vineri, martie 29, 2024

Despre diaspora si votul ei

In toata discutia aprinsa despre votul diasporei si imposibilitatea lui am citit o serie de argumente ce pot fi subsumate in doua mari categorii:

  1. Votul diasporei a fost impiedicat deliberat pentru ca cei care au facut-o prevedeau ca aceasta va vota predominant non-Ponta.
  2. Diaspora nu stie ce este mai bine pentru Romania, argument impins cateodata pana la afirmatia voalata sau nu ca membrii ei nici macar nu ar trebui sa aiba dreptul la vot.

Primul tip de afirmatie a fost disecat in felurite cuvinte, nu ma voi ocupa de acest aspect. Ma intereseaza insa foarte mult al doilea, mai ales ca si eu fac parte din diaspora, timp de aproape 20 de ani traind pe traiectorii transnationale fara insa a fi renuntat la pasaportul romanesc si fara a fi cerut, deocamdata, o alta cetatenie. In acest timp am votat in mod constant acolo unde m-am aflat, daca am putut. In Romania am votat intre 1992 (cand am implinit 18 ani) si 1996 si 2007-2011 (cand am revenit momentan).

In mod clar, in momentul de fata, cei care argumenteaza in registrul 2, diaspora nu stie… , nu ar trebui sa… se afla mai degraba printre sustinatorii lui Ponta (ceea ce intr-un fel poate fi si un argument pentru veridicitatea punctului (1). In acelasi timp, aceeasi tabara merge pe slogane nationalist-patriotarde, iar mitul reintoarcerii romanilor plecati apare ca moneda electorala ce transgreseaza partizanatul politic – o gasim in mai toate discursurile despre cum sa reparam tara. Inainte de a trece mai departe, e interesant de vazut ce tip de membru al diasporei este dorit inapoi in tara. De multe ori auzim fara insa a patrunde semnificatia partii ascunse a afirmatiei, ca politicienii doresc sa atraga inapoi in tara tinerii care si-au facut educatia in strainatate. Auzim mai putin, sau deloc, politicieni care ar dori sa atraga inapoi in tara forta de munca de orice fel, de care avem atata nevoie in apropierea iernii demografice ce paste Romania si in absenta unei societati/economii/culturi/tari care sa fie pol de atractie pentru imigratie (asta ar suplini macar partial plecarile in masa). Nu amintesc de cetatenii romani pe care unele discursuri, de cele mai multe ori din dreapta anti-Ponta, ii gasesc absolut indezirabili, la vot sau in tara, pe criterii etnice. Ironic, acelasi spectru politic se confrunta cu situatia in care astazi trebuie sa apere un cetatean roman de etnie germana. Dar, nu-i asa, exista etnii bune si etnii mai putin bune in imaginarul colectiv, asa cum exista oameni educati de care ne pasa si oameni needucati care nu ne par atractivi – poate voi reveni asupra acestui subiect cu alta ocazie. Doar amintesc din memorie un citat al unui locuitor al satului Cristian, judetul Sibiu, cules in 1996 timpul cercetarii de teren pe care o faceam atunci impreuna cu colegi de la Observatorul Social condus la acea vreme de Vintila Mihailescu: “Tiganii de la noi sunt mai romanizati, ca s-au dat si ei dupa sasi”. Va invit la placerea deconstructiei acestei afirmatii.

Revenind la diaspora si dreptul ei de a vota. Astazi la Consulatul Statelor Unite ale Americii in Vancouver am vazut un afis excelent pentru participarea la vot prin orice mijloace. Avea o fotografie cu o cutie postala si textul: „Acasa este unde iti este inima; si unde iti poate fi si votul”. Pe scurt cred ca in lumea interconectata in care traim, prezenta fizica nu este masura cunoasterii sau angajarii cu un spatiu geografic, national sau altfel. Guvernul american, si oricare alt guvern care accepta votul prin posta recunoaste acest fapt elementar. As spune asa: eforturile statului roman catre diaspora ar face mai mult sens daca s-ar concentra pe pastrarea inimii acasa, nu pe presupusa, idilica si, pentru multi, imposibila reintoarcere. Reintoarcerea in spatiul geografic al Romaniei pentru cei plecati, fie la studii, fie pentru a cauta direct un altfel de viata nu le-ar da neaparat mai mult sens existentei (asa cum afirma Vlad Mixich astazi intr-o postare a sa pe facebook). Acesta este un lucru de decis individual. Sensul existentei se afla in devenire iar aceasta poate duce pasii oricui in orice directie traversand teritorii, granite si timp, ca participanti in marea aventura a umanitatii. Ar avea insa mai mult sens pentru politicienii ce servesc (in mod ideal) statul roman si cetatenii sai de orice provenienta sa incerce macar sa pastreze acasa inimile celor plecati. Evident, aceasta inseamna in primul rand intelegerea faptului ca politicienii sunt angajati ai cetatenilor, indiferent de originea etnica sau gradul de studii si varsta acestora. Iar angajatorii politicienilor sunt pierduti intr-adevar in momentul in care cetatenia romana isi pierde sensul, in momentul in care ezita sau evita sa spuna ca sunt si romani (oriunde ar fi si orice ar face) si in momentul in care nu ar mai da nici macar o jumatate de ora la patru ani pentru a vota. Doamnelor si domnilor politicieni, nimeni nu isi doreste sa fie cetatean al unei tari care nu-i poate apara drepturile constitutionale si care nu ii poate crea cadrul adecvat exercitarii acestora. De aceea poate ca si ezita sa mai spuna ca sunt romani, nu neaparat pentru ca ar fi victimele unor stereotipuri. Iar daca ramaneti fara angajatori, atunci sunteti someri. Duminica trecuta multi au dat nu o jumatate de ora din viata ci si 5-6 ore fara a-si putea exercita dreptul la vot – si nici unul dintre noi nu va sti cu cine ar fi votat daca ar fi facut-o. Sunt multe inimi acasa. Le vom putea pastra insa?

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Ar mai fi un aspect. Multi zic ca cei plecati nu mai stiu cum merg lucrurile in tara. E adevarat, ei nu au aceesi perceptie a dinamicii curente. Ceea ce nu este numaidecat un handicap. Cei plecati au pastrat in memorie, tumultul anilor 90 sau alunecarea spre stat mafiot din perioada Iliescu-Nastase. Depinde de cand au plecat, acolo a ramas perceptia lor despre Romania.

    Pe de alta parte, cei ramasi sunt martori la confruntari tot mai agresive, iar multi sunt complet captivi spectacolului cotidian grotesc ce le-a sters din mermorie istoria recenta. Doar asa imi explic isteria si ura acerba impotriva lui Basescu. Multi au uitat care erau alternativele lui 2004 sau 2009. De aceea ei nu vad azi similitudinile dintre Ponta si Nastase si nici comportamentul de partid-stat al PSD-ului.

    • Cei plecati in 2007 au deja 8 ani peste o luna,eu de ex.Eu acum sunt fericit ca nu mai sunt „orb” eu vad ce trebuie facut si cat de simplu este.Deja 25 de ani este prea mult pentru Romania.Oamenii sunt tinuti in stres si saracie.Romanii nu stiu cat valoreaza munca lor si cate tone de benzina castigam dintr-un salar.Noi vedem in Romania ce nu exista aici.Coruptia si politicienii interesati doar de conturile lor,nu au cum sa aduca o bunastare in Romania.Este foarte trist.Noi suferim ca cei ramasi acasa nu au sansele noastre sa vada cum trebuie sa traiesti.Doamne ajuta Romania.

    • Probabil ca aveti dreptate. Mai este un alt argument important pentru votul din strainatate. Multi spun ca pe cei din strainatate ii afecteaza mai putin ceea ce voteaza: Cred ca trebuie putin distins intre nivelul de vot administrativ local si cel national. La nivel local, administrativ, da, votezi unde te afecteaza cel mai mult, si chiar o faci, cele mai multe tari dau drept la vot administrativ local (primar, consilii municipale) si non-cetatenilor rezidenti legali. La nivel national e altceva. Eu cred ca, tocmai pentru ca lumea in care traim este interconectata, consecintele alegerii sunt importante pentru toti cei care sunt cetateni ai unei tari, indiferent unde traiesc. Evident, sub alte aspecte, specifice faptului ca ei traiesc in strainatate. Sa exemplific: ca cetatean roman traitor in Patagonia, daca mi se intampla ceva, la limita, apelez la consulatul Romaniei, cel mai apropiat. Conteaza deci cu cine am votat, caci ministrul de externe este numit politic iar seful diplomatiei este presedintele. Apoi, conteaza la nivel personal ca poate retelele familiale se extind si in Romania, imi pasa ce si cum se intampla cu „cei de acasa” – pentru a pastra metafora din articol.

      • Ca cetatean roman traitor in Patagonia apelati la consulatul Romaniei doar daca NU aveti dubla cetatenie: romana si patagoneza. Odata ce ati obtinut cetatenia patagoneza – desigur, daca legile locale nu va impun sa renuntati la cetatenia romana – aveti drept de vot atat la alegerile din Patagonia cat si la cele din Romania, sau altfel spus, in lumea „interconectata” in care traim votul dumneavoastra are o influenta dubla fata de al meu.

        S-a tot vorbit de faptul ca cetatenii romani stabiliti in strainatate au dreptul sa voteze pentru ca au rude ramase in tara. Sa gandim logic: daca domnul X s-a stabilit in SUA mama acestuia beneficiaza de doua voturi – cel personal si cel al domnului X (care nu voteaza pentru sine ci pentru familie). De ce ar fi mama mea defavorizata avand un singur vot, in conditiile in care votul meu imi este alocat (adica votez pentru mine)?

        In fine, este evident ca rezultatele votului pentru presedintele SUA pot afecta posibilitatile domnului X de a-si ajuta mama, aflata in Romania. In aceste conditii, de ce nu are mama domnului X posibilitetea de a vota la alegerile prezidentiale din SUA?

        Putina logica, doamnelor si domnilor: votati acolo unde platiti taxe, pentru a decide de catre cine si cat sunteti taxati, unde se duc banii etc. dar nu interveniti in alegerile mele, pe banii si viitorul meu. A, da, trimiteti bani in Romania… pai asta este o actiune voluntara, spre deosebire plata taxelor si impozitelor, care este obligatorie.
        Spre clarificare, eu unul (traitor in Romania) nu am putut sa ma scutesc de plata darilor catre stat pentru ca dumneavoastra (de la Paris) ati decis sa-l alegeti pe Basescu, desi eu il doream pe Geoana.

        Daca doriti sa fiti romani va sugerez sa o faceti 100%, adica nu doar in drepturi cat si in obligatii!

        • Stimate compatriot iosiP, indraznesc sa apelez la dumneavoastra cu observatiile ca:
          -in intreaga istorie universala nu a fost bine cand un partid a avut puterea absoluta
          -guvernul Ponta gospodareste totusi Tara deja referitor la taxe si distributia banilor
          Cu stima

          • Stimate compatriot (sper!) Adrian Grigore, aveti perfecta dreptate in ceea ce scrieti, doar ca afirmatiile dumneavoastra nu au legatura cu dreptul – si pretentia – de a vota din diaspora, in conditiile in care votul dumneavoastra ii afecteaza in principal pe cei ramasi in tara.

            Repet intrebarea: cu ce i-a afectat in mod direct alegerea lui Basescu (vs. Geoana) pe cei stabiliti in Franta? Cu nimic! Cu toate acestea eu unul am fost nevoit sa traiesc „sub” Basescu timp de cinci ani, desi l-am preferat pe Geoana. Cat de normal vi se pare acest lucru?

  2. Diaspora nu este personalitate juridica, iar asta v-a fi intotdeauna exploatata de indivizi apartinand (din pacate) speciei umane, precum ponta.
    Diaspora este conformata din indivizi ajunsi in diaspora dintr-o infinitate de motive.
    Eu fac parte dintre aceia care sunt in diaspora ca urmare a fugii de pe mosie, o fuga despre care am stiut de dinaintea savarsirii ei ca ar fi aspru pedepsita de feudalii de pe „mosiile de rezidenta”, daca ar putea asta.
    In fond si la urma urmei, cei mai multi dintre noi, emigrantii (si ma refer aici mai ales la cei din interiorul UE, care din punct de vedere juridic traiesc paradoxul de a fi considerati emigranti atat de „tara-mama” cat si de „tara-adoptiva”, dar avand statut de „cetatean UE” nu sunt, in acelasi timp, considerati emigranti), deci cei mai multi dintre noi emigrantii, suntem „la servici”, si ca de la orice „servici”, punctul care intereseaza cel mai mult pe un individ apartinator speciei umane poarta numele de „acasa”.
    Pentru mine nu mai exista, din 2007 „Romania” ci „Uniunea Europeana”. O Uniune Europeana care include in ea si acea proprietate a mea, privata, care inseamna ceea ce pentru fiecare inseamna „casa mea”. Locuiesc alternativ in Spania si Romania, in Romania si Spania, Am refuzat si refuz angajament in Romania pentru ca nu accept „saritul la cap”, nu accept sa ma ploconesc, nu accept sa ma pun bine cu seful, nu accept altfel de joc decat acela care incape sub cupola „fair-play”-ului.
    Ma costa mai mult sa intretin doua rezidente decat daca as fi intretinut doar una, dar asta este un sacrificiu pe caremi l-am asumat din principiu.
    Norma generala este ca contemporaneitatea este intodeauna perversa. Nu numai la romani, ci . . . norma generala. Generatiile contemporane generatiilor de emigranti spanioli din epoca lor de exod, au tratat cu aceeasi lipsa de recunostinta emigrantii lor, emigranti carora generatii de mai tarziu (pe care nu-i mai costa nimic acordarea recnostintei) le-au recunoscut meritele.
    Ne-reciprocitatea (cea in bine) este cauza continuiei scufundari umane. Este o ne-reciprocitate perfect studiata, o parsivitate de cel mai inalt grad, o parsivitate a carui maxima expresivitate radiaza „azi” prin chipul lui v. ponta si al celor asemanatori lui.

    • Faptul ca intretineti doua rezidente este optiunea dumneavoastra – nu va obliga nimeni sa o faceti! Platiti insa impozite in ambele tari? Ceva ma face sa cred ca nu, deci nu vad dreptul dumneavoastra de a vota in ambele tari: concret, nu vad de ce ati avea drept de vot in tara in care nu platiti impozite.
      Eu unul votez pentru ca am dreptul sa decid (in mod indirect) cum vor fi cheltuitie 70% din venitul meu. Mi-e destul ca acelasi drept il au si cei care nu contribuie cu nimic la bugetul de stat, deci care decid (implicit) destinatia banilor mei, mai trebuie sa suport si votul celor care traiesc in strainatate?

      • Doamna/Domnule iosiP (Pisoi?). Daca intrebarea mi se adreseaza, raspunsul este „da”. Platesc impozit pe proprietate si venituri generate de aceasta in Romania. Si restul impozitelor in tara in care ma aflu ca rezident. Va reamintesc ca exista tratate internationale care scutesc de dubla impozitare, semnate si de Romania si ca exista de altfel si un buget European, la care rezidentii UE contribuie indirect. Lumea separatista in care Romania e o insula de… ce vreti dumneavoastra (latinitate, civilizatie, exceptionalism) nu exista, e o fantasma.

        • @ iosiP (continuare) – aceasta insula insa poate fi restaurata printr-o politica izolationista, asa cum Romania a avut-o in timpul perioade totalitare de dupa al doilea razbi mondial pana in 1989. Dumneavoastra alegeti, fiecare dintre dumneavoastra, duminica viitoare. Apropo de taxe, pot alege sa platesc taxele pe venitul pe proprietate din Romania in Canada (nu pe proprietatea in sine), in virtutea tratatului amintit. Nu o fac, din principiu. In consecinta da, ma consider angajator al politicienilor a caror performanta am dreptul sa o sanctionez prin vot. Oriunde m-as afla.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Balasescu
Alexandru Balasescu
Alexandru Balasescu este antropolog. A obtinut doctoratul la Universitatea din California, Irvine si un masterat in etnologie la Universitatea din Lyon. A predat in California, la Paris, Bucuresti si in Bahrain. Este autorul cartilor "Paris elegant, Teheran incitant" si "Voioasa expunere a ordinii mondiale", editura Curtea Veche. A fost director adjunct al Institutului Cultural Roman, Istanbul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro