vineri, martie 29, 2024

Star Wars nu e artă ci ritual neolitic

Cheia înţelegerii fenomenului Star Wars stă în excelenta analiză a businessului studiourilor Disney din ultimul număr al Economist. De unde aflăm ca modelul de business al produselor George Lucas, acum proprietatea Disney, e ca profitul să vină 25% din filme şi 75% din parcuri de distracţie şi vânzari de produse bazate pe filme. Cu alte cuvinte, filmul e doar o platforma grafică cu personaje şi scene memorabile, cu puternic impact vizual, ce pot fi ulterior reproduse în parcuri, jocuri video şi mii de alte artefacte licenţiate. De altfel lucrurile funcţionează conforma programului, atât la box office (vezi situaţia aici) cât şi în supermarketuri (de exemplu la noi).

Ce s-a făcut în decembrie 2015 e doar un facelift şi o injecţie de PR, ca la o marcă auto, pentru a consolida brandul Star Wars în rândul noilor generatii de clienţi, cu unele gusturi şi sensibilităţi nou aparute. Dar fundamental s-a mizat pe nostalgia parinţilor, care vin nu ca să vadă un film, ci să deschida cutia cu jucariile copilariei pentru a le arăta odraslelor ce importante sunt şi ce mult au contat la vremea lor. Pentru asta jucăria nu trebuie să fie genială sau în bună stare; mecanismul transmiterii nostalgice e altul. Iar lansarea în decembrie, în perioada când toată familia îşi caută ceva amuzant de făcut şi se pune la mintea copiilor, nu e desigur o întâmplare.

De aceea e greşit ca filmul să fie comentat ca şi când ar aparţine genului numit artă, fie ea şi cinematografică. Comentatorii care îl analizează cu asemenea categorii estetice (calitate scenariu, joc actori, subtilitate imagine, psihologie personaje, etc) îşi pierd vremea. Arta creatoare, cu autor identificabil, receptare estetică, aspiraţie la originalitate şi excelenţă, e o categorie culturală specific europeană, o aberaţie din punct de vedere antropologic şi la scara istoriei umanităţii, inventată în ultimii 4-500 ani.

Ea nu are nimic de a face cu filmul Star Wars, care ţine mai curând de mecanismele ancestrale ale folclorului: motive mitologice circulante, care se descompun şi se reasamblează, dupa inspiraţia (re)povestitorului, bazate pe repetiţie şi asociere liberă, menite a servi nevoia socială de comuniune prin împărtăşirea unor mituri colective şi reiterarea unor situaţii de viaţă simple, exemplare.

Clişeele (vizuale, de acţiune, de scene, de replici) sunt deliberat incluse în filme ca Star Wars – iar nu evitate, precum în filmul de artă&autor. Ba chiar sunt atent testate în prealabil prin baterii de focus grupuri, pe categorii de public cât mai divers, iar filmul se construieşte ca un puzzle din acelea care au fost receptate cel mai bine, de cât mai mulţi potenţiali consumatori. Deoarece folclorul şi mitologia, cu care trăim de mai bine de 10.000 de ani, sunt despre crearea de mici tensiuni imaginare şi eliberarea lor prin mijloace verificate, cu efect cunoscut. Adică produc confort colectiv prin ritual şi repetiţie, fără surprize altele decât cele incluse în formulă. Ele presupun o receptare împărtăşită, colectivă, fara rest, ceea ce întăreşte comunitatea.

Arta propriu zisă de autor, creatoare şi originală, de dată mult mai recentă şi oricum încă inaccesibilă cu adevărat tuturor membrilor comunităţii umane, e tulburătoare, dislocantă, interogativă, lasa chestiuni în suspensie. Cere receptare individualizată şi problematizantă, adica e stresantă comunitar, deci nu e un bun model de business, după cum se şi vede.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. da.
    S-au preluat dupa focusuri pe grupuri tinta mai multe scheme de succes din episoadele anterioare-scenele cu impact emotional , cele mai mari, gen confruntarea Tata-Fiu atemporala, figura haiducului, aventurierului rebel inteligent le vilain, ce isi traieste viata la maximum osciland intre mediile legale si mediile underground, personajul lui Harisson Ford(de altfe el insusi tamplar ajuns actor fara a trece prin masina de formatare teatrala, studiul aprofundat operelor lui Shakespeare) .

    Lansarea atent calculata ca si toata campania de marketing legata de jucarii-cadouri pentru Craciun si refugierea in caldura cavernelor-cinema , sentimentul de protectie si saturatie , premizele supravietuirii fizice, alaturi de punga de pop-corn vanduta la un pret astronomic.

    Urmeaza Saint-Valentine cand marketerii vor juca pe coarda sentimentelor romantice si asocierea mesei cu lumanari, cumpararii cadoului pentru persoana dorita cu mult ravnita partida de sex previzibil inca de acum, incununarea serii.

  2. nu e ritual neolitic ci contemporaneitate, e cool, precum prostul solemn (care desi inainteaza in virsta intinereste) cu parul gelat (nu gealat), cioc a la d artagnan (fiind imberb nu si poate permite o barba plina), cu tenisi conversi all season si baggy pants care l individualizeaza (aici am indoiala, unicatul a devenit de mult masa). star trek generatia actuala. ramine de vazut ce va fi next (putem anticipa, totusi, sa lasam surprizele sa ne copleseasca)

  3. Am vazut primul Star Wars difuzat public (ilegal, dar pe bani) pe un TV intr-o sala obscura a Casei Culturii din Sibiu, la inceputul anilor optzeci. Eram pustan si filmul m-a impresionat atunci. Tot ce a urmat e doar muls de cash din cow. De-aia nu ma duc sa vad „ultimul” episod. :)

  4. Yo dawg, i’mma let you finish.
    Da tre sa zic ca Star Wars a fost cel mai bine vandut brand of all times. OF ALL TIMES!

    Arta pura nu epsixta nici la muzeu, si acolo sunt modele, motive, mituri, sentimente si reactii exploatate de autor pentru glorie/bani/femei er… scuze, pentru faima si posterioritate (:D).

    In plus, nu poti fi Mecena din 3000 de lei/euro/dolari pe luna. Da poti sa dai 15 lei/euro/dolari pe un film, un popcorn si o cola. Si serios, intre a vedea cu familia Grand Budapest Hotel si Star Wars, eu aleg Star Wars.

    H8ers gonna h8.

  5. „joc actori” în loc de „jocul actorilor” este cumplit. Masacrare limbă. Moarte articole, genitive. În rest, citit articol, captat mesaj, acord autor.

  6. Citind acest articol, vorbele lui Schopenhauer mi-au tot rasunat in urechi…

    „He who lives to see two or three generations is like a man who sits some time in the conjurer’s booth at a fair, and witnesses the performance twice or thrice in succession. The tricks were meant to be seen only once; and when they are no longer a novelty and cease to deceive, their effect is gone.”

      • Domnul Sorin Ionita vrea sa ne impresioneze cu profunda si superioara sa apartanenta la Arta pe care o vrea el europeana. Doar ca se pierde putin in betia propriilor cuvinte, uitand ca nu toata arta europeana de valoare este identificabila, si, de asemenea, ca arta a existat si pe alte continente, in afara Europei si atat de dezgustatoarei (in opinia acestui domn), America de Nord.

        Nu reusesc sa inteleg insa, de ce este atat de suparat pe reteta de succes a companiei Disney. Pana la urma, aceasta companie isi are scopul declarat: profitul. De ce nu este suparat domnul Ionita si pe modalitatea „eurpoeana” de a scoate bani din mult iubita „sa” arta originala, excelenta si mai mult sau mai putin identificabila: muzee care ascund profituri uriase, biserici care detin in numele Domnului comori de arta uriase. Acestea de ce nu sunt de condamnat?

        Disney a creat, de fapt, o lume minunata pentru copii. Pana la varsta la care inteleg arta, poate ca au nevoie si de povesti. Si da, si unii dintre oamenii mari au nevoie de povesti pentru a se simti bine, a-si aminti de copilarie si a se simti aproape de familie. Pacat ca nu sunteti unul dintre acestia.

  7. Aș adăuga că niciun Star Wars nu a avut vreodată ceva de-a face cu flatulenta artă de dragul artei, în schimb s-a văzut multă pricepere în diverse meșteșuguri, de la costume, montaj, scenariu, regie până la alcătuirea și folosirea coloanei sonore, iar noua văcuță de muls nu cred că face excepție, ci eventual, exact cum s-a spus, merge pe nostalgie și deschiderea unor noi buzunare mai degrabă decât pe inovație (la al șaptelea episod, cum anume să faci asta?).

    Personal, am preferat poate mai mult celălalt Star, anume Trek, nu fiindcă ar fi nu știu ce capodoperă, ci pentru că l-am găsit mai divers și poate oleacă mai puțin imbecilizant.

    Altminteri, îmi pare că în SF există ceva mai puțin filme din categoria (hai să facem „artă”, doar așa – și alde Tarkovsky nu mi se pare că intră la SF, oricum ai da-o) decât cele care te fac să problematizezi și eventual mai vin și cu un rol propagandistic, de pregătire a omului pentru a accepta, să zicem, o fuziune semnificativă cu tehnologia și alte asemenea lucruri amuzante, dar în desfășurare.

    Singura mea curiozitate este de ce ar fi nevoie de un text care să lămurească faptul că SW != ars gratia artis, un truism evident.

    • hmmm, apropos de SF care frizeaza nitzelush tangential arta, desi contine si o (anti)-propaganda dubios de intensa pentru contextul in care a fost realizat … a vazut cineva „Kin-Dza-Dza”, URSS, 1986 ?

      • Da, atunci, la cinematograful din Baile Govora, cu tata. Aveam 7 ani, mi-a placut intr-un fel straniu. Mi-ar placea sa-l revad.

    • „Altminteri, îmi pare că în SF există ceva mai puțin filme din categoria (hai să facem „artă”, doar așa – și alde Tarkovsky nu mi se pare că intră la SF…”

      Mai exista, dar trebuie cautate mai cu grija. Si sunt mai dificil de vizionat cu tot tribul pe langa tine, in timp ce rontai la floricele. Mult mai potrivit e sa le vezi singur.

      Exemplu: „2001: A Space Odyssey”.

      Cam asta (cred ca) spune si autorul, de altfel. Francizele astea sunt niste afaceri, nu trebuie sa ne chinuim sa le privim altfel. Si chestiunea nu e legata musai de genul SF in film.

      • Problema domnului Kubrick e una cu totul aparte și – dacă ar trebui să mă raportez la dânsul – aș clasa 2001… undeva în spatele peliculei Barry Lyndon, ca bogăție tematică, empatică și toate cele.

  8. Un argument facil si cliseu in sine, anume a descalifica un film produs de hollywood ca fiind pur comercial pentru ca indrazneste sa sparga recorduri in materie de facut bani.

    Simplul comentariu cu focus groupurile demonstreaza ca domnul Sorin Ionita habar nu are de abordarea folosita in crearea acestui film, de misterul exagerat intretinut de JJ Abrams (nu doar fata de public ci si fata de membrii propriei echipe) si mai ales de pasiunea pe care oameni precum Lawrence Kasdan, Kathleen Kennedy si altii o au pentru acest univers.

    In caz ca nu stiati, domnule Sorin Ionita, marketingul bazat pe jucarii a fost inventat nu de Disney ci chiar de George Lucas, omul care a revolutionat acest domeniu. Avand in vedere aceasta istorie precum si de posibilitatile unice ale lui Disney in materie nu era absolut natural si chiar necesar ca acest model sa fie pastrat si extins?

    V-ati gandit oare ca faptul ca acest model de marketing cu 25% venituri din film si 75% din jucarii/atractii etc este de fapt chiar benefic pentru aceasta serie de filme? Practic mutand partial sursa de venituri in afara filmului propriu-zis, acesta din urma nu mai este condamnat sa-si optimizeze scenariul si povestea astfel incat sa maximizeze profitul direct din film si intr-un fel succesul este asigurat atata timp cat filmul creeaza personaje memorabile.

    Nu vi se pare o inovatie faptul ca nu mai avem un erou principal ci o eroina care, comparand doar episodul IV cu VII, este cel putin egala lui Luke in toate felurile si care demonstreaza la fiecare pas ca nu are nevoie sa fie salvata de un barbat?

    Sigur ca este corect spus ca ep VII este un soft reboot al trilogiei originale, dar asta nu este o vina ci oarecum o necesitate pentru piatra de temelie a epocii Disney ce are programate filme din universul Star Wars o data la 1-1.5 ani de acum inainte.

    • O tânără doamnă se lăuda astăzi cu faptul că a vizionat ultimul „Star Wars” fără să mai vadă filmele anterioare din aceeaşi serie. Uite-aşa s-a ajuns la negarea valorii şi promovarea unor idei eminamente comerciale, cu un marketing agresiv şi spălător de creiere. Persoana cu pricina era mândră de faptul că a ajuns direct la finalul poveştii, având astfel timpul necesar pentru a trimite acelaşi mesaj „victorios” de pe smartphon-ul său de ultimă generaţie. Sancta simplicitas!

      • Nu înteleg, si asta face filmul prost?

        Hai sa fim sinceri: nu cred ca iubitorii de arta cinematografica se duc primii la SW, dara sa comentezi cum ca SW nu e „arta” e ca si cum ai comenta ca galeria nu joaca fotbal… adica e evident…
        Cat piveste sistemul Disney (sau Lucas ?) de generare a profitului: pai asta nu poate fi decât de laudat, nu cred ca vizionarea filmelor SW a facut rau cuiva cum au facut si fac în continuare tigarile si bauturile carbogazoase…

        Pe scurt despre articol: cineva a trebuit sa gaseasca rapid un subiect de dezbatut…

  9. Din pacate e exact ceea ce spun si eu de ceva vreme, si episodul 7 nu a facut decat sa-mi confirme spusele.
    In acelasi timp, episodul 7 mi-a confirmat ca JJ Abrams nu e capabil decat de remake-uri (a se vedea Star Wars unde s-a jurat ca vine cu un personaj negativ nou pentru ca in cele din urma sa vina cu, surpriza!, Khan).

  10. depinde in ce nota analizati Star Wars.

    in abstract aveti dreptate, e o franciza care face bani si Disney are experienta in a scoate profit din asemenea retete. Pe de alta parte ar trebui sa acceptam asta ca efect extrem al economiei de piata unde important e sa vinzi si mai putin important ce vinzi.
    De exemplu untul romanesc si Brifcor din vremurile comuniste erau mai naturale decat multe dintre unturile de azi frumos ambalate sau decat Fanta produsa de Coca-Cola. Pe de alta parte ambele produse ar muri in azi in galantare pentru ca nu aveau aspect comercial dupa cum atunci se vindeau in draci pentru ca nu erau suficiente pentru a acoperi cererea de pe piata.
    Intr-o economie de piata, promovarea unui produs conteaza de multe ori mai mult decat produsul in sine. Deci bravo Disney pentru resuscitarea francizei Star Wars.

    Strict referitor la Star Wars, ne place sau nu aceasta franciza a reprezentat un fenomen.
    O revolutie in cinematografie la vremea priemi trilogii cand au aparut primele efecte speciale de anvergura si a luat fiinta celebra Industrial Light and magic a lui Lucas.
    O poveste nemaiintalnita la momentul lansarii si inca valabila si in zilele noastre, o saga spatiala a luptei dintre bine si rau dar in care nici o parte nu e strict delimitata si eroii schimba suprinzator tabara. Este o poveste simpla, pentru mase, dar nu cred ca se astepta cineva ca noul episod sa o dea pe sofisme ultra-intelectuale.
    Cel de-al saptelea episod din Star Wars este intr-adevar slab ca si valoare cinematografica si pare un remake al primei trilogii, un fel de best-off in care apar eroii indragiti de altadata si sunt creati altii mai tineri ce foarte probabil ca vor duce greul in urmatoarele doua episoade ale seriei; Pe de alta parte cam asta asteptau fanii batrani ai seriei si cam de asta aveau nevoie cei mai tineri ca sa se alature fenomenului. La aproape 40 de ani de la primul film din serie era nevoie de o rememorare a firului epic. Dpdv al marketingului este ceea ce trebuia sa fie si daca era altfel noile filme ar fi esuat precum prequelul lui Lucas de la inceput de mileniu.

    Cliseele sunt cam in orice blockbuster holywoodian si pe asta se bazeaza cam tot ceea ce se vinde in masa, respectiv pe caracteristici usor recognoscibile si pe ambalaj poleit. E nasol, dar asa e lumea de azi construita. vedeti succesele seriilor Rocky, Rambo, Lord of the Rings/Hobbit samd. Independence Day, film patriotic in care americanii zdrobesc extraterestrii si salveaza omenirea de la pieire, va avea si el doua sequeluri in curand.

    Btw, filmul asta a vandut la greu in SUA si global, dar asa ceva in Romania nu ar fi putut sa treaca niciodata de furcile caudine ale cenzurii hiperintelectualilor locali.
    Daca ar fi fost dupa ei, atunci Star Wars ar fi aratat preucm in satira de mai jos a celor de la TNR:
    http://www.timesnewroman.ro/entry/10747-bomba-la-hollywood-noul-film-star-wars-va-fi-regizat-de-cristi-puiu-si-va-fi-despre-comunism

    Star Wars nu e arta dar nici ritual neolitic. E doar un alt film comercial al zilelor noastre si e la fel de neolitic precum si multe alte ‘ritualuri’ ale lumii moderne. Ne place sau nu, asta e lumea in care traim si ar trebui sa o intelegem asa cum e si sa construim pe coordonatele date si nu pe criterii abstracte si total rupte de realitate.

  11. Pai e de bine, nu? Daca tinta este arta creatoare si cu aspiratie la originalitate si receptare estetica chestii, o conditie necesara (dar nu si suficienta) este ca publicul sa aiba ocazia cat mai repede sa constate ca arta aia repetitiva si fara surprize este intr-adevar cam repetitiva si cam fara surprize. In sensul asta, Disney si imensa lor masinarie de marketing fac un mare bine ajungand cu colinda lor la un public atat de larg. Ma gandesc la colegii mei care se dau mari cinefili si muzicieni (iar unii si sunt) daca mai erau ei asa mari si sofisticati fara a fi consumat si ei la inceput tot Hollywood si muzica “comerciala”. Probabil ca neoliticul e punctul de plecare pentru alte chestii mai tari, care or fi evoluat si ele din ceva. Cu mentiunea ca in cazul meu n-a prea mers schema, am ajuns sa ma enerveze aproape toate genurile. De star wars nu mai vorbesc.

  12. Star Wars, in prezent, e comert (posibil franciza), dar nu e nici arta si nici ritual. Regizorul are meritul lui, dar Disney e o corporatie pe care o intereseaza doar profitul.

    • Disney e o corporatie pe care o intereseaza doar profitul.

      Ha ha… Asa este, TWDC nu este nici organizație non-profit, nici casă de rugăciuni. Sunt listați chiar la bursă – a se vedea NYSE.

  13. Pe mine m-a amuzat grozav Star Wars-ul cind l-am vazut prima oara, pe la vreo 10-12 anisori. Mai tirziu au inceput sa ma intristeze oamenii care refuza sa lase filmuletele acelea acolo unde le este locul si care ii tot dau cu Star Wars, de zeci si zeci de ani, de parca ar fi cine stie ce brinza de capul lor! De exemplu, mi s-a parut total penibil sa aud oameni cu anumite pretentii folosind „referinte culturale” din Star Wars! Saracii, cred ca pur si simplu n-au altele.

    Ah, si ca veni vorba: la fel de ridicol mi se pare si tam-tam-ul facut relativ la StarTrek.

  14. Mă amuză articolul pentru că poți de la o poștă să depistezi că e scris de un european, convins că filmul trece exclusiv drept fenomen artistic. După lecturarea primului paragraf poți ghici cum se termină și care e mesajul. Niciun prilej nu trebuie pierdut pentru a mai filosofa nițeluș, a te pierde în detalii și a arunca – de ce nu? – eterna fumigena conspirației…

    Pentru finii si atotcunoscătorii analiști de la Bucuresti: peste ocean filmul, serialele de televiziune, etc. sunt entertainment mai întâi de toate. Sunt o industrie, o afacere care poartă un risc și a cărei produs final se adresează unui anumit sector demografic, bine țintit. Fără a risca, acesta este un aspect universal acceptat în țara lui Thomas Jefferson, Lady Gaga și a popcornului. Filosofia diferă destul de mult față de cea cu care este obișnuit publicul român și nu numai, public obisnuit mai degrabă cu filmele lui Sergiu Nicolaescu sau produsele Noului Val fixate pe mizeria epocii ceaușiste.

    Toate sudiourile americane aplică acest model de business. Disney excelează, este de altminteri în momentul de față alături de NBCUniversal pe creasta valului cum se spune, din punct de vedere al cifrei de afaceri, popularității produselor, etc. Disney controlează chiar și Pixar si Marvel – just to name a few!. Dacă până acum zece ani, vaca cu bani – cash cow – a unui studio cinematografic era divizia de Home Entertainment (care comercializează filmele către publicul larg în format VHS, DVD, Blue Ray), în prezent, odată cu evoluțiile tehnologice si migrarea pieței către Digital Distribution (e.g. Netflix, Amazon, Hulu, etc.) o nouă afacere a luat amploare: cea de Consumer Products – care constă în comercializarea de produse de larg consum, cu precădere jucării și îmbrăcăminte pentru cei mici, in rețele de magazine specializate sau parcurile de distracție. Nu vâd nimic rău în asta atât timp cât Dinsey sau oricine le produce nu te forțează să le cumperi. la urma-urmei de gustibus non est disputandum.

    Un An Nou fericit și priviți lucrurile mai relaxat…

    • @ Bogdan Brebenel – după ce vă trece amuzamentul de a citi lucruri scrise de europeni, americanul wannabe din dvs.s-ar putea să descopere că entertainment-ul de succes se bazează de fapt pe psihologie de cea mai înaltă clasă.

      Speed 1994 cu Sandra Bullock și Keanu Reeves, concertul lui Andre Rieu de la New York cu Sanne Mestrom la saxofon (interpretând Yakety Sax, evident) sau ritualul neolitic din SW despre care articolul de față vorbește chiar din titlu sunt exact asemenea exemple de psihologie de înaltă clasă. Altfel n-ar produce bani.

      Relaxarea recomandată de dvs.este de la nivelul de înțelegere al consumatorului, nu al realizatorului. Fără supărare.

      • Evit sa ma contrez cu necunoscatori sub pseudonime pe Contributors dar azi fac o excepție. Amuzamentul meu continua citind astfel de replici. In primul rand sunt si american, la fel cum sunt si român. S-a întâmplat, pur si simplu. Dar puteți să mă considerați ce doriți, puțin îmi pasă. În al doilea rând trebuie să vă opriți din filosofat în jurul producțiilor de la Hollywood. Lucrez în industria asta de mai bine de 13 ani și întâmlător am un inside view mai bun decât domnii Ioniță sau dvs. Hollywood înseamnă entertainment mai întâi de toate. Este o industrie și nimic mai mult, cu riscuri financiare, cu succese sau insuccese la box office. Evident că se urmărește profitul mai întâi de toate. Nimic rău în asta. Cei care se ocupă de critică de film scriu la Hollywood Reporter, Variety, Los Angeles Times, New York Times, etc. și sunt profesioniști mai întâi de toate, nu amatori precum comentatorii gomoși de la București care pretind că le știu pe toate. Astea este realitatea… articolul de față, deși anunță consumatorii de film din România să se opreasca în a considera Star Wars artă, eșuează la analiza filmului… e de altminteri un pamflet la adresa Disney cu un damf de Teoria Conspirației: Ia te uită cum fac ăștia banii – un fel de „am descoperit mărgica!”.
        Recomandările mele sunt: (1) Nu urmăriți filme cu subiecte care nu vă întereseaza. S-ar putea să fiți dezamăgiți în final și să vă pară rău după bani. (2) Încercați să înțelegeți că există o mare varietate de filme și producții care se adresează diverselor piețe demografice, cu gusturi la fel de variate. Nu toate producțiile de aici sunt elitiste cum aparent se așteaptă înălțimea sa intelectualitatea din România. (3) Încercați să fiți mai relaxați, în general. Încrâncenările astea ieftine online care trec drept analize sofisticate nu ajută decât la mărirea tensiunii arteriale pentru câteva minute. Un Nou An fericit.

  15. La sfarsitul paragrafului trei spuneti ca
    „Arta creatoare, cu autor identificabil, receptare estetică, aspiraţie la originalitate şi excelenţă, e o categorie culturală specific europeană, o aberaţie din punct de vedere antropologic şi la scara istoriei umanităţii, inventată în ultimii 4-500 ani.”
    Ca teatrul (banuiesc ca despre aceasta arta vorbitiintrucat intruneste conditiile enumerate de dvs.) are origini europene este un adevar greu de contestat. Dar ca a aparut acum 4-500 de ani este o greseala facuta, banuiesc, in graba scrisului. Si nu inteleg pur si simplu de ce aceasta arta este „o aberaţie din punct de vedere antropologic.” Poate aduceti ceva argumente in acest sens. In al treilea rand, cred ca sunteti nedrept cu cinematografia americana. Sunt de acord ca majoritatea covarsitoare a filmelor sunt de-a dreptul idioate dar nu trebuiesc uitate cele ce au facut istorie in domeniu chiar daca in ultimii 25-30 de ani acestea sunt extrem de rare. Nu numai americanii au redus drastic calitatea actului cultural ci avem de-a face cu un fenomen de degradare culturala universal.

  16. Apropos de unele comentarii legate de genul SF, un maestru ca Ridley Scott a creat Blade Runer, unul din cele mai bune filme facute vre-o data. Iar de curand Martianul, un film care are de roate: actiune, suspans, umor, tone de emotie ulama.

  17. Lasa ca vine Brusselu si face un film despre Mos Gerila. Ciudata maimuta va fi o coafeza care nu vrea sa se epileze, Han Solo un carciumar dintr-un sat care refuza tehnologizarea, etc.
    Salutari de sezon!

  18. Treaba cu arta cinematografica e tare complicata. :)
    N-as zice ca „Ronin” sau „Saving Private Ryan” sunt arta cinematografica, dar mi s-au parut filme bune. In plus, urmarirea de masini din „Ronin” e inca pe primul loc, in preferintele mele. La fel ca si scenele de lupta ale debarcarii din „…Ryan”.
    Nu cred ca oamenii (in majoritatea lor) intra in sala de cinema pentru arta cinematografica. Este inevitabil ca industria cinematografica sa ofere ceea ce publicul cere. Ca nivelul publicului scade pe zi ce trece, e alta discutie.
    Insasi alaturarea conceptelor „arta” si „industrie” este, zic eu, „din alt film”. ::)

  19. Citat din text „Arta creatoare, cu autor identificabil, receptare estetică, aspiraţie la originalitate şi excelenţă, e o categorie culturală specific europeană” …..si iti dai seama imediat cat de clueless e autorul vizavi de ideea de arta si cultura, de ce inseamna America din acest pct de vedere. Ultimul pasaj e delicios de-a dreptul. In ciuda globalismului, a erei digitale si circulatiei ideilor astazi autorul nu reuseste sa scape de un provincialism atat de caracteristic (din pacate) autorilor din Ro. Poate ar fi mai bine ca autorul sa ramana in sfera politicilor economice al „think tank-ului” cu care este asociat? Sau pt a folosi o analogie din business – this is above his pay grade.

    • Nu, se pare că e o chestiune ceva mai profundă. În sens mai larg, ”neolitic” se referă la lumea dinainte de creștinism. Și se pare că spre asta ne îndreptăm, spre o lume post-creștină, cu o viziune similară cu cea pre-creștină. Iar SW stabilește și confirmă cumva direcția, ne ajută să ne obișnuim cu ideea.

      P.S. e destul să vedeți ce se întâmplă la Stonehenge în fiecare an, e clar că niște oameni au început să vadă altfel lucrurile. Nu contează dacă au sau nu dreptate, asta e altă discuție. Până la urmă, religia nu este despre a avea dreptate, ci despre mitul de succes al momentului (la scară istorică, evident).

  20. Ce pana mea sa vezi full HD 3D, cu sunet dolby DTS HD, surround, daca nu nave spatiale intergalactice facute din piese ramase de la programul rabla, combinate cu lasere albastre si rosii, in forma de tub fluorescent????!
    Ce voiati de fapt sa vedeti? Doctor Jivago???? Casablanca???
    Normal ca prinde la mase. Pentru mase a fost creat.

    Eu m-am dus sa-l vad ca sa-mi dau seama cum mai stam cu tehnologia: imi schimb acum TV-ul meu CRT din sufragerie sau mai astept sa apara TV-ul 5D, sa simt si mirosul ciorapilor lui DarthVader, in timp ce ma arde focul exploziilor produse de tantarii din miscarea de rezistenta galactica?

    Sincer, daca e ceva de comentat, e legat de binomul sunet-imagine….. Am zis ca daca-i face reclama pana si obama, ma duc sa-l vad!
    Cu exceptia subtitrarii, care „plutea” deasupra spectatorilor cu un rand mai jos (cool), nimic nu m-a impresionat. Iar sunetul a avut o tentativa de a ma „pacali” la un moment dat, cand actiunea se derula intr-un bar intergalactic si mi s-a parut ca aud conversatia unor betivani extraterestri scapati din Man in Black, undeva in dreapta-spate…

    Hai, forta e cu voi….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro