Home » Vot 2014 » Citesti:

Ce poate face Președintele pentru economie?

Bradut Bolos noiembrie 18, 2014 Vot 2014
2 comentarii 1,470 Vizualizari

Alegerile s-au terminat. Procesul electoral în sine ia o pauza, in care actorii și regizorii se antrenează pentru piesele și rolurile care urmează. Este un scurt moment de respiro în care societatea se poate ocupa de ceea ce trebuie făcut.

Am sa vorbesc despre noul președinte, Klaus Iohannis, care are un job dificil dar extrem de important și de opțiunile sale. Pe termen scurt, în ceea ce privește  economia, președintele poate face extrem de puțin. România nu are buget și fără supărare asta este treaba guvernului. Președintele trebuie să administreze bugetul Președenției și cam atât. Prin urmare, prima misiune a actualului președinte este să-și stabilească obiectivele clare pentru 2015 și să-și asigure resursele bugetare necesare președenției pentru atingerea acestor obiective. Resursele financiare sunt doar o dimensiune a problemei, a doua dimensiune este cea umană. Noul președinte trebuie să iși aleagă o echipă capabilă să-i sprijine eforturile și să-i maximizeze eficiența.

Ce poate face președintele pentru economie? Constituția este foarte clară, prerogativele Președintelui nu sunt executive. Eu unul identific două direcții, politica externă și politica de apărare, unde președintele are clar prerogative constituționale, de altfel singurele care realmente pot justifica mandatul de cinci ani și stabilitatea suplimentară pe care o are comparativ cu restul aleșilor.

În primul rînd Președintele poate să acționeze efectiv în planul politicii externe. Politica externă a fost un subiect de dezbatere absent în lupta electorală, dar acolo se poate influența unul din factorii critici ai PIB-ului, exporturile nete (importuri-exporturi). Aici președintele în baza prerogativelor constituționale poate negocia tratate și poate stabili relații bilaterale de asemenea poate acționa pentru a sprijini exportatorii români prin deschiderea de noi piețe de desfacere. Pe de altă parte, tot prin relații externe, președintele poate acționa asupra unui alt factor al PIB-ului, investițiile. Evident, este un drum de parcurs de la inițiativa președintelui până la concretizare în acțiuni individuale ale investitorilor și comercianților, drum presărat cu obstacole, dar este clar că deschizătorul de drum trebuie să fie președintele. Prin urmare eu sugerez un efort spre două direcții: îmbunătățirea relațiilor cu nordul Europei, care este investitorul cel mai apropiat geografic și sistemic, pentru impulsionarea investițiilor și îmbunătățirea relațiilor în afara Europei pentru deschiderea de piețe de desfacere poate ignorate, poate prea puțin exploatate de economia românească. Sugerez, poate și pentru că mă aflu aici, o politică foarte activă în zona Golfului, care poate aduce beneficii extraordinare pentru turism, exportul de produse agro-alimentare, materiale de construcții și atragerea de investiții. O poziție activă în relația cu China și India, mai ales dacă este sub-sumată intereselor europene și euro-atlantice poate fi extrem de fructuoasă de asemenea.

Drumul către deschiderea ușilor marilor cancelarii, dincolo de protocoale goale de conținut, strângeri de mână și rafale de blitzuri este în creearea unei rețele de relații bilaterale și multilaterale prin care Președintele României să poată furniza marilor cancelarii o cale alternativă de acces și influență în anumite circumstanțe delicate. E un joc delicat, subtil, extrem de complex, în care mizele sunt enorme, și fiecare pas trebuie calculat cu mare grijă. Este un joc cu două dimensiuni, una oficială, protocolară, și una neoficială, personală, dar chiar mai delicată în ceea ce privește comportamentul.

Pe plan intern, instituția care administrează aspectele economice ale României este conform Constituției Guvernul, sub cele mai multe aspecte și Banca Națională. În ceea ce privește Banca Națională, strategiile și direcțiile sunt destul de clar puse la punct, problema este Guvernul. Aici președintele se află în situația delicată de a se confrunta cu rivalul său din alegeri, care este primul ministru Victor Ponta. Nu mă consider un expert în politică, dar din punctul meu de vedere Victor Ponta este un prim ministru cu o poziție foarte fragilă. Pierderea alegerilor a șubrezit serios sprijinul în propriul partid, mai ales având în vedere votul negativ la adresa sa absolut devastator. Ca premier, are două mari probleme de eficiență, una care se discută în prezent cu mare ardoare, legată de organizarea defectuoasă a alegerilor în străinătate, a doua, discutată mai mult în mediile economice, dar în opinia mea mult mai gravă, lipsa bugetului. Conform calendarului prevăzut de legislație, bugetul ar fi trebuit să fie deja la Parlament. Evident, în context electoral, și având în vedere imperativele noului buget, un Prim Ministru candidat la președenție nu putea propune un buget popular sau populist fără a fi sancționat de mediile investiționale și externe, prin urmare, subordonând interesele economice celor politice, a lăsat bugetul în suspensie. Din alt punct de vedere, cel mai puternic partid din parlament este necesar oricărui președinte pentru a-și pune în aplicare politicile și proiectele care derivă din ele. Aici este un joc delicat, în care răfuiala post-electorală și ambițiile care derivă din ele vor creea un teren minat pentru președinte. Mine sau nu, situația este contra-productivă.

Realmente apar două variante, o coabitare dificilă cu un premier șubred, sau un nou guvern. În ce măsură și în ce fel noul președinte va reuși să navigheze pe termen scurt aceste ape tulburi este dificil de spus, dar, este evident că trebuie să aibă în vedere imperativul stabilității interne și numărătoarea inversă până la scadența așteptărilor electoratului. Electoratul înseamnă oameni care sunt realmente disperați de sărăcie și lipsa de perspective. Sacrificiul și sărăcia sunt tolerabile doar dacă există speranțe de mai bine. În termeni economici, sărăcia înseamnă un consum scăzut, lipsa de perspective înseamnă investiții scăzute. Președintele nu are mijloacele constituționale pentru a rezolva sărăcia în mod direct și imediat, prin ajutoare sociale, dar o poate face indirect, prin inocularea de așteptări pozitive realiste. Aici, poate promisiunile mari și greu de realizat trebuie evitate, și trebuie înlocuite cu obiective mai mici și mai realizabile, care pot fi contabilizate ca succese. Lucrurile nu se pot schimba peste noapte, dar încet, punct cu punct, pot fi aduse pe calea cea buna.

În opinia mea, președintele trebuie să aibă o agendă economică relativ neutră politic, și care poate găsi sprijin individual, vot cu vot în parlament. Cel mai bun drum de urmat este coalizarea unei majorități a parlamentului pentru o temă clară, și cea mai bună temă este ”Doing Business”, un indicator al Băncii Mondiale care exprimă poziția pe piața investițională a României ca mediu de afaceri. Un alt punct în care președintele poate acționa este replicarea succesului de la Sibiu în mai multe administrații locale, obiectiv care poate fi realizat prin dialog, și care are și beneficii politice majore, primarii având o voce foarte importantă în propriile partide. Primarii sunt strategici pentru toate partidele, și sunt un nivel cheie al administrației. Prin urmare, dincolo de ”doing business”, a doua direcție fezabilă ar putea fi ”doing administration”, și culmea, privite în detaliu cele doua au multe puncte comune.

Există mai multe căi de a se reduce corupția, justiția este una dintre ele, claritatea și simplitatea actelor și procedurilor administrative este alta. Soluția satisfăcătoare pe termen scurt pentru o mare parte a populației este justiția, dar soluția sustenabilă pe termen lung este a doua cale. Justiția este dacă vreți un tratament invaziv al unei boli cronice, poate îmbunătăți situația unui pacient, sau a altuia, dar cu un cost enorm, în timp ce eficiența administrativă este ca un tratament preventiv. România are nevoie de ambele, dar, accentul pe justiție nu va rezolva durabil problema corupției, pentru că nu rezolvă cauzele ei. Aici, indicatorul existent ”doing business” se suprapune în mare parte și pe motoarele subtile ale corupției, și, posibilul indicator ”doing administration” la fel.

O a doua prerogativă prezidențială este politica e apărare. În acest sens, politica de apărare poate fi folosită ca pârghie pentru a se influența politicile economice. Pentru multă lume, politica de apărare înseamnă tancuri, avioane, arme. Asta este doar o dimensiune a problemei, există o altă dimensiune, la fel de critică, logistica. Din punct de vedere militar, pentru o țară ca România care este dependentă de structurile de securitate NATO, infrastructura de transport, (căi ferate, autostrăzi, instalații portuare și aeroportuare) și infrastructura de telecomunicații sunt elemente care țin de strategia de apărare la fel de mult ca de strategia economică. Aici, președenția poate stabili priorități și politici de dezvoltare, care, întâmplător sau nu, coincid cu interesele economice ale României. De altfel imperativele politicii de apărare și securitatea națională pot fi legate de multe domenii critice ale economiei, și, implicit, pot deveni motoare de dezvoltare economică.

În loc de concluzii, președintele poate face multe pentru economie, chiar și respectând riguros constituția. Din păcate, programele prezentate și discuțiile din perioada electorală au fost extrem de puțin legate de realitatea instituției prezidențiale. Ca și în alegerile precedente, președenția așa cum a fost ea prezentată în alegeri este foarte diferită de cea din constituție. Dar, românii sunt flexibili, și, pot înțelege la un moment dat ignorarea unei agende electorale, atâta timp cât rezultatele sunt pozitive și bunăstarea individuală și cea colectivă dau semne de revigorare.

La sfărșitul mandatului noului președinte, între iulie și decembrie 2019 România va asigura Președenția Uniunii Europene. Românii au ales un președinte care, are potențialul de a da respectabilitate țării noastre în acea misiune, fiind reprezentantul unei minorități etnice, religioase, ales de o majoritate de altă etnie și religie în cel mai pur spirit neo-european.

Eu personal, la mii de kilometri de Romania aștept de la noul Președinte ca prin politicile sale să îmi dea șansa să mă întorc în țara mea unde să pot munci și să pot să îmi asigur cele necesare familiei mele dintr-un singur serviciu, cinstit, fără compromisuri morale dureroase  și cred că mulți ”expați” gândesc ca mine. Degeaba se câștigă bine pe alte meleaguri, degeaba viata e buna și frumoasa aici, degeaba trimitem acasa mai multi bani decât am fi câștigat în țară, totul e mai dulce acasa, aproape de rădăcini. Suntem oameni nu scaieți.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. Stimate,
    d-le Bradut Bolos,
    Puteti astepta mult si bine, ca unul din virfurile politicii romanesti, fie el si Iohanis, sa cunoasca, evalueze si promoveze un proiect economic national, care sa faca Romania ,,respirabila” economic, incit sa va puteti intoarce (altfel decit ,,turist”) acasa.
    Am propus evaluarea unui ,,proiect de reconstructie economica si industriala” si implementarea lui in economie presedintelui Basescu, guvernului Boc, P.M. Ponta fara nici un succes.
    Pentru a fi luat in considerare, trebuie sa vii de undeva din cer, fiindca oamenii normali, comuni chiar, nu pot realiza asa ceva, dupa politicienii nostri…
    Asa ca Romania astepta ca un economist ,,providential” coborit de undeva, sa ofere un proiect national – care probabil ca nu va veni niciodata.Asta deoarece, dezvoltarea economica isi are ,,sediul materiei” inafara ,,micro si macroeconomiei”, adica in ,,institutionlism” – vazut ca instrument de perfectionare institutionala – care sa faca functionale si performante institutiile statului, incit la fel ca in Asia ,,tigrilor asiatici”, in loc de hirtografie, sa produca educatie, stiinta, responsabilitate, dezvoltare economica si industriala.
    Daca realizarea motorului cu benzina sau a calculatorului era usor de ,,dovedit”, fiindca primul producea ,,cai putere” iar al doilea transmitea informatii, un proeict economic trebuie asumat, studiat, inteles si evaluat, apoi promovat in economia nationala cu bunavointa si incredere…
    Pe cine intereseaza in Romania acest lucru de 25 de ani?

    • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

      Stimate domnule Caliman Eugen,

      Pe dumneavoastra va intereseaza, pe mine ma intereseaza, si cred ca mai sunt si altii. Singura problema este ca suntem dezorganizati si avem voci individuale mult prea slabe.
      Oricum, lucrurile se schimba, si daca invatam sa folosim corect mediul online vom reusi sa ne facem auziti. Ca sa ajungem in stratosfera decizionala trebuie sa ne transformam din voci individuale in voci colective.

      Cu deosebita stima
      Bradut Bolos



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bradut Bolos


Bradut Bolos

Doctor în Finanţe, absolvent al Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)