Home » Vot 2014 » Citesti:

Clash of Civilizations: Licheaua Română vs. Fraierul Săsesc

Rasvan Lalu noiembrie 14, 2014 Vot 2014
24 comentarii 2,884 Vizualizari

Se cunosc și trăiesc alături de multe secole, de pe vremea când limbile nu deveniseră încă cele de acum. La greu, se opinteau împreună, sasul strigând hei ruck, românul îndemna și el, hei rup, se ducea sasul la „Jahrmarkt“, românul îl urma la iarmaroc, iar când sasul, după felul său, zicea că „muss sein“, românul înțelegea că-i musai. Nu-i vorbă că și sasul se dedulcea la Kolatsche și Teleme, însușindu-și crâmpeie din sentimentul românesc al ființei: Naiba și Newoia, Koliba, Kalik și Podlogar.

Călătorind în același compartiment din trenul istoriei, au avut sorți asemănătoare, nu prea grozave, românul continuând a se zbate într-o alcătuire precară, la porțile civilizației, cu crivățul stepelor înghețându-i spinarea, sasul, dintr-o mândră minoritate la el acasă, devenit imigrant într-o patrie străină.

Acum se întâmplă ca pentru președinția României un bucureștean pestriț să fie concurat taman de un sas. O sarcastică potriveală face ca ambii să reprezinte cu o pregnanță aproape caricaturală exact acele clișee simpliste și vexante prin care suntem descriși și unii și ceilalți: românul hoț și mincinos, sasul greoi și rigid.

Există multe milioane de români integri, competenți, de calitate, la fel cum printre sași, iuțimea și flexibilitatea sunt larg răspândite. I-a fost dat însă acestui eveniment politic să ne confrunte cu propria imagine în versiunea sa cea mai incomodă: urâtă și rușinoasă pentru români, dezamăgitoare pentru sași.

Aceste alegeri prezidențiale poartă suprapuse mai multe straturi simbolice decât se pare că putem duce. Obișnuita înfruntare dintre propensiunea civilizatorie occidentală și arhaismul balcano-slav, ce ne marcheză istoria de secole, este de această dată personalizată direct, întrupată în doi candidați cum mai contrastanți n-ar putea fi și asta, în primul rând pentru că aceia provin din cele mai opuse bazine culturale ce le poate cuprinde România: șmecherimea măruntă de București, miticimea derizorie și informă contrapusă săsimii harnice și organizate. Este pentru prima oara în istoria națională când cei doi mari curenți, occidental și balcano-slav, se înfruntă prin reprezentanți atât de explicit arhetipali, proveniți din medii atât de incompatibile.

Dacă la aceasta mai adăugăm și ironica întâmplare că cei doi își întruchipează mediul de proveniență în tușe accentuate, aproape de caricatură, atunci înfruntarea îmbracă o uriașă complexitate simbolică.

La atâta semiotică, nu-i de mirare că națiunea e străbătută de valuri de perplexitate și sfâșiată de incomprehensiuni reciproce, de-a lungul claselor sociale și de-a latul provinciilor istorice.

Se vorbesc limbi străine. Dacă ardelenii se vor fi obișnuit de, în curând, un secol cu gureșenia superficială și deseori mincinoasă a miticilor, regățenii nu au avut prea des ocazia de a fi confruntați cu un caz atât de acut de ardelenism săsesc ca cel oferit de comunicarea lui Johannis: prin Vechiul Regat domnește perplexitatea, cu atât mai evidentă cu cât ne urcăm pe scara pretențiilor sociale. Dacă pentru omul de rând tăcerile și scurtimile de vorbă ale sasului vor fi poate tolerate, pentru cel crescut cu  „debating“ și vulgaritatea impertinentă din medii, rapiditatea, volumul și neobrăzarea țin loc de orice conținut, tăcerea e o blasfemie iar concizia, o nerozie.

La standarde occidentale, mai ales în spațiul nord-european, un politician comunicând ca Johannis este considerat cu totul normal: acolo când comunică, oamenii nu deschid gura înainte ca preopinentul să și-o fi închis-o, argumentele sunt schimbate o singură dată, redundanța e minimă, concizia, o calitate apreciată, sobrietatea, de la sine înțeleasă. Acolo, nu doar unul ca Ponta, caz limită de minciună și rea-credință, dar orice locutor public, politician, ziarist, expert, ar fi descalificat definitiv după primele minute în stil românesc: strident, răstit, obraznic, repetitiv, fără argumente, folosind trucuri pseudo-logice și manipulatorii. Aici însă, acest mod de comunicare a devenit standard, iar cine nu-i corespunde primește mustrări din partea ziariștilor și „analiștilor“. O lume cu susul în jos.

Johannis vine să propună o președinție occidentală. Poate nu știe deocamată cum va face să reziste presiunilor rețelelor predatoare transpartinice, dar este clar că nu face parte din ele, nu este omul lor de paie, marioneta lor. La fel de clar este că deține potențialul unei gândiri proprii și mai ales a unei încăpățânări săsești, care în condițiile date, se poate dovedi o resursă. Dacă proiectul său de normalitate occidentală ar fi transmis cu patosul grandilocvent cațavencian, intrat în fibra și așteptările poporului român, s-ar bucura de succes în toată țara. O face însă săsește, în vorbe puține și tăceri grele, prizonier al convingerii că faptele vorbesc.

Cei care pun preț pe spectacol și șmecherie, nu se va lăsa convinși de un candidat mai fraier decât șmecherul de Ponta și vor sta probabil acasă. La sfârșitul zilei, ei vor fi însă depășiți de cei care înțeleg tragedia toboganului istoric pe care ne-ar arunca jefuitorii ascunși îndărătul acestui Pinocchio patologic și primejdios.

Cât despre cine-i șmecher și cine fraier, de reținut că Schmecker și Freier tot de la nemți le-am învățat.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. Dan Plesoianu spune:

    “O sarcastică potriveală face ca ambii să reprezinte cu o pregnanță aproape caricaturală exact acele clișee simpliste și vexante prin care suntem descriși și unii și ceilalți: românul hoț și mincinos, sasul greoi și rigid” !!! Pai rezulta de aici (si aveti dreptate) ca aceste clisee nu sint de fapt clisee, si nici simpliste, ci sint analize si evaluari corecte, si atunci nu ar trebui sa fie nici neparat simpliste, si mai ales vexante. Da, stim, adevarul, supara, dar mai ales pe Romani !!!

    • dusu spune:

      ei si dvs ! autorul traieste totusi acolo printre mindri rumini

      • Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

        printre români nu traiesc decât când vin în patrie

        domnului Plesoianu
        cât priveste cliseele vexante, exista o diferenta între cele românesti si cele sasesti
        nu stiu altii cum sunt, dar pe mine daca m-ar face cineva greoi si rigid, m-as întrista, dar în final as accepta resemnat
        daca însa m-ar face hot si mincinos, m-as simti insultat si revoltat în modul cel mai profund si nu as accepta niciodata

        • Dan Plesoianu spune:

          Stimate domnule Lalu, va multumesc pentru raspuns. Noi, romanii din Sud (printre care ma numar si eu, dar am incercat sa privesc si sa estimez lumea la modul mai general, “din avion”) gindim si vorbim mai repede decit cei din Ardeal. Acest lucru este un cliseu, dar acest cliseu este corect, este un adevar. Daca nu era, nu era un cliseu. Asta nu inseamna ca sintem mai destepti, cum cred majoritatea. Doar avem alta personalitate. Partea negativa a ginditului si exprimarii mai rapid(e) este ca sintem si supusi greselii mai mult (vezi si intelesul, in majoritatea situatiilor adevarat al lui “festina lente”). Cum i s-a spus deunazi domnului Basescu, cum ca ar vorbi mai repede decit gindeste (adevarat !).
          Iar faptul ca ardelenii vorbesc mai rar, mai putin repede, folosind cuvinte mai putine, nu este un defect, cred eu, ci o calitate. Un ascultator normal intelege mai usor cele spuse de o persoana care vorbeste rar decit cele spuse de o persoana care vorbeste si repede, si, mai ales, complicat. Deci, cred eu, vorbitul si ginditul rapid sint de fapt, in general, niste defecte mai degraba decit niste calitati. Uneori, da, este bine mai ales sa gindesti repede, si, la fel, sa vorbesti repede; dar numai uneori.
          Am avut profesori la facultate, si am incercat sa vad care era considerat cel mai bun: a fost cel care vorbea rar, apasat, cu inteles, si care repeta ideile de cel putin doua ori, pentru ca noi, studentii, sa intelegem si sa retinem.
          Daca privim la lumea din tarile vestice, dar mai ales cele nordice (inclusiv SUA), ne vom da seama ca acolo se vorbeste rar si raspicat, fara multe figuri de stil, cu scopul precis de a comunica, nu de a impresiona. De aici rezulta si inferoritate reala a romanilor (mai ales din Sud): nu stiu sa comunice !!!

        • Dan Plesoianu spune:

          Cu alte cuvinte, cei care gindesc mai incet si vorbesc ma rar sint cei care au o gindire mai organizata, mai corecta. Procesul de organizare a gindirii ia un timp, dar duce la o logica mai solida. Exemplu de gindit incet si vorbit rar: nemtii, englezii, americanii, romanii ardelenii. Exemple de gindit repede si vorbit repede: romanii regateni, italienii din sud. care dintre acestestia au rezultate mai solide, mai bune ?!

          • Monica Manu spune:

            Constantin Noica – Modelul Cantemir

            ”Ne-am mândrit în toate felurile cu Dimitrie Cantemir, în anul comemorării lui, 1973; dar am uitat să spunem că el nu ne lăudase prea mult. Cel puțin în două privințe el și-a certat neamul său moldovenesc, așadar ne-a certat pe toți, cei care ținem de ”rumânie”: în privința limbii și în privința firii noastre.

            (…) Iată însă că ne vine acum în minte să spunem altfel: că șia certat limba, nu din ambiția de a inova, ci pentru felul ei de a lăsa gândirea în destindere și lene. Firește, numai leneși la minte nu par să fie românii aceștia tare isteți, cum nu sunt leneși, deși vorbesc cu aceeași topică, nici francezii ori italienii, slavă Domnului.

            Dar s-ar putea ca vioiciunea vorbirii și locvacitatea aceasta a neo-latinilor să nu fie totuna cu tensiunea gândului; ba chiar am spune că tocmai deoarece gândul lor nu mai stă sub tensiunea rostirii unei fraze cu verbul la urmă, deci a rostirii gândului întreg și ca întreg, tocmai de aceea limbile neo-latine, cu a noastră cu tot, s-ar putea să fie atât de vorbărețe.

            Noi peticim gândirea tot timpul: spunem ceva cu sens încă de la început și pe urmă, dacă vrem (și vrem adesea, căci ne place să vorbim), mai peticim gândul cu un atribut, cu un complement, cu încă o propoziție și încă alta, oricâte.

            Gândul nostru nu ne iese întreg din minte, și parcă nu e niciodată întreg nici în cugetul nostru. Apucâm, așadar, să spunem ceva, și ne mai vine pe drum o idee, mai introducem o circumstanță, uneori mai subînțelegem câte ceva, pentru ca să ne oprim doar cand vrea vorba, nu și gândul.”

  2. dusu spune:

    intr un mic orasel,la mii de km de romanica,la o trecere de pietoni nesemaforizata,din coloana de masini care asteapta sa treaca pietonii,aud :” misca ti curu mai repede ! ” sigur,pietonii nu au inteles limba ca o miere a conductorului,(avea geamul deschis !)dar au fost intrigati de intonatie si am vazut ca unii au privit in directia aceea,masina avea un nr cu B, si RO pe care poate unii, stiau de unde provine.restul nu mai conteaza.
    cu ceva timp in urma,intimplator am schimbat cu o doamna ce s a recomandat bucuresteana citeva impresii : doamna spunea ca nu circula cu Airblue ptr ca sint scirbosi ! de ce am intrebat ? ca o pun sa plateasca excesul de bagaje ! dar intreb ! si aveati un exces ? sigur ca aveam, da cu aia nu te poti intelege ! te pun sa platesti 50 euro !
    in Africa folosesc mobilul sau chiar smartphonul o multime.socotesc ca prima lor problema culturala este lipsa cuvintului dat.

  3. ruritanian spune:

    Daca ar trebui sa aleg un singur articol pentru a consemna in istorie pezidentialele din 2014, acesta ar fi. Felicitari, un text remarcabil ce ilustreaza cum se pot spune multe intr-un mod concis.

  4. chishtocu verde spune:

    Bravo! Excelent articolul. Si mie se pare amuzant ca toata lumea asteapta de la Ioahnnis sa “atace”, sa-l “desfinteze” pe adversar; pe cand se pierde din vedere ca presedintele are rol de mediator, scopul lui nu ar fi sa atace un premier cu care eventual maine ar avea de face, ci de arata o alternativa onesta si de bun simt pentru rolul de presedinte.

  5. Ștefan Brăgărea spune:

    Domnule Lalu
    Excelent, cu un debut romantic, ce mi-a adus aminte de vacanțele copilăriei, petrecute în casa unei familii de sași din Șura Mică – în apropierea de Sibiu. Eram foarte blond, cu păr aproape alb, drept care devenisem favoritul familiei. Acolo am învățat să respect – nu glumesc, să respect – animalele din gospodărie și cât de important este prețul muncii bine făcute.
    Despre confruntarea electorală și non-valențele ei, s-a scris destul.
    Nu vă faceți probleme: noul președinte al României va fi dl. Johannis. Nu ar fi însă nepotrivit ca cineva să reamintească faptul că acesta este numai un început. Urmează multă muncă și o schimbare incomodă – pentru unii – de mentalitate.
    Cu bune urări, dvs. și părinților!

  6. Rares Benga Marco Polo spune:

    Ca si chibitz politic romano-american imi permit o paralela cu alegerile din Statele Unite din 2004. Si atunci, ca si acum s-au intalnit un smecher (Bush) cu un fraier (Kerry).
    Pentru cei mai putin familiari cu politichia americana, povestea e cam asa: Bush bagase America intr-un razboi in Irak, mintind fara jena pe subiectul armelor de distrugere in masa. In plus luase cateva decizii economice evident catastrofale (reduceri de taxe cuplate cu cresteri astronomice de cheltuieli militare). Pentru orice om de bun simt era evident ca omul minte si e incompetent. Dar avea in spatele lui cativa manipulatori cinici si versati in “political dark arts” (Cheney) si o parte zgomotoasa de media manipulativa.
    De partea cealalta, Kerry, un veteran de razboi serios si plin de substanta, dar greoi si necarismatic.
    Campania lui Bush a fost insa examplara in a-i torpila credibilitatea lui Kerry, in special inventand un grup de pretinsi veterani cu marturii negative despre perioada de serviciu militar in Vietnam a acestuia. In loc ca Bush sa dea explicatii despre faptul ca evitase rusinos serviciul militar si se dadea acum razboinic, campania lui Kerry a intrat in defensiva contra unor minciuni.

    Paralelele sunt evidente. Finalul povestii e ca Bush a castigat, dar America a platit scump acea alegere. Mi-e evident ca si Romania va plati de asemenea.

    • andu spune:

      Am trait si eu vremurile alea minunate cand parca noaptea nu se mai termina si paralela e evidenta intre W si V dar Iohannis nu e Kerry sau mai degraba invers; Kerry la vremea respectiva era de mult inregimentat in politica si in afara de actele de vitejie din tinerete nu prea avea cu ce se lauda in afara de a fi un foarte bun orator, Iohannis are. Kerry e mai asemanator cu Antonescu IMO.

      Domnului Lalu:
      Foarte bun articol, imi reprezinta gandurile despre subiect intocmai. Mai revoltatoare mi se par reprosurile sustinatorilor lui Iohannis decat cele ale opozantilor sai, cum ca nu-i mai “tare” ca Ponta, adica mai hot, mai mincinos, mai vorba goala, mai obraznic?

  7. sfinx spune:

    domnule, puteti sa o dati cum vreti, sa aduceti ce argumente vreti, n-o sa convingeti.

    Cand pentru o multime semnificativa de oameni nu e relevant daca omul minte, plagiaza, fura si denumeste toata chestia asta ca descurcaret, nu inteleg ce asteptari aveti.
    Aici nu suntem in germania, aici nu se respecta NICIUN fel de reguli nu ca nu se respecta regulile.
    Dupa cum arata lucrurile, probabil ca o sa devina cat de curand germania si patria mea adoptiva insa mai sper pana luni ca am luat o decizie buna cand nu am ramas in us…

  8. don quijote spune:

    asta este “razboiul lumilor”
    Prima oara in Germania, invitat la masa, masa imbelsugata. Iau cate ceva, cu timiditate, ca romanu sa nu zica gazada ca n-am mancat acasa.tot asteptand sa fiu indemnat … Mai doriti ceva? … nu multumesc!
    Nu mai sunt intrebat a doua oara. Se starnge masa si, cu asta basta! Omul a inteles ce am zis, ca nu mai doresc altceva.
    Asa am invatat ca trebuie sa spui da daca vrei si nu daca nu vrei. Nu sa zici nu, dar celalalt sa inteleaga de fapt da. Am luat lectia cum mi s-a predat si, dupa asta, n-am mai ramas flamand in germania; nimeni nu m-a privit vreodata cu vreun repros.
    Poate ne obisnuim si cu lectia asta sa vorbesti ce trebuie, nu sa vorbesti aiurea. Omul cand nu vrea sa zica nimic nu zice. Cred ca are mai multa valoare decat daca ar bate campii crezand ca face impresie

  9. gonzi spune:

    mi a placut ce ati scris, felicitari!

  10. silicon_v spune:

    La inceput am stat si m-am uitat bine la Iohannis. Mi se parea chiar ciudat. Greu, am inceput sa inteleg cam cum se comporta si de ce.

    Pentru functia de prim-ministru, Iohannis ar fi un esec major, fara doar si poate.

    Dar pentru functie de presedinte, cred ca de mult nu am mai avut o optiune mai bune. Omul o sa isi faca treaba si nimic mai mult. O sa fie inflexibil cand e vorba de atributiile lui. Nu o sa se bage peste altii, cand o sa fie vorba de atributiile lor. O sa respecte regulile. O sa iasa si o sa spuna rar ce are de spus, cand o sa fie de spus, adica treaba devine groasa. O sa fie calm, departe de isteria ultimilor ani, o sa arate bine in poze si in intalnirile externe.

    Poate unii zic ca ma multumesc cu putin. Dar ma uit la Ponta. Ma uit, deja, cu alti ochi la mandatele lui Basescu.

    Si, zau, ca omul asta merita un vot, dupa atatea alte incercari.

  11. camione spune:

    a 3-a incercare si va las, se pare ca nu e voie de pus link (sau sunt eu banat :)
    citam din Dorin Tudoran (Arta inadecvării: Hanna Arendt vs. Olguța Vasilescu și Hélène Carrère d’Encausse vs. Gabriela Firea – Pandele):

    n ceea ce îi privește pe nehotărâți, mulți dintre ei vor reacționa negativ la îndemnurile de acum de a-l vota pe Klaus Iohannis, îndemn venit prin portavocile care, înaintea primului tur, l-au tocat mărunt pe același Klaus Iohannis, etichetându-l ba doar “Un Relu Fenechiu cu nume german”, ba un “traficant de copii vânduți pentru organe de schimb”. În cel mai bun caz, exasperării unor asemenea alegători strategia ”drumului ocolit” nu le spune nimic. În cel mai rău caz, îi face să voteze împotriva lui Iohannis.
    Un alt strateg al ”drumului ocolit” ne asigură că “Monica Macovei se bucură de ceea ce putem numi carisma justiției independente și magnetismul statului de drept.” și ne-a tot îngropat în citate, ba dintr-o “gânditoare germană”, ba din alți teoreticieni străluciți.

    Trei observații:

    1. Carisma unui candidat este cuantificată doar prin procentele pe care le obține. Un 4.6% nu despre carismă vorbește. Altfel, într-un candidat care strânge 46% ar trebui să-l vedem chiar pe Dumnezeu.

    (google pt articol original)

  12. stefan spune:

    felicitari pt articol, f savuros.

  13. adrian spune:

    Prea tarziu, domnule Lalu, porcul nu se mai ingrasa in ajun. Daca asta vara cand Alina Mungiu a spus prima oara ca trebuie sustinut Johannis ca are sanse si ca sistemul e contra lui va adunati cu totii poate era timp sa auda tot votantul. Cu cinci zile inainte dupa ce doua luni l-ati etichetat de raul cel mai mic textile astea sunt inutile, o simpla recunoastere a unei lungi orbiri, dar nici macar una cinstita, sau textul ar fi inceput cu De ce cu trei zile inainte descopar de bun este KJ si sasi in general. Lucrurile bune se fac si ele la timp, sau nu mai servesc la nimic. Un regim Ponta usor va urez.

  14. Tony spune:

    E prea târziu.
    Recoltăm ceea ce a cultivat mai ales Ion Iliescu şi prea puţin din ce a răsădit Băsescu.
    Când ar fi trebuit să fie vremea recoltei sănătoase iată că trebuie să smulgem APROAPE TOT.
    Suntem în bălării.

  15. Dan Plesoianu spune:

    Si, apropo de clisee care sint cit se poate de reale: uitindu-ne pe harta rezultatelor alegerilor din turul intii, nu putem decit sa observam acest truism evident: Ardealul (albastru) e Iohannis, si Iohannis este Ardealul, iar Sudul si Estul (rosu) sint Ponta, si Ponta este Sudul si Estul. Cum e turcul, si pistolul !!!

  16. Lolobridjida spune:

    D-le Lalu,
    cateva corectari necesare.
    Musai nu provine direct din “muss sein”, ci din muszáj (maghiara).
    La fel, si “kolatsche” provine direct din maghiara: kalács (in maghiara din slava).
    “Teleme” este de origine slava, in germana a patruns prin intermediul lb-ii romane.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Rasvan Lalu


Rasvan Lalu

sociolog, cercet. st.(München), dr.(Kassel) doc.(Jena) Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Cu siguranţă nu arbitrarul spăgii ("şpăgi arbitrare", al treilea paragraf de la sfârşit în s...

de: Dorel Bucur

la "Gânduri despre blocajele din dinamica medic-pacient în România"

Cauta articole

iunie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)