joi, martie 28, 2024

Cum nu am votat in New York

Trăiesc in New York de opt ani de când predau literatură comparată la New York University. Ca și la alegerile precedente, aveam de gând sa votez la Consulatul General din New York, dar de data asta, am bătut drumul degeaba. Cand am ajuns la 6 jumătate după amiază, tovarășii de coadă m-au anunțat că li s-a preconizat ca vom aștepta cel puțin patru ore. Imi adusesem cele două fete cu mine la vot—mă gândisem ca va fi o ocazie bună pentru ele să audă vorbindu-se românește, și să învețe ceva despre indatoririle civice. Dar după puțin timp mi-am dat seama ca lecția se va termina jalnic. Oamenii erau agasați, și limbajul, deși neaoș si autentic, nu era defel potrivit pentru doi copii de trei si șapte ani. Pe drum înspre consulat, in metrou, intrasem in vorba cu o tânară care terminase maratonul in acea dimineața. Imi spunea cum New Yorkul 2014 fusese printre cele mai lente curse din pricina vântului ieșit din comun. Oferise o imagine memorabilă, spunea ca vântul si frigul îti dădea impresia că fugi printre cuțite. Cuțitele vântului deveneau doar mai ascuțite cu cat seara inainta. Nu a trebuit să mă uit prea mult la zgribulitele mele fete ca să imi dau seama ca o așteptare de patru ore nu s-ar fi terminat bine. Mai aveam in minte si imaginea altor codași din diaspora carora, dupa ore de așteptare, li se inchisese ușa secției de vot in nas. Dacă intr-adevăr așteptarea urma să dureze patru ore, ușile vor fi fost de mult inchise păna să ajung eu cu fetele mele inghețate să depun buletinul de vot. Așa că, împotriva a tot ceea ce cred, am plecat acasă fară să votez. Domnul Ponta si guvernul lui au câștigat o mica victorie, de facto luând dreptul de vot unui cetățean care ar fi votat împotriva lui.

Cu toate astea, lecția mea nu a eșuat total. Dimpotrivă. Crezusem că este cu mult prea complicat să explic alegerile din România pentru copii așa mici, dar pe drum înspre casă, mi-am dat seama că de fapt e foarte ușor. Fetița mea de șapte ani m-a întrebat de ce nu votez cu candidatul cu care votează cei mai mulți oameni (La vârsta asta, majoritatea deține o mare atracție, si copiii vor să fie ca toată lumea). Cu ce să incep, m-am gândit? Și după aceea mi-am dat seama că e de fapt foarte ușor, și chiar pe ințelesul unui copil de șapte ani (fetița de trei ani imi era deja de mult adormită in brațe). Am spus: “Uite, Domnul Ponta și-a copiat tema și a mai și mințit despre asta. Asta e un motiv pentru care nu votez cu el.” Fiica mea a dat din cap, foarte serioasă. “Doar” copiatul a convins-o să aibă curajul să aibă altă părere decât majoritatea. Din păcate, 40% la sută dintre români nu s-au convins incă.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Există voci, și nu sunt puține, care spun că și poveștile copilăriei duc la comportamentele adulte. Corupția endemică, greu de stârpit doar prin voci înregistrate, ar fi rezultatul, subliminal, al poeziei…„cățeluș cu părul creț”… Explicația că majoritatea populației votează pe unul care a copiat…nu poate induce un comportament de acest fel, endemic, la viitorii adulți? E o temă de …meditație.

    • Nu, corupția endemică este rezultatul practicilor din familie, nu a poeziei ”Cățeluș cu Părul Creț”. Educația constă în ceea ce trăiește copilul, nu în ceea ce i se spune copilului. Și când copilul de 5 ani vine de la grădiniță cu lecții gen: ”a zis doamna să spunem la părinți să nu-i ia cadou de 8 martie, să adune doar banii, că și-a luat ea singură un tailleur care-i plăcea”, așa învață el cum merg lucrurile în viață, nu din ”Cățeluș cu Părul Creț”.

      Cadourile duse ”doamnei” la grădiniță și la școală, ăsta este începutul. Iar mulți părinți nu fac asta discret, ci dimpotrivă, oferă deliberat copilului ocazia să învețe ”cum se face”.
      Ca ”să se descurce” în viață, nu de altceva. Iar când majoritatea se descurcă în viață în felul ăsta, rezultatul e România pe care o vedem cu toții.

      Pe de altă parte, recunosc sincer că eu nu înțeleg cum se poate trăi în România dintr-un salariu de educatoare sau de învățătoare. Să aduni bani de la copii este ilegal, este imoral, este cum vrem noi să-i spunem, dar sunt niște bani care contează, la salariile existente. Deci nu văd cum ar putea sta altfel lucrurile, în condițiile date.

  2. Mica ta poveste îmi aduce aminte de socrul meu (Dumnezeu să-l odihnească în pace) care îmi explica furtișagurile ca niște virtuți al de „Știe omul să se descurce.”
    Şi majoritatea din satul lui așa gândeau.

  3. A fost o situatie foarte trista in toata diaspora. Totusi, pe 16 noiembrie, cred ca merita sa stam si 4 ore, si 8 ore… daca cu asta reusim sa il exmatriculam pe elevul care a copiat.

  4. Am votat, in NYC, dupa doua ore de asteptare.
    Doua ore in care m-am simtit din nou roman. Zgribulit de frig pe un trotuar, in bataia unui vant nemilos, completand, cu maini inghetate, un formular tipizat pe vitrina de sticla a consulatului. Nici-un semn de bucurie pe fata nimanui. Dimpotriva …
    Cand am plecat „coada ” era de patru ori mai mare decat cea la care ma asezasem.

    Am votat cu Monica Macovei.
    In turul al doilea voi vota cu Victor Ponta ! Daca poporul roman doreste sa se auto-distruga, nu pot decat sa-l ajut, prin votul meu, sa-i reuseasca asta.

    • Nu tot poporul roman doreste sa se sinucida. Noi cei ce privim cu groaza cum Romania este din nou impartita in doua asteptam ajutor prin votul covarsitor al celor din afara tarii. In cazul in care sinuciderea totusi se va produce personal ma voi impacheta si voi pleca fara sa privesc in urma. Am revenit in Romania dupa 8 ani petrecuti in strainatate in speranta ca se poate face ceva si acasa. Realizez acum ca am pierdut ultimii 4 ani din viata mea si nu mai sunt dispusa sa mai pierd altii. Diaspora va asteptam sa votati!

      • M-ati convins sa votez.Sint din Generatia Pietii Univ.Eu am emigrat dar asta nu e o solutie ptr toti. Ce facem cu Romania, o lasam pe mina lui Ponta? Curaj! Cred ca tinerii de acum vor face ceva. Am eu asa o premionitie..:)). Sa-i ajutam!! Voturile au fost masluite. Trebuie sa fim si mai multi.

      • @Claudia

        „Diaspora va asteptam sa votati!”
        De ce ar vota „covarsitor” diaspora atata timp cat noua milioane de romani refuza sa faca asta?
        Cum pot cateva sute de mii – diaspora care, ipotetic, ar reusi sa voteze – sa compenseze nepasarea a noua milioane?
        Ce speranta mai poate exista cand atatea milioane de cetateni – mandrii ca sunt romani !!! – raman indiferenti atat la programul candidatului MM, cat si la indemnurile intelectualilor ( in mare parte ) de a vota un candidat capabil si onest?

        Daca nu ai raspunsuri la aceste intrebari draga Claudia poti sa-ti faci bagajele inca din aceasta noapte. Nu are rost sa mai astepti data de 16 nov.

  5. Tin sa va reamintesc niste evenimente din Istoria Lumii.

    Revolutia din Octombrie a fost facuta de plebea saraca; au omorat toti burghezii din cale.
    Comunismul din Romania s-a instaurat pentru ca saracii, multi si puternici, flamanzi si goi, s-au saturat sa fie batjocoriti.
    Revolutiile populare se fac exact in acest mod: populatie saracita, flamanda, careia ii arunci paine sa manance in schimbul… puterii.

    Pacat ca PSD, PDL, si toti guvernantii au saracit tara si au adus-o in pragul exploatarii psihologice de catre un … maruntel ca Ponta.

    • Domnul DDDDD, sunteti total pe dinafara subiectului. Dar daca tot a venit vorba tin sa va aduc aminte ca lovitura de stat bolsevica din Rusia anului 1917 nu afost data de cei saraci si nemultumiti ci de catre niste mici-burghez condus de un intelectual Lenin(care numai sarac si numultumit nu era) finantati cu banii dusmanului Rusiei in acel moment si hraniti cu ideologia unor alti burghezi (Marx si Engels)
      In Romania comunismul a fost impus de catre tancurile sovietice si nicidecum de catre saracii de care vorbiti.
      Ati ramas cu gandirea la nivelul luptei de clasa!

    • @DDDDD: Va sugerez sa va documentati mai temeinic despre ce s-a intamplat in 1917 in Rusia si ce s-a intamplat in Romania in 1944-1947.
      Batjocura in Romania a venit dupa 1944, cand toata elita Romaniei a murit in inchisorile comuniste. Batjocura a fost ca la putere au ajuns niste mercenari politici agramati. Batjocura a fost ca bunicul meu a trebuit sa se ascunda niste ani de Securitate pentru ca avea cateva hectare de pamant pentru care dormea pe camp sub cerul liber cu saptamana si pentru ca nu a vrut sa le dea de bunavoie la CAP. Iar el nu a fost printre cei care au suferit cel mai mult. Altii nu au mai apucat sa moara in patul lor, ci la Pitesti sau Aiud sau la canal.
      Iar batjocura este mult prea putin spus. A fost distrugerea spiritului civic al acestei tari, asa palid cum era la acel moment, a fost transformarea intr-o masa amorfa de manevra, cu urmari pana azi si poate inca cateva generatii. Sa nu ne amagim cu cei cativa disidenti, precum Paul Goma sau alti cativa ca el. Noi nu am avut niciun moment 1956 sau 1968 si niciun sindicat Solidaritatea.
      Nu a fost deci nicio revolutie in 1994-1947, ci doar o lovitura de stat in mai multe etape, cu kalasnikovul made in ussr la tampla romanilor.
      Ideea dvs cu asa-zisa revolutie denota prezenta in continuare a unei viziuni croite dupa ideologia marxista a luptei de clasa. Nimic mai fals. Nu insist acum asupra acestui aspect. Puneti-va doar intrebarea: de ce acesti batjocoriti, daca erau convinsi de binefacerile comunismului, nu aveau voie sa iasa din tara si de ce isi riscau viata fugind peste granita spre capitalismul corupt?
      Niciunul din partidele post-decembriste nu a facut nimic fundamental pentru ruperea de acest trecut, pentru ca niciunul nu a avut interesul de a trezi acel spirit civic critic care le-ar pune probleme in a parazita aceasta tara.

  6. Super – Fetița mea de șapte ani m-a întrebat de ce nu votez cu candidatul cu care votează cei mai mulți oameni.

    La fel am patit-o si eu la niste alegeri locale. Copila mea auzise discutiile dintre parintii colegilor ei de la scoala si a inteles ca optiunea mea nu era in trendul lor…Am explicat si cred ca a inteles. In spatele meu era un vecin care se rupea de ras urmarind discutiile serioase dintre noi…

    Oare cat de multi dintre noi suntem cu adevarat adulti si cati suntem inca copii?

  7. De la crima penala la crima morala

    In doar cateva fraze articolul doamnei Cristina Vatulescu rezuma in mod admirabil drama unei societati care ne arata continuitatea intre crimele penale ale regimului comunist si crimele morale ale regimurilor post-comuniste de la noi , in special ale regimului Ponta :

    „ Fetița mea de șapte ani m-a întrebat de ce nu votez cu candidatul cu care votează cei mai mulți oameni (La vârsta asta, majoritatea deține o mare atracție, si copiii vor să fie ca toată lumea). Cu ce să incep, m-am gândit? Și după aceea mi-am dat seama că e de fapt foarte ușor, și chiar pe ințelesul unui copil de șapte ani (fetița de trei ani imi era deja de mult adormită in brațe). Am spus: “Uite, Domnul Ponta și-a copiat tema și a mai și mințit despre asta. Asta e un motiv pentru care nu votez cu el.” Fiica mea a dat din cap, foarte serioasă. “Doar” copiatul a convins-o să aibă curajul să aibă altă părere decât majoritatea. Din păcate, 40% la sută dintre români nu s-au convins incă.”

    Ceea este atat de evident pentru un copil , devine mai putin evident si cu adevarat tragic pentru o societate daca formulam si rezumam aceasta stare de fapt in limbajul adultilor.

    In realitate, romanii traiesc de fapt intr-una din cele mai abstracte lumi posibile mai exact, traiesc intr-o societate a diversiunii generalizate ( „virtual cage” :

    „Ne aflam intr-o lume complet intorsa pe dos in raport cu precedenta dar in care , de fapt, nu s-a schimbat nimic ( s-au schimbat locurile, mastile, dar nu si ceea ce era esential – raporturile ). De aici urmarile. In Romania realitatea a depasit imaginatia si cuvintele devin neputincioase. Ne aflam intr-o societate duplicitara de gradul doi sau, mai simplu, intr-o societate a diversiunii. In acest tip de societate , la fel ca in comunism, vorbele nu se suprapun peste fapte si nici ideile peste lucruri. Exista totusi o diferenta esentiala. In noua noastra lume, minciuna reprezinta numai un punct de plecare deoarece individul este pus in situatia absurda de a nu putea disocia realul de fictiv . Intr-adevar, in spatiul social s-au produs evenimente care pentru perceptia unor intregi categorii sociale exista sau nu exista dupa cum individul crede sau nu in ele. Intr-o lume bazata pe diversiune nici nu poate fi altfel. Practic, nu mai exista nici un punct de sprijin. Surprizele se tin lant. Sub “ceva “ se ascunde “altceva”. Nimic nu este ceea ce pare a fi si de aceea totul este “pseudo”. O astfel de lume in care nu poti deosebi stanga de dreapta , susul de jos si prietenul de dusman este incantatoare pe planul fictiunii. Ea seamana cu un spatiu magic in care este posibil orice dar ea devine un cosmar in planul realitatii. Ea genereaza un univers politic, social, moral fara categorii. Pentru a-l descrie sa ne imaginam un bazar oriental in care obiectele sunt aruncate dupa legile hazardului. Despre aceste obiecte nu stim daca sunt autentice sau false si nu le cunoastem pretul sau valoarea. Gruparea lor se face dupa criterii de circumstanta cum ar fi de exemplu culoarea aparenta. Dar, si aici intervine magia, culoarea se poate schimba brusc (rosul trece in verde sau invers ) si obiectul sau obiectele pot trece in categoria opusa. Totul curge, gliseaza, se transforma. Din aceasta perspectiva teoretica , societatea romaneasca este inclasabila”

    Ca sa rezumam, in numai 25 de ani , in Romania a avut loc o resetare completa ( mai exact o rasturnare cu 180º ) a sistemului de valori morale al societatii romanesti sustinuta si chiar promovata in spatiul public de catre unii reprezentanti ai noii generatii de universitari din tara (cf: Virgil Iordache – Semnificatia morala a institutiilor totalitare ; http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/07/resetarea-sistemului-de-valori-morale.html).
    Alti titrati afirma cu cinism , si tot in spatiul public, ca aceasta tara „ si acum, si in viitor ” va fi condusa de fapt tot de catre reprezentantii fostei Securitati ( cf: Alexandru Cabuz – Despre cultura politică a românilor III: regioligarhia ; http://sergiusimion.blogspot.ro/2012/12/de-la-etica-cercetarii-stiintifice-la.html). Si sunt doar doua exemple dintre multe altele ….

    Altfel spus, societatea romaneasca a evoluat dramatic de la simpaticul „cetatean turmentat” al lui Caragiale ( care dimineata se putea totusi trezi si din betie , si din prostie ! ) la „cetateanul drogat” multilateral de catre mass-media noastra originala ( una dintre cele mai toxice din Europa ! ) si de catre unii reprezentanti fara constiinta ai „facultatilor de prostit oameni” (cum inspirat le-a denumit cineva) , care l-au adus in situatia , chiar treaz fiind, de a nu mai putea distinge realitatea de fictiune, binele de rau si normalitatea de anormalitate.
    Dupa 25 de ani , intr-o societate in care de fapt „ ni s-a furat si tara si viitorul” cum scria un tanar , poate ca sperantele celor de aici se indreapta catre mintile clare , competentele si constiinta morala a unor romani liberi din diaspora care s-ar putea organiza singuri, in mod transparent, si fara alte „imixtiuni” .
    Cu ani in urma mi-am exprimat ferm convingerea ca adevarata schimbare a Romaniei va veni de la o anumita categorie de tineri romani din diaspora si continui sa cred ca persoanele ( romanii) cu calitatile si statutul dvs , ar trebui sa se regaseasca intr-o organizatie civica , transparenta, si distincta (= total independenta ) de statul roman , organizatie care sa ia atitudine fata de aceste derapaje grotesti ale puterii de la Bucuresti ( in acest caz ar putea avea chiar o sustinere din tara ).
    Nu de alta , dar a trecut deja un sfert de secol si este nevoie de cel putin tot atat pentru o redresare sociala si morala reala a acestei societati damnate (http://sergiusimion.blogspot.ro/2012/07/ciclul-istoric-si-timpul-individual.html) dar orice drum de o mie de li incepe intotdeauna cu primul pas.

  8. Chere madame,
    traiti IN New-York adica state of NY sau LA New-York (in sensul de NY city) ??! Departe de mine a fi vreun purist al limbi ro., da’ zau ca mi se pare o barbarie sa spunem (precum prezentatoarele de la tv.): am fost in Londra, am fost in Paris, etc.
    E o observatie datorata profesiei dvs.. Nu vine doar cu avantajele :-)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Vatulescu
Cristina Vatulescu
Cristina Vatulescu este profesoară de literatură comparată la New York University si autoarea carții Police Aesthetics: Literature, Film, and the Secret Police in Soviet Times. Publicată de Stanford University Press in 2010, cartea a primit diferite premii si mențiuni prestigioase, precum: 2011 Outstanding Academic Title Award, sponsored by Choice. 2011 Barbara Heldt Prizes, pentru cea mai importanta carte scrisa de o femeie in orice disciplina in studii privind Europa de Est, Rusia, si Asia Centrala, și mențiune Wayne S. Vucinich.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro