vineri, martie 29, 2024

Partea cealaltă a paharului sau amintiri din comisie

Am tot citit pe diverse site-uri și blog-uri zilele acestea despre alegerile din turul 2 de scrutin pentru președinte, însă tóate prezentau aceeași parte: cea a alegătorului. Așa că am decis să-mi scriu povestea aici: cea a membrului de comisie.

Totul a început pentru mine pe 2 noiembrie, când am participat la primul tur de scrutin din orașul în care locuiesc, în Germania. Votarea a mers destul de lejer, nu am avut incidente sau proteste, iar la ora 20.30 nu mai era niciun alegător în fața secției de votare. Peste 1800 de persoane au reușit să voteze în acea zi. Acest lucru m-a convins că se poate și în turul 2 și că trebuie să accept să fiu în comisie și pe 16, chiar dacă erau așteptați mult mai mulți alegători. Zis și făcut.

La ora 06.00 eram la secția de votare, după 4 ore de somn sâmbătă seara, cu forțe proaspete, pregătită de încă o zi grea, lungă, după care voi avea febră musculară și bătături la degetele de la mâna dreaptă. Însă coada de la intrarea în secția de votare la ora 06.00 dimineața mi-a dat de înțeles că va fi o zi lungă, mult mai grea decât turul 1.

Intrată înăuntru, i-am revăzut pe toți membrii de comisie pe care îi știam de pe 2 noiembrie, însă o singură persoană era nouă: membrul PSD, diferit de cel de la turul 1. Legea nu interzice schimbarea membrilor (implicit a reprezentanților de partid) între cele două tururi de scrutin, însă este necesar ca în comisie să fie maxim 7 persoane: 6 membri și 1 președinte de comisie, dintre care, la secțiile de votare din străinătate, este obligatoriu ca minim 3 persoane să fie din partea M.A.E., inclusiv președintele. La noi, au fost 4.

La ora 07.00 s-au deschis porțile și au început să apară primii votanți. Lumea părea veselă și cu forțe proaspete, și de o parte, și de celalată a mesei comisiei. Începeam în forță, toți cei 7 din comisie erau la posturi și scriau de zor. Lumea era mulțumită că, după o oră de așteptat în fața secției de votare, au reușit să voteze și să plece acasă. La ora 10.00 trecuseră deja aproximativ 600 persoane prin cabinele de vot. Cu toții eram bucuroși și ne gândeam că vom fluidiza procesul și că toată lumea va vota. Calvarul, în schimb, a început în jurul orei 12.00, când lumea începuse să strige afară ”Hoții! Ne-ați furat voturile! “, deși mai erau 9 ore până la închiderea secției de votare și până atunci fuseseră deja 1000 persoane la urne. Până seara, la ora 19.30, lumea a scandat, cu pauze, tot felul de lozinci (”Vrem să votăm! Huoo”, ”Jos Ponta!” erau cele mai strigate), punând presiuni asupra celor din comisie și a voluntarilor care verificau declarațiile și contribuiau la fluidizarea cozilor. Din când în când, ca și cum presiunea nu ar fi fost de ajunsă, mai intra câte un alegător să ”facă legea” și să ne arate el cum trebuie să scriem și cât de repede, insultându-ne și îngreunând procesul.

Cu toții încercam, pe măsură ce atmosfera devenea din ce în ce mai apăsătoare, să grăbim procedura. Personalul M.A.E. ne ajuta de afară, prin împărțirea declarațiilor către votanți, prin verificarea datelor tuturor, prin detensionarea atmosferei. Noi, dinăuntru, scriam dátele mai succint, fără toată adresa, zoream alegătorii spre cabine. La un moment dat, făceam întrecere între mine și alegători, maratón, să vedem cine termină mai repede, eu de scris sau el/ea de votat. Mă bucuram că mai vedeam un zâmbet pe fața oamenilor, deși știam că afară ploua și era frig și după stat la coadă ore în șir, nu-ți mai arde de glume. Însă tehnica mergea, lumea se grăbea la vot, până la 19.00 votaseră deja 4000 persoane. Singura persoană care nu era în ton cu toți ceilalți era membrul de la PSD, care, în mod evident și voit, nu își lua rolul în serios. Primea din oră în oră telefoane de la partid prin care i se zicea când să ia pauză sau cât de repede să scrie. La un moment dat, în cursul după-amiezii, dumnealui chiar voia să plece, să renunțe la a fi membru de comisie, ceea ce însemna un om în minus. De fiecare dată când îl vedeam că vorbește la telefon sau că ia pauze lungi, mi se urca sângele la cap. Până la urmă, a rămas în comisie până la sfârșit.

Votarea a continuat. La ora 19.30, s-a creat o ambuscadă și oamenii au dat buzna, efectiv, în sala de vot, din disperarea de a vota. Erau aproximativ 50 persoane care așteptau înăuntru, între 7 și 10 care alergau între cabină și urnă și mulți afară, care strigau lozinci și agitau spiritele. Chiar credeam că vor vota toți. Familiile cu copii mici și femeile însărcinate au avut prioritate pe tot parcursul zilei.

