vineri, martie 29, 2024

Românii neamţului Iohannis

Cine sunt şi care este profilul celor peste 6 milioane de români din ţară şi din diaspora care l-au votat pe Klaus Iohannis în turul II? Evident că o analiză detaliată pot face sociologii şi antropologii, însă putem deja să ne facem o idee despre profilul românilor care l-au susţinut pe Klaus Iohannis. De ce este important să facem acest exerciţiu acum? Aceşti români sunt capitalul social esenţial de care România a dus lipsă până acum şi temelia pe care se va sprijini reconstrucţia României.

  1. Românii care s-au simţit dispreţuiţi de un guvern arogant. Toţi românii întregi la minte, cu gândire autonomă şi spirit critic, au fost exasperaţi de toată epopeea guvernului Ponta, de la instalarea sa prin presiunea străzii cu animatori plătiţi în decembrie 2011 – ianuarie 2012, până la aroganţă, măsuri halucinante, dispreţ pentru români, indiferenţă şi lipsă totală de empatie faţă de cetăţeni, popcorn, populism greţos, naţionalism de grotă, manipulare şi limbaj de anii 90, minciuni deşănţate şi relativizarea cu o uşurinţă înfiorătoare a unor noţiuni care au înţeles precis, fără ambiguităţi (ex.: dictatură, holocaust, genocid, trădare) în scopul propagandei PSD.
  2. Românii care au înţeles că valoarea cetăţeniei este dată atât de drepturi, cât şi obligaţiile tale faţă de ţară. Votul este un drept, însă poate fi asumat şi ca o obligaţie doar de către aceia care au interiorizat exerciţiul democratic. Aşadar celor care susţinut boicotul, anularea votului şi au promovat în spaţiul public aceste idei tocmai li s-a confirmat că nu aveau legitimitate, aşa cum am mai spus deja.
  3. Românii care cred în valori considerate până acum de nişă, pentru că au fost asumate de o minoritate: domnia legii, justiţie liberă, stat de drept, instituţii performante independent de clasa sau voinţa politică – adică un stat care respectă drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor săi, ba mai mult decât atât le apără şi le protejează. Acţiunile DNA din lunile august, septembrie şi octombrie au constituit un impuls electoral extrem de puternic şi eficace în favoarea acestor valori. Imaginile cu pădurile defrişate şi deşertificarea pământurilor lăsată în urmă au arătat fără echivoc lipsa de consideraţie faţă de români, faţă de viitorul lor, faţă de proprietatea privată şi cea publică, reţeaua oneroasă a mafiei extinse a PSD care a acaparase România şi se pregătea să îi dea ultima lovitură.
  4. Românii care nu se mai uită la televiziuni şi refuză să se lase manipulaţi, toţi cei care şi-au căutat surse alternative de informare în online, pe reţelele sociale şi pe blogurile jurnaliştilor independenţi sau lideri de opinie. Românii cu gândire critică, capabil să discearnă între fapte şi manipulările odioase la care cei captivi acestor televiziuni nu au încă un scut de apărare.
  5. Românii care au decis să se implice activ, fără echivoc şi fără ezitare în observarea alegerilor din partea organizaţiilor neguvernamentale acreditate. Cele câteva sute de tineri care au plecat cu noaptea în cap în dimineaţa zilei de 16 noiembrie prin satele dominate de PSD din sud şi care au raportat în timp real prin telefon tot ce vedeau, observau sau li se întâmpla. Aceasta a generat un val masiv de revoltă prin dovezile directe pe care aceşti observatori le-au documentat imediat online. Bravo lor, pentru mine ei sunt primii eroi!
  6. Românii care nu s-au lăsat intimidaţi de frică, de manipulare, de tensiune şi de aroganţa unui guvern dispreţuitor şi s-au aşezat frumos la fatalele cozi ale comunismului pentru a vota, cu periuţele de dinţi în mâini. Votul în diaspora a fost organizat de comuniştii şi securiştii rămaşi la conducerea MAE. Periuţele aliniate în Munchen cu o noapte înaintea votului au însemnat palma cea mai grea peste obrazul gros şi arogant al guvernanţilor. Ei sunt alţi eroi, pe care trebuie să îi preţuim!
  7. Românii care au ieşit spontan în stradă, într-un gest de solidaritate fără precedent la noi, cu cei ai noştri plecaţi pe alte meleaguri. A fost un gest de reală emoţie dincolo de graniţe. A fost de departe cel mai frumos moment pe care l-am trăit în ultimii ani în România!  Seara zilei de 16 noiembrie pe străzile Bucureştiului în mers către guvern şi MAE din Piaţa Universităţii, când încă nu ştiam rezultatului votului, a fost cel mai impresionant gest de unitate, solidaritate şi empatie între românii de aici şi românii de acolo, de pretutindeni. Această solidaritate este baza capitalului social şi a unei comunităţi care are conţinut politic. Este forţa pe care se clădesc naţiunile puternice.
  8. Românii care, fără să fie membri de partid sau în staff-ul candidatului Iohannis, au postat necontenit îndemnuri la vot şi reportaje ad-hoc despre ce se întâmplă în diaspora sau în secţiile de votare, sau în procesul electoral. Printre ei sunt şi jurnalişti independenţi, freelanceri, bloggeri, vedete media, oameni care scriu mult pe reţelele sociale şi au cititori suficient de mulţi încât să poate influenţa.
  9. Românii tineri care au votat pentru prima oară, cei care erau dezamăgiţi de toată clasa politică (aceeaşi mizerie), români care au decis să iasă din amorţeală, ignoranţă sau lehamite şi au înţeles puterea unei opţiuni clare în favoarea unui candidat şi a valorilor pe care acesta le reprezintă. Părinţii acestor români tineri, impresionaţi şi convinşi de copiii lor.
  10. Românii care îl susţineau oricum pe Klaus Iohannis. Aceştia au constituit baza electorală cea mai puternică, la care s-a adăugat 1 milion şi ceva de votanţi din celelalte categorii, plus votanţii altor candidaţi în turul I.

Acest val fără precedent după 1989, care s-a creat spontan pe fondul unor tensiuni şi tendinţe acumulate în ultimii doi ani, l-a favorizat enorm pe candidatul dreptei. