vineri, martie 29, 2024

Cum am votat la Londra. O relatare

Ieri am fost la vot. Traiesc din 2000 in „străinătate” (aşa m-a instruit declaraţia pe propria răspundere să scriu), dar, fiind de profesie politolog, am votat dintotdeauna la alegerile noastre: la Los Angeles in 2000, unde eram pentru diploma de licenţă, la Helsinki in 2004, 2008 si 2009, unde eram pentru diploma de master, şi la Tokyo in 2012, unde eram pentru diploma de doctorat. Ieri aşadar şi la Londra, unde am ajuns să lucrez din luna aprilie pentru un parlamentar britanic. Din păcate, au fost cele mai neplăcute alegeri la care am participat vreodată şi m-au luat complet pe nepregătite.

Iată ce ni s-a întâmplat alegătorilor din Londra:

M-am trezit domneşte la 10:30, că era duminică şi timp berechet. Am vorbit la telefon cu părinţii care votaseră deja în ţară. M-am aşezat la un prânz confortabil la 14:00, după care m-am îndreptat tacticos, fără grabă, măsurat, liniştit că îmi voi face datoria cetăţenească, la 15:00, spre ambasadă.

După o uşor plicticoasă călătorie de un ceas cu autobuzul, sosirea la ambasadă mi-a dat primul indiciu că ziua nu urma să decurgă chiar cum mă aşteptasem. Ambasada României de la Londra era închisă. Portarul, care mătura liniştit frunzele căzute în faţa porţii, m-a îndrumat pe mine şi pe alţi câţiva tineri dezorientaţi să mergem la consulat, la “15 minute pe jos mai încolo. O să vedeţi coada.”

Am văzut-o. Consulatul se află la parterul unui bloc anonim de birouri pe un colţ, cu intrarea principală la 344 Kensington High Street. Coada la care am ajuns la ora 16:30 nu era însă nici anonimă şi nici pe Kensington High Street. Motivul era că lumea nu era încolonată la intrarea principală, ci pe Addison Road, o străduţă care face colt cu Kensington High Street, la o intrare laterală micuţă micuţă, cât abia să se poată strecura prin ea două persoane mergând în direcţii opuse. Coada se întindea de-a lungul străzii Addison până la colţul ei cu strada Melbury, circa 0.1 mile, mă informează Google Maps. Românii stăteau la coadă în rânduri de câte 3, 4 persoane. Într-un exerciţiu de aritmetică, hai să spunem că fiecare rând ocupa 1 metru de trotoar (chit că eu ţin parcă minte că eram mai îngrămădiţi), şi obţinem o coadă de 0.1 mile x 1609 metri per milă x 1 rând pe milă x 3-4 persoane per rând = 482-643 de persoane.

M-am împrietenit cu vecinii, că doar ce era să fac câtă vreme stăteam la coadă? Foarte mulţi tineri, dar nu numai. Lume veselă, relaxată, curată, puţin amuzată de coadă – dar convinsă că va putea la urma urmelor vota. La urma urmelor, nu era nici ora 5, secţia se închidea la 9, cum să nu intrăm?! Am discutat uşor politica de la noi, întâi sfios, că nu ştii niciodată pe cine susţine vecinul sau vecina din coadă, apoi mai vârtos când am descoperit că toţi din cele două rânduri din faţa şi din spatele meu doream să votăm exact la fel: “Macovei în turul unu, şi Iohannis în turul doi.” Nimeni nu era panicat că Macovei îi va spulbera şansele lui Iohannis şi toţi spuneau că votează strategic, din dorinţa de a da un mesaj clar clasei politice de acasă despre ce anume este interesată diaspora.

Ne-am alimentat veselia şi amuzamentul cu sandvişuri şi băuturi de la supermarketul alăturat, dar pe la ora 19:30 lumea a început să devină agitată. Mai era mult de mers până la poartă pentru cei care sosiseră odată cu mine, dar fireşte se adunaseră alegători în spatele nostru şi după ora 16:30, iar coada era tot la fel de lungă ca atunci. Eu am scos telefonul şi am început să fac videouri pe care le-am postat pe Facebook, pentru că auziserăm că Biroul Electoral Central vroia să ne închidă poarta în nas şi că la Paris lumea cânta Deşteaptă-te române ca să fie lăsaţi înăuntru. La un moment dat mi-a murit bateria, iar un domn în vârstă din Timiş (ca să vedeţi că toată păturile demografice erau la coadă, nu doar tinerii) mi-a pus la dispoziţie maşina sa să îmi încarc telefonul ca să pot continua filmuleţele. Colegialitate, mi-a plăcut foarte mult.

Am intrat la vot la ora 20:40, la mustaţă. În spatele meu, aceeaşi coadă – nervoasă! La Londra, într-un poate din cauza cadrului de calm britanic, lumea nu făcea încă scandal ca la Paris în momentul când am intrat, dar când am ieşit, la 20:45, s-a spart digul şi au început rafale de “Vrem să votăm!”.

Poliţia britanică apăruse deja pe la 20:30  (patru dube!), iar în coadă circulau zvonuri că la Paris jandarmii dau deja în alegători. Simţindu-mă în relativă siguranţă,  m-am prezentat şoferului din prima dubă, i-am explicat că lucrez pentru un parlamentar de-al lor, şi i-am întrebat totuşi ce căutau aici şi dacă aveau ordine să ne trimită acasă. Răspunsul, perfect politicos: “Suntem aici să ne asigurăm că nu vă răsfiraţi în trafic şi nu au loc accidente. Momentan nu avem ordine să vă dispersăm. Vă rugăm să nu ieşiţi de pe trotuar.”

La ora 9 s-a produs inevitabilul. Poarta consulatului a fost închisă. Lumea a început să bată în geamuri, vizibil scandalizată. “Vrem să votăm!” tuna peste tot, iar când jandarmii s-au postat la intrarea principală a clădirii consulatului ca să poată pleca comisia, strigătul s-a preschimbat în “Jos Ponta!”. Nici un rezultat. Comisia a dispărut, iar cei peste 500 votanţi deveniţi subit protestatari după cinci ceasuri de aşteptare au rămas să glumească pe seama jandarmilor între valuri de scandat în faţa unei clădiri goale: “Ăştia probabil nici nu pricep despre ce e vorba!” Oamenii s-au dispersat pe la ora 21:45, mormăind supăraţi în barbă că la turul 2 vor fi prezenţi la ora 9 dimineaţa.

Dupa cum văd eu lucrurile, ceea ce s-a întâmplat la Londra este absolut scandalos. Pot aprecia mult eforturile oamenilor din comisie – se vedea că munceau pe rupte, probabil puţin înspăimântaţi de mulţimea de afară care cine ştie ce le-ar fi putut face dacă se înfuria pe ei. Tracasaţi de votanţi indignaţi, cei din comisie mormăiseră înainte de a evada că ei făcuseră de fapt cerere de la Bucureşti să se facă mai multe secţii de votare la Londra, dar că permisiunea nu fusese acordată.

Se pare totuşi că eu am fost la cea mai puţin aglomerată secţie de votare din cele trei din Londra. Celelalte două erau în aceeaşi clădire, în Institutul Cultural Român la sud de Tamisa, de unde am văzut poze cu o mulţime încă şi mai mare de alegători. Nu reşesc să pricep, fără să îi suspectez pe organizatori de rea voinţă, de ce s-au înghesuit două secţii de votare într-o singură clădire într-o metropolă de talia Londrei şi de ce a treia a fost pusă într-o încăpere mică cât jumătatea unei săli de clasă şcolăreşti, după o poartă cât strunga unei stâne de oi, pe când cogeamite ambasada  – amplasată la foarte potrivit numita adresă 4 Palace Green, căci este o clădire realmene somptuoasă, cu o poartă largă cât să treacă două maşini prin ea şi dotată cu un veritabil parc, cu gazon englezesc pe terenul ei – este închisă.

Mă bucur foarte mult că aici pe Contributors s-a postat mult despre alegeri. Laud în special textul Laurei Bretea, cu o binevenită şi lucidă analiză. Sugerez tuturor din ţară să facă presiuni să se rectifice situaţia secţiilor de vot din diaspora, căci se pierd voturi. Sugerez deasemenea tuturora din diaspora ca sâmbătă seara înainte de turul doi să se documenteze de pe site-ul MAE despre adresele secţiilor de votare (aud că unii de la Londra vor să meargă la vot la Birmingham sau Bristol), şi să vină pregătiţi de dimineaţa cu sandvişuri şi apă minerală, resemnaţi cu gândul că vor trebui să meargă cu schimbul la WC în cafenelele din preajmă.

Români, să nu fiţi mofluzi. Conştientizaţi faptul că la vot în diaspora e un război în tranşee şi că ce vi se întâmplă este rezultatul unei strategii. Dacă vreţi schimbare, nu vă resemnaţi şi arătaţi-le lor că electoratul este încrâncenat şi nu se lasă cu una cu două. Baftă în turul doi!

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Sincere aprecieri autorului pentru modul cum spune lucrurilor pe nume: „ce vi se întâmplă este rezultatul unei strategii”.

    În alte articole, autorii încearcă o corectitudine politică rău înțeleasă, încearcă o prezumție de nevinovăție la adresa MAE, prezumție care efectiv nu-și are locul într-un peisaj cum e cel politic românesc. A fost strategie și a fost rea credință din partea MAE. Punct.

  2. La Birmingham am stat 2 ore și jumatate la coada, 3 membri acreditați de partide nu s-au mai prezentat (absență strategică presupun), așa că de-abia s-a întrunit comisia de minim 3 membri (2 de la partide + 1 din personalul din ambasadă), așa încât să se poate constitui secția de votare.
    La Bristol a fost liber.

  3. In Toronto a fost OK. Bine, am votat dimineata inainte de 12 insa deja era coada de 10-15 persoane.

    Altceva, nu inteleg – DE CE tot contopismul asta:

    – de ce se voteaza neaparat cu stampila? Markere permanente nu-s ok? La votarile canadiene votam cu creion ordinar pe o hirtie care pastreaza (nu se sterge). Fara stampila.
    – formularele cum ca nu locuiesti in „strainatate” sint o pierdere de timp. Nu stiu ce e pe ele, insa am vazut oameni chinuindu-se sa completeze asa ceva. Deci asta e ca sa nu votezi de 2 ori? Pai ce-l opreste pe om sa voteze in alta parte? Completezi alt formular, te duci cu buletin in loc de pasaport si gata.
    – de ce isi noteaza contopistii pe liste adresa unde locuiesti in strainatate? La ce le trebuie alora adresa mea exacta? Initial n-am vrut, dar m-am gindit ca-s atitia in spate care asteapta. De ce sa ma cert chiar eu cu functionarii aia?
    – de ce stampila pe pasaport? Nu ma intereseaza pasaportul romanesc, nu-mi trebuie decit la votat, totusi la alegerile canadiene aia nu-ti stampileaza nici-un act.

    Formularele, listele, stampilele, cozile – boala romanului. Pierdere de timp, hirtogaraie inutila, cozi, toate cu un singur scop – stim cu totii care.

    • In formular era suficient CNP si numar pasaport. La domiciliu am scris Canada. Si i-am zis unuia de pe hol (cei din comisie n-au comentat), ca nu e treaba lui domiciliul meu in Canada.
      Nu trebuie sa le dai domiciliul, desi Canada e deschisa si pe canada411, gasesti relativ usor persoana cautata.

    • Din declaraţia pe propria răspundere:
      „Subsemnatul, …., cunoscând prevedrile art. 387 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia fapta persoanei care votează de două sau mai multe ori se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea unor drepturi, declar pe proprie răspundere, … că astăzi …… NU AM VOTAT ŞI NU VOI MAI VOTA LA ALTĂ SECŢIE de votare pentru alegerea Preşedintelui …..”.

      OBSERVAŢII:
      – Declaraţia pe propria răspundere este un ANGAJAMENT, o PROMISIUNE a unei persoane că nu va încălca legea, că nu va vota de mai multe ori.
      – Cu sau fără angajament, legea POATE FI încălcată, deci angajamentul este INUTIL. (În ceea ce priveşte pedepsirea faptei, încălcarea legii se pedepseşte conform codului penal, nu contează ce angajamente s-au luat, ce promisiuni s-au facut).

      – Mai mult, completarea declaraţiei inutile are un efect negativ, îngreunează procesul de votare şi poate duce la împiedicarea exercitării dreptului la vot, faptă pedepsită de lege.

    • simplu si clasic motivul: pentru ca birocratia e specialitatea stangii (chiar si a celei celptocratic-feudale ca a noastra) si impiedica exercitiul libertatilor democratice. Stanga nu vrea libertate, vrea egalizate de tip ei, stapanii, sunt mai egali decat noi, supusii :)
      Cum altfel sa-i controlezi pe supusi in democratia de fatada (democratia stangista este intotdeauna de fatada)? Simplu, le ocupi tot timpul, ii obosesti, si nu le mai dai ocazia nici sa traiasca (sa guste si ei libertatea) nici sa gandeasca.

      Acelasi este motivul pentru care n-avem vot prin corespondenta, nici vot electronic. Mai greu de fraudat, mai greu de impiedicat, bref, mai greu de controlat/manipulat :)

      Nimic din ce am scris aici nu e vreo noutate. E „sistema” regimurior politice anti-libertate individuala, adica a stangii anti-democratie liberala. Stangii nu-i place libertatea celor multi si mobilitatea sociala. Stangii nu-i place sa nu controleze masele. Nici feudalilor nu le placea. Stanga politica (epoca moderna) este urmasa aristocratilor feudali din acest punct de vedere. Ei stapani, noi supusi. got it?

      • Ideologia le-a golit creierul multora. E vorba de resurse organizare si atitudine. Pur si simplu ambasadele sunt politizate cu posturi parasuta pentru amicii politici , care au uitat sa numere oile si carora le place vacanta printr-un post MAE. Asta cu dreapta stanga e o poezie pentru naivi, nici dreapta n-a miscat un deget in privinta votului prin corespondenta nici cand erau la guvernare. A ramas la stadiul de intentie si taxe noi plus bussinesuri pt amici(vezi Branza)

    • Personal am semnalat de la alegerile trecute 2009 ca in Montreal sistemul de vot nu permite exprimarea justa a optiunii politice si ca aceasta alegere e deliberata( numar mic de stampile cabine de voturi in raport cu numarul cetatenilor romani). Care a fost reactia Sistemului? Si-a rasplatit lacheii politici Victor Socaciu total incompetent cu un post de Consul General. So fuck them sa-si mance patriotismul corlateenist ortodox cu slanina , eu nu mai votez si nici reinoiesc pasaportul romanesc pana ce nu se aplica o lege a votului electronic sau prin corespondenta. A trecut vremea cozilor la lapte. Ba cred ca ar fi cazul sa-mi exprim optiunea democratica de cetatean canadian de mentinere a vizelor pentru o eventuala Romanie prezidentiala a lui Ponta. Smecherasi si martoi. Daca Departament de Stat American , UE, si noua mea tara ar adopta o interdictie chiar si temporara pentru niste oficiali romani si familile lor , ar fi doar o optiune justa de a pune presiune corecta pe clica aia de paraziti incompetenti antidemocrati ce sug banii de la buget si cetateni.Privind harta alegerilor remarci un lucru. Exista o Romanie albastra acum si una rosie. E semnul unei diviziuni extrem de profunde, secolele de administratie hasburgica apropie Transilvania mai aproape de Europa decat restul tarii. Pe falia aia natiuni mai puternice pot juca cum vor ei. Iar voturile a 10 sudisti saraci din Telorman de-a lui Dragnea nu le vor aduce toiletele in curte , chiar daca Dragnea va avea una aurita si eventual sfintita, daca tinarul clujan diplomat in IT la Bolyai(etc) va decide sa spuna bye bye, tara de rahat, priveste cu manie inapoi. PSD ul lui Ponta, cinic sub sloganul manipulator unire tocmai a reusit divizarea natiunii. Ramasi vs emigrati, Transilvaneni vs Restul, Tineri instruiti vs tarani saraci, ortodoxi vs neortodoxi , cei cu copii vs cei fara copii. Desigur pare ca economia merge bine pe grafice(asa de bine ca privatii incep sa gafaie) .

  4. Fratilor daca mai exista o bruma de speranta trebuie facut ceva, scandal mult si orice se poate pt turul II. Chestia cu venim de la 9 dimineata nu rezolva problema, e ca galusca din vremurile ceausiste ca nu gaseam mancare pt unii ar fi cumparat prea mult. Cu aceleasi proceduri la fel de multi oameni vor ramane pe dinafara.

  5. Va multumesc domnule Alexandru Luta. E putin, dar altceva nu stiu ce sa spun, decat, poate, ca e un „multumesc” mai sincer si mai profund decat va imaginati sau decat sunte eu in stare , acum, sa formulez.

  6. Membrii acredittați ai comisiei nu s-au prezentat in mod misterios si inexplicabil nici la consulatul din New York in ziua votului. Abia au apărut doua doamne! Luați aminte, a fost complot. Se sesizează vreun organ de stat? Turul doi se preconizează dezastruos, mai ales ca Coaliția de la guvernare știe la ce sa se astepte!

  7. Romani din strainatate, nu stati degeaba pana duminica viitoare ! Luati legatura cu rudele ramase in tara si convingeti-le sa iasa la vot pe cele care au stat acum acasa ! Povestiti-le prin ce ati trecut si de ce nu e bine sa iasa Ponta ! Daca cei 200.000 de romani care au votat in strainatate reusesc sa convinga fiecare macar 2-3 persoane din tara, inseamna ca se mai poate face ceva !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Luta
Alexandru Luta
Alexandru Luta lucrează din mai 2014 la Sandbag Climate Campaign, un ONG britanic care face lobby in instituţiile europene pentru fortificarea politice climatice a Uniunii Europene. Este concomitent doctorand din 2010 la Tokyo Institute of Technology, pe tema promovării energiilor regenerabile. In perioada 2008-2010 a lucrat pentru guvernul finlandez, consiliind parlamentari si diplomaţi despre negocierile interguvernamentale legate de continuarea Protocolului Kyoto.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro