joi, martie 28, 2024

Nu-mi place Iohannis

Am o sumedenie de motive pentru a considera că desemnarea lui Klaus Iohannis drept candidat (unic în acest moment) al opoziţiei nu a fost nici pe departe cea mai inspirată alegere. Klaus Iohannis nu a apărut din spuma mării, ci din spuma mîzgoasă a disputelor veleitare dintre grupările aşa-zis „de dreapta”, fiecare căutînd să-şi impună propriul candidat într-un context în care primau avantajele grupului respectiv în detrimentul intereselor generale ale poporului român.

Lipsa unui program ferm exprimat de înnoire a României, neasumarea clară a garantării independenţei justiţiei, neaderarea explicită la principiile statului de drept, păstrarea ambiguităţii faţă de evenimentele din 2012, negarea extrem de neconvingătoare a acuzaţiilor care i-au fost aduse atît în plan personal cît şi al prestaţiilor sale în calitate de persoană publică, lipsa de spontaneitate în faţa unor interlocutori agresivi (e de înţeles fuga din faţa unei dezbateri cu un contracandidat lipsit de scrupule în deformarea oricărui subiect), lipsa unui discurs consistent şi mobilizator, prestaţiile molatice din cadrul tuturor apariţiilor sale publice, precum şi lipsa unei carisme obligatorii pentru cineva care vrea să cîştige cît mai multe simpatii sunt numai o parte din însuşirile care nu mă pot face să fiu un susţinător fervent al lui Klaus Iohannis; continuarea enumerării ar putea plictisi prin umplerea unui spaţiu limitat ca acesta.

Nu insist nici asupra calităţilor care ar fi recomandat alţi posibili candidaţi să se prezinte cu şanse mai mari în faţa omniprezentului şi omnipotentului Victor Ponta. Din simpla enumerare, deloc exhaustivă, a aşteptărilor pe care Iohannis le lasă neîmplinite, ele pot fi cu uşurinţă înţelese de toate categoriile de cititori…chiar şi de cei care nu sunt dispuşi să asculte sau să citească nimic din ce le-ar putea înmuia convingerile pontiste.

Dacă opoziţia nu a fost în stare să desemneze din start, cu maleficul concurs al preşedintelui Băsescu, un candidat unic puternic, capabil să se bată de la egal la egal şi pe toate planurile cu colosala maşinărie de susţinere a puterii, rămîne ca o licărire de speranţă să vină din inteligenţa latentă a românilor, cea care se manifestă din ce în ce mai slab în contextul actual de îndobitocire programatică la care sunt supuşi, dar care a dovedit istoriceşte că a avut resurse să triumfe în momentele de cumpănă. Suntem în faţa unui asemenea moment, cu implicaţii decisive asupra vieţii noastre şi mai ales a copiilor noştri care mai sunt încă în această ţară.

Tocmai de aceea avem datoria, în primul rînd faţă de noi înşine, să mergem să ne exprimăm votul. Comoditatea de a rămîne indignaţi şi scîrbiţi acasă nu face decît să ne plaseze într-o pasivitate păguboasă a cărei singură certitudine e că nu are nicio şansă de a rezolva ceva.

Modul inacceptabil în care a ajuns să se manifeste public viaţa politică a României se impune a fi amendat, iar aceasta nu se poate face decît prin votul celor deranjaţi de dispariţia din discursul public a oricăror limite de decenţă, eleganţă, onestitate. Propagarea nonşalantă, îmbibată de cinism, a minciunii, calomniei, dispreţului pentru reguli şi valori, păcălirea continuă a unui electorat credul şi incapabil să-şi identifice şi clameze drepturile sunt realităţi cotidiene infinit mai nocive pentru societatea românească decît valorile lipsă ale lui Klaus Iohannis. Înrădăcinarea lor în conştiinţa poporului poate avea efecte catastrofale pentru existenţa noastră prezentă, dar şi tragice asupra continuităţii noastre istorice (nu o spun eu ci un specialist profund respectat de majoritatea celor care gîndesc).

Consider revelatoare afirmaţiile unui grup de oameni luminaţi ai acestei ţări, cărora încă le pasă de soarta ei şi de aceea îmi permit să reiau cîteva idei din apelul acestora:

Numai un orb nu vede la ce mijloace recurge un grup de oameni cinici în preajma alegerilor, pentru a pune definitiv mîna pe putere şi a o utiliza doar în folosul lor. Nu toţi candidaţii la prezidenţiale „sunt la fel”. Nu toţi, avînd pe mînă bugetul țării, l-au folosit pentru campania lor electorală. Nu toţi şi-au mituit electoratul din banii noştri pentru a fi ei aleşi, exploatînd ignoranţa politică a oamenilor amărîţi. Nu toţi, avînd pe mînă puterea şi instituţiile statului, le-au refuzat cetăţenilor români, acolo unde au socotit că pot s-o facă, dreptul de a vota. Nu toţi au folosit minciuna ca supremă metodă electorală. Nu toţi au recurs, în campanie, la cele mai mîrşave lovituri, incompatibile cu jocul social al democraţiei. Nu toţi şi-au batjocorit contracandidatul pentru că nu are copii. Nu toţi au folosit Poşta Română pentru a-i înspăimînta şi a-i minţi cu tăierea pensiilor pe bătrînii ţării. Măcar pentru a da o replică acestor mizerii merită să veniţi pe 16 noiembrie la urne. Astfel îi puteţi sancţiona, îi puteţi opri pe cei care le-au făcut. De voi depinde să împiedicaţi căderea colectivă într-o prăpastie a istoriei. N-are cum să nu vă pese de noi toţi. Nu credeţi că merită să dăruiţi o oră din viaţa voastră pentru viitorul vieţilor noastre? Gîndiţi-vă la nenorocirea care se va abate peste ţară, dacă vă veţi folosi libertatea de a alege ca libertate să nu alegeţi. Nu vă amăgiţi că stînd acasă nu veţi vota. Nu contribuiţi, cu dezgustul vostru pentru politică şi politicieni, la alegerea unui impostor periculos.

Majoritatea celor care şi-au însuşit acest apel sunt nume respectate de oamenii acestei ţări, chiar şi dintre cei cu nivel mai redus de instrucţie, dar care au păstrat bunul simţ al respectului pentru învăţătură; simpla asociere a acestor nume cu ideile exprimate, dacă ar putea fi digerată şi conştientizată, ar pune pe mulţi pe gînduri. Dacă cei puţini şi învăţaţi ar avea căile prin care să poată ajunge la cei mulţi sunt convins că rîndurile „poporului lui Ţuţea” s-ar subţia îngrijorător pentru actuala noastră clasă politică. Numai aşa ar putea fi ajutată să se cureţe de putrgaiul care a pătruns-o pînă în cele mai tainice unghere. Dezgustul majorităţii românilor e real, dar tot de la ei trebuie să vină şi antidotul, iar cel mai puternic şi mai la îndemînă rămîne votul.

Din aceste motive ar fi bine ca Iohannis să fie votat şi de către cei care nu-l plac sau nu cred în el. Ştiu că în această categorie intră şi simpatizanţii entuziasmului tineresc al lui Ponta, dar care mai cred încă în valorile cinstei, caracterului şi moralităţii pe care le-au moştenit de le înaintaşi. Nimic nou deocamdată. Ne aflăm în aceeaşi fundătură a opţiunii pentru răul cel mai mic din care nu reuşim să ieşim de vreo 25 de ani; prin această opţiune putem spera să-i creăm o fisură prin care, dacă o vom lăsa să se lărgească, va putea pătrunde într-un viitor încă incert bunul cel mai mic…iar acesta va face loc cu timpul şi bunului cel mare pe care românii îl tot aşteaptă să răsară din vitregia istoriei lor.

Dacă lucrul acesta se va întîmpla şi vom avea ocazia să consemnăm victoria lui Iohannis, cred de pe acum că va fi o victorie tristă, singura ei semnificaţie fiind că lasă deschis drumul schimbărilor şi naşterii unei noi construcţii politice, fără Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Năstase, Videanu, Dragnea, Udrea, Tăriceanu, Antonescu, Voiculescu (cred că am omis pe foarte mulţi din această enumerare dar sper să nu se supere prea tare pentru asta) şi mai ales fără simbolul unităţii naţionale de măsură a corupţiei, hrebenciucul.

Aproape am convingerea că preşedintele Johannis, dacă va fi să fie, va însemna, în primul rînd pentru cei care au pus suflet în alegerea sa, o decepţie (nu de amploarea celei pe care ne-a oferit-o Emil Constantinescu), dar în acest ceas de răscruce nu există altă opţiune (cei vîrstnici cred că pot sesiza similitudinile dintre începuturile consolidării dictaturii comuniste şi acţiunile actuale ale unui partid care încearcă să acapareze toate palierele societăţii). În caz contrar lucrurile vor fi şi mai greu de adus în matca lor firească, dacă nu chiar imposibil. Atunci justeţea faptului că „nu l-am votat pe Iohannis pentru că nu pot să cred în el” nu va mai valora nici cît cea mai palidă consolare.

P.S. Consecvent unui principiu care mi-a călăuzit viaţa şi în perioada de tristă (sau mai puţin tristă pentru tot mai mulţi concetăţeni) amintire a dictaturii comuniste, de a-mi exprima şi susţine deschis convingerile, cel puţin faţă de cei în care am încredere şi în faţa cărora nu doresc să ajung vreodată cu privirea plecată, m-am simţit dator să adresez aceste gînduri celor care au încrederea să mă citească, cu speranţa că printre ei se găsesc şi oameni care obişnuiesc să se informeze din alte surse decît Hotnews sau Contributors.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Ceea ce mă nelinişteşte, mai presus de ambiţiile momentului, este drumul sumbru pe care poate apuca Romănia – riscăm soarta Iugoslaviei; asurziţi de propriul nostru vacarm şi orbiţi de mărunte orgolii, nu înţelegem că suntem pe un butoi cu pulbere şi tocmai ne pregătim să aprindem bricheta. Să ştiţi că românii trăiesc cu frică aceste zile. Întrebaţi-i!

    • Nu cred ca riscam sa avem soarte Iugoslaviei, mai degraba pe cea a Rusiei. Si nu ma refer la ambitiile expansioniste, ci la liderul dictatorial si nociv dar foarte popular, la aparatul politic masiv pe care il are in spate, la legile democratice si libertatea de expresie care sunt doar de forma, la coruptia generalizata ce a divizit tara intr-o patura subtire de oligarhi putred de bogati si o mare masa de oameni care se descurca. Daca independenta justitiei cade asa va arata si Romania.

  2. Felicitari stimate domn. Aceasta este pozitia rezonabila. „Il votez pentru ca n-am incotro” . Ar mai trebui o tentativa de intelegere a reflexului „iubitului Conducator”,de care sufera intelectualii, si in virtutea caruia se simt obligati sa -l tămâieze. Aici, „masele”au evoluat mai mult decat „elitele”.

  3. KI este un candidat potrivit acestui moment, chiar foarte bun. S-a angajat la a aduce schimbare în mediu politic. A se vedea conferința de la Cluj (vezi mai jos). Însă cei care așteaptă minuni și persoana providențială în fotoliul prezidențial (adică luna de pe cer) vor fi inevitabil dezamăgiți. Indiferent cine e ales. Este de altminteri o tradiție a elitei românești, în situații critice, să se piardă în detalii, să facă fițe, să filosofeze și să rateze cu poarta goală. Fiți siguri că vor fi primii care vor plânge și se vor bandaja la cap dacă nenorocirea numită Ponta se întâmplă…

    http://www.youtube.com/watch?v=9wvyd2beqHM

  4. O fi cum ziceti Dvs, dar ce alternativa la Ponta avem ACUM ?!
    Johannis !!!!!!
    Cam asa zicea Mircea Cartarescu zilele trecute: „Johannis, orice comentariu ACUM nu-si are rostul”!
    Fereasca-ne Dumnezeu de 5 ani cu Ponta=(PSD!!) la Cotroceni!
    ACUM!

    • Lili si Mircea Cartarescu

      Cum sa fie inutil orice comentariu? Cum sa ne privati de placerea noastra de a comenta adica de a despica firul in patru in momentele de primejdie? Altcerva ce sa facem?. Pana si despre posibilitatea ca unii sa fie sedusi de „entuziasmul tineresc” al lui Victor Ponta se pare ca merita vorbit. Circula pe internet cele mai sumbre si documentate previziuni despre ce ar insemna alegerea lui Victor Ponta in functia suprema, ce dosare penale facute pierdute, ce crime economice si de drept comun sterse cu buretele, ca la vecinii nostri rusii, iar noi stam sa marturisim cum ne va dezamagi Klaus Iohannis. Am crezut ca titlul este doar o figura retorica, menita sa faca si mai credibila ideea, incontestabila, ca el reprezinta o oferta de maxima onorabilitate, oportunitate si credibilitate. Lia Bugnar avea pe facebook un admirabil comentariu: urechea noastra pervertita de latraturile, injuraturile, tipetele si scrasnetele de pe scena politica nu mai e capabila sa asculte si sa auda un discurs normal. Iar despre faptul ca Iohannis se teme de Victor Ponta, vorba Tiei Serbanescu in Breful de azi, cine nu s-ar teme? Poate doar Adriana Bahmutan sau Oana Zavoranu. Asa ca sa mergem la vot sa-l oprim pe Arturo Ui si mai vorbim pe urma.