Până la ora 21.15 s-a putut vota în secția de votare unde am fost membru de comisie. După ora 21.15, am încercat să închidem ușile secției, însă lumea a năvălit înăuntru, lovindu-i pe voluntarii noștri cu pumni în spate și amenințând de zor. În momentul respectiv, au început insúltele pentru cei din comisie, au continuat lozincile, lumea s-a îmbrâncit în interior, două persoane chiar s-au urcat pe mese scandând. Mai mult, se dorea ruperea sigiliului urnei de vot (ceea ce ar fi însemnat anularea votului din toată ziua respectivă) și luarea, fără drept, a ștampilelor de vot. Atmosfera era de nedescris. Se vedea clar că erau două tabere, cea a votanților supărați, și cea a membrilor de comisie, care încercau să calmeze spiritele. Dintre insúltele care mi s-au aruncat, personal, au fost că sunt incompetentă, că nu sunt în stare să scriu, că mă mișc greu. Alte lozinci generale au fost ”V-ați vândut țara pentru banii de la PSD”, ”Sunteți câinii lui Ponta!”, ”Sunteți niște hoți”, ”Rușine să vă fie!” și multe multe huiduieli.

Mă simțeam nedreptățită personal. Știam că scrisesem toată ziua și că îmi făcusem bătături la degetele de la mâna dreaptă, știam că nu mâncasem nimic, că nu fusesem la toaletă deloc, că nu băusem decât un pahar de apă și un energizant și că nu mă ridicasem de la masa respectivă mai mult de 2 minute în 14 ore. Dar asta nu mai conta pentru nimeni, toți ne insultau și erau agresivi. Lumea uitase, de fapt, că noi suntem, cu toții, în aceeași tabără – cea a românilor în Germania, a oamenilor care au o limită, a cetățenilor care vor să se facă dreptate. Pe asta s-a mizat în momentul în care nu s-au aprobat mai multe secții de votare – pe faptul că toți cei participanți la vot, alegători și membri de comisie, sunt oameni, că fac greșeli, că obosesc și că, în final, se creează ambuscade, care pot perturba procesul de vot și care conduc spre două tabere, când, de fapt, ar fi trebuit să fie una singură. Momentele, însă, au fost covârșitoare, foarte intense din punct de vedere emoțional, pentru ambele părți. Personal, mă simțeam nedreptățită, insultată și târâtă prin noroiul metaforic al tuturor lozincilor, fără să am vreo vină. Chiar făcusem tot ce îmi stătea în putere ca să îi ajut pe toți să voteze, ca toți cei din comisie (mai puțin membrul PSD). Toată lumea dorea ca toți să ajungă să voteze până la 21.00, însă nu s-a reușit în 7 oameni, chiar dacă s-au făcut, din partea președintelui comisiei, 12 solicitări pentru prelungirea programului de vot.

Strigătele și amenințările au continuat și, în jurul orei 22.00, au venit aproximativ 10 polițiști bine-echipați și pregătiți pentru orice, care, însă, nu au intervenit în forță, ci doar au păzit urnele cu voturi și au încercat să asigure protecție celor din comisie. La ora 22.30, a făcut Ponta o declarație prin care se recunoștea învins și, în momentul respectiv, oamenii au sărit în sus de bucurie. Jumătate din ei au plecat spre casele lor, însă ceilalți 70-80 au rămas, scandând în continuare. Furia li s-a domolit în jurul orei 23.00, când toți au părăsit sala de vot. Sigiliile au rămas intacte, ștampilele erau în același număr, deci munca noastră nu a fost în van.

Ce mi-a rămas după această experiență?

  1. Gustul amar al dezamăgirii și frustrarea că munca nu mi-a fost recunoscută
  2. 12.46 euro în total, pentru cele 22 ore petrecute în secția de votare (06.00 dimineața 16.11 până la 04.30 dimineața 17.11)
  3. Bătături la degete, dureri, febră musculară la spate și la mână
  4. Frustrarea că nu am putut să îi ajut pe toți cetățenii de afară să voteze
  5. Frustrarea pe membrul PSD, care a încetinit procedura și a introdus în tabel dátele doar a 418 persoane în tóate cele 14 ore
  6. Satisfacția că secția din Bonn, unde am fost membru de comisie, ocupă locul 2 în topul mondial al secțiilor de votare românești, cu un număr de 4349 de votanți, după Coslada (SP) cu 4775
  7. Satisfacția că am reușit să ajut 942 persoane să voteze (ajut = să le scriu dátele , să le dau ștampila și buletinul de vot) din totalul de 4349 de votanți
  8. Satisfacția că la Bonn s-a votat 1 persoană/minut/membru de comisie
  9. Respectul pentru tot personalul Consulatului din Bonn, care s-a mobilizat să ne ajute și au fost eficienți
  10. Respectul pentru colegii de masă, din comisie, pentru efortul depus și pentru președintele secției de votare.

După ce trag linie la tot ce s-a întâmplat pe 16 noiembrie 2014 la secția de votare nr.72 din Bonn, cred că nu voi mai participa, de acum, ca membru în comisie, pentru alegeri prezidențiale în diáspora. Ba mai mult, sper că nu voi mai ajunge niciodată la mâna poporului care să mă insulte pe nedrept și să mă ia la mișto, în condițiile în care eu nu am jignit pe nimeni și mi-am făcut datoria. În cele 14 ore cât am stat lângă cabină și urnă, cu mâna pe ștampilă și pe pix, nu am reușit să votez și mi-am dat seama că eu, personal, am stat 14 ore la coadă și mi-am sacrificat dreptul de vot în favoarea celor 942 de persoane cărora le-am introdus dátele.

Cred că toți am fost în aceeași oală și toți, fie dinăuntru, fie din afară, am îndurat, la nivel fizic și psihic, pe pielea noastră, indiferența celor de la guvernare și a B.E.C., care nu au acceptat niciun fel de solicitare de prelungire sau de mărire a numărului secțiilor de votare.

Sper că se va aproba o lege a votului obligatoriu, prin corespondență sau online, pentru a preveni situații ca și cele de duminică și sper ca de acum să înceapă educarea civică a noastră, a tuturor românilor, cu privire la politică, drepturi și responsabilități.

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Foarte frumos si foarte adevarat! Va felicit si va multumesc pentru sacrificiul facut! E la fel de mare ca al acelor care au stat in ploaie si frig ore in sir. Romanii din diaspora au fost eroi.

  2. Nu, Monica, n-ai nici un motiv sa abdici de la uriasul efort deja facut, si care te-a ridicat nu numai cu o treapta deasupra celor care n-au facut nimic, sau au facut rau ce-au facut (nu trec in revista, stiu ca nu-i nevoie de-asa ceva pentru cei care au etaloanele valorice la locul lor, si e inutil pentru ceilalti, pentru ca oricum nu vor incerca sa-nteleaga, si probabil vor nega logica lucrurilor, de multe ori inainte de-a ajunge la capatul frazei).
    Nu, Monica, n-ai de ce sa abdici pentru ca fiica mea, care nu mi-a dat detalii despre cum s-au desfasurat lucrurile, a facut in tara ceea ce tu ai facut la Bonn, si a avut timp sa si voteze, si pentru tine, si pentru mine. Tatal ei n-a reusit s-ajunga la urna (intre mine, lucrand si muncind in Jeddah si Ambasada Romana la Riyadh sunt 1000 de km, iar duminica e zi de munca aici in Golf), dar a facut ea pentru mine si pentru viitorul ei si-al nepotului meu ceea ce eu n-am putut face.
    Da, Monica, iti multumesc pentru efortul pe care voi, atatia nestiuti, l-ati facut, pentru cat ati indurat mojiciile pitecantropilor si presiunea strazii. Asa va ramane multa vreme de-acum incolo, dar nu uita ca votul de duminica a fost votul celor care stiu ce-nseamna normalitatea, stiu ce-nseamna verticalitatea, si care au ales sa schimbe tot ce-a fost degradant 25 de ani cu un sistem nou, in care oricare din noi va insemna ceva. Si-atunci nu va mai fi nevoie sa rabd nici furtuni de nisip, nici riscul coronavirusului sau al amenintarilor ISIL-ului, nu va mai fi nevoie sa stau departe de cei dragi, si-o sa pot in sfarsit, sa-mi fac demn meseria de constructor acasa, unde un presedinte nou si cu o mentalitate sanatoasa, ne va arata de-acum inainte ca eforturile noastre au valoare. Si ma gandesc ca sunt multi altii care abia asteapta sa-si incheie contractele, si sa aduca acasa tot ce-am invatat atat de departe, printre straini.

  3. Drăgălașo, ăsta a fost felul tău de a lupta pentru democrație, nu trebuie să ai nicio frustrare, credeai că e ușor? Nu e, tot așa cum nu le-a fost nici celor care au venit de la sute de kilometri și au stat 10-12 ore în ploaie și frig, tot așa cum nu ne-a fost nici nouă, celor din țară, să îi suportăm pe nemernicii ăștia atâția ani, să plătim impozite știind că ei le fură și ne mint.
    Prin urmare, capul sus și tot înainte!

    • Efortul tau merita apreciat.Fara el nici nu ar fi fost posibil ca sa voteze cat mai multi.
      Pe de alta parte rog a nu se uita ca cateva mii de oameni au stat ore in sir,afara ,uneori in ploaie ca sa aplice stampila pe foaia de vot.Unii au calatori sute de kilometri ,evident pe banii si pe timpul lor.
      Vreau sa spun ,fara a diminua absolut deloc aportul tau la ce s-a intamplat , ca ajungi prea facil la concluzia finala „ca nu vei mai participa la votul din diaspora”.
      Crede-ma ca la fel de usor si miile de romani care au stat la coada ar fi putut pur si simplu fie sa stea acasa fie sa se intoarca acasa inloc sa stea acolo.Nu ar fi fost mai comod si pentru ei?

  4. Stimata Doamna,
    sunt unul dintre cei care am reusit dupa 8 ore si jumatate sa votez la Bonn. Foarte probabil chiar dumneavoastra mi-ati dat stampila.
    Va multumesc din inima pentru tot efortul depus! Si imi cer scuze ca o parte (mica, dar violenta) dintre cei de la coada au ales sa-si verse frustrarile asupra dumneavostra.

    • Am votat la Bonn, dvs. mi-ati dat stampila. In cele cateva secunde care mi-au trebuit ca sa votez dvs. erati cu scriptele gata, ma asteptati sa semnez. Ma gandesc ca v-am spus un scurt multumesc, atunci, ca nu era timp de mai mult. Organizarea, la Bonn, a fost decenta fata de 2009, cand am jurat ca nu mai calc in viata mea la o votare in strainatate – 5 ore de buluceala, in sectie haos total, abia acolo s-au completat nu stiu ce declaratii, in urlete, imbranceli si invective.
      Va multumesc pentru efortul depus.

      Am apreciat si tonul relativ neutru al articolului, mai ales in relatarea busculadei. Stiu doar cum te pot face sa te simti 3-4 oameni nervosi care te ameninta, cred ca sentimentul e infinit exacerbat de o multime furioasa. Recunosc ca mi-a fost frica sa mergem cu copiii la vot pe 16.11 tocmai pentru ca incingerea spiritelor era previzibila, dar am ajuns relativ devreme si am beneficiat de prioritate cu bebelusul.

      Va doresc numai bine, indiferent daca veti mai dori sau nu sa va implicati in procesul de vot. Ceea ce ati facut deja merita apreciat.

  5. @Monica Gavriluta

    Am fost printre cei care in turul 1 am ramas lausa fara sa votez (La Bruxelles). Nu am jignit pe nimeni din comisie, am inteles ca ei nu au nici o vina esentiala (afara poate de cazuri ca cel PSD pe care il mentionezi).

    cred ca trebuie recunoscut si apreciat public efortul celor ca tine Monica. Iti multumesc si eu alaturi de cei care cred la fel ca mine, ca ai fost printre cei care au depus eforturi mai mult decat normal li se putea cere ca planul celor din guvern sa nu poata da roadel asteptate de ei. Cred ca si tu alaturi de cei care au stat ore in sir la coada merita titlul de EROU pentru aceasta „revolutie a votului”

    Iti multumim, tie si celor asemenea tie

    Ion Morosanu

  6. Multumim. Data viitoare vor fi altii in comisie (poate chiar eu) si Dvs. la votat.

    Cum am spus si in alta postare, sper ca Politia sa ii trimita consulului/ambasadorului nota de plata. Asa poate va intelege ca era mai ieftin sa inchirieze un spatiu mai mare.

    Sper si ca se va schimba legea. Daca ati votat in Germania, stiti ca procedura poate fi imens simplificata. Cetateanul primeste o cartela prin posta acasa. Aceasta se schimba la sectia de votare cu un buletin de vot. Se voteaza cu pixul sau cu creionul (ce avem noi romanii cu stampilele?). Cine este plecat din localitate, trimite catonasul inapoi pentru a cere buletinul pentru vot prin corespondenta.

  7. Efortul dumneavoastra n-a fost inutil. Si de cealalta parte, a alegatorilor, situatia a fost aceeasi, adica oamenii s-au simtit injositi, siliti sa stea in picioare, in vant si ploaie, ore bune. Dar bine ca la romani exista vorba asta: e bine cand se termina cu bine!

  8. Monica, am asistat la o faza din asta in Brent Civic Centre, Londra, la ora 8 dimineata cand inca nu sau incins spiritele.Un cetatean foarte plin de el, isi varsa nervii pe un voluntar ca alegerile nu sunt organizate bine, ca asta e o bataie de joc, bla bla bla, in timp ce bietul om, ai zambea politicos si tacea.De parca vina pt tot ceea ce se intampla afara, cu acea coada de mii de oameni inca de la ora 7 dimineata, ai apartinea voluntarului…….. Oamenii aia, voluntariatul, ajutorul ca lucrurile sa se miste pe cat posibil mai repede o faceau fara a fi platiti, indurau injurii si reprosuri… M-am simtit injosit in ultimul hal, desi eram la coada, asteptand sa votez.Dupa ce am votat, m-am simtit la fel.Toata acea nedreptate facuta miilor de oameni care stateau la o coada infernala in frig…
    Melescanu trebuie sa plateasca.

  9. O mica inexactitate ref la pct 6… ICR Londra a adunat 4626 de voturi, deci nu e sectia de la Bonn pe locul 2.

    In rest, a fost exact ca la ICR Londra… aceeasi poveste cu membrul PSD care dadea si primea telefoane si lua pauze frecvente.

  10. Eu vă felicit mult pentru activitatea depusă.
    Știu ce înseamnă să fii membru în comisia electorală.
    Acum, că aveți experiență, nu vă pot spune decât că e musai sa mai participați la astfel de activități. Sunteți o persoană care merită felicitări și respect. La fel și restul colegilor din comisie.

  11. Monica, cred ca e frustrant, dar …. 1000 ….4349 in astfel de conditii! Jos palaria !
    Am votat la Bonn in max. 10 secunde !
    Masura geniala cu prioritatea pentru mame!
    Multumim.

  12. Extraordinar! Va multumesc mult pentru aceasta scriere. Merge in topul meu propriu, undeva intre primele 3.
    Stiu ca intr-o societate ideala, semi-utopica – cea spre care tindem cu totii – nu ar fi nevoie sa multumesti cuiva pentru datoria – bine – facuta. Asa ca ma vad acum indreptatit sa va multumesc si pentru asta.
    Sper ca intr-o oarecare vreme sa putem rade cu totii amintindu-ne de perioadele astea tulburi. Dar cred ca asa se intampla intotdeauna cand se scrie istoria.

    Multumesc.

  13. Deci au fost sectii la care au votat peste 4.000 de oameni. Pentru ca exista manipularea PSD cu frauda de la votul diasporei din 2009: este adusa ca dovada sectia 52 din Paris, unde a votat un nr. „imposibil” de alegatori – 3785.
    Aceasta manipulare este perpetuata inclusiv pe Contributors de catre A. Trandu:

    http://www.contributors.ro/analize/presedintele-de-ieri-si-presedintele-de-maine/

    Sper ca dupa votul de duminica sa nu mai auzim de „frauda” de la Paris din 2009.

  14. Imi pare nespus de rau ca ati trecut prin astfel de neplaceri. Va multumesc mult pentru ca ati facut posibila o schimbare! Daca macar 1 din 10 oameni au inteles ceva din atitudinea Dvs., efortul a meritat, macar ca exemplu si ca o lectie de educatie. Pe cat posibil, incercati peste ani sa va aduceti aminte de zambetele aduse…
    Numai ganduri bune!

  15. Îți mulțumesc, Monica Gavriluță, pentru că ne-ai descris această importantă experiență a vieții tale.
    Forța ta ieșită din comun cred că este trăsătura tuturor românilor care și-au luat destinele în propriile mâini în afara hotarelor țării.

    Fii sigură că, noi, cei din țară, vom asigura îndeplinirea dorinței tale:
    ”Sper că se va aproba o lege a votului obligatoriu, prin corespondență sau online, pentru a preveni situații ca și cele de duminică și sper ca de acum să înceapă educarea civică a noastră, a tuturor românilor, cu privire la politică, drepturi și responsabilități. ”

  16. Va multumesc pentru efort, in calitate de votant in diaspora.
    Si consider ca aceste munci sisifice, de a scrie 14 ore niste date, precum si de a sta ca oile la coada sa votezi, puteau fi usor evitate daca in fiecare sectie exista un cititor de acte de identitate. Din-ala, ca la vama sau in aeroporturi. Dar, banuiesc, ca 294 de cititoare erau prea ieftine! A fost mai simplu sa fim tratati in felul descris de dumneavoastra.

  17. Hut ab!!

    Stimata doamna,am votat si eu la Bonn,dupa 8 ore de stat in picioare la 8-9 grade si in ploaie!
    Am remarcat de la bun inceput disonibilitatea personalului din sectie.Pacat de iesirile necontrolate ale unora, era clar ca nu este vina Dumneavoastra! Nu pot deacat sa va spun multumesc,in numele meu si al celor cu care am fost la vot!

  18. Pentru sute de mii de oameni a fost ca la revolutie, ca la razboi in linia intii, au stat oameni veniti de la sute de kilometri cite 8-10 ore in picioare, in frig, in ploaie ca sa evite o tragedie nationala, iar o studentă a Masteratului de Politici, Gen și Minorități a SNSPA, membra intr-o comisie, se plinge ca a facut bataturi „la degetele de la mâna dreaptă” si „febră musculară la spate și la mână”. Si că munca nu i-a fost recunoscută! Ba a fost si prost platita – „12.46 euro în total, pentru cele 22 ore petrecute în secția de votare”!!

    Gust amar, dezamăgire, frustrare si amenintarea ca gata, pin-aici ne-a fost, nu va mai participa in astfel de comisii.

    Ce tragedie!

    Pe vremuri, veneau barbatii de la razboi – dupa ani de zile prin transee, in noroi pina la genunchi – mutilati, fara o mina, fara un picior, cu cite un glont ramas in ei si nu se plingeau. Acum, ca tot s-au inventat studiile de GEN si femeile pleaca si ele la razboi prin comisii, aflam ce mari suferinte le provoaca lor bataturile de „la degetele de la mâna dreaptă”.

    Geez!

    • @Martirerele neamului (wtf?):
      Zau ca am incercat sa ma abtin de la a comenta, pentru ca detest sa intru in polemici irositoare de energie demna de o cauza mai buna, nu lamurirea… unora (incerc sa ma pastrez cuviincios in dialog si curatel in exprimare) care confunda Dealul de la Bobalna cu anii mileniului III.
      Suferintele le percepem diferit, frustrarile asijderi, asa ca luatul in deradere al eforturilor celor care n-au avut obligatia trasata de altii, ci doar de propriul (si normalul !) simt civic de a participa voluntari la toata odiseea votului romanesc din tara si de-afara, precum si aruncatul cu noroi doar pentru faptul ca cineva isi descrie nu numai trairile sufletesti, dar si limitele fizice (nu toti avem aceleasi posibilitati in a indura efortul prelungit), sa stiti Stimata „Martirira a Neamului” ca nu ne face mai demni de o sclipire de simpatie in ochii cititorului postarilor, ba chiar as zice dimpotriva… Parerea mea, ca sa citez un contemporan devenit Clasic…
      Cred ca pentru asta a rabdat Monica 14 ore de mizerie, ca sa nu mai fim expusi lapidatului in piata publica, cum, acum vreo 2000 de ani, unora li s-ar fi intamplat… Mai pe-nteles spus, nu-i frumos s-arunci cu piatra, chiar de te stii fara pacat… Iar s-arunci cu noroi e cu mult, mult mai urat…

  19. Stimata Doamna Monica Gavriluta,

    Sunt unul dintre cei care au stat 12 ore la Muenchen, fara sa ajunga sa voteze. Am venit de la Nuernberg, aproape 200 km, cu copilul pe care, dupa experienta turului I, I-am lasat la prieteni si cu sotul meu, care fost voluntar 12 ore. Nici el nu a apucat sa voteze, pasapoartele si declaratiile noastre erau la mine, iar eu eram prinsa in multime. Vreau sa va multumesc, sa va multumesc cum le-am multumit tuturor celor care au ajutat si pe care ii cunosc! Si sotul meu a incasat insulte si a fost jignit. Nu a asteptat nici multumiri, nici recunostinta, dar l-am vazut foarte amarat dupa aceasta experienta. A mancat un sandwich si a baut o cafea, toata ziua. Probabil ca Dumneavoastra, nci atat. Tot drumul spre casa (am ajuns inapoi la miezul noptii, epuizati amandoi), i-am spus cat de mandra sunt de el si de toti ceilalti care au ajutat la vot. Guvernul acestia si-a batut joc de noi toti: de functionarii consulari, de membrii comisiilor electorale, de voluntari, nu doar de alegatorii care au stat la cozi. Stiu ca, daca ati facut asta o data, o veti face si alta data. Oamenii care prefera sa actioneze, in loc sa critice de pe margine, vor da mereu o mana de ajutor cand e nevoie. Nu va cunosc, dar – va scriu inca o data – aveti toata admiratia mea!

  20. Sa stai afara in picioare 12 ore poate fi echivalent cu statul inauntru pe scaun 12 ore. Drumul de sute de kilometri pe bani proprii poate fi echivalent cu plata de 12 euro pe 22 de ore.
    Multumim. Si ne pare rau ca unii dintre votanti v-au tratat fara respect.
    Cred ca e important insa sa nu ne “batem” in eroisme, noi cei de afara, si dumneavoastra, cei dinauntru. Important e ca artizanii acestui teatru de prost gust in care si unii si altii ne-am trezit actori fara voie sa raspunda pentru umilintele noastre, ale tuturor. Important e sa nu ne lasam atrasi in jocul de-a eroul, ci sa stam cu ochii pe ei.
    Democracy is not a walk on the mild side.

  21. Bună Monica! Si eu sunt printre cei ce au asteptat 9h30min fără să mai ajung să votez. Dar să stii că în ciuda nebuniei ce a fost in fata sectiei, majoritatea oamenilor din jurul meu erau constienti ca voi faceti tot posibilul. Multi dintre cei ce au votat spuneau despre cei din comisie ca fac tot ce e posibil ca sa poată vota cat mai multă lume. Acum oricum nu mai contează,dar chiar vroiam dacă ajungeam la comisie in primul rând să multumesc pentru că am simtit ca intr-adevar v-ati dat silinta sa ajungem toti la vot. Am plecat acasă apoi înghetat,dar totusi fără pic de regret că nu am mai apucat sa votez. Stiam ca voi cei din comisie ati făcut tot posibilul. Dar eram pur si simplu prea multi. Si câtiva erau prea gălăgioși. Numai bine si iti multumesc încă o dată!

  22. In jurul ore 18 am intrat sa votez .Am luat stampila si in graba care era am pus stampila direct in fata comisiei,am indoit hartiam si m-am dus s-o bag in urna.Domnul din comisie mi-a spus ca nu-i frumos dar asta e,ce e facut e bun facut.As fi vrut sa fac ceva sa va usurez munca dar cum nu puteam face nimic am tinut doar sa va felicit pentru munca depusa.Va felicit,faceti o treaba minunata aici ! am spus eu si din comisie am auzit doar o voce care a spus:-In sfarsit !

  23. Fac parte din numarul mare de Romani din Londra care nu au reusit sa voteze dupa 10 ore de asteptat in frig si ploaie.
    Vreau doar sa iti multumesc pt efortul depus in acea zi dificila si ca ai ajutat romanii din Bonn sa voteze. Chiar daca asta nu inalzeste cu nimic acum, sacrificiul tau merita respect. Pe al meu l-ai obtinut!

  24. Buna Monica! Si eu am votat Duminica 16 Nov in Bonn, am asteptat 8 ore, m-am bucurat ca am putut sa votez. Am fost un grup de prieteni si cu totii am observat cum totii membrii comisiei s-au miscat exemplar si totodata cum membrul PSD a iesit in evidenta fata de voi restul. Nu am avut inspiratia atunci sa va multumim, din graba pentru ca stiam ca afara mai erau cateva sute de persoane. Ma bucur ca am acum ocazia sa va multumesc pentru efortul dvs. Numai bine!

  25. Iti multumesc! Cu totii am indurat momente grele in lupta aceasta, pentru ce ne-am dorit. Am fost la porotestele din Bucuresti in mijlocul a mii de oameni suparati. Si eu eram suparata. Am fost din solidaritate pentru Diaspora. Si tu esti parte din Diaspora. Am fost solidari unii cu altii. Tipul asta de munca nu prezinta neaparat recunostinta din partea altora, pt ca o faci pentru ce iti doresti tu si merita recunostinta ta :)

  26. In primul rand, multumim frumos!
    Am votat in Hamburg, unde nu am uitat sa le multumim angajatilor si voluntarilor de la consulat pentru munca lor si sa-i incurajam pentru orele care aveau sa urmeze.
    Din pacate, asa este munca in „relatiile cu publicul”, mai ales cand „publicul” vine indarjit si obidit.
    Nimeni n-a venit de drag la aceste alegeri, a fost disperare mare.

    Trebuie sa fiti mandra pentru ce ati facut si sa nu va descurajati. Cu siguranta, cei care v-au insultat au fost mult mai putini decat cei care v-au fost recunoscatori pentru munca dvs., chiar daca nu v-au spus-o direct. In definitiv, a fost pentru o cauza justa si chiar a meritat efortul.

    Numai bine!

  27. Cateva extrase din postarea de mai sus:
    „…membrul PSD, care a încetinit procedura și a introdus în tabel dátele doar a 418 persoane în tóate cele 14 ore”
    „Chiar făcusem tot ce îmi stătea în putere ca să îi ajut pe toți să voteze, ca toți cei din comisie (mai puțin membrul PSD)”
    „… membrul de la PSD, care, în mod evident și voit, nu își lua rolul în serios. Primea din oră în oră telefoane de la partid prin care i se zicea când să ia pauză sau cât de repede să scrie. La un moment dat, în cursul după-amiezii, dumnealui chiar voia să plece, să renunțe la a fi membru de comisie, ceea ce însemna un om în minus”
    In final:
    „… se dorea ruperea sigiliului urnei de vot (ceea ce ar fi însemnat anularea votului din toată ziua respectivă) și luarea, fără drept, a ștampilelor de vot”
    Ghicitoare: cine oare dorea „anularea votului din toată ziua respectivă”?

    • Probabil ca ati aflat raspunsul si va intrebati: este oare posibil? Dar ce nua fost posibil din 2012 incoace? Pentru edificare, recomand postarile semnate de Leonard si de Alina Krüper.

  28. @Martirerele neamului
    Un om cu mai mult bun simț, fie el și misogin, ar fi ”reușit” să-și exprime dezacordul și fără a fi grobian. Dvs nu v-a ieșit, mai încercați.

  29. Primul dintre gandurile care vreau sa le adaug aici este acela de a-mi cere scuze pentru situatia in care v-ati aflat si ne-am aflat acolo, iar al doilea, este de a va multumi pentru efortul enorm pe care l-ati depus in duminica votului! Perceptia retrospectiva a acelor momente din secita de votare din Bonn este dificil de reprodus la rece, fiindca totul acolo era incandescent!
    1) Ce a escaladat situatia de la final a fost o manipulare crasa, de care dvs, de la masa comisiei, nu ati avut, mai mult ca sigur, nici o idee. Faptul este ca din usa sectiei de votare, la ora 20:30, un domn s-a adresat multumi (cel putin 600 de persoane) promitand ca votul se va prelungi pana la ora 24! Era de la sine inteles ca orice explicatie pertinenta venita la ora 21:15, cum ca nu se mai continua votarea, nu a avut decat rolul de a pune gaz pe foc. Acestea nu sunt scuze, ci numai intregesc un tabloul mult mai complex, pentru o situatie tensionata. A fost umilitor sa auzim inca o minciuna cu care masele trebuiesc potolite.
    2) Va felicit si va sunt recunoscator pentru cele aproape 1000 de voturi care au fost procesate datorita dvs.! Daca facem un calcul sumar, si am presupune ca cei sapte membrii ai comisiei de votare ar fi procesat tot atatia votanti, am ajunge la concluzia ca in fapt ar fi reusit toti cei ce au asteptat la Bonn sa isi exercite votul. Oamenii ieseau de la vot si povesteau cat de greu se miscau unii membrii ai comisiei, si cat de mult intarziau voit copierea CNPului. Acesta a fost motivul pentru care acolo ati auzit strigandu-se incompetentilor. Dureros este ca o astfel de stampila a fost generalizata in acele momente fierbinti pentru intreaga comisie, si chiar si celor ca dvs care isi dadusera toata silinta. Mare pacat! Pana la urma tot de oamenii onesti se prind aceste reprosuri!
    3) Imi aduc aminte cand ati marturisit ca „si noi suntem de partea voastra!” – atunci mi-am dat seama ca sunteti fara vina si ca simpla dumneavoastra prezenta va transforma nemeritat in tinta furiei romanilor dornici sa contribuie la acest moment de cumpana…
    4) Va rog ca acest episod sa il luati drept o foarte buna experienta pentru urmatoarele participari la alte alegeri, si in loc de mea culpa – din postura de votant care nu a reusit sa voteze la Bonn, va promit ca o sa am grija ca pe viitor sa devin si eu membru intr-o comisiei de votare, cu dedicatie pentru efortul dvs.

    Suntem de aceeasi parte! Si trebuie sa ne asiguram ca lupta noastra pentru democratie, pentru vot, nu va fi uitata, iar cei responsabili pentru blocajul si umilintele la care s-a ajuns, vor raspunde in fata legii!

    Cu cele mai bune ganduri, Leonard!

  30. Imi pare rau ca a trebuit sa treceti printr-o astfel de experienta, sunteti in mod evident o persoana bine intentionata si foarte muncitoare. Ati devenit o victima nevinovata a frustrarilor generate de proasta organizare a votului. Din pacate cei responsabili au scapat ieftin, practic singura consecinta a fost demisia domnului Melescanu.
    Eu va sfatuiesc sa nu renuntati. Oameni ca dvs. si ca observatorii care au mers prin diverse comune ca sa monitorizeze corectitudinea procesului de votare au avut o influenta considerabila asupra rezultatului votului. Ati facut mai mult decat daca ati fi votat doar pentru dvs.
    Felicitari inca o data, imi pare foarte rau pentru tratamentul nedrept la care ati fost supusa si nu renuntati!

  31. Tot respectul doamna Gavriluta. Si eu am votat in Bonn, atat pe 2 cat si pe 16 Noiembrie. Ca si dumneavoastra am fost intrigata cand auzeam huiduielile, toti de la coada ne intrebam oare ce se intampla, de ce se striga? Ne-am dus pe rand in fata sa vedem care e situatia.
    Ei bine aici sunt doua aspecte: una ca au fost foarte multe persone aduse sa instige si sa creeze haos probabil cu scopul de a vandaliza consulatul si de a anula votarea, probabil. Pe la ora 6 cand s-a lasat intunericul a venit o doamna dinspre cladire si a inceput sa instige lumea sa ia cu asalt curtea consulatului ca sa fie siguri ca o sa apuce sa voteze. Grupul nostru s-a apucat sa linisteasca oamenilor ca nu e cazul inca sa intre in panica, si ca se poate face asta eventual cz putin inainte de ora 21.
    Pe de alta parte au fost grupuri masive de oameni aparute dupa ora 12 care s-au infiltrat cu nesimtire in fata, motiv pentru care toit cei care eram murati de ploaie, inghetati si hamesiti de atatea ore am inceput sa strigam hotii! hotii!! si vrem sa votam!!
    Erau persoane (grupuri compacte de cate 5-6) care timp de 2 ore cat ne-a trebuit noua sa avansam de la poarta consulatului pana la usa de la sectia de votare, au stat in acelasi loc si anume la coltul cladirii si asteptau. Nu erau deloc ingrijorati ca nu apuca sa voteze, chiar radeau si faceau haz. Noi in schimb numaram fiecare pas avansat si fiecare minut. Ultimul metru pana la intrarea in consulat mi s-a parut o vesnicie, si am topait de bucurie ca am apucat dupa 8 ore totusi sa votez! Va multumesc pentru sacrificiul facut si va garantez ca cei care ne-am dorit din suflet sa apucam sa votam pt Dl. Johannis am stiut clar sa apreciem efortul dumneavoastra. Cu respect si admiratie multe salutari din Ludwigshafen!!

  32. Dar aceasta este o stare de fapt in Romania, din pacate: degeaba sunt cativa oameni care muncesc impecabil si chiar se si sacrifica pt asta, daca nu au un sistem (bine organizat) in spate care sa-i ajute. Inafara de organizarea dinauntrul consulatului, la Bonn nu a existat deloc o reglementare a procesului de votare in afara consulatului. Mai degraba a fost prezenta politia germana la votul nostru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Monica Gavriluta
Monica Gavriluta
Monica Gavriluță este licențiată în Comunicare și Relații Publice și este studentă a Masteratului de Politici, Gen și Minorități a SNSPA București. Momentan, își scrie lucrarea de disertație pe tema prostituției în Germania.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro