Home » Societate/Life » Citesti:

Singurica la teatrul Tandarica. Povesti cu aluzii sexuale pentru copii

contributors aprilie 12, 2011 Societate/Life
69 comentarii 15,947 Vizualizari

In afara de sali de sport si mall unde mai poti sa-ti duci copilul in weekend? La teatrul pentru copii “Tandarica” ar parea o optiune. Atentie doar sa nu intalnesti si acolo aceleasi vulgaritati ca la televizor imprimate cu cel mai sigur rau-gust in nevinovatele povesti. Un text primit la redactie semnaleaza cu umor si revolta tusele vulgare din aceste piese dupa povesti clasice, recomandate de teatru a fi amuzante “si pentru cei mici, si pentru cei mari”.

De la o vreme ma duc la teatrul Tandarica. Cu fiica-mea, Irina, si (doar) de dragul ei si al educatiei   sale viitoare, ale carei radacini ma straduiesc sa le “prind” de pe acum. De unde sa incepi daca nu de la teatru?

Prima piesa: “Punguta cu doi bani”, regia Decebal Marin. Papusi frumoase, decor bogat, cat sa incante ochii. Larma mare in sala, larma mare si pe scena: cocosul o fugareste pe biata gaina care, conform traditiei, se mai impiedica, se mai  rasfata…mde, e gaina cu ouale pretioase. Frapanta e insa cursa de-a dreptul erotica a inaripatelor care par niste adolescenti in calduri,  si pe care atat mosul, cat si baba incearca sa-i dezlipeasca. Amuzant (inca) pentru copii, usor descumpanitor pentru adulti. Erotismul nu se opreste aici. “În spectacolul de la Teatrul Ţăndărică povestea originală este păstrată, dar apar personaje noi, în fiecare scenă, care nu fac altceva decît să scoată în evidenţă calităţile straşnice ale cocoşului năzdrăvan. Spectacolul are umor, savoare, haz, culoare, ingrediente de care se pot amuza atât cei mici cât şi cei mari” (sursa: http://www.teatrultandarica.ro/articole/11/PUNGUtA-CU-DOI-BANI.html).

Aaaa, pai daca e si pentru cei mari atunci se explica fornaitul exagerat si prelungit al unui armasar vadit interesat sexual de iapa unui taran. “Ia-ti, boierule, calul de pe iapa mea!” ajunge taranul, disperat, sa strige. Aparitia unor personaje noi poate ca imbogateste piesa, dar cum cred autorii ca aceasta scena inutila si grotesca scoate “in evidenta calitatile cocosului” nu imi este foarte clar. Leitmotivul “virilitatii” de nestapanit sa fie cheia spre adevar?

La fel de buimaca am iesit si de la “Alba ca zapada”, regia Cristian Pepino.  O regina invidioasa si falsa in ura ei fata de gingasa printesa il cheama pe vanator sa-i dea sarcina bine stiuta. Vanatorul refuza cu hotarare. Atunci regina il anunta ca il va vraji, dar i se raspunde cu obraznicie: “Lasa, vrajeala!” Cu acelasi ton impertinent, insotit de o atitudine de gigolo de Rahova, o pandeste vanatorul si pe Alba ca Zapada. “Singurica, singurica?” ii sopteste Don Juanul,  ridicand tantos dintr-o spranceana si uitandu-se sugestiv spre spectatorii de grupa mijlocie. Ma intreb daca nu cumva l-au descumpanit privirile naive ce nu pricepeau in ruptul capului aluzia. La fel de mirati s-or fi uitat pustii si la scena de mare valoare educativa in care piticii o roaga pe printesa sa ramana la ei sa-i ingrijeasca, promitandu-i in schimb ca vor avea grija de ea zi si noapte. “Mai ales noaptea!” se aude un chicotit nastrusnic venit, probabil, de la Mutulica. Or poate era Bucurosul si nu l-am identificat eu corect pe micul “vanzator de placeri”.

Am crezut mult timp ca, daca in viata de zi cu zi e datoria mea sa-mi feresc copilul de violenta televizata, in schimb la teatru ma pot relaxa in aceasta privinta. M-am bazat pe o armata inchipuita de pedagogi cu care regizorii colaboreaza intru slefuirea textului si a mesajului ce ajung la urechile si in mintile copiilor. Credinta mea e falsa: nu exista o asemenea colaborare. Altminteri, nu-mi explic scena ….din “Punguta cu doi bani” in care o bucatareasa isterizata alearga dupa un cocos si un porc, inarmata cu un satar si un cutit urias. Poate scena s-a dorit amuzanta, Irina mea insa si-a acoperit ochii si s-a ghemuit in haina mea: ea are un prieten porc, Sunca pe numele lui. Imaginea satarului ridicat asupra unui purcel si strigatele tembel-satisfacute ale bucataresei au facut-o sa nu-si mai doreasca teatru o buna bucata de vreme.

Cand, in sfarsit, am readus-o la Tandarica a invatat de la Alba ca Zapada, altminteri faimoasa pentru bunatatea fata de animale, ca pe iepurasi si pe vulpite trebuie sa le protejezi cu generozitate, dar nimic nu te impiedica sa-i tragi in cap lupului cu cosuletul de fragi. “Vezi, vanatorule? Asa se face!!” am auzit o voce hotarata si multumita de rezultat, iesind din trupsorul plapand al gingasei printese.

Glume de camin cultural (“…Frumusetea ei trebuie pusa in versuri!” striga dramatic printul uitandu-se la livida Alba ca Zapada. “Pana atunci, e pusa in sicriu…”, raspunde un pitic, probabil acelasi, ghidus), scene cu violenta inutila, neperiate,  netrecute prin filtrul vreunui specialist, fie el pedagog ori psiholog, adaugiri nefiresti si superflue la textele initiale (“Ooo, ce casuta draguta! Uite, sapte paturi mici si sapte televizoare mici si sapte telecomenzi mici-mici”…ghiciti piesa!)….asta ofera, printre altele, niste piese de la teatrul Tandarica. Da, e cel pentru copii!

Mi-e cam teama de ziua in care imi voi indemna fiica sa citeasca si sa mearga la teatru: daca imi va raspunde nonsalant “Lasa vrajeala!”

Cristina Dună

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "69 comments" on this Article:

  1. Cristian spune:

    corect; fetita mea are 10 ani si acum cativa ani am fost la “Punguta cu 2 bani”; am plecat de acolo buimacit de aluziile directe facute de “preot” (personaj din poveste!) caprei; au fost la vremea respectiva cel putin 4-5 momente in piesa in care noi cei mari am ras (oare de ce?), iar fetita ma intreba de ce! vina exclusiva este a regizorilor care pb ca spera sa faca saltul la un alt nivel – eu cred ca managerul acelui teatru ar pune un pic mana pe o carte de pedagogie sa vaza si el care este nivelul ptr un copil!

    • maris spune:

      Urmarea acestui “fructuos act educativ”, precum si a multor altora vazute pe holurile scolii? La 12-13 ani lupt cu fica mea sa nu puna mana pe farduri si cafea ci pe carte; sa lase freza ei si a “Colegilor” si sa fie prietena permanenta a periutei si a sapunului. Sa mai spun? Poate parea important pentru noi, mamele, ca pentru cei responsabili cu educarea generatiilor actuale este pierdere de vreme slefuirea de caractere.

    • Mircea Paul Vasiliu pointlessman spune:

      In loc de concluzie: este absolut uluitor cum exista atitea persoane adulte care argumenteaza, energic si falacios, impotriva celor mai evidente si clare opinii. Daca ar fi vorba de un subiect politic asi putea crede ca sint interesate in vreun fel. Dar sa-mi explici inexplicabilul, sa combati in apararea a ceva de ne-aparat tine de un fel de perversiune intelectuala.
      Un fel de boala – sindromul Gica-contra.
      Pina la urma toata nenorocirea consta in faptul ca indivizii stiu sa scrie.

  2. violeta spune:

    perfect de acord cu articolul; aceleasi aluzii nepotrivite le veti gasi si in Motanul Incaltat sau in Pacala; copilului meu nu i-au placut nici laserele din Cei trei purcelusi si ar mai fi si altele de discutat; in acceasi dorinta ca si a autoarei articolului, am dus copilul frecvent la teatru, am vazut fiecare spectacol de mai multe ori; pe la 6 ani am inceput sa mergem la teatrul Ion Creanga dar copilul nu a fost foarte fericit: spectacolele nu prea au decoruri, costumele sunt numai in culori inchise, nu se respecta firul povestii… Cred ca cei care fac aceste spectacole uita cui se adreseaza, uita ca trebuie sa placa mai intai copiilor, sa fie colorate, sa respecte povestea pe care o stie fiecare copil, sa fie vesele si sa-i faca pe copii sa ceara ei sa mai vina la teatru.
    In alta ordine de idei, din pacate nu prea ai cu ce sa-i umpli timpul unui copil de 5-6 ani in Bucuresti, daca veti avea curiozitatea sa faceti o lista cu variantele de petrecere a timpului liber veti vedea ca nu sunt mai mult de 7-8 optiuni, adica sunt cele 2 teatre ptr copii, sunt programele ptr copii de la cateva muzee si cam atat. Nu punem la socoteala mersul in parc sau practicarea unui sport.

    • Mircea Paul Vasiliu pointlessman spune:

      O parte din necaz decurge TOCMAI din faptul ca in aceasta “tara trista plina de humor” Bucurestiul (“satul cu ministri” cum ii spuneam in facultate) este Alfa si Omega. Celor satui de praf, mirlanie, zgomot, le ofer solutia actritei Draga Olteanu-Matei: fugiti in dispretuita “provincie”. Daca nu va pasa de voi, macar ginditi-va la copiii vostri.

      Nu ca la “tzera” ar fi raiul pe pamint – tot in Romania ne aflam. Dar parca jegul e mai diluat.

    • Mircea Manafu spune:

      Vocabularul unui copil de inteligenta medie, la varsta de 6 ani, contine maxim 300 de cuvinte mari si late. Doamna autoare a acestui articol probabil se doreste a fi “mai catolica decat papa” , desi e perfect constienta ca sunt destui adulti care ar raspunde ridicand din umeri daca ar fi intrebati ce inseamna a fi “mai catolic decat papa”.
      Articolul reprezinta opinia domniei sale, am luat la cunostinta nemultumirile sale insa nu pot fi de acord cu ideile expuse. As fi inteles ingrijorarea domniei sale daca avea un copil cu o dezvoltare axtraordinara, care a ajuns la pubertate la varsta de 3 ani si acum, la 6-7 ani, deja e inscris la vre-un master…
      Comentariul meu se refera strict la nemultumirile exprimate in legatura cu modificarile aduse la textul pieselor de teatru.
      Despre punerea in scena a unor acte care agreseaza in mod evident fragilul echilibru psihic al unui copil nu pot spune decat ca nici eu nu sunt de acord cu asa ceva. Scene de violenta, aparitii bruste, zgomote puternice produse in mod neasteptat… nu poate fi acceptabil.

  3. genu spune:

    din pacate impartasesc parerea despre piesele de teatru pentru copii puse in scena la Tandarica. Nu am fost foarte des, insa destul pentru a renunta. Din nefericire sala este plina, parintii, neavand prea multe alte alternative.
    Totodata multi care merg des la Tandarica cred ca fac parte din “decor”. Lipsa bunului simt, incepand de la intarziatul permanent la spectacole pana la asezatul parintilor in primele randuri, este o caracteristica a parintilor prezenti in sala. Si asa se transmite buna crestere.
    Pentru cei foarte mici recomand un proiect foarte interesant (pentru cei mici, caci lor ii este dedicat proiectul) la Teatrul Ion Creanga, si anume Educatia Timpurie.

  4. droid04 spune:

    Uitati ca toate acele interpretari “sexuale” sunt facute de dvs. ca si adult prin prisma experientelor acumulate.
    Un copil nu va interpreta in acelasi mod o scena care vi se pare dvs. ofensatoare sau cu “implicatii “.

    Si daca este sa analizam de ce sa nu incepem cu povestile in sine:
    1.Alba ca zapada – regina ordona o crima, au loc 3-4 tentative de crima – prin otravire (pieptanul), strangulare (centura), din nou otravire (marul), si la sfarsit regina decedeaza in circumstante neelucidate ;)

    2.Scufita rosie: exploatarea minorilor, uciderea bunicutei si a scufitei de catre un animal-lupul, urmata de vivisectia acestuia si salvarea celor doua, urmata de cruzime fata de animale (lupului i se umple burta cu pietre si e cusut la loc).

    Nu mai am timp sa scriu si despre alte povesti dar sunteti invitatii mei.
    Concluzia este : ce credeti voi ca invata copii din aceste povesti pline de crime, cruzime, minciuna, tradare ?

    • Mircea Paul Vasiliu pointlessman spune:

      De acord cu interpretarea Dvs.
      Dar sexul ? E neaparata nevoie si de el ? Faptul ca sarmanii copii nu inteleg respectivele porcarele nu inseamna ca acestea nu lucreaza subliminal asupra fragedelor creieruse.

    • bogdanicus spune:

      Exagerati si gresiti in abordare. Mail-ul care circula pe internet cu critica la adresa povestilor e o gluma si trebuie taratat ca atare.

      Copiii trebuie sa invete ca exista pericole, ca nu toata lumea le va dori binele in viata. Cat despre pedepsirea lupului, banuiesc ca dvs. locuiti in apropierea unei paduri si cresteti oi, gaini probabil si copiii dvs. tocmai pentru a avea cu ce sa se hranessca haita de lupi din padure… nu?!?

      E buna gluma din mail-ul mentionat mai sus, nu ma asteptam sa fie luat asa de in serios…

      • Mircea Paul Vasiliu pointlessman spune:

        Domnu’ “droid”, “bogdanicus” etc. !
        Daca un subiect atit de serios VI SE PARE ca se preteaza la glumite este foarte clar ca nu sinteti parinte. Sau sinteti, dar n-ar trebui sa fiti. Nu-l uitati pe Dem. Radulescu ACTOR COMIC care dupa 1989 s-a lasat de meserie fiindca “in tara asta se ride prea mult”. Coborirea oricarei teme la nivelul bascaliei face jocul celor care ne timpesc zi de zi, ceas de ceas, cu hahaieli bine dirijate.
        Respectele mele Domnule Dem. Radulescu !

        • droid04 spune:

          Nu glumeam.
          Tot ce incercam sa spun este ca adultii dau o intrerpretare complet diferita fata de copii. Un copil nu va intelege si nu va asimila – nici macar subliminal – o fraza pe care un adult o catalogheaza drept aluzie sexuala.

          Am fost si eu recent la spectacole pentru copii si sincer nu am remarcat nicio aluzie nelalocul ei. Poate ca nu am fost eu la spectacolele incriminate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam…

          In mod evident glumele destinate adultilor din sala sunt destinate doar lor.

          In privinta copiilor discutam peste vreo 20 de ani daca i-am crescut cum trebuie sau aiurea.

      • droid04 spune:

        De fapt chiar locuiesc langa o padure. Din fericire nu am intalnit inca lupi si nici nu ma astept sa apara vreunul.

        Se pare ca lumea se apleaca zilele acestea spre povesti. O analiza politico-economico-pamfletara gasiti azi la Dan Popa pe blog si pe Hotnews, privind poveste Scufitei Rosii.

        Ar trebui sa recunoastem totusi ca viata normala – cel putin a mea – nu inseamna o lupta dintre bine si rau. Inseamna o lupta pentru traiul zilnic, pentru a putea asigura o paine copiilor, dar sincer nici nu mai tin minte cand am batut ultimul zmeu. Iar in privinta balaurilor, cred ca au emigrat cu totii sau sunt pe cale de disparitie.
        PS: mere golden se gasesc azi in orice supermarket :)

    • Dedalus spune:

      Subscriu.

      Cum naiba sa aiba loc lupta dintre bine si rau, daca scoatem raul din peisaj?!!

      Ar fi poate mai nimenrita o lupta intre “bine” si “si mai bine”?! :-)

      • George spune:

        Lupta dintre bine si rau poate fi ilustrata si altfel.

        Daca raul exista, trebuie sa il mai si recreem, sa-l exageram si sa-l aratam?

  5. gaga spune:

    in cnsecinta , tot mai bune sunt cn sau minimax.

  6. Mircea Paul Vasiliu pointlessman spune:

    EXCELENT ! In fine un articol DESPRE CEVA.

    Otrava “eticii si echitatii socialiste” se infiltreaza energic peste tot ajutata de imbecilitati pseudo-psihologice Made in Hollywood (si-n alte parti). Orice regizoras bashtinos se crede Bertolucci incercind transformarea Pungutei cu doi bani in Ultimul tango la Paris. Socheaza, socheaza – pitzulele vin pe masura zis-a “marele maestru” italian, auto-declarat discipol al lui Marx.

    “Geniile” noastre de ce ar ramine mai prejos ?

  7. Ileana spune:

    Felicitări pentru articol, pentru poziţia pe care o aveţi!
    Este, într-adevăr, îngrozitor ce spuneţi. Văd că nu mai e nici o oază de civilizaţie în care să-ţi creşti copilul. Mă sperie asta. Îmi dau seama cât de mult din educaţie cade în sarcina părinţilor.

  8. Andi spune:

    Aceasta directie pe care a luat-o “teatrul” in Romania (si pentru adulti, si pentru copii) am observat-o de mai multi ani.Pe mine ma ingrozeste faptul ca peste cativa ani, cand si baietelul meu va fi suficient de mare sa port merge cu el la teatru, daca voi veni in vizita la parinti si vom merge la Tandarica vom avea surpriza sa aflam cumva ca piticii sunt homosexuali si mai fata mosului si cea a babei lesbiene. Trist.

  9. RT spune:

    Aceeasi bucurie am incercat-o si noi la Teatrul Ion Creanga unde:
    - “sarea in bucate” se numeste mai nou “cearta bucatelor”
    - surorile cenusaresei au un cantecel, la care da tonul mama vitrega, si care transmite in versuri ca trebuie sa fii desteapta si smechera ca sa nu ramai nemaritata…
    - piticii din Alba ca Zapada se gratuleaza cu “tembel”, “tantalau”, incapabil”
    - in piesa “samanta vrajita” aluziile sexuale sunt remarcate inclusiv de copii, deci nu mai e nimic subtil nici macar pentru ei
    - in Scufita Rosie lupul circula prin padure cu motorul

    La Tandarica am mers o singura data la Tom Degetel care debuteaza cu un act al Vrajitorului Merlin… un personaj bizar, agresiv si de neinteles in peisajul povestii.

    Noi ne-am lecuit dupa vreo 5 incercari. acum am trecut la opera pentru copii, la matineu, care e ceva mai dificil de inteles din cauza cuvintelor cantate dar cel putin nu are (inca) nicio amprenta sexuala in scenariu…

  10. hash spune:

    veniti dragilor la BV, sa vedeti teatru de papusi ne-schimonosit, asa cum se facea odata. fara gluma.

  11. BarKohba spune:

    De acord cu articolul, pt ca e vba pana la urma de teatru si piesele ar trebui lasate asa cum sunt, insa, trebuie sa mentionez cate ceva.

    Inainte de asta s anu isi imagineze cineva ca pretind a fi un om perfect cu o educatie impecabila s.a.m.d., dar ma consider (si nu numai eu) echilibrat. Deasemenea am doar 24 de ani si nu am copii, deci nu trebuie cineva sa considere ca ce cred eu despre educatie e corect, doar o PARERE, f important!

    Eu am crescut in israel. Pt inceput, ca sa fac o paralela la educatia fiicei tale, parintii mei lucrau fff mult (f putin timp in weekend liber, iar in israel weekend = sambata…si atat) si nu m-au dus la teatru. In schimb imi cumparau ff des desen (VHS pe vremea aia) Disney (regele leu, alba ca zapada, cartea junglei, alladin, pisicile aristocrate, etc etc etc) la care ma uitam cu mare drag si mare placere, chiar daca erau in engleza si subtitrate in ebraica (si da, chiar le intelegeam si astfel am si invatat engleza primara). Prin asta, ce vreau sa zic e ca nu stiu daca e neaparat mai avantajos mersul la teatru cu copilul (in special in conditiile in care teatrul nu este de o f inalta calitate, cum e cazul de fapta – nu denigrez teatrul in general) pt a vedea piese, mai ales tip-Disney, pe care le puteti gasi pe DVD, eventual dublate in romana, in care puteti avea sigur incredere ca nu au nimic ne-necesar si vulgar adaugat, si mai mult, pe care il putet revedea oricand de pe canapea cu copilul, si pe care copilul il va analiza de fiecare data cand il vede, intelegand teme din ce in ce mai profunde, aflate in desen (cel putin eu m-am uitat de 5 ori la regele leu si am inteles de fiecare data lucruri noi).

    Legat de prezenta erotismului sau mai mult, al elementelor sexuale in jurul copiilor, nu sunt de acord, dar exista anumite limite de “prohibitie”. Iarasi, e doar o parere si experienta personala (sau mai bine zisa, colectiva-israeliana, pt ca toti cei de varsta 5-6-7 ani au avut-o acolo). Desi eram constiend de ce inseamna, sau ce cred ca inseamna sentimentul de dragoste (mai exact, ce am vazut in desene de genul alladin si frumoasa si bestia….si doamna si vagabondul), elementul sexual imi era APROAPE total necunoscut, desi trebuie sa mentionez ca parintii mei NICIODATA nu mi-au raspuns cu “te-a adus barza” cand i-am intrebat de unde vin (si nici eu nu le voi zice ineptia asta copiilor mei), ci mi-au zis ca mama m-a nascut, desi nu mi-a dat detalii despre cum sta cu nasterea, da mi-a zis ca voi afla la momentul oportun.
    Momentul oportun a venit pe la mijlocul clasei a 2a, daca nu ma insel, cand la ora de dirigentie, am avut toata clasa (si cum au TOTI COPII in israel) PRIMA ora de educatie (semi)sexuala din viata mea.

    Totul a inceput prin prezentarea a doi ursi tip desen, baiat si fata, care se apropriau unu de altul, dar intr-un mod absolut ne-erotic, pur si simplu ca doua caractere de desen care se saluta/urmeaza sa isi dea mana/in cel mai “rau” caz urmeaza sa se pupe be obraz pt ca sunt sexe diferite. Apoi camera se aproprie de zona inghinala, ecranul devine negru, si, sub forma unei scheme medicale, arata pur si simplu cum penisul intra in vagin (da, exact cum zic, dar cu niste teme colore de desen animat prin care tin minte ca niciunuia nu ni s-a parut ciudat sau rusinos, eram chiar curiosi si interesati). Apoi se explica cum spermatoziozii (prezentati ca fiind niste soldat-mormoloci cu casti, cu un general in frunte :) ) trebuie sa lupte si sa ajunga la destinatie. Apoi arata tot ca un desen, cum se produce fecundatia, se divizeaza celulele, si cum in final, se formeaza un bebe, care dupa 9 luni se naste, se taie cordonu ombilical, si gata, s-a nascut un om.

    Nu stiu despre colegii mei, desi cred ca la fel se simteau, mie mi-a placut f mult filmuletu si eram fericit ca am aflat cum m-am nascut, chiar satisfacut ca am mai bagat ceva la “tartacuta” (mai tarziu cand am afalat, mai ales de la prietenii din romania, cand am venit aici, ca ei cand erau mici erau vrajiti cu barza, mereu radeam si imi aducem minte cu placere de faptu ca eu am stitut adevaru devreme).

    In alte ore de “educatie” sexuala ni se explicau lucruri generale, gen igiena, si chiar (daca nu ma insel) intr-a 4a ni sa povestit despre prezervative.

    Stiu ca suna ciudat, poate socant, si ca unii dintre voi va veti gandi ca daca s-ar prezenta asa ceva copiilor vostri sigur ar deveni curiosi, ar face sex de la 8 ani, etc etc etc, insa tot ce va pot spune e ca programele respective sunt facute de ministerul educatiei israelului, mai mult ca sigur dupa ani si ani de studii in colaborare cu cadre didactice si psihologi, si nu sunt cazuri de deviatii sexuale la varaste fragede in israel sau chestii ciudate de genul, informatiile respective, probabil pentru modul in care sunt prezentate, sunt luate ca atare, ca informatii, de catre elevi, care isi continua copilaria ca orice alt copil din lume, doar cu cateva detalii in plus despre viata.

    Cred ca ce vreau sa zic este ca o prezentare si informare despre aspectul sexual al omului, prezentat intr-un mod adecvat si bine pus la punct chiar si unui copil de clasele 1-4, poate fi si benefica, fara a crea mai stiu eu ce deviatii sexuale, ba din contra, dandu-i un sentiment de incredere si poate de mai multa maturitate mai tarziu in viata cand se aduce vorba intr-un cerc sau altul despre aspecte sexuale.

  12. Dedalus spune:

    Povestile dupa care s-au inspirat piesele de teatru de papusi nu erau destinate copiilor, ci doreau sa propavaduiasca supunerea fata de stapanul mosiei, fata de suveran etc.

    Povestile cu papusi erau destinate adultilor, si doar in subsidiar copiilor, in special cele din targuri.

    Orice regizor va cauta sa impaneze aceste spectacole si cu ceva replici pentru adulti, din moptivuil simplu ca la spectacol vin si parintii.

    Cat priveste violenta, orice pedagog va va spune ca, intr-o forma moderata, aceasta serveste tocmai bunastarii mintale a copiilor mici si, prin urmare, este chiar recomandata in spectacole. Repet, sub o froma moderata.

    In plus, nu cred ca e cazul sa fim farisei, in sensul ca mai toti am dat palme copiilor, intr-un moment sau altul, sau macar ne-am rastit la ei, ceea ce tot violenta e…

  13. andreea spune:

    Este trist ce se intampla cu teatrul si viziunea ciudata a regizorilor romani.Eu sunt clujeanca si frecventam teatrul Puck impreuna cu baietelul meu de 6 ani de pe la varsta de 2 anisori.Lui ii place atmosfera de teatru dar piesele sunt oribile.Subiectul este modificat total, se merge mult pe ideea de morbid, deprimant, marionetele interactioneaza mult cu papusarii si actorii costumati in haine negre, cernite, aparitii sumbre desi talentate dar care nu-si au rostul intr-un teatru de PAPUSI.Alba ca Zapada este o poveste schimbata de regizor in ceva macabru, mama Albei ca Zapada este prohodita de un alai de popi si episcopi pret de 5 minute (mult pentru un spectacol de copii) iar surpriza grozava este aparitia a 6 pitici draguti dar numai 6 deoarece cel de al 7-lea este mort demult. Mai apare si el din cand in cand bantuind scena sub forma unui inger.Mama vitrega este o actrita reala tanara si frumusica ce o ademeneste pe naiva Alba ca Zapada sa muste din marul otravit intr-un fel prietenos nicidecum o batranica neajutorata si vicleana.Dar astea se intampla la Teatrul Puck din Cluj intr-o viziune regizorala avangangardista si inedita.

  14. Bogdan spune:

    Reactionati. Trimiteti-le un e-mail, o scrisoare, o adresa oficiala. Aratati ca nu va convine modul in care sunt prezentate povestile. Daca nu faceti asta, nu au de unde sa stie ca va deranjeaza. Si daca sunt suficienti care protesteaza, poate vor revizui regia. Dar daca va retrageti fara a da de stire si motivul, ei isi pot inchipui orice, de la faptul ca nu vreti sa duceti copilul la teatru, la faptul ca sunteti niste incuiati.

  15. vasile vasile spune:

    Am ramas cu gura cascata… Nu la spectacole, ci la comentarii! Din fericire, stiu ca nu toti parintii care au calcat prin Tandarica gandesc asa! Am fost si noi cu copiii, montarile sunt excelente, dinamice, neconventionale, moderne, destepte, copiilor le plac, parintilor la fel, realizatorii au avut inteligenta sa includa, da, glume si aluzii pentru parinti, dar NUMAI pentru parinti, n-am auzit de vreun copil care sa intrebe ce cauta calul pe iapa! E ridicol! Decodificarea corespunde varstei, daca ai face o aluzie la genomul uman credeti ca micutii ar fi socati sau traumatizati!? Ceea ce nu iti spune nimic nu-ti spune nimic!
    Dv. visati la spectacole batranesti si cuminti… Pacat!

    • Dedalus spune:

      Hmmmm….

      Nu prea sunt novatoare montarile alea, sa fim sinceri…

      Fantezia e la pamant in multe din spectacolele pe care le-am vazut. Accept totusi acest nivel destul de scazut in ideea ca vor mai progresa si ei. Dar sa nu exageram, nivelul e scazut.

    • movulia spune:

      Eu am fost, impreuna cu copilul, acum cativa ani, la Tandarica. Avea 4 ani si am dus-o la Povestea Lebedelor. La inceputul piesei a aparut, din intuneric, un personaj imbracat in alb, de care copilul s-a speriat si a inceput sa planga. De atunci am mai dus-o la un singur spectacol, la Teatrul Ion Creanga, spectacol care i-a placut.
      Saptamana trecuta a fost cu scoala (acum are 8 ani) la un alt spectacol, tot la Tandarica. Mi-a spus ca, la un moment dat i s-a facut frica si ca s-a bagat sub scaun (imi spunea ca erau niste lumini si niste zgomote care au speriat-o).
      In aceste conditii, nu cred ca vina o poarta copilul…poate montarile mult prea….moderne (daca “modern” inseamna infricosator, dubios). Prefer, intr-adevar teatrul …clasic de copii.
      Din pacate si in spectacolele pentru adulti se injura, se URLA, se vorbeste urat…si oamenii se indoapa cu acest stil.
      E cool sa mergi la teatru…e ca si cum ai spune ca ai citit …filozofie.
      Teatrul, impreuna cu scoala, cu televiziunile, ar trebui sa educe, sa formeze caractere, sa formeze dragostea pentru frumos…..Ce ofera cu adevarat? Trivialitate, dragoste pentru “moda” (o fetita i-a spus fetei mele din clasa a doua ca e…demodata – pentru ca nu se uita la Hanna Montana si la alte desene). Ce fel de generatii ne vor ingriji la batranete? Generatiile care se formeaza acum. Oare unii profesori(nu toti!), unii actori (nu toti!), unii oameni de televiziune (aproape toti!) nu se gandesc ca vor imbatrani?
      Probabil vor astepta sa li se spuna replicile pe care ei le spun acum in piesele de teatru si care sunt enumerate mai sus….ca sa nu mai spunem de replicile din desene sau din alte emisiuni….educative.

      • Dedalus spune:

        Efectele nefericite sunt alta treaba.

        In orice caz, spectacolele pentru copii pana n 6-7 ani ar trebui in mod normal verificate din acest punct de vedere de catre regizor. Totusi, sa stii ca oricat de bine intentionat ar fi, ii scapa unele …exagerari. Cel mai simplu ar fi sa faca o vizionare cu grupuri de varsta, inainte de a scoate la afis spectacolul, dar asta e adesea neglijat.

        Zgomotele puternice, imaginile gen aparaitie brusca, astea trebuie evitate, mai ales pentr ucopii sub 5 ani.

        Dar, repet, nu e asa usor. O metoda buna e sa tii copilul de manutza sau chiar in bratze cand suspectezi asa ceva.

        Insa efectele nu sunt decat ceva condimente la spectacol.

    • Mara spune:

      Nu sunt de acord cu conceptele de “modernizare” a teatrului pentru copii si aducerea lui in “contemporaneitate” prin vulgaritate si hipersexualizare.

      Exact asta se intelege prin adaptarile “moderne” in teatrul pentru adulti, si ai parte de spectacole halucinante, cu actori care nu fac altceva decat sa screama si sa urle, sa mimeze orgasme, violuri, nasteri, etc. Nu o sa inteleg niciodata de ce regizorii au senzatia ca publicul este o masa de idioti in calduri, obsedati de practici sexuale ciudate. Ar trebui sa inteleaga ca putini merg la teatru pentru refularea unor fantezii sexuale. Spre oroare celor mai “moderni” regizori, majoritatea merge la teatru (ala neexperimental) pentru “some old fashion stuff.”

      Exact ca multi dintre copiii de la Tandarica si Creanga, isi doresc ca inscenarea sa respecte, in linii mari, povestea stiuta. (Da, supriza surpriza, si adultii care merg la teatru stiu piesele dinainte, le-au citit din pasiune sau le-au studiat la facultate.) Si nu e interesant deloc sa constati ca ceea ce vezi are in comun cu ceea ce sti, doar titlul. Nu imi place sa vad un Shakespeare “reinterpretat” in cel mai aberant mod posibil, fara nici o tehnica anume, fara cap si coada, bazat pe unica idee ca sexul atrage…

      Revenind la Tandarica si Creanga…mi se pare oribil ca in loc sa fie incantati de ceea ce vad, copii trebuie sa “rezolve” glume fara perdea, in ideea de a-i mentine in “actualitate” si a-i “integra in contemporaneitate.” Serios??? Vi se pare ca nu au destule “surse” de vulgaritate, trebuie sa se adauge si teatrul? Punguta cu doi bani trebuie sa fie o manea ca sa atraga?
      Am senzatia ca multi comentatori nu prea au incredere in proprii copii daca considera ca singurul mod de a-i face sa inteleaga lumea in care traiesc este sa ii expuna vulgarizarii si hipersexualizarii de la 4-5 ani. Copii inteleg oricum mai mult decat si-ar dori parintii lor sa inteleaga, asa ca nu cred ca au nevoie de inca o “lectie” despre ceea ce a devenit societatea noastra, intr-un loc in care ar trebui sa se simta bine si in siguranta.

      A nu se intelege gresit, nu recomand nimanui tinerea “tinerei generatii” sub un clopot de sticla (nu ca ar avea vreo sansa la asta). Dar nici aruncarea lor in zoaiele contemporane, la 5 ani. Au vreme destula, mai tarziu, cand se hotarasc pe cont propriu sa mearga la teatrul pt adulti. :)

    • Sunt 2 probleme. Una priveste scenariile care pot infricosa copiii, si care par intr-adevar nefiltrate de regizori. A doua priveste aluziile sexuale, descifrabile (se spune) doar de catre parinti. As face o observatie: in primul rand, parintele care a scris acest articol şi-a păstrat integritatea unor criterii de bun simţ. Apoi, chiar dacă aluziile sexuale sunt destinate (doar) părinţilor, nu trebuie neglijat efectul feliei de salam. Azi un pic în acest fel, mâine un pic în alt fel, şi se face pastă în capul copilului. Nu mai distinge graniţe.

      O soluţie adoptabilă ar fi o sectiune de Parental Guide, cum puteti vedea pe imdb.com (exemplu aici: http://www.imdb.com/title/tt0386588/parentalguide), ca sa fie clar si pentru cei care iubesc lucrurile clare, si pentru cei care considera ca nu trebuie sa ne obosim cu atâtea distincţii între lucruri (nu-i aşa?) firesc de asemănătoare.

      • stefan spune:

        Eu totusi nu inteleg de ce trebuie sa aiba aluzii sexuale povestie. Mie nu imi place sa aud asa ceva. NU cred ca parintilor le place sa auda expresii vulgare. Mie cel putin nu mi-ar placea. Poate sint persoane care ador sa auda vulgaritati. Mai ales in prezenta copiilor. Asadar regizorul ori nu cunoaste publicul, ori e obsedat sexual. Nu mi se pare deloc amuzant un armasar peste o iapa la un teatru destinat copiilor.
        Basmele populare/ povestile, initial, la originie, nu erau destinate copiilor. De aceea contin acte de violenta. Sint explicatii nestintifice, arhaice ale anumitor fenomene (naturale, meteo, sociale, etc…). Din asemenea povesti a iesit Biblia de exemplu.

        Dar copii nu cred ca percep ca pe un act violent umplearea cu pietre a burtii lupului, de exemplu. Ei o vad ca o pedeapsa mai intii. Un regizor de teatru de copii nu va insista pe modul in care se taie burta lupului si se pune piatra cu piatra in burta sangerinda timp de 10 minute. Doar va mentiona ce a patit lupul, dar nu o va pune in scena.
        Etc.

  16. taxxibug spune:

    “Ia-ti, boierule, calul de pe iapa mea!”

    :) )

  17. SerjK spune:

    In spectacole sunt mici glume si pentru parinti, care sunt totusi 50% din spectatori.
    Este evident ca anumite glume NU sunt intelese de copii, dar sunt pentru parinti.
    Pe de alta parte, replicile nepotrivite gen “lasa vrajeala” au scopul de a pastra limbajul si intamplarea intr-un spatiu contemporan, in care copiii sa vrea sa revina.
    Incercati o montare de Creanga, in regionalismele originale din carte. Cap – coada. In saptamana urmatoare copilul va prefera sa se uite la desene animate. Pentru ca atat ei cat si noi s-au obisnuit sa traiasca in prezent, intr-o lume dinamica, din pacate cu scandal si galagie. Dar mult mai putin nociva la teatre ca in alte parti, si mai ales, fundamental prezentata ca fiind ceva anormal.

    Teatrul este viu. Nu poti pretinde ca totul sa fie la fel ca acum 40 de ani. Am fost la Tandarica si nu am fost scandalizat. I-am deschis copilului apetitul pentru teatru, spectacol, etc. Acum merg cu copilul (are 6 ani) la spectacole in Teatrele de adulti, in general piese mai facile.

    Cineva se plangea ca in capra cu trei iezi lupul se plimba cu motorul. Piesa se numeste “un lup o capra si trei iezi”. Este anuntat de la inceput ca este un experiment, un spectacol despre teatru in teatru. Foarte reusit, dar pentru copii mai mari.

    Faptul ca unii confunda Creanga cu un teatru pentru copii de 3-4 ani e grav. In acelasi timp faptul ca unii cred ca Tandarica e pentru copii de 1-2 ani iar e grav.

    • Dedalus spune:

      Subscriu.

      Multi parinti s-au invatat sa caute doar povestile moralizatoare in asemenea spectcacole.

      Este ingrozitor cum se poarta unii cu copiii lor: interminabile predici despre ce e bine in viata, observatii inalt moralizataore. Dar toate cu tzigara in coltzul gurii si cu injuraturi adresate partenerilor de afaceri cand termina “morala”…

      Mie mi se pare mult mai grav faptul ca nu se acorda subventii teatrelor private , inclusiv cele de papusi. Concurenta ar lamuri multe lucruri.

      • Mircea Manafu spune:

        Toate se rezolva prin concurenta, sa vindem cel mai competitiv produs,cel puternic il inghite pe cel slab…
        Toate aceste teorii, puse sistematic in practica, au dus la nivelul actual de constiinta al lumii asa numita “civilizata”. De fapt ar fi mai corect spus alienata. Nimeni cu concureaza cu nimeni, scopul este acelasi pt toti deci nu competitia trebuie incurajata, ci cooperarea. dar ca sa intelegi asta e nevoie de un nivel de constiinta un pic mai ridicat.

  18. scrisulici spune:

    Vai cata exagerare in articol. Cred ca asistam la aparitia micii burghezii romanesti, care se crede in epoca victoriana si imbraca picioarele de la mese pentru ca sugereaza niste picioare goale.

    Credeti ca e ideal sa cresteti copilul intr-o bula sterila de orice aluzie sexuala, violenta sau rautate? Este aberant! De Freud ati auzit?

    In plus este foarte bine ca textele sa capete o nuanta coontemporana. Ganditi-va ca acesti copii sunt nascuti in alta lume si nu inteleg lumea dumneavoastra invechita asa cum noi nu mai intelegeam povestirile parintilor de la prashit.
    Lucrez cu copiii de 8 ani si de multe ori am fost pusa in dificultate de mici detalii care m=au factu sa inteleg ca trebuie eu sa ma adapotez lor si nu ei mie. de ex am dorit sa le desenez abtibilde cu un televizior, dar cand l-am desenat patrat cu cele doua antene sus si butoanele pe margine nimeni nu a recunoscut obiectul. Ganditi-va de ce!

    Fiica are un prieten purcel pe nume SHUNCA!!!!!! SI sunca de pe masa de unde crede fiica dumneavoastra ca vine? O aduce barza?

    Asa ca scoate-ti morcovul ala de unde e bagat si mai relaxati-va putin, copiii au si ei creier, nu sutn niste maimute retarde, stiu sa filtreze singuri ce este in regula si ce nu.

    • movulia spune:

      Daca lucrati cu copiii si ati desenat “abtibilde”, pot spune ca, intr-adevar, v-ati “adaptat” la mediul…copiilor care inca nu au invatat gramatica.
      Imi pare rau sa constat ca exact invatatorii si profesorii fac din ce in ce mai multe greseli gramaticale, aureolati fiind de “inalta responsabilitate” pe care o au in educatia copiilor.
      Poate ca un “Indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie” si un “Dictionar al Limbii Romane” sunt scumpe, insa cred ca merita investitia!
      Cautati acolo, va rog, pluralul corect pentru “abtibilde”!

    • George spune:

      Aberant e ce spui dumneata. Iar exemplele sunt penibile. Imi e mila de copiii aia. Si de parintii lor, care probabil se asteapta ca sa le fie educati copiii. Daca “copiii stiu sa filtreze si singuri” de ce mai au nevoie de educatie?

      Perioada de 7 ani de-acasa, uitata si neglijata, e destinata formarii caracterului si a discernamantului. Au destul timp dupa aceea sa invete despre sex, violenta si glume proaste, daca le considerati atat de utile pentru educatia unui om.

    • copiii nu cresc intr-o bula sterila - ei pur si simplu CRESC spune:

      au nevoie de timp, de informatii, de mecanisme de gandire si-asa mai departe. nu le pot dobandi pe toate deodata.

      nu stiu in ce lume traiti, poate ca in acea lume functioneaza simultaneitatea.

      dar in asta a noastra lucrurile se invata IN TIMP. lucruri foarte normale la 6 ani sunt socante la 3, lucruri cunoscute si apreciate la 25 sunt traumatizante la 12… cam asta este.

      avem predispozitia de a aprofunda anumite informatii la anumite varste – a spus-o Chomsky si au spus-o nenumarati psihologi.

      daca te apuci sa oferi informatiile mai devreme decat pot fi ele intelese, se numeste spalare pe creier – este motivul pentru care televiziunea, de pilda, e atat de eficienta in acest scop, furnizand intotdeauna informatii “deja” procesate. este motivul pentru care propaganda functioneaza atat de bine prin intermediul scolilor, atunci cand este cazul si asa mai departe.

      cat despre experienta in a lucra cu copiii – presupun ca, daca au ajuns aici, majoritatea comentatorilor au si ei experienta suficienta, macar ca parinti, daca nu si ca profesori sau educatori etc. si eu lucrez cu copii – cu al meu si cu ai altora. iar observatiile mele pot fi diametral opuse fata de ale altuia cu tot atata experienta. cum spuneam, nu informatia in sine conteaza, ci capacitatea de intelegere si modul de procesare a ei.

      (pana una alta, exemplul cu porcul o fi el putin ridicol, dar un copil de 3 ani plange si cand in poveste bate vantul, daramite cand sunt macelariti porci pentru a face povestea mai “suculenta”.)

      si sincer, sa pui “aluzii” precum cele mentionate de autoare intr-o piesa pentru copii mi se pare cat se poate de tembel. nu vad ce ar avea atat de distractiv, si nu vad de ce un parinte aflat intr-o sala de teatru pentru copii s-ar gandi fix la sex. cred ca, la fel ca in majoritatea situatiilor, conotatiile sexuale sunt folosite pentru a suplini lipsa de idei si inteligenta deficitara. cunoastem deja reteta.
      simpla prezenta a conotatiei sexuale nu da stralucire unui text, chiar daca, viceversa geniul poate da stralucire unui asemenea subiect.

      in plus, nu cred ca parintii trebuie mituiti ca sa rabde o piesa de teatru, ci ar ajuta mai mult sa coboare un pic in mintea copiilor lor pentru a-i putea intelege mai bine.

  19. Alex spune:

    Sexul este o placere si o bucurie a vietii. De ce va este teama?
    Copii nu raman insarcinati daca aud glume ce par sa aiba aluzii sexuale. Cel putin nu ultima data cand am verificat.

    • movulia spune:

      “Copii nu raman insarcinati”….insa daca merg la scoala si la teatru sa invete sex….mai bine ii invat acasa….de ce sa mai cheltui banii?
      Sexul il stie orice…om sau orice animal…e un..instinct primar…; copilul nu cred ca are nevoie de o super educatie ca sa invete sa faca …sex.

    • Agentu Termic spune:

      Mdeaa…recomand cu incredere spectacolul “Mica sirena”
      Recomand pentru tatici…pentru ca in spectacol apare madam “mica sirena” (care dupa varsta nu e chiar mica, ci spre treize’si) cam aproximativ in “dansa” goala.
      Arata binisor, da’ cam uiti de ce ai venit…

      • Alex spune:

        Nu ati raspuns la intrebare: care este motivul pentru care va este frica?
        Ce se poate intampla daca un copil stie mai multe lucruri despre sex?

  20. Roxana spune:

    Din pacate regulile de politete se schimba, chiar si aceea de a nu te ridica de pe scaun in timpul unei piese de teatru, de a te ridica de pe scaun vizibil. Am facut acest lucru la Printesa Turandot in regia lui Andriy Zholdak, ucrainean. Da, te poti ridica si poti pleca, in mod sigur vor face si altii acest lucru. Se bucura atunci actorii ca raman fara spectatori si pleaca mai devreme acasa ?
    Multe piese si filme sint un afront pentru spectatori prin vulgaritate, agresivitate, chiar daca sunt pentru maturi.

  21. laurentiu spune:

    initial am crezut ca e o gluma, dar vad ca oamenii pe aici abia astepta sa aiba pe cine da vina pentru tot ce e naspa la noi in societate.
    Mi se pare o ipocrizie crasa sa-ti lasi copilul sa se uite la serialele care se dau pe posturile TV de copii, unde se pot vedea o gramada de prostii, si sa te plangi ca au facut intr-o piesa de teatru o aluzie sexoasa.

    nu pot sa ma pronunt in legatura cu piesa in discutie, dar frecventam si noi Tandarica si Ion Creanga si motivatia asta pentru mine este inexistenta, exista altele care ma deranjeaza.

    pe de alta parte tineti cont ca 1/2 din audienta sunt persoana adulte, si din cauza asta se mai strecoara pe ici pe colo cate o gluma pt adulti(nu neaparat despre sex).

    • elena spune:

      “Mi se pare o ipocrizie crasa sa-ti lasi copilul sa se uite la serialele care se dau pe posturile TV de copii, unde se pot vedea o gramada de prostii, si sa te plangi ca au facut intr-o piesa de teatru o aluzie sexoasa”

      Şi cum se ştie la ce seriale se uită toţi copii aduşi la teatru??? Poate că părinţii încearcă să nu-i lase toată ziua cu ochii în televizor, poate că-i aduc la teatru tocmai ca să le ofere alternativă la vulgaritatea de la televizor.
      Şi nu, nu cred că au ce căuta aluziile sexoase la un spectacol pentru copii.

      “pe de alta parte tineti cont ca 1/2 din audienta sunt persoana adulte, si din cauza asta se mai strecoara pe ici pe colo cate o gluma pt adulti

      Mă gândesc că cel mai bine ar fi să facem un ecran separat pentru ca adulţii care fac aşa un sacrificiu imens cum ar fi să-şi ducă copiii la teatrul de păpuşi să poate vedea şi ei ceva să nu se plicti: un dans la bară, nişte actualităţi, un talk-show despre scumpirea alimentelor … :)

    • George spune:

      Glumele proaste, violenta, aluziile si inovatiile de doi lei “se strecoara” pentru ca regizorii respectivi sunt imorali, inculti si fara talent. Si conditiile in care sunt lipsiti de talent incearca din rasputeri sa scoata ceva “nou” si sa impresioneze cumva, fortat si pentru bani.

      Si sa nu se mai numeasca “teatru pentru copii”.

      Daca ti se pare o ipocrizie sa lasi copilul la TV – nu il lasa. In articol scria tocmai ca “e datoria mea sa-mi feresc copilul de violenta televizata”.

      • laurentiu spune:

        da intr-adevar, “regizori imorali si fara talent” si cam cat de talentat ar trebui sa fie un regizor care are un salariu de 1000 RON/luna ?
        Poate nu ai observat dar oamenii talentati se duc catre meserii/domenii care le aduc si satisfactie financiara pe langa cea intelectuala.

        Eu am vizionat cel putin 20 piese de teatru la Creanga si Tandarica si a mea sotie inca vreo 10.
        Nu am remarcat vreo aluzie sexuala deplasata, si nu am spus ca glumele strecurate pt adulti sunt proaste, nu stiu cum ai trans concluzia asta.

        Da sunt de acord, vrei sa vb despre prostiile de la TV foarte bine, dar nu te lua de cel mai putin nociv lucru pentru ca ti s-a intamplat tie odata in viata!

    • eu nu mi-am dus copilul la teatrul de papusi spune:

      si in animatele cu donald exista adesea doua planuri ale povestii – copiii rad de pataniile personajelor, iar adultii pricep tot felul de alte aluzii inaccesibile copiilor. dar NU sunt aluzii sexuale.
      in fine, intr-o tara in care conditia intelectualitatii o reprezinta lipsa de coloana vertebrala cred ca asa ceva nu are de ce sa mire.

      ma bucur ca exista totusi si piese normale pentru copii – cum am spus mai sus, incerc sa-mi fac curaj sa experimentez si eu una pentru a vedea daca este acceptabila pentru copil.

      dar relatarile din articol ar trebui luate de bune. asa ceva se intampla. iar pe la 6 ani un copil are deja suficienta sensibilitate incat sa-si dea seama cand se vorbesc “prostii”, chiar daca acestea ar parea nevinovate unui adult. nu vreau sa-mi imaginez ce efect ar avea replici ce fac sa roseasca pana si un adult.

  22. eu nu mi-am dus copilul la teatrul de papusi spune:

    au mers cu gradinita si nu am auzit inca nimic grav, poate doamnele educatoare au avut informatii potrivite, poate “poantele” nu au fost inca suficient de transparente pentru niste minti de copii.

    stau in cluj si am conservatorul aproape, daca vreau sa “culturalizez” copilul il duc la concerte – cel putin acolo “interpretarile” nu prea pot fi afectate de snobismul si prostul gust neaos.

    eu nu l-am dus la teatrul de papusi tocmai pentru ca am auzit astfel de relatari de groaza de la alti parinti de copii, cand chiar copilul a spus: mami, hai sa plecam ca astia vorbesc prostii. asa ca ar trebui sa verific mai intai eu piesele, si abia apoi sa aduc si copilandrul.

    e scandalos ca pot exista astfel de piese “pentru copii”. stiam ca de teatrul clujean nu ma pot apropia demult, speram insa ca in Bucuresti, care mai are totusi ceva viata teatrala adevarata, nu au fost, la fel, contaminate teatrele pentru copii. ce trist :(

  23. al spune:

    modul asta de a tabuiza totul, de a “feri” copiii de sexualitate nu mi se pare benefic deloc. Nu inteleg? care este problema? Sexualitate face parte din comportamentul uman, la orice nivel, cu cat copiii vor afla mai repede cum stau lucrurile, cu atat se pot evita situatii gen minore insarcinate si asa mai departe….solutia nu este sa ascunzi ceva ce este perfect normal.
    dar ma rog….

    • nu e un "tabu", e pur si simplu o consideratie psihologica spune:

      chiar daca un copil de 5 ani ar “afla” cum stau lucrurile la varsta aia, nu cred ca ar putea sa le inteleaga, din motive relativ evidente pentru orice om normal. in plus, exista niste mecanisme psihologice care permit sau nu prelucrarea unor anumite informatii la anumite momente ale dezvoltarii intelectuale, afective etc. este un lucru cunoscut obiectiv ca “aflarea” anumitor lucruri la varste nepotrivite poate fi traumatizanta – nu este doar argumentul unor puritani.

      dar daca faceti confuzie intre copii de 4-8 ani si fete insarcinate, inseamna ca ori apartineti unei anumite culturi care practica insamantarea la varste cat mai fragede a nascatoarelor de alocatii, ori n-ati vazut in viata dvs un copil…

  24. Natalia spune:

    Asta e rezultatul manelizarii de dupa 1990. Se manifesta peste tot, in comportamentul tuturor , de la televizor pina la universitati. Aluzii sexuale sint facute de profesori universitari la fel ca de golanii de la colt..Analfabetismul a fost depasit cu succes! A devenit de-a dreptul grotesc. Omul nou pe care si l-a dorit Ceausescu este “alive and well”.

  25. d0mu spune:

    Păi, dragi mămici, de ce nu scriem conducerii teatrului?

  26. tatic spune:

    eu cred ca in teatru pentru copii se poate arata lupta binelui contra raului sau se poate arata dragostea si prin expresii, sau gesturi si actiuni pentru nivelul copiilor…trebuie doar sa vrei si sa stii sa faci asta….si nu cred ca parintii care merg la teatru pentru copii tin neapaqrat sa se simta ei bine…eu cred ca parintele se bucura daca copilul sau este entuziasmat si bucuros de ceea ce a vazut…..
    referitor la conotatiile sexuale si influenta acestora asupra copiilor…pot sa spun ca am o fata in clasa II-a si mai am prieteni cu copii in primele clase … sunt stupefiat de cate povesti amoroase aud ca se intampla in clasa, si ca un baiat a spus asa si a facut asa, sau ca fetele se aduna la toaleta si rad de baieti si intra peste ei!!!!!…prin ’80 cand eram eu la scoala parca nu era chiar asa. Oricum, strazile sunt pline de chioscuri de ziare si reclame care afiseaza reviste sau imagini cu natura sexuala , la televizor la fel, reclamele….totul…..macar la teatru…unde ar trebui sa fie ceva cultural, ar trebui sa contina expresii pe care copii sa leciteze …. probabil cei de la teatru vor sa obtina succesul emisiunilor de proasta calitate de la tv…si nu stiu ca cei care vin la teatru sunt cei care nu vor ceea ce e la tv pentru copii lor, vor ceva diferit, cultural….in fine…

  27. eu****** spune:

    Imi pare ca sensul spectacolului pentru copii a fost deturnat.

    Nu vreau sa mai comentez nimic despre calitatea actului cultural si a sporul de educatie care ar trebui sa il primeasca copilul prin acele spectacole, daca cele scrise corespund realitatii.

    Extrem de ciudat si este timpul sa fie informat Teatru de “derapajele” produse cel putin asupra parintilor, daca nu si asupra copiilor.

  28. privire de ansamblu spune:

    Oameni buni, chiar considerati ca in societatea in care traim azi, spectacolele de la Tandarica sunt cele care au o actiune negativa asupra copiilor?

    Sincer mi se pare ca multe din cele scrise mai sus sunt exagerari.

    E asa grav faptul ca pitici din Alba ca Zapada au telecomenzi si televizoare? Dumneavoastra nu aveti acasa televizoare, telecomenzi, telefoane, aparate de fotografiat si alte electronice cu care copii se joaca? Sau e asa grav ca exista niste aluzii, niste glumite pe care doar oamenii mari le observa?

    Ati observat ca pe biletele de la Tandarica este scris ca locurile isi pierd valabilitatea dupa inceperea spectacolului. Daca unii parinti nu respecta nici un fel de reguli, asta ce educatie le ofera copiilor?

    Basmele ca sa functioneze, intotdeauna au si aspecte dure si asta nu pare sa deranjeze pe nimeni atunci cand copii aud povestea citita acasa. Cum altfel sa invete un copil diferenta dintre bine si rau? Copii aud multe lucruri urate pe strada, in parc.. asta inseamna ca nu-i veti mai scoate afara la aer, la plimbare? Nu ar fi mai simplu sa le explicati diferenta dintre bine si rau, urat si frumos?

    Oricum s-ar pune problema eu am vazut din spectacolele de la Tandarica insotita de copii din familei si consider ca afirmatiile din articol si multe din comentariile de mai sus sunt doar rautacioase gratuit.

  29. carcotasuloptimist spune:

    Citesc si ma minunez de unele comentarii. Parca nu traim intr-o lume destul de alterata unde nu prea mai functioneaza niciun principiu, unde totul este guvernat de liberul arbitru sau bunul plac si prostul gust. V-ati gasit de ce sa va legati!? Merg destul de des la teatru, in general , dar si la cel de papusi. Si sincera sa fiu de multe ori am fost deranjata de atitudinea unor parinti ca isi insotesc copiii la teatru decat de aluziile pe care unii dintre voi le-ati semnalat. Daca stam sa despicam firul in patru, atunci nimic nu mai este valabil. De ce trebuie sa ne gandim la ceva ce copiii cu singurnta ca nu reactioneaza. Din ce am invatat la scoala, basmul sau povestea are doza lui de duritate, se dau lupte grele, e adevarat ca binele invinge,se folosesc elemente supranaturale pentru a sublinia calitatile unor personaje, dar oare nu ar fi normal ca povestea de la care se porneste sa fie schimbata, adaptata in folosul spectacolului? Suntem atat de conservatori cand e vorba de teatru, dar ce facem cu filmele si serialele de la tv, cu unele desene animate? Am vazut un spectacol in care teatrul a schimbat finalul trist al povestii lui Andersen, unde Mica Sirena moare, si a lasat personajul sa traiasca. Poate ca unele spectacole au solutii regizorale nu foarte elaborate, dar copilul este interesat de poveste, de personaj si nu replicile “contemporane” sau de aluziile care ii deranjeaza pe unii si pe altii.

  30. d0mu spune:

    @carcotasuloptimist

    Tu ca şi adult, e normal să poţi înghiţi rahaturi cu aluzii sexuale. Ai mintea dezvoltată.
    Dar în cazul unor copii, astfel de expuneri le poate afecta creşterea, dezvoltarea normală.

    Aşa cum ţie, la rândul tău, societatea adultă ţi-a oferit un mediu sănătos de creştere, aşa şi tu trebuie să le oferi copiilor tăi aceleaşi condiţii.

    Un spectacol pentru copii se poate reprezenta şi fără astfel de “scene”.
    E trist că un regizor, după atâţia ani de studiu şi muncă se foloseşte de mijloace “ieftine” pentru a atrage atenţia/fascina pe copii.

    • silvia spune:

      @d0mu, dar si celorlalti. Presupun cand erati mic, ca ati fost ferit cu inversunare de a citi Hansel si Gretel dat fiind subiectul foarte trist al unor copii abandonati, cu siguranta toata lumea a evitat sa va expuna unui Bugs Bunny date fiind aluziile adeseori homosexuale si cu siguranta a trebuit sa stati cat mai departe de pornirile criminale ale lui Tom sau Jerry.
      In cazul insa in care ati crescut cu personajele de mai sus – si cu multe altele, aveti o problema de mic copil daca e sa verifice teoria cu “afectarea”. Nu v-ati dat seama pana acum? E hilar, nu credeti? Stiti vreo poveste fara vreo componenta de rau versus bine? As aprecia un exemplu, pentru cultura mea generala.
      Ca sa nu mai spun ca ar trebui sa mergeti sa vedeti fiecare cu ochii vostri inainte de a va da cu parerea despre tot. Despre tot si nimic, mai precis.

  31. Bogo spune:

    Cristina, sincer, cred ca ai avut o copilarie tare trista :) ) pot sa te intreb daca iti lasi copilul sa se joace AFARA? sau cu alti copii? posibilitatea sa invete obscenitati nu te inspaimanta? sau daca se loveste si poate ia vreo boala? Parca aud o adunatura de parinti denaturati care au crescut in tineretea lor intr-o puscarie de cristal de unde nu au avut voie sa interactioneze cu nimic din jur, au trait intr-un mediu steril, au consumat oxigen tratat. Daca am ajuns sa consideram piesele de la teatrul tandarica pline de obscenitati atunci chiar pot afirma cu mana pe inima ca am devenit o natie de retardati. sincer nu am vazut decat 2 piese acolo si anume: pungta cu doi bani si motanul incaltat dar in ambele cazuri sala era plina iar copiii se amuzau copios. pun pariu ca nici furnici nu ati mancat in gradinita si nici jucariile nu le imparteati :) )

  32. privire de ansamblu spune:

    “Si daca tot am ajuns la glume la care rad numai cei mari, am auzit multa lume spunand ca la Tandarica unele replici ar trebui interzise sau ca ar trebui sa apara patratelul rosu in coltul scenei. Ei bine, eu nu am auzit nici o replica de acest fel. Nimic trivial, nimic cu tenta sexuala. Iar daca mai exista si glumite intelese doar de adulti, gasesc asta a fi un lucru normal pentru ca altfel insotitorii celor mici s-ar plictisi la fel de repede ca odraslele lor si la jumatatea spectacolului sala ar fi goala.”

    Sursa: http://metropotam.ro/La-zi/2011/04/art7466588009-Piesa-de-teatru-Povestea-Porcului-la-Tandarica/

  33. În redactarea acestui articol, aţi avut ca punct de plecare un articol „ Singurică la Ţăndărică”, prin care se afirmă că, copiii sunt asaltaţi pe toate căile de elemente cu tentă sexuală, inclusiv la teatru. Într-o altă ordine de idei, aş spune că sistemul de legi din România este destul de permisv, mai degrabă încurajează pornografia, decât să o combată, mai trist fiind faptul că a ajuns şi cultura să încurajeze astfel de comportamente.
    Înţeleg argumentul dvs, cum că educaţia sexuală introdusă în şcoli la vârste fragede este benefică, oferind un sentiment de încredere. Pe de altă parte, nu putem ignora nici părinţii care sunt reticenţi în abordarea acestei discipline, considerând că ei ar trebui să aibă rolul decisiv în această situaţie. În zilele noastre, modernismul este dus la extrem, de aceea este normal ca părinţii să fie reticenţi în ceea ce priveşte educaţia sexuală, mergând pe premisa că aceste programe pot avea efecte negative asupra mentalităţii copiilor.
    Consider că introducerea educaţiei sexuale în şcoli nu înseamnă altceva decât un alt punct de expunere al elevului la acelaşi conţinut erotic. De aceea, contest părerea dvs privind filmuleţul respectiv care descrie explicit actul sexual, legat de care afirmaţi că pur şi simplu copilăria îşi urmează cursul obişnuit, doar cu câteva informaţii în plus. Percepţia fiecărui copil este diferită şi aşa cum afirmă şi „L.X” acest lucru poate avea urmări încurajând astfel practicarea sexului ca o activitate pur si simplu obişnuită, banală, trezind în copii impulsuri sexuale şi distrugându-le cumpătarea şi inocenţa.
    Rolul şcolii este acela de a insufla o conduită morală. Din contră, prin aceste programe de educaţie sexuală li se permite copiilor pur şi simplu să exploreze toate aspectele şi să tragă singuri concluziile după aceea, chiar dacă acestea diferă de principiile morale pe care le-au învăţat de la părinţi.
    În al doilea rând se face referire la religie, cum că ar fi împotriva educaţiei sexuale. Aşa cum afirma şi „ Liviuta”, Biserica este construită pe conceptul de libertate şi liberă alegere, prin urmare nu dezaprobă educaţia sexuală în şcoli, ci modul în care aceasta este făcută, deoarece de cele mai multe ori specialiştii înţeleg prin educaţie sexuală tehnica actului sexual. Prin urmare, Biserica nu dezaprobă informarea copilului cu privire la educaţia sexuală, vine doar cu argumentul cultivării copilului în spiritul moralilăţii.
    Nu sunt împotriva faptului că tinerii trebuie să fie informaţi din timp cu privire la acest aspect destul de important, mai cu seamă acum când accesul la informaţii pornografice este destul de facil, dar nu consider educaţia sexuală promovată în şcoli o soluţie. Mai degrabă aş opta pentru informarea copiilor de către părinţi sub supravegherea unui pshiholog.

  34. shmeny spune:

    ne supara ca se suie cocosul pe gaina? pai… se suie. in lumea asta in care copiii cred ca vacile de la sat sunt mov, prefer sa am un copil destupat la cap care sa stie cum sta treaba cu cocosul si gaina, decat un bolovan care sta in sala cu saliva curgandu-i din gura si asteapta sa vada cum danseaza zanele si cum creste iarba nestingherita.
    in plus aluziile alea sunt plasate si ca sa nu adoarma parintii :) ) duminica la 10 (problema mea e cu ora, nicidecum cu continutul :) ). pentru un copil “ia-ti calul de pe iapa mea” nu inseamna asa o grozavie. poate nici pentru noi nu ar trebui sa insemne. pe sistemul “man, you got an obsession”. nu va mai imbatosati asa, ca sunt lucruri mai grave.
    porcul nu-l taiati? poate nu-l taiati direct, dar il mancati.
    pofta buna!

  35. valentina spune:

    Si toata copilaria voastra, actuali parinti a fost marcata de acele conotatii! Sa va fie rusine ca va vedeti copii dimineata sau seara, restul zilei stau singuri sau cu asa zise bone si cerceteaza toate site-urile posibile in cautarea de lucruri bune, tot voi comentati? Oare voi nu ati ascultat aceleasi povesti si nu ati urmarit aceleasi piese de teatru??? Ne legam de povesti, mai bine v-ati educa copii!!!!!!!!!

  36. george spune:

    Un spectacol presupune o viziune a unui regizor, o propunere ce se adreseaza unui public tinta. In orice teatru exista oameni care analizeaza aspectele de care s-a tot discutat aici, deci nu e nimic lasat la voia intamplarii. Cu toate acestea niciun spectacol nu poate fi pe gustul tuturor, drept pt care aveti optiunea de a va exprima dezacordul, dar nu puteti avea pretentia de a ne alinia standardelor dvs. Eu sunt de parere ca teatrul este oglinda realitatii si ca asa trebuie sa ramana pt a isi pastra latura educativa. Iar daca dvs. aveti idei mai bune decat regizorii de la Tandarica apucati-va de teatru.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)