      • Va multumesc pentru comentariu. Ma bucur ca ati sesizat „figura retorica” din titlu dar m-as fi bucurat si mai mult daca ati fi acceptat ideea ca nu am scris pentru cititorii obisnuiti din aceasta comunitate. Daca vorbim doar intre noi si ne dam dreptate intre noi vom creea falsa idee ca suntem de acord cu totii pe cind suntem atit de putini. Am sperat ca titlul sa atraga si continutul sa puna pe ginduri si pe unii care au alte idei decit cele de care noi suntem convinsi. Se pare ca nu mi-a iesit. N-am reusit sa sugerez nici macar ghilimelele entuziasmului tineresc. Sper sa gasiti idei mai productive. Si cei vizati de mine sa citeasca textele si sa se duca la teatru la piesle Liei Bugnar. Eu le ador. dar pentru moment atit m-am priceput. Continui sa cred ca doar simple schimburi de idei (orict de argumentate si sofisticate) intr-o comunitate inchisa si elitista cum tindem sa devenim (chiar daca se simte o oarecare expansiune) nu va putea schimba mentalitatile comune pina cind cei invatati nu vor gasi calea sa ajunga la cei saraci cu duhul.

      • Fara sa mai fac comentarii despre importanta capitala a unei litere in contextul perioadei fierbinti pe care o traim, nu pot sa nu apreciez optimismul si siguranta ca acea litera gresita face parte din numele viitorului presedinte al Romaniei. Sa va auda si sa va asculte Dumnezeu, iar sfintii din calea spre el sa gaseasca gindurile bune care sa se cuibareasca in visele romanilor celor multi din noaptea dinaintea votarii.

      • Raspund cu intarziere, doamna, scriu cu J (germana) si nu cu I(romana) tocmai pentru a sublinia caracterul minoritar al candidatului, acum deja, presedinte ales.

    • Nu numai ca va dau dreptate dar nu pot sa nu amintesc faptul ca cea mai fasta perioada din istoria Romaniei a fost aceea in care a avut doi regi nemti. Cind a venit al treilea, nascut si crescut aici, s-a a;es praful.
      Fara sa fiu fan Iohannis, nu pot sa nu accept ca a gospodarit bine un oras important al Romaniei, si-a facut o familie in Romania in ciuda faptului ca toata familia lui “de dinainte” s-a dus in Germania si si-a asumat lupta cu un sistem in fata caruia multi altii, teoretic mai chemati, s-au simtit neputinciosi.
      Trecind insa peste toate, e greu pentru un om de buna-credinta sa nu observe asemanarile dintre inceputurile instalarii dictaturii comuniste si ceea ce pregateste actualul regim care se doreste din ce in ce mai dominant. Aici e marea diferenta fata de Iohannis, care ofera cel putin garantia ca Romania mai poate pastra sperante si ca in Romania mai poate fiinta iubirea. Iubirea de viata, de cel de alaturi, de frumos si de libertate. Iubirea despre care a scris recent Virgil Iordache ca sa ne aduca aminte ca uneori suntem capabili sa o uitam si prin asta sa ne uitam pe noi insine.

  5. Asa gandeam si eu dar dupa ce l-am vazut si ascultat in cateva randuri pe Johannis, mai ales la Digi(prestatia candidatului depine si de nivelul moderatorului sau interlocutorului) nu mai gandesc asa si chiar cred ca intre Johannis(orice s-ar afla in spatele lui) si Ponta, diferenta este ca de la cer la pamant deci nu aleg raul cel mai mic. De acord insa cu faptul ca odata ales, ar fi si el sabotat de nomenclatura mafiota transpartinica.

  6. Domnule Pretor, că nu vă place Iohannis e una și e în regulă. Nici nu e necesar să vă placă. Dar să mințiți nu mai e în regulă. Lipsa unui program ferm exprimat de înnoire a României – fals, neasumarea clară a garantării independenţei justiţiei – fals, neaderarea explicită la principiile statului de drept – fals, păstrarea ambiguităţii faţă de evenimentele din 2012 – fals. A asumat explicit garantarea independenţei justiţiei și principiile statului de drept și nu a păstrat nicio ambiguitate faţă de evenimentele din 2012 – dimpotrivă, a declarat cu subiect și predicat că a considerat că votul pentru suspendare și pentru demitere au fost corecte.
    Nici restul reproșurilor nu stau în picioare: lipsa unui discurs consistent şi mobilizator (discursul este consistent, cât despre mobilizator vom vedea, deși termenul are vagi conotații comuniste), prestaţiile molatice din cadrul tuturor apariţiilor sale publice (cel puțin ultimele prestaţii numai molatice n-au fost), precum şi lipsa unei carisme obligatorii – carisma e un dar, însă e de natură irațională. Iohannis compensează lipsa carismei prin seriozitate, de natură rațională. Cred că avem nevoie de calm și de rațiune, după atâta agitație nocivă, generată de atâția carismatici. Deci, nu e necesar să vă placă, dar trebuie să-l votați.

    • Acuzația de minciună nu stă în picioare și nu înțeleg de ce simțiți nevoia să ofensați, sau poate că a fost o grabă la tastatură. Este o opinie care reflectă o percepție. Haideți să ne bucurăm de toate intervențiile care susțin într-un fel sau altul pe KI. Și cu atât mai mult de votul celor care chiar nu găsesc la Iohannis mare lucru.

      Nu am urmărit până acum acest om, dar interviul de aseară de pe B1 mi-a arătat că este un om puternic, ba chiar model de urmat în felul cum pune problema. Lucrurile esențial de simple sunt prezentate ca cele mai importante, adică așa cum trebuie să fie într-o lume normală. Și declarația de credință a fost extrem la obiect, printr-o simplă exclamație „Har Domnului” a clarificat poziția sa în ce privește viața creștină.

      Noi exact asta am uitat normalitatea lucrurilor simple. Construim case pe nisip de 25 de ani.

      Chiar și în cazul în care nu va câștiga, cu cât scorul este mai aproape de al plagiatorului cu atât este mai bine pentru România. Ne vom mobiliza și pierderea de democrație în țară va fi cât mai mică posibil.

      Deci să mulțumim domnului Pretor.

      gânduri bune,

      • „Chiar și în cazul în care nu va câștiga, cu cât scorul este mai aproape de al plagiatorului cu atât este mai bine pentru România.” – VA INSELATI!
        Daca KI pierde, si cu 0.01%, NIMIC nu va impiedica pe VP&co sa-si legitimeze puterea absoluta in Ro!
        Nu avem dreptul sa anticipam nenorociri doar de dragul ca, la o adica ! :( , sa ne dam iluzia ca am fi mai putin afectati de ele sau, si mai grav : ca sa spunem ca am avut dreptate sa fim sceptici!

        • Așa am gândit eu, dar este foarte posibil să aveți dreptate.

          În ce mă privește sunt optimist cu privire la succesul lui Johannis.

      • Domnule Iordache, din păcate acuzația de minciună stă în picioare, în măsura în care ceea ce pretinde d-l Pretor nu corespunde realității. O putem denumi percepție falsă, dacă minciună sună urât…
        Și, în sfârșit, ce om rațional își dorește un politician care „a apărut din spuma mării”? În țările așezate, acest tip de amatorism e de neconceput, doar la noi apare acest reproș total neserios.

        • Va multumesc pentru disputa la care am asistat pasiv, oarecum intristat ca am fost acuzat de unul dinte cele mai respingatoare pacate: minciuna. Adica am fost pus pe acelasi plan cu Ponta in ceea ce priveste felul de a se adresa celorlalti. Inseamna ca nu am gasit calea de a-mi transmite gindurile izvorite din „perceptii gresite” dar….gasiti explicatii si justificari in comentariile mele anterioare; inclusiv cu referire la calitatile nemtilor din care se trage Iohannis. Abia astept sa recunosc public, dupa ce va fi ales si va face dovada tuturor promisiunilor pe care le apreciem impreuna (macar aici sper sa fim de acord), ca am avut o „perceptie falsa”; ma voi bucura sa o constat si nu ma voi simti maculat de cenusa care mi se va prelinge pe fata.

  7. Ce idee tâmpită ” ca e tânăr” , de aceea este votat Ponta. Pai e plină tara de tineri, de ce sa-l fi pus tocmai pe asta? Alții imi răspund ca ” e procuror si e al dracului „, de aceea este bun ca presedinte. Pai Basescu a fost al dracului si de aceea n-a fost bun!
    Cine a avut de înțeles, stie deja ce are de facut. Cei ce nu vor vota sunt cei care n-au niciun scop in viata, trăiesc in virtutea inerției, eventual pe spinarea rudelor, sau de pe-o zi pe alta. Nu vad cum i-am mai putea trezi. Pe de alta parte, am întâlnit destui care mi-au spus ca nu votează decat in turul doi. In fine, nu mai e mult si vom vedea încotro ne arunca istoria.
    Recunosc si eu, ca toti cei cu care am vorbit si au înțeles ce se intampla, ca lumea trăiește cu o mare frica in aceste zile, fapt sesizat si de dl. Iohannis.

    • Am inserat ideea cu tineretea deoarece am auzit pe foarte multi ca s-au saturat de batrinii dinozauri ai politicii si trebuie adus un suflu innoitor de tinerete; nenorocirea este ca acest suflu, al unui procuror al dracului de strain de ideea de justitie, nu face decit sa creasca forta cu care aplica metodele de distrugere ale batrinilor dinozauri. Jalea mare este ca ne apropiem de punctul in care vor deveni ireversibile. Pina duminica mai pastram speranta ca vom putea sa-l vedem pe ponta pe drumul lui nastase si voiculescu. Doamne ajuta si lumineaza-i pe cei multi.

      • Mie imi miroase a praf de pușca. De mult n-am mai simțit mirosul asta in aer. Sau mai exact, de 25 de ani. Poporul asta intr-adevăr se pornește cumplit de greu, dar sa te ferească Dumnezeu de mania lui. O singura data daca mai reușim, vom prețuri de o suta de ori mai tare libertatea!
        Ce mult mi-o doresc!

    • @Horia. Traiesc printre tineri si da, cu tristete spun ca VV Ponta este considerat COOL, descurcaret, mistocar, bascalios si asta cam place tinerei generatii (statistic vorbind). Am auzit o discutie intre 2 studenti care-l birfeau pe un al III-lea si despre care spuneau ca este „basist”!

      Tinerii cunsocuti de noi pe net, FB, manifestatii ale soc. civile SINT PUTINI! Din pacate!

  8. Da’ di ce spuma gruparilor de dreapta e musai „mîzgoasă”??? Aia de stanga cum o fi, alba si dulce ca frisca de pe o sinecura rau-mirositoare?

  9. Aveti dreptate. Dar nu asta este dreapta romaneasca? A celor care nu se mandresc cu ce au primit de la natura? A celor care muncesc sa devina mai buni? A celor ce tind la mai mult? Astia suntem noi. Nu suntem cei mai destepti sau cei mai buni. Suntem oameni cu spirit civic, ne gandim la ziua de maine, la viitorul copiilor nostri. Acestea sunt varfurile noastre: Macovei, Iohannis, Preda, Ungureanu. Ne-am fi dorit mai mult de la conducatorul nostru, e firesc, dar ne bucuram de el asa cum ne e dat. Basescu a facut ce a putut. Ar fi putut face mai mult. Dar ganditi-va cum ar fi fost acum sa alegem intre Ponta si Antonescu! Trebuie sa avem incredere. In noi si in Iohannis. Si sa stim ca Iohannis nu va schimba Romania. Noi o vom face, prin faptele noastre de zi cu zi. El este insa cel care, spre deosebire de Ponta, ne va garanta libertatea de a infaptui modernizarea tarii noastre.

    • Va multumesc. Va dau la rindul meu dreptate in tot ce ati scris. Intotdeauna se poate „si mai rau”, sunt si am fost mereu constient de asta, dar mi-a placut cum ati evocat-o: Ponta vs. Antonescu. Mi-a placut pentru ca nu s-a intimplat, ca altfel…..oricum pponta ii depaseste si pe iliescu si pe vadim, cei din 2000, deci iata inca o dovada ca „mai raul” nu numai ca e posibil dar chiar se intimpla. Sa speram ca nu pina la capat. Poate o mai triumfa o data acea intelepciune latenta a romanilor pe care s-au ridicat citeva cumpene din zbuciumata noastra istorie.

  10. Ati dat dovada unui om echilibrat si curajos. Felicitari! Oricum, talibanii vor trece la asalt pentru ca ati iesit din front si faceti „opinie separata”. Nu-i cenzurati… atata stiu, atata fac.

    • Dupa cum vedeti nu ma las si le raspund. Sper ca dupa vot sa am cit mai multe greseli pe care sa le recunosc si sa le considerati pe jumatate iertate. Va multumesc.

  11. Da. Sunt multe lucruri de reprosat, ma ia cu friguri cand ma gandesc la PNL-ul caruia-i voi da un vot implicit, cu care se va fali nerusinat in cazul in care va castiga KI, „uitand” ca practic nu mai avem alternativa, PNL-ul ortac in vara lui 2012 cu Ponta, (oare,asa, brusc, baronilor PNL-isti le-a venit mintea la cap?) la Chitoiu sau Fenechiu, sustinuti de partid ca si cum ar fi fost ceva de capul lor, la PDL-ul lui Videanu, strategul de doi bani, cei care au crescut TVA-ul in vreme de criza…da, imi va tremura mana cand voi pune stampila pe Iohannis. Dar o voi pune, stiind ca voi regreta amarnic daca nu voi fi facut ceva, orict de putin.
    Pentru ca alternativa este catastrofala, un Tariceanu care este paralel cu liberalismul adevarat, care nu a inteles nimic din guvernarea irationala pe carea a girat-o, care a amplificat criza economica din Romania, Un Ponta care si-a facut din minciuna si impostura un mod de viata, care este incapabil sa inteleaga ca saracia nu se rezolva prin redistribuire, ci prin dezvoltare…
    Daca cei de afara pot si vreau, (impresionanta tenacitaeta lor) cheltuind mult mai mult timp si bani, noi ce scuza vom avea? Da, KI are bubele lui, unele mari, dar nu se compoara cu cangrena „alorlalti”.

    • Va multumesc pentru felul in care ati sintetizat exact ceea ce gindesc si eu. Nu le-am scris acum deoarece am sperat ca prin titlu si moderatie articolul sa fie citit si de unii din tabara cealalta. Constat ca nu mi-a prea iesit, de fapt nici nu stiu cum se poate patrunde in tabara cealalta. Dar poate totusi….
      Ginduri si sperante.

  12. Stimate domn S.Pretor, consider articolul dvs foarte binevenit, va apreciez sinceritatea cu care va asumati ideile, in special calitatea argumentelor dvs, care converg catre „interesul nostru national”, ca singura si nobila preocupare!

    Cine nu are incredere in capacitatea lui KI de a marca o veritabila schimbare in Ro, cine nu-i gaseste calitatile cu care era obisnuit (!!!) sa asocieze presedintele tarii, etc., daca se va abtine de la vot, nu va avea nicio surpriza, si va putea continua sa boscorodeasca linistit (?), acrit si incruntat! Motivele nu vor lipsi!
    Lor, acestor multi oameni satui de minciuna si de coruptie, le adresez o intrebare : ce pierdeti daca votati KI ?

    Vreau sa cred ca indecisilor le va fi greu sa ramana prizonieri ai convingerilor lor, ca vor intelege sansa unica pe care o au ca, printr-un simplu gest responsabil, sa darame un intreg edificiu construit pe cadavrele aspiratiilor lor legitime, transformate in iluzii pierdute…

    • Minunata ideea cu indecisii care nu au nimic de pierdut daca voteaza Iohannis. Daca stau acasa si nu voteaza pierd totul caci vor avea toate motivele sa-si adinceasca scirba si dezgustul de clasa politica. In modul in care ei vor intelege sa se mobilizeze cred ca sta cheia zilei de duminica. Ce mult mi-ar placea sa ajunga la urechile lor faptul ca nu au nimic de pierdut daca ies la vot. Nu vreau sa fac o comparatie fortata sau nepotrivita dar situatia poate semana cu credinta in Dumnezeu:
      – daca crezi si nu exista nu ai nimic de pierdut (ai chiar mult de cistigat dar asta e o alta problema pe care o pot dezvolta cei care o pricep mult mai bine)
      – daca nu crezi si El exista, ai pierdut totul
      Sa speram ca exista si ca „e un bun roman”, cum spunea un cintec interbelic

  13. De ce te-ai simtit dator sa ne spui si noua, nu se stie. Parerea dumitale nu cred ca intereseaza pe cineva. Faptul ca garantiile oferite de Johannis in privinta statului de drept sint suficiente pentru Andrei Plesu si Alina Mungiu-Pippidi e ceva mai lamuritor si mai important pentru mine decat ce crede dl. Pretor. Cum nici pe el cu cred ca il intereseaza ce cred eu, nu?

    • No comment !
      Ma bucur ca adresarile nepoliticoase constituie simple exceptii pentru cei obisnuiti cu aceasta platforma

    • Personal, după o lectură nu foarte atentă -am vrut dar conținutul e slab și mi-am pierdut concentrarea- nu mă pot opri din a observa un exercițiu oarecum pueril de atragere a electoratului lui Ponta în articol, pentru a le servi „revelarea” adevăratelor nuanțe ale lui ”Nu-mi place Iohannis”. Puțin deplasat și tot puțin jignitor pentru mintea celui care vrea opinii și argumente verificate, nu joculețe de comunicare, cu scopul de a lărgi baza de selecție a posibililor votanți de dreapta sau mai știu eu cu ce alt scop secundar. Jenant, sub aparență morală și de corectitudine discursivă. Jenant este și rolul uriaș pe care instituția bisericii creștin-ortodoxe îl joacă în influențarea opțiunii alegătorilor fără niciun ”alt” Dumnezei decât ”popii”. Oricât am gira buna-credință a autorului, despre care eu nu am niciun dubiu cât de mic, sunt evidente limitele domniei sale, exprimate clar aici. Despre restul opiniilor domniei sale nu mă pot pronunța. În fine, mi se pare stupid faptul că oferă ca ”păcăleală” niște neadevăruri despre un candidat, fără să se documenteze despre ele altfel decât sumar sau chiar deloc, doar de dragul de a face opinie. Fără a oferi și contra-punctul complet la fiecare neadevăr, așa cum pretinde autorul că o face în celelalte privințe discutate, pe parcursul articolului, nu lărgește baza discuției apropiindu-i pe ”rătăcitori”. Din contră, îi face pe cei pentru care ”jumătatea de măsura” nu e o calitate, ci o slăbiciune hidoasă a spiritului românesc, preluat cu emfază și aere de fiece ce mic intelectual care s-a săturat de bună-cuviință și răstălmăcește parabolic adevărurile, tocmai pentru că vrea să fie altfel, să ajungă la cei la care nimeni nu a ajuns, să facă și minuni dacă se poate, în timpul ăsta. ”Răul mai mic”, și toată construcția stupidă și ne-reală din jurul ei va trebui să moară, până la urmă. Dar pentru asta trebuie să ”moară” (nu, fizic) și toți ”ponderații” și luminații” și ”diferiții” care acceptă ca realitate acest aspect total absurd, în 2015, în România. Cred (de-asta și comentez pe-aici cu mai mare sau mai mică grijă la autor), că trebuie ca oamenii aceștia care se exprimă astfel în spațiul public trebuie puși la colț. Felicitați eventual pentru intenție dar atât. Așadar, în concluzie, ce ne spune acest text: frate cu ăl rău până treci podul, pen că altfel nu-l trec suficienți? Sau un soi de pietate creștină care s-a exprimat puțin cretin, de data asta? (NU e cazul să se simtă nimeni insultat, putem vorbi la liber despre ce și ce nu ne place, văd…)
      Mă tot gândesc care să fie explicația… sigur sunt resorturi pozitive în mintea Dl-ui Pretor, sesizabile ca un fir inseparabil al domniei sale in raport cu ce scrie și inevitabil mă gândesc că textul ce a ieșit e puțin (dacă nu și mai mult) și sub așteptările domniei sale, dar e un text penibil sub care se citește o poziționare mentală hilară, în acest context. De altfel, Alina Pipiddi sau Andrei Plesu au mai scris despre acest gen de comportament păreristic cu cerneluri care mai de care mai potrivite decât mine, ceea ce mă face să mă opresc aici. Văd că și eu, ca și autorul, vreau ceva bun. și nu prea îmi iese….

      • (în paragraful anterior au apărut nișțte fraze dubioase, la care am făcut o mare erată) ***Din contră, îi face pe cei pentru care ”jumătatea de măsura” nu e o calitate, ci o slăbiciune hidoasă a spiritului românesc, preluat cu emfază și aere de către fiece ce mic quasi-intelectual care s-a săturat de bună-cuviință și răstălmăcește parabolic adevărurile, îi face, ziceam, să rămână siderați la o asemenea argumentație. Pentru că și tocmai pentru că vrea să fie ”altfel”, să ajungă la cei la care nimeni nu a ajuns, să facă și minuni dacă se poate, în timpul ăsta; eu consider că în fapt avem de a face cu o ”întru-scriere” a ”aproape nimic”ului.

  14. Candidatura lui Iohannis a fost o mutare neinspirata. Nu e momentul de discutii privind caracterul sau, prin comparatie cu Ponta, Iohannis e un inger salvator! Dar tocmai aici e problema, ca singura speranta ca el se fie ales se leaga de… Ponta. Practic vorbind, imaginea de neamtz gospodar a contrabalansat faptul ca nu e roman, ortodox (ceea ce din nefericire e important in ochii unui procent mare). Pana aici totul e in regula.

    Handicapul lui cel mare e ca e un prost orator si comunicator. D-asta n-a putut sa pareze eficient „acuza” cu sase case. Stilul acesta laconic, de businessman serios ar fi foarte apreciat daca el ar fi deja presedinte, nu si in lupta electorala de la noi.

    Normal ar trebui sa accepte cat mai multe dezbateri chiar in conditiile si pe terenul lui Ponta. Cand mai e o saptamana si esti condus cu 10 procente scoti si portarul la atac nu joci strategic. Fara a sugera ca ar fi fost candidati ideali nu mi-i imaginez nici pe MRU nici pe Catalin Predoiu evitand dezbaterile. Ambii au un discurs civilizat dar si combativ. Apropos, cu se face ca cei mai buni purtatori de mesaj din campania lui KI provin din PDL si practic nu exista figuri onorabile in PNL care sa-l sustina activ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban Pretor
Serban Pretor
Serban Pretor - expert angajat in CNA de la infiintarea sa din 1992 Consilier al presedintelui CNA si director de strategie/reglementari pina in 2000. Membru CNA intre 2000-2006 Director juridic-licente-reglementari pina in 2010 Consilier al presedintelui-director general al SRTV din 2011

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro