul dintre vecinii gospodari acesta vine, muncesce si isi ia banii, desi (poate) nu are strict nevoie de acel venit suplimentar. Ce credeti ca se intampla atunci cand apeleaza la “ceilalti”? Deci de munca ar fi, dar lenea si tuica de borhot sunt mai tentante…

        • Nautilus spune:

          Cu vreo 4 generaţii în urmă, când la noi nu era nici comunism, nici PSD, nici PD-L, nici FMI şi nici altceva, socialistul şi simpatizantul URSS Panait Istrati spunea ceva asemănător.

          Şi anume că atunci când se ridica într-un sat sau într-o mahala unul mai gospodar, gata să construiască prin munca lui, “cojanii” fie îl sabotau furându-i recolta, fie îi dădeau foc la case şi grajduri, fie îl prindeau pe întuneric şi îl băteau sau îl luau în cuţit. Chiar dacă mâncaseră şi băuseră din generozitatea lui.

          2014 seamănă al Dracului de bine cu 1894 în privinţa asta.

        • Harald spune:

          Nu văd cu ce ar fi contrazisă părerea mea de relatarea dvs.

          În relatarea dvs., soacra e antreprenorul și ea oferă ceva de muncă, astfel încât selecția are loc în mod natural: cine are chef să muncească obține niște bani; cine nu, nu. Însă raporturile sunt ”la mica înțelegere”, pentru că taxarea exagerată a muncii și șpăgile percepute de funcționarii corupți nu permit oferirea unor locuri de muncă oficiale, legale.

          Asta e consecința supra-taxării și supra-reglementării aberante din RO, a devenit preferabilă plata la negru a salariaților și migrarea economiei în subteran. Am fost în Tg.Neamț în scop turistic, eram împreună cu o prietenă care lucra la Finanțe în alt județ. Am crezut că se sufocă de indignare când a cerut bon fiscal la un magazin, iar vânzătoarea a râs de ea, fluturându-i ștecherul de la casa de marcat scoasă din priză :P

          • iosiP spune:

            @Harald, nu pe acest subiect v-am contrazis, am comentat doar afirmatia
            “dar nu ne putem aștepta ca acei săraci să-și descopere singuri o muncă utilă și eficientă, capabilă se le aducă un venit decent.”
            precizand ca nici atunci cand li se ofera o munca utila, capabila sa le aduca un venit, multi nu se “inghesuie”, preferand sa astepte postasul cu banii de asistenta…

            • Harald spune:

              Sunt și foarte puține oportunități astăzi. Unii dintre cei care nu se înghesuie la tăiat lemne sau la legat via, ar fi dispuși să lucreze ca sudori sau lăcătuși într-un atelier de confecții metalice, pentru un salariu de 300 de euro pe lună și toate contribuțiile plătite. Soacra dvs.nu poate oferi așa ceva, dar un atelier care ar fabrica, de exemplu, containere metalice pe care să le vândă în vest, poate oferi astfel de condiții.

              Mai există și problema schimbului de generații, cei care au astăzi 35-40 de ani sunt irecuperabili, nu se vor înghesui niciodată la muncă, așa cu spuneți dvs. Dar unii dintre tineri vor prefera să rămână în sat, dacă au pentru ce.

  19. Bogdan Rusu spune:

    Articol foarte elocvent. Saracia conduce la inegalitati de sansa efective, deci saracia trebuie combatuta; saracia are cauze structurale, deci trebuie combatuta structural, nu de la caz la caz. Consider ca pana aici ce spuneti este adevarat si rationamentul este corect. Despre solutia optima se poate discuta in contradictoriu mult si bine; dar pana aici cred ca o persoana rationala ar trebui sa fie de acord cu dvs.

    • Harald spune:

      @ Bogdan – admiteți că taxarea exagerată a muncii este una din acele cauze structurale? Mulți dintre oamenii săraci din România muncesc, dar asta nu-i ajută mai deloc. Pentru că în România ”se muncește mult, prost și pe degeaba”, dacă tot vorbim de cauze structurale.

  20. golan spune:

    Cum poti sa scrii despre lene, munca si obiceiuri la romani si sa nu iti dai cea mai mica silinta sa verifici din surse independente concluzia in care sta tot articolul tau?
    “România este țara în care locul în care te-ai născut influențează definitiv reușita în viață și statutul social”
    (si da observ ca legatura intre saracie si performante intelectuale este suficient de bine sustinuta, dar articolul are alt focus si este cat se poate de prost argumentat)

    O parere abjecta, care cineva mai rabdator decat mine ar combate-o dand cateva exemple de oameni care au reusit in viata din orice punct de vedere.

    Romania a dat multi oameni de valoare, capabili. Dar nu au avut loc de corupti si de cei care isi dadeau cu parerea, acum isi fac un rost in viata prin tari straine sau undeva, in obscuritate, in liniste isi vad de treaba.

    • lili spune:

      Ce sanse ati fi avut Dvs sa va realizati daca v-ati fi nascut intr-o familie de romi din Sfantu Gheorghe, jud Covasna, de exemplu ?!
      Conditiile in care traiesc amaratii aia ma fac sa cred ca nu au nici o sansa .
      Dvs credeti ca ati fi avut ?!
      De ce ?!
      Eu asta cred ca vrea sa spuna autoarea articolului.
      Puneti-va intrebarea asta !

      • Stefan spune:

        Ei, aici intervine rolul STATULUI! Diferenta o face Statul si politicile lui interventioniste si protective. Ganditi-va cum ar fi sa fii nascut intr-o familie de tigani din Covasna si intr-o familie de tigani din sudul Frantei. Pe cand la noi Statul nu intervine in viata sociala a categoriilor defavorizate de cetateni, ba chiar le intretine in mod constient si voit starea de dependenta, celelalte tari ar fi scos automat copiii din mediul familiar defavorabil, ancheta sociala nu ar fi fost doar o activitate bifata, s-ar fi intreprins actiuni concrete de protejare a copiilor.
        Depangeti doar copiii tigani, evitand sa vorbiti de copiii blonzi din familiile defavorizate din judetele Vaslui sau Teleorman sau … Singura lor salvare ar fi, ca in toate tarile civilizate, Statul. Si masurile de protectie sociala aplicate pe bune.

      • LionHeart spune:

        Ca sa raspund intrebarii care obsedeaza pe toata lumea aici pe forum: daca te-ai fi nascut intr-o familie de romi saraca ai mai fi avut viitorul pe care il ai acum?
        Raspund: NU, dar cu siguranta as fi avut un viitor mult mai bun decat cel al parintilor mei (rom sarac).
        Succesul in viata se bazeaza pe urmatorii factori:
        1. Inteligenta subiectului
        2. Capacitatea de concentrare asupra unei probleme
        3. Observarea realitatii care ne inconjoara
        4. Capacitatea de munca
        Nu sunt un tip rasist (exista eu zic cam 30-40% dintre romi care s-au integrat in societatea noastra foarte bine) dar romilor ca grup etnic le lipsesc in mod grav punctele 2 si 4, iar lipsa asta este genetica. Evident ca poate fi corectata prin educatie dar copilul rom statistic niciodata nu va avea acelease rezultate cu un copil roman. Stiu ca nu suna bine pentru urechile socialistilor si nu e politically “correct” ce scriu dar asta e realitatea.

        • Harald spune:

          Lipsa asta ”genetică” (deși eu cred că e mai degrabă rezultatul educației, al culturii familiei în care se naște copilul) nu e neapărat un impediment pe piața muncii.

          Prin 1970-1975, cred că jumătate din șoferii de basculantă erau țigani, iar ăsta era unul dintre motive: șoferia nu e chiar muncă :P . Unii dintre ei reușeau să se integreze, primeau apartamente de la intreprindere la fel ca și ceilalți, iar copiii lor mergeau la școală îmbrăcați cu haine obișnuite ”de oraș”, nu cu fuste înflorate sau cu pălărie. Eu aveam prieteni și dintre unii și dintre ceilalți, abia la maturitate am înțeles care era diferența dintre ei.

          Asta ar fi treaba statului, să creeze condiții, nu să ofere asistență socială. În România, activitatea economică e mult mai redusă decât ar trebui să fie, raportat la numărul populației. În cazul în care activitatea asta ar crește, integrarea romilor ar crește și ea. De la sine, fără programe speciale.

  21. GigiM spune:

    Demi-topic: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_income_equality

    Puteti ordona primul tabel, si cica n-am sta asa de slab la capitolul asta (cel putin deocamdata).

    Legat de distributia bogatie/meritocratie, observ cateva puncte:
    - IQ-ul unei persoane oarecare variaza intre 30 si 200, cu o medie undeva la 100 unde se incadreaza majoritatea -> ca o persoana n-are cum sa fie mai mult de 2-2,5 m. inteligenta decat media (si am o vaga impresie ca aceiasi proportie se potriveste si altor “calitati”)
    - diferentele de venit sunt uriase, si variaza de la persoane care traiesc cu 1-2$/zi la persoane care n-au ce face cu banii -> proportia este infinitul

    Din cele doua afirmatii de mai sus rezulta ca societatile sunt profund inegale.

  22. Mircea Modan MirceaM spune:

    Doamna, unele parti din articol mi-au placut…altele m-au inspaimantat
    1. Logica statistica ne-ar duce la ideea ca in Tadjikistan si Kyrghizstan emai bine ca in Romania, pentru ca inegalitata bazata pe avere este mai mica

    ” Romania turns out to be the most unequal transition country with respect to household assets, while inequality is lowest in Uzbekistan, Tajikistan and the
    Kyrgyz Republic”
    Am mari dubii ca ati vrea sa traiti in oricare din cele doua tari. Eu unul nu, cu siguranta.

    2. Aveti insa mare dreptate in privinta locului nasterii. Nu locul in sine, ci oportunitatile pe care le ofera, educatie, sanatate, mediu de business etc. Sa notam ca si Tadjikistanul si Kyrghizstanul sunt varza la acest indicator, in sensul ca are o pondere enorma locul nasterii. Asa ca sa o lasm mai moale cu referirea la ele.
    Daca nu ne putem compara cu tarile din vestul si nordul Europei(au o pondere mica de popultaie rurala, si mai ales un procent foarte mic din PIB realizat pe agricultura) in schimb ar trebui sa ne aplecam mai mult asupra unor tairlor CEB care performeaza la acest indicator IOp, componenta urban/rural birth.
    Poate unii nu au accesat linkul din articol, pe care se bazeaza o parte din argumentatia dvs.
    “In most Central Asian and EEC countries, together with Bulgaria, Lithuania, Romania, Slovak Republic, Slovenia and Turkey, the most important driver of IOpwealth is the place of birth. In western European countries, the place of birth does not noticeably contribute to IOpwealth, except in France (where a rural birthplace tends to increase household wealth). By contrast, in Hungary, Latvia and Poland, and particularly in the Western Balkans, IOpwealth seems to be driven predominantly by parental education.”
    http://tr.ebrd.com/tr13/en/economic-inclusion/1/inequality-of-opportunity-with-regard-to-household-wealth#chart-5-6
    De ce sunt aceste mari diferente urban-rural in Romania? In parte am atins acest subiuect intr-un articol “Viata la tara”, cauzele principale fiind pondera prea mare a populatiei ocupate in agricultaura din rural (de cca 5 ori mai mare ca media UE), lipsa infrastructurii(doar 18% din rural area apa curenta,nr de crese este extrem de mic daca ne raporatam la nr de copii din rural) un nr mare de „lucratori familiali neremunerati” etc.
    Colac peste pupaza nici PNDR-ul nu ataca problema frontal, indieferent ca a fost gandit de “dreapta” PDL-ista sau de PSD, mai recent. peste trei sferturi din saracii Romaniei sunt la tara, din cauza ponderii mai mici a veniturilor salariale fata de oras, lipsa de locuri de munca nonagro acuta in mediu rural.
    3. Unde ne daspartim total este la modul in care vedeti solutia: prin redistribuire via taxe. Un fel de egalizare prin constrangere. Prin taxarea capitalului, ati mai scris-o.
    Stiti ce spunea Tocqeville?
    “Democracy and socialism have nothing in common but one word: equality. But notice the difference: while democracy seeks equality in liberty, socialism seeks equality in restraint and servitude”
    Ca sa nu mai spun de interpretarea simplista (cel putin) a lui Hayek. Faceti cateva greseli de interpretare clasice.
    “Liberalii care susțin că nu e adevărat și proprietatea nu influențează drepturile, să își amintească că însuși Hayek spunea ca proprietatea privată este cea care definește sfera libertății unui individ – de unde, pe cale logică, se poate deduce că mai mulă proprietate conferă mai multă libertate de acțiune.”
    Adica egalizarea averilor, prin redistribuire, taxare, ar duce la acea „noua libertate”, „mai egala” promisa de socialisti?
    Doamne, nu credeam ca mai aud asa ceva acum, dupa atatia ani de experimete socialiste in Romania, si nu numai..
    Bun, sa vedem ce zice Hayek:
    The choice open to us is not between a system in which everybody will get what he deserves according to some absolute and universal standard of right, and one where the individual
    shares are determined partly by accident or good or ill chance, but between a system where it is the will of a few persons that decides who is to get what, and one where it depends at least
    partly on the ability and enterprise of the people concerned and partly on unforeseeable circumstances. This is no less relevant because in a system of free enterprise chances are not equal, since such a system is necessarily based on private property and
    (though perhaps not with the same necessity) on inheritance, with the differences in opportunity which these create. There is indeed a strong case for reducing this inequality of opportunity
    as far as congenital differences permit and as it is possible to do so without destroying the impersonal character of the process by which everybody has to take his chance and no person’s view about what is right and desirable overrules that of others.”
    De aici pana la egalizarea sanselor prin redistribuire (fortata, evident, prin crestera taxelor unei anumite categorii) e cale lunga
    Ca nu mai spun ca “cineva” trebuie sa faca regulile redistrubuirii..putand ajunge foarte usor la extreme
    “I believe it was Lenin himself who introduced to Russia the famous phrase “who, whom?”-during the early years of Soviet rule the byword in which the people summed up the universal problem of a socialist society. 1 Who plans whom, who directs and dominates whom, who assigns to other people their station in life, and who is to have his due allotted by others? These
    become necessarily the central issues to be decided solely by the supreme power.”
    Ar fi multe de spus, liberalismul nu exclude si o componenta sociala, ajutor pentru cei napastuiti de soarta, dar solutia saraciei din rural este egalizara oportunitiatilor ,pe cat posibil, la oras si sat, prin dezvoltarea satului, nu prin redistribuire, via statul furacios.

  23. Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

    De la obraz si pertinent, felicitari! Saracia e o mare probl in tara asta. In orice caz sa traiesti cu impresia ca rezultatele in materie de orice (bogatie, cultura etc) pot fi explicate meritocratic e infantil, daca nu o dovada de aroganta si cinism. Din nimic nu se naste nimic, anticii o stiau mai bine ca noi (doar cu Dumnezeu lucrurile stau altfel). Indivizi ca Niculae Moromete sau Martin Eden sunt mai curand fictiuni literare decat biografii pur personale. Il si vad pe Mandruta in pielea tipului din Foamea lui Hamsun scriindu-si articolele la Dilema in ceva care seamana cu un cotet de gaini, cu un creion tocit si incalzindu-si mainile la un muc de lumanare, pe care evident, trebuie sa-l economisesti, fiindca pe intuneric nu-ti da mana sa te desfasori.
    Mandruta s-ar putea sa fie scuzabil, citeste romane, eventual eseu, daca citeste ceva (in definitiv, chiar daca are bani, nu e obligat sa stie sau sa citeasca, nu e un professional: isi da si el cu parerea ca orice om din tara asta); dar Guran are profil de economist, trebuie sa fi auzit de marimi ca ul Haq sau Martin Ravallion sau de discutiile din jurul HDI, care se intind pe aproape trei decenii; numai Amartya Sen si UNDP cat au facut ptr problematica. Intrebarea e ce a facut cu lecturile astea, ca in atitudinea sau ideile lui e limpede ca nu se regasesc.
    Ma bucur foarte mult ca a aparut un text ca asta aici
    Toate cele bune

    • iosiP spune:

      “In orice caz sa traiesti cu impresia ca rezultatele in materie de orice (bogatie, cultura etc) pot fi explicate meritocratic e infantil, daca nu o dovada de aroganta si cinism.”

      Desigur, nu pot fi explicate meritocratic (indiferent ce intelegeti dumneavoastra prin asta) ci mult mai simplu, prin oferta de bunuri si servicii a fiecaruia, si corelarea acesteia cu necesitatile pietei libere (adica ale societatii, in cazul in care echivalarea va scapa).

      Concluzia o stiti: cei care nu ofera nimic nu primesc nimic (vedeti asistatii social), iar cei care ofera lucruri fara cautare sunt indreptatiti la acelasi “nimic” (vedeti cercetarea “fundamentala” in domenii inutile).

      Concret, domnule Balasoiu: oferi – primesti; nu oferi – nu primesti. E foarte simplu!

      • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

        Nu v-ati inteles mentorii, si nu dovediti o legatura prea stransa nici fata de ce spuneti dvs pe aici. Ecuatia oferi-primesti si vice versa e teorie morala, nu simplu, economie. Daca in economie ecuatia dvs se numeste capitalism, piata libera etc, in filosofie si morala se numeste meritocratism. Imaginati-va ce sacrilegiu ar fi (ptr unii ca Hoppe, Rothbard etc este deja) ca ecuatia dvs sa fie rasturnata in favoarea celor primesc fara sa dea (statul, saracii etc). Disparitatile dintre bogati si saraci sunt in egala masura categorii morale.
        Marea inovatie a mentorilor dvs preferati, daca tot am pomenit de ei, nu e de a fi produs o vreo idee economica (imaginati-va de ex ce ar fi fost Mises fara Fisher sau Wicksell), ci de a fi transformat economia in filosofie politica si morala si/sau liberalismul in ontologie. Necazul e ca desi aceste lucruri par sa le serveasca foarte bine celor care sunt in situatia de a primi, nu le serveste la nimic celor care nu sunt in situatia asta: a argumenta ca si unii si altii primesc exact ce merita, conform eforturilor lor,, s-ar putea sa fie cam putin, daca nu cumva o dovada de obtuzitate, tehnic vorbind. Nu ma mira ca in chestiunea asta va regasiti de partea unor semidocti ca Guran sau Mandruta.
        Sper ca e mai temeinic si clar acum
        Toate cele bune

      • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

        Nota bene: obtuzitate –ptr ca atunci cand restrangi totul la rezultate, afli despre inegalitati si altele ca astea cam tot atat cat iti poate transmite o idee ca ecuatia dvs (sau meritocratismul meu). Asta e situatia si cand vrei sa justifici o astfel de ordine, asa cum faceti dvs sau mentorii dvs. Ca sa nu mai lungesc vorba, imaginati-va geniul lui Mozart evoluand in coliba unui padurar analfabet, nu in familia lui Leopold din Salzburg (altminteri un muzician si un compozitor talentat si respectat), ca sa vedeti cat valoreaza o astfel de filosofie

        • iosiP spune:

          Sunteti convins ca Leopold a primit alocatie pentru copii? Si reciproc, credeti ca familia de tigani care face 9 copii doar ca sa le bea alocatiile va p[roduce vreun geniu?

          Inainte de a-mi raspunde, vedeti povestea lui @lili: parinti sarmani dar cu bun simt nativ si cultura muncii, care si-au educat copiii in acelasi spirit, astfel incat lili a primit bursa de merit.
          Subscriu, si as finanta oricand un copil talentat – direct sau prin intermediul unei fundatii – dar nu accept sa-mi bage statul mana in buzunar pentru a finanta familiile de alcoolici care se impuie ca iepurii: cu finantare sau fara, majoritatea vor ajunge tot infractori, “educati” in spiritul furtului si obtinerii de avantaje fara munca.

          • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

            Discutam degeaba. Sunteti prizonierul ecuatiei dvs. Transformarea unor concepte de natura economica in teme de filosofie morala si politica e probabil singura idee a mentorilor dvs; si marea lor eroare in acelasi timp. In Occident ideile astea au primit o critica mai serioasa si sunt acceptate destul de selectiv, probabil ptr a le plia pe sistemele lor sociale si economice mai sofisticate; noi le-am imbratisat dimpotriva orbeste. Asta e
            Sanatate

            • iosiP spune:

              Dincolo de generalitati, puteti explica in ce masura redistributia este utila din punct de vedere economic si/sau valida din pundt de vedere etic?
              Dar asa, ca pentru ingineri, ca metafizicienii nu (prea) se bazeaza pe finantare din piata libera ;)

            • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

              @IosiP: Din pct de vedere etic, redistributia dvs se numeste reciprocitate. E un argument conventional: daca benficiezi de pe urma unui anumit aranjament economic si social, e natural sa faci si tu ceva ptr el si problemele lui. E ca la piata sau ca in ecuatia dvs. Dar sunt si forme mai rafinate ale acestei pozitii. Rawls a facut din redistributie un principiu al justitiei. A presupus ca intr-o situatie in care nimeni nu e capabil sa-si anticipeze viitorul, toti vor opta ptr o societate unde o serie de drepturi si/sau garantii de baza sunt egale si accesibile fara exceptie ptr toti (equal rights and liberties), iar inegalitatile sociale si economice (inerente) sunt in beneficiul cel mai mare celor mai dezavantajati (fair equality of oportunity). O societate liberala e, vedeti bine, una unde re/distributia de care vorbiti e un principiu al justitiei sau etic.
              Din pct de vedere economic, am doua raspunsuri ptr re/distributie: unul e Amartya Sen. Tipul a reusit sa arate ca in economiile moderne well being e o problema mai curand de distributie si dezvoltare decat de productie sau crestere economica (e cazul daca vreti al unor tari precum Sri Lanka sau Costa Rica, care cunosc rate mici de crestere economica dar inregistreaza niveluri ridicate de bunastare) si a ridicat problema capacitatilor umane (un concept cheie) atunci cand discutam de drepturi sau libertati, inclusiv de angajarea intr-o activitate economica (de ex boom-ul tigrilor asiatici nu poate fi explicat fara investiile lor masive pe care le-au facut anterior in sistemele lor de sanatate si in educatie). Nu intru acum in detalii, Sen e tradus (Dezvoltarea ca libertate). Poate il vedeti.
              Al doilea e mai simplu si provine din zona endogena a teoriei economice. Marea inovatie a anilor ’80 (Lucas, Romer etc), generata probabil de esecul neoclasicilor de a oferi o explicatie satisfacatoare asupra diferentelor dintre economiile lumii in conditiile in care tehnologia e global disponibila, a fost de a identifica skill-urile, ideile, educatia etc cu o forma de capital (intangibil) sau ‘proximate source’. Rezultatul acestei inovatii a fost de a deschide teoria economica spre forme mai putin traditionale de crestere, asa cum sunt mediile institutionale si politice (ultimate sources of growth). Rolul statului si in genere al sistemelor sociale, cum altfel, a crescut in ultimele decenii. Nu mai regasiti statul, de ex in programele Lisabona sau Europa 2020, ca simplu arbitru, mai curand ca jucator, direct implicat in modificarea si imbunatatirea acestor conditii si sisteme publice (educatie, sanatate, disparitati etc). Aveti aici al doilea raspuns.
              ACum v-am scris din memorie, dar cred ca va pot pune la dispozitie o mica lista de titluri in materie

            • iosiP spune:

              @Constantin Balasoiu, va multumesc sincer pentru raspuns si simt ca va datorez unele clarificari privind pozitia mea. Din pacate, acestea vor trebui sa astepte pana diseara (sau chiar la noapte), deocamdata sunt ocupat sa-mi castig cei 30% care imi raman din rezultatele muncii :)

            • iosiP spune:

              P.S. Un mic detaliu, din fuga: puteti raspunde la comentariul meu din 23/06/2014 la 15:23?

            • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

              @IosiP: Da, nu-l vazusem, dar ma tem ca nu stiu ce as putea sa va spun fara sa ma repet.
              Cred ca daca ceilalti comentatori v-au ocolit e ptr ca nu prea v-au inteles pozitia, probabil aerului retoric si ironic pe care l-ati adoptat. Mi se pare ca aveti o pozitie clara abia la pct 4. Si oricum ce cred ca mai pot sa fac ptr discutia asta e sa va astept clarificarile sau asa ceva

            • iosiP spune:

              Clarificarile sunt la sfarsitul sirului de comentarii (ca sa nu arate ca o coloana de ziar).

  24. Marian Grigore spune:

    Dna Stoiciu nu face decat sa puna in alte cuvinte, in clisee care au priza la public cateva idei marxiste fundamentale, cu care PCR incerca sa ne indoctrineze inainte de 1989: “fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi”, “exploatarea de clasa ii face pe bogati mai bogati si pe saraci mai saraci”. Ne mai spune dna Stoiciu ca esentialemente, egalitatea inseamna egalitatea de rezultat, nu cea de sanse. Nu vreau sa mai continui, mai bine dna Stoiciu ne-ar trimite la tezele congreselor PCR, ar face economie de timp. Imi promit sa scriu un articol pe aceasta tema.
    Pana atunci, realitatea o contrazice cu prisosinta.
    Si eu m-am nascut la tara si am fost sarac, am facut foamea si frigul, am invatat la lumanare, am facut dus cu apa rece la spalatorul internatului cand afara erau minus 20 de grade. Dar am facut 22 de ani de scoala, din care pentru 5 am diplome occidentale. Si nu am un IQ mai mare ca al altora. Tot din fundul acela de tara mai sunt multi altii care au facut acelasi lucru, cu rezultate mai mult sau mai putin rasunatoare, dar in asa masura incat azi populatia este masiv imbatranita. Aceasta nu este o istorie limitata la satul din care am plecat, ci o putem regasi ca tendinta in foarte multe locuri din Romania. Multi din colegii mei de la studiile universitare si post-universitare au plecat din conditii similare. Cei mai multi din colegii mei de munca de-a lungul anilor au avut un parcurs similar.
    Pleiada de personalitati din istoria Romaniei care au plecat din conditii extrem de precare, daca nu mizere, sta marturie asupra invaliditatii sentintei dnei Stoiciu cum ca daca te-ai nascut sarac esti condamnat.
    Sunt cateva lucruri care sunt importante:
    - Egalitatea de rezultat este o imposibilitate logica, demonstrata de multi economisti si filosofi (sigur, cu exceptia marxistilor). Oamenii difera in aptitudini, educatie, preferinte etc. Ca atare, si rezultatul evolutiei lor va fi diferit. Nu insist mai mult, includ doar niste link-uri mai jos. Chiar si rezultatul teoriei marxiste a fost o mare egalitate in saracie pentru marea masa si o inegalitate in privilegii in favoarea camarilei comuniste conducatoare, vezi bufetele partidului spre exemplu.
    - Lipsa de motivatie pentru invatatura si munca este determinata si de valorile prevalente in societatea romaneasca de azi: nemunca, invarteala, coruptia, smecheria, minciuna. Exemplele le vedem in fiecare zi in presa. In afara de mostenirea noastra istorica, este “socialismul cu fata umana” de la inceputul anilor ’90 care a pus bazele societatii romanesti de tip sud-american de azi. Munca onesta, proprietatea privata, au de pierdut in fata legaturilor mafiote cu alesii momentului.
    - Istoria celor mai de succes natiuni ale lumii invalideaza fara drept de apel teoria dnei Stoiciu. Exemplul Germaniei: in 1945, acelasi popor, scindat in doua, a aplicat doua sisteme ideologic opuse. Capitalismul veros a rezultat intr-una din primele natiuni ale lumii. Socialismul dnei Stoiciu i-a impins pe aceiasi oameni, dar de cealalta parte a zidului, sa-si riste viata sarindu-l pentru a ajunge in tara capitalismului nemilos. Mai plastic, unii au produs Mercedes, ceilalti au produs Trabant.
    In secolul 17, colonistii englezi sositi pe tarmul american au incercat cultivarea pamantului in comun. “Proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie” a facut ca o buna parte dintre ei sa moara de foame din cauza recoltei insuficiente, ca rezultat al faptului ca multi se sustrageau de la munca. Abia cand si-au impartit loturile intre ei si fiecare a trebuit sa consume ce a produs s-au imbunatatit rezultatele.
    Coreea de Sud a plecat de la a fi o tara saraca de pescari. Pe parcursul a doua generatii, prin munca, sacrificiu, au ajuns una din natiunile de prim rang ale lumii. Nu au fost condamnati la saracie.

    Despre (in)egalitate: http://www.goodreads.com/book/show/22456.The_Origin_of_Wealth
    Despre socialism si nu numai: http://www.goodreads.com/book/show/75831.The_Fatal_Conceit
    Exemplu de discurs politic: https://www.youtube.com/watch?v=qXBswFfh6AY

    • bugsy spune:

      ….sau cum spunea “Doamna de Fier”; “Socialistii sunt foarte buni sa faca programe sociale. Cu banii altora!!!!!”

    • casandra spune:

      Dumneavoastră aveţi opinii neinformate despre doamna Stoiciu. Şi despre Germania. După război, în Germania a funcţionat – şi funcţionează încă – economia SOCIALĂ de piaţă. Nu capitalismul veros!
      http://www.revista22.ro/22-plus-nr-304-economia-sociala-de-piata–un-model-de-consens-9047.html

      Doamna Stoiciu cunoaşte bine toate acestea. Este angajata şi experta unei fundaţii politice importante din RFG, Friedrich Ebert Stiftung.
      Dată fiind superficilitatea de care aţi dat dovadă în comentariu, mă tem că autoprezentarea dumneavoastră este pură ficţiune. O persoană cu 22 de ani de studiu corect nu face afirmaţii atât de hazardate despre sistemul politic şi economic al unei ţări sau despre autorul unui articol.

      • bugsy spune:

        avocat?

      • Marian Grigore spune:

        @Casandra. Faptul ca dna Stoiciu este experta unei fundatii, oricare ar fi ea, nu confera automat autoritate sau veridicitate ideilor prezentate. Pe acest principiu, ideile nu mai sunt argumentate ci doar sustinute cu titlurile fiecaruia si trebuie doar sa ascultam de cei mai sus in ierarhie sau cu titluri mai pompoase. Varianta extrema a unei astfel de abordari este sintagma “noi muncim, noi nu gandim”. Ma indoiesc ca ati vrea asta. Va asigur ca nu am exagerat sau inventat nimic in privinta celor 22 de ani, dar nu acesta este subiectul. Am folosit “capitalismul veros” ca figura de stil, pentru considerente retorice, pentru a accentua antiteza dintre cele doua sisteme. RFG a fost pana la urma o societate capitalista. Componenta sociala pe care o mentionati a fost atenuata prin reformele pietei muncii din perioada Schroeder (socialist dealtfel) iar rezultatele au fost, asa cum este in genere recunoscut, dinamizarea pietei muncii, scaderea somajului si o rezistenta mai buna a Germaniei la efectele crizei. Inca o data, rezultatele, chiar de o maniera “superficiala”, sunt evidente: Mercedes vs Trabant. Iar valoarea adaugata a socialismului se vede in costul pe care RFG a trebuit sa-l plateasca pentru integrarea RDG. Referintele pe care le-am gasit vorbesc de sume care pleaca de la sute de miliarde de Euro pana la peste mia de miliarde, pentru o populatie de 16 milioane de locuitori.

        “The vision of the anointed is one in which ills as poverty, irresponsible sex, and crime derive primarily from ‘society,’ rather than from individual choices and behavior. To believe in personal responsibility would be to destroy the whole special role of the anointed, whose vision casts them in the role of rescuers of people treated unfairly by ‘society’.” – Thomas Sowell, “The Vision of the Anointed”

      • iosiP spune:

        Chiar nu vedeti nicio diferenta intre sistemul economic descris in articolul la care faceti trimitere si ideile socialiste promovate de catre doamna Stoiciu?

    • Hantzy spune:

      Asa e, bre Grigore! Comunismul e Utopie, intocmai ca Perpetuum mobile. A dezbate mult pe chestia asta nu merita. Insa fiecaruia dupa nevoi Mie nu-mi sugereaza egalitarism ci, dimpotriva, diferentiere. Atata doar ca, intr-un astfel de sistem nu intotdeauna cel care da mai mult, primeste mai mult, ci cel care are nevoie de mai mult. Important e sa fie satisfacute nevoile tuturor. Greu e insa sa le cuantifici, sa le conservi marimea si structura, a.i. in final sa le poti satisface din totalitatea eforturilor depuse. Imposibil. Inglejii aia din secolul xvii n.au indeplinit prima conditie a muncii in echipa: de la Fiecare dupa puteri!
      Dar am si eu un exemplu: ca tot e vremevde fotbal, inchipuie-Ti ca Esti antrenor si trimiti echipa in teren, motivandu-Ti jucatorii astfel: cine marcheaza primeste un milion, cine nu, nu ia nimic! Capitalism!

    • Hantzy spune:

      Ah, si inca ceva, bre Grigore: cati tovarasi de joaca de-ai dumitale, din fundul satului, au studiat 22 de ani? Cati au facut foamea si frigul si au invatat la lumanare? Daca ai fi fost sarac in ultimii zece ani, te trimiteau parintii in ucenicie sau la prasila. Iar trantorul cu parinti bogati ar fi studiat in Occident. Mi se pare ca tocmai inegalitatea asta de sanse a atins-o autoarea, iar nu aia de rezultat.

      • iosiP spune:

        @Hantzy, cateva observatii::

        1. Nu toti copiii de parinti bogati sunt trantori (mai ales daca parintii si-au facut averea prin munca, si au educat copiii in spiritul acesteia).
        2. Nu toti copiii din familii sarace sunt inteligenti sau doritori de munca (mai ales daca parintii i-au facut la betie, pentru alocatii, si i-au “educat” sa fure sau sa ceresasca).
        3. Daca averea a fost facuta in mod cinstit, este dreptul parintilor sa o cheltuiasca dupa bunul plac (inclusiv trimitandu-si copiii la studii in strainatate).

        P.S. Curios, de obicei eram cam pe aceeasi lungime de unda?!

        • Hantzy spune:

          Argumentele respective erau o contrapondere la cel Indus de Marian Grigore: ca nu conteaza de unde te pornesti, doar sa muncesti. Presupun insa ca d-lui a studiat marea parte a celor 22 de ani in regimul de dinainte, ala de nu oferea sanse egale. Ca cele afirmate de tine sunt toate absolut adevarate e atât de clar incat n-am mai pierdut timpul sa explic ca mizam doar pe o antiteza mai puternica, dar exact din Ast motiv il intrebasem pe Marian Grigore cati colegi ai lui au avut acelasi parcurs.
          Statistic, Astazi in economia de piata cati copii din rural studiaza si cati din urban? Procentual, Vreau sa zic.

      • Marian Grigore spune:

        @Hantzy: nu prea iti inteleg argumentatia, dar incerc sa raspund punctual: cand spui “sa conservi”, “sa cuantifici”, “sa satisfaci”, te plasezi deja in pozitia unui semizeu care tine haturile societatii si poate hotari ce este bine si ce nu pentru fiecare. Aceasta idee a planificarii s-a dovedit falimentara, nu cred ca este nevoie sa aduc argumente. Ideea ca cineva poate avea capacitatea de a dirija si planifica de o maniera eficienta milioane de oameni, cu preferinte, idealuri, personalitati samd diferite este complet ilogica, aberanta. Sau poate vrei sa ii uniformizezi, sa creezi “omul nou”? Te poti inspira usor din realizarile lui Lenin sau Stalin. Te incadrezi atunci foarte bine in definitia de “anointed” pe care am citat-o mai sus.
        In plus, aparatul acesta de “anointed”, evident de functionari de stat, creste ca un cancer si ajunge sa lucreze pentru sine, nu pentru cei pe care ar trebui sa ii planifice. Nu cred ca trebuie sa dau exemple. Vezi link-ul 1.
        Nu as vrea sa fac teoria libertatii individuale si a responsabilitatii aferente, am inclus mai sus cateva link-uri. Te intreb in schimb: daca sistemul acesta dirijist este atat de meritoriu, de ce atati oameni au vrut sa emigreze in occident pe vremea comunismului, chiar cu pretul libertatii sau al vietii?
        Analogia cu echipa de fotbal este falsa: o echipa are un singur obiectiv, pe cand intr-o tara fiecare are, inca o data, obiectivele si preferintele sale. Iar solutia a fost gasita demult: toti primesc aceeasi suma, indiferent cine marcheaza. Este o problema de a pune in practica motivatiile potrivite pentru a obtine comportamentele dezirabile.
        Ref cati tovarasi ai mei au studiat un anumit numar de ani, as putea incerca o cifra, care poate este in limitele statistice la nivelul tarii. Ce stiu sigur e ca mare parte din ei au depasit in mod evident conditia parintilor lor, si cred ca asta este important.
        Ref trantorul care invata in occident, simt o unda de invidie, naturala dealtfel (vezi link-ul 2). Dar daca acela este intr-adevar un trantor, el nu va supravietui intr-un mediu economic realmente competitiv. Iar apropo de cat ajuta interventia statului la eliminarea acestor inegalitati, s-a constatat ca in SUA interventia statului a redus dramatic mobilitatea sociala, nu a crescut-o.

        1. http://townhall.com/columnists/jonahgoldberg/2014/06/20/the-naked-selfinterest-of-the-bureaucratic-class-n1853604/page/full
        2. http://www.goodreads.com/book/show/635773.Envy

        • Marian Grigore spune:

          @Hantzy: precizare: unda de invidie o simt in textul tau, nu la mine.

        • Marian Grigore spune:

          Ref studiu in occident: daca poate cineva cu dare de mana isi trimite copilul la studiu in occident, nu inseamna ca toti care au studiat in occident provin dintr-o familie bogata sau ca au fost sustinuti de parinti.
          Nu mai insist, vad ca ai deja raspunsurile in momentul in care ai pus intrebarea.

        • Hantzy spune:

          Imi pare rau ca nu m-am facut inteles. Se vede din raspunsul dumitale ca am gresit grabindu-ma.

          Exemplul cu fotbalul era antitetic celui cu Inglejii dumitale, care aveau si ei un singur scop, anume sa obtina o recolta buna.
          Eu m-am limitat in comentariul meu la colegii dumitale, abtinandu-ma a te categorisi in vreun fel. Daca nu tii sa ma convingi ca ai scris primul comentariu doar pentru a-Ti etala instruirea, renunta pe viitor a presupune invidia cand nu ai nici un motiv sa o suspectezi.
          Si colegii mei au depasit conditia parintilor, dar cred ca asta e normalitatea intr-o lume care, in ciuda tuturor crizelor, progreseaza.
          Sanatate!

  25. caron spune:

    In general tampenii exagerate, punctul forte fiind comentariile si linkurile la părerile altora (intamplator cu mult mai multa vizibilitate media).

    Sofismele vin manusa in media, trebuie doar sa ai impresia ca intelegi…

  26. Kathy Bates spune:

    @iosiP: “Nu toti copiii de parinti bogati sunt trantori si nu toti copiii din familii sarace sunt inteligenti sau doritori de munca”

    La nivelul anilor 2004-2014 în România, când e duşmănit un puşti din categoria 12-18 ani ceva mai avut “fiindcă e trântor” nu înseamnă neapărat că nu munceşte sau nu învaţă.

    Defectul lui e altundeva, şi anume în faptul că ştiindu-se “asigurat” (e cvasi-imposibil să ajungă la lopată ca Dorel) nu mai are frica puştiului din generaţiile ’80 şi ’90, “să nu spună sau să facă vreun lucru care să îi distrugă posibilităţile de a face carieră în viitor”, şi nici obedienţa absolută, de sclav, în faţa dăscălimii.

    Pentru un plimbător de catalog care a fost obişnuit să îi trateze pe cei din jur ca pe viermi, e o schimbare de atmosferă cam greu de suportat.

    • iosiP spune:

      Aveti dreptate, doar ca solutia logica este schimbarea purtatorilor de cataloage, nu infierarea “cu manie proletara” a celor care-si permit sa refuze teroarea! Atunci cand un “dascal” terorizeaza verbal sau loveste un copil – s-au vazut destule cazuri – acesta ar trebui exclus din sistemul de invatamant (ramanand la latitudinea parintilor sa deschida dosar penal/civil), nu sa “ancheteze” onor ministerul, cu rezultate previzibile.
      Sau altfel spus (cu scuze ca includ anecdota intr-un raspuns fata de o doamna): “daca vrei sa mearga bordelul schimbi curvele, nu paturile”".

      P.S. Prin alte tari “de soare pline” terorizarea copiilor (de catre profesori sau de catre colegi, cu acceptul tacit al profesorilor) se soldeaza uneori cu victime.La noi inca nu s-au intalnis asemenea cazuri, dar prevad ca nici mult nu mai este…

      • Kathy Bates spune:

        Atunci când terorizarea se soldează cu victime, se mai întâmplă şi ca victima să reacţioneze cu pumnul sau alte metode, preferabil noaptea, fără martori.

        De aceea Generaţiile ’80 şi ’90 (cele cu “cheia de gât, noi ne jucam pe afară, făceam sport şi alte minciuni”) au fost dresate încă din copilărie să nu reacţioneze în niciun fel, să fie robotizaţi.

        Era firesc: un incident mărunt (chiar şi un răspuns pe tonul nepotrivit) în sistemul comunist sau cel minero-privatizat din 1990-1996 îl putea face exmatriculat definitiv pe puşti, care era condamnat pe viaţă. Adio orice fel de meserie, de carieră, iar părinţii erau de obicei săraci şi nu şi-ar fi putut permite să îi deschidă ei o posibilitate de a face carieră.

        În zilele noastre, un tânăr are multe opţiuni: alte şcoli de stat sau private (în ambele cazuri ciubucul deschide uşa) dacă părinţii au bani, iar dacă nu au se face căpşunar, şofer de dubă, se apucă de videochat, de vândut în piaţă, are de unde.

        Astfel, cel care a optat să înveţe şi îi place cartea învaţă, iar cel care vrea să culeagă căpşuni are şi el din ce să trăiască.

        Dar niciunul din ei nu mai e obligat să îl suporte pe vreun plimbăreţ de cataloage pe care îl apucă isteria la oră, vine băut, face scandal şi alte delicateţuri de genul ăsta.

  27. camione spune:

    societatea romaneasca e saraca, cu orizonturi stramte, pe masura. ce interes imediat are un invatator sa caute potentialul unui copil sarac, mai ales tzigan?
    fiecare se descurca cum poate, legea junglei, coruptia ca forma de supravietuire si ca mod de viata (te intelegi cu militianul, profesorul la bac, nu esti fraier sa muncesti)
    tot aud ca ne-au facut tziganii de ras in vest, dar politicienii ce-au facut?

    • Harald spune:

      Într-o societate normală, a fi învățător presupune vocație. Bunicii mei au fost învățători la țară, și-au început cariera pe vremea Imperiului Austro-Ungar, iar satisfacția de a ajuta un copil inteligent care se dovedește capabil să depășească condiția socială a familiei în care s-a născut nu vine din vreun interes imediat, ci tocmai din această vocație de a fi educator (învățător, cadru didactic la modul general).

      În România de azi, o mulțime de cadre didactice sunt complet lipsite de vocație, au ajuns să practice profesia doar pentru că nu au fost capabili de altceva. Pentru aceștia contează într-adevăr interesul imediat, dar ei sunt o rușine pentru profesia pe care o practică.

  28. Elena spune:

    Egalitatea nu există, stimată doamnă, nu ne naştem, nu ne dezvoltăm şi nu trăim egal, asta e lumea normală, nu utopia comunistă. Văd că marşaţi pe lipsa job-urilor la ţară ca motiv al sărăciei. Aţi trăit la ţară? Nu cred, vorbiţi din studii făcute din pix! Eu am trăit. Şi ştiu că la ţară e de muncă pentru oricine e sănătos (nu vorbesc despre cei bolnavi, care trebuie ajutaţi). Şi mai ştiu că mulţi săraci n-au chef să muncească, aşteaptă pomana socialistă şi dau vina pe vecinul care, dacă munceşte, e mai bogat. Mama e bătrână şi măcinată de boli din cauza sistemului comunist în care a lucrat. Dacă are nevoie de ceva ajutor în grădină, plătit din pensia ei amărâtă, e extraordinar de greu de găsit, dar un sfert din comună se plâng de sărăcie şi sunt bine sănătoşi. Eu nu vin dintr-o familie bogată, am crescut la ţară şi am învăţat teorema lui Pitagora la lumânare în anii ’80 nu din cauza capitalismului, ci din cauza unor comunişti îmbuibaţi şi criminali care vorbeau frumos din oraşele mari.
    A, şi între itmp, când au apărut informaţii noi, Mândruţă şi-a cerut scuze şia corectat ce a spus despre adolescentul de la Paris. Dvs. când o veţi face?

    • Nautilus spune:

      Cât timp dau doar vina pe vecinul care munceşte, nu reprezintă un pericol direct.

      Pericolul vine atunci când încep să mai dea în vecin şi cu altceva decât vina, de multe ori cu cuţitul sau toporaşul.

  29. iosiP spune:

    @Constantin Balasoiu

    In primul rand dati-mi voie sa ma auto-citez partial:

    “In orice societate exista un echilibru intre taxarea veniturilor si politicile de asistenta sociala. Acest echilibru ar trebui sa aiba la baza trei principii majore:
    1. Alocarea unor beneficii sociale care sa faca viata posibila la un nivel rezonabil de subzistenta.
    2. Diferentierea clara intre ajutorul social maxim si salariul minim.
    3. Mentinerea unui raport (numeric) sustenabil intre asistatii social si cei productivi.
    Doar astfel se poate obtine o societate functionala, in care munca sa nu fie descurajata iar evaziunea fiscala sa nu devina endemica (sa uitam de partea coercitiva a colectarii, aceasta n-a functionat si nici nu va functiona vreodata).

    De ce este logic un oarecare nivel de asistenta sociala? Nu in virtutea unor “drepturi” ci pentru ca cetatenii s-au nascut “semnatari” ai unui asa-zis contract social, pe care sunt obligati sa il respecte, si pentru ca acest contract favorizeaza anumite calitati/caracteristici in detrimentul altora – eventual, in detrimentul celor manifestate de catre cei care nu isi gasesc locul in sfera procuctiva, fiind obligati sa traiasca din ajutoare sociale.”

    N.B. Intamplator sau nu, am scris comentariul de mai sus tot ca raspuns la un articol al doamnei Stoiciu.

    In continuare precizez cateva elemente:
    - o parte insemnata din taxele si impozitele (pe scurt, birurile) percepute de catre stat ar trebui sa fie directionate catre domenii pe care statul nu poate – sau nu vrea – sa le privatizeze. Altfel spus, ele ar rebui sa se regaseasca in valoarea serviciilor acordate “gratuit” platitorilor de biruri;
    - costurile administrative ar trebui clar explicitate, asfel incat fiecare cetatean sa poata evalua modul in care se distribuie birurile percepute. Nu, structura bugetului nu da indicatii despre acest lucru: din cei X% alocati invatamantului (sanatatii, muncii etc.) nu stie nimeni ce procent merge direct in finantare si cat se iroseste cu diversi trepadusi care plimba dosare prin ministere;
    - asistenta sociala ar trebui gandita astfel incat sa descurajeze parazitismul si deciziile iresponsabile – vedeti familiile cu 10 copii care traiesc, practic, din alocatiile acestora. Si macar daca de acesti bani ar beneficia copiii, dar va asigur ca acestia sunt la fel de flamanzi, de goi si de needucati ca si in cazul in care parintii n-ar primi alocatii (acestea se consuma sub forma de “secarica”);
    - atunci cand ajungi sa muncesti mai mult pentru altii decat pentru tine evaziunea fiscala nu mai este o optiune ci un drept. Pe langa faptul ca statul omoara astfel “gaina cu oua de aur”, o consecinta colaterala este si cresterea infractionalitatii, a coruptiei, a riscurilor pentru sanatatea populatiei si a altora, prea multe ca sa le insir!

    Ma opresc aici, spunandu-va doar ca atunci cand o persoana ca mine (adica nu cineva platit cu salariul minim pe economie) ajunge la concluzia ca nu sunt mari diferente din punct de vedere al standardului de viata intre a continua activitatea si a se retrage la tara, inseamna ca statul se confrunta cu probleme serioase.
    -

    • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

      V-am citit, dar mi se pare ca doar va elaborati, poate cu un aer atenuat, ecuatia dvs de mai sus. Ce am avut de spus, v-am spus, nu e cazul sa reiau
      Multumesc
      :)

      • iosiP spune:

        Am inteles, astazi este ziua sfintelor Evitarea si Derobarea. Sarbatoair fericita! :)

      • iosiP spune:

        Si o completare sumara: statul incearca sa supravietuiasca! Ca atare, foloseste doua paradigme:

        - cea comunista, in care mijloacele de productie sunt proprietate comuna si fiacare primeste un salariu prestabilit (ceea ce permite statului sa-si aproprieze diferenta intre plus-valoarea adusa de fiecare si salariul pe care il primesta pentru aceasta). Problema: in aceste conditii psihologia arata ca majoritatea se vor limita sa produca plus-valoarea strict necesara pentru a le a le acoperi salariul, sau chiiar mai putin. Si nu, vrajeala cu “omul nou” care munceste doar din pasiune nu tine!

        - cea capitalista, in care statul permite fiecaruia sa produca oricat poate (folosind mijloacele de productie aflate in proprietatea sa) si sa castige conform regulilor pietei, urmand insa ca statul sa-si asigure existenta prin taxe si impozite (cu atat mai mari cu cat cel care produce obtine un profit mai mare). In principiu, aceasta paradigma functioneaza intrucat stimuleaza tendinta naturala de a produce mai mult pentru a obtine mai mult. Desigur, aceasta metoda de redistributie produce rezultate mai bune decat cea comunista, dar este departe de a fi ideala atunci cand cei care produc incep sa-si puna intrebari.

        Si-acum, sa revenim la afirmatia dumneavoastra: “daca benficiezi de pe urma unui anumit aranjament economic si social, e natural sa faci si tu ceva ptr el si problemele lui”.
        Pai nu-i chiar asa: aranjamentul social despre care pomeniti este tot unul stabilit unilateral, de catre stat, pentru a-si asigura finantarea. In oricare dintre paradigmele de mai sus ne-am situa (sau in orice situatie intermediara intre cele doua), statul incalca drepturile naturale ale cetatenilor cu motivatia (de fapt, sub pretextul) ca oface pentru a-si asigura fondurile necesare functionarii, iar unii mai slabi de inger (sau mai spalati pe creier) sunt multumiti ca statul “le da dreptul” sa-si dezvolte si sa-si mentina afacerile sau macar sa-si castige in mod decent existenta.

        Ei bine, eu unul nu sunt de acord! Nu cred ca este nevoie ca cineva (statul, Dumnezeu sau meastrul Jedi) sa-mi “acorde” drepturile de care ma bucur in mod natural, prin simplul fapt ca m-am nascut deplin proprietar asupra persoanei mele, si implicit asupra a ceea ce aceasta persoana produce. Vedeti ceva “natural” in pretentiile unei entitati (statul, biserica sau… mafia) sa foloseasca resursele mele pentru a se finanta? Da, statul ofera “servicii” stabilite printr-un “contract social” doar ca acestea nu se inscriu in tiparul normal al serviciilor oferite de piata libera: nu exista garantii privind pretul, calitatea si nici nu exista alternative (nici macar cea evidenta a renuntarii – partiale sau totale).
        Prin urmare, ce drept natural invoca statul atunci cand imi baga mana in buzunar? Dreptul celui puternic? Ei bine, ii pot demonstra statului (de fapt, fac deja acest lucru) ca nu ma poate forta sa accept conditiile sale. Iar cand vor eista ai multi care vor gandi ca mine va asigur ca statul isi va restrange atributiile la cele strict necesare (si acceptate ca atare de catre majoritatea populatiei productive): apararea fata de agresiunile extern (armata), apararea ordinii si linistii interne (politia, SRI), rezolvarea unitara a conflictelor (justitia) si reprezentarea internationala (diplomatia). Desigur, totul in schimbul unei taxe unice “per capita”.

        P.S. Nici macar protectia interna nu este un atribut exclusiv al statului in masura in care politia si serviciile de securitate pot fi private. Dar am vrut sa fiu “nice” ;)

        • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

          Oooo, dar sunteti foarte nice. N-ati inteles aproape nimic din discutia de mai sus.
          Cu teoria drepturilor naturale sunteti in plina metafizica. V-am avertizat asupra acestei inovatii. Liberalismul lui Rawls e superior, daca e superior prin ceva, ptr ca e politic, nu metafizic sau ontologic. Incercati sa intelegeti.
          Va sugerez sa va deschideti spre alte lecturi. E singura dvs sansa. Sunteti un om inteligent si cultivat. E pacat sa procedati ca un metafizician cu ceva ce nu e nici macar religie. Va recomand literatura jocului si literatura institutionalista ca sa vedeti cam ce valoare au opiniile dvs despre stat; Douglass North mi se pare potrivit ptr dvs, macar ca exercitiu antimetafizic daca nu din alte motive: crede ca de modul in care functioneaza institutiile, depinde direct calitatea vietilor noastre ca indivizi: a presupus de ex ca oriunde asimetria de informatie e ridicata, si intotdeauna e ridicata acolo unde institutiile lipsesc sau sunt ineficiente (e suficient daca il recititi pe Hobbes), lucrurile merg prost si foarte prost. O sa aveti in orice caz ocazia sa va imbogatiti in materie de natura umana si reciprocitate cu North, fara sa va transformati intr-un filosof de mana a treia ca Rothbard sau Mises. Va las aici un link http://ideas.repec.org/e/pno11.html
          Pana atunci faceti-mi favoarea si cititi cartea asta. Eu unul am inceput sa ma simt depasit http://iklim.cob.gov.tr/iklim/Files/eKutuphane/Economics%20-%20A%20Very%20Short%20Introduction.pdf

          • iosiP spune:

            Voi citi (sau reciti, pentru ca Rawls am citit deja).
            Va pot contacta si altfel decat pe contributors? Promit sa nu va plictisesc ;)

            • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

              Ma gasiti pe facebook. Ar fi probabil interesant, am vazut ca va place muzica. V-as fi cautat eu, dar numele sub care va ascundeti e prea codificat ptr gusturile mele

            • iosiP spune:

              Nu am cont de FB dar ma puteti contacta prin mail la public_iosip (at) yahoo.com.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Victoria Stoiciu


Victoria Stoiciu

Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Li... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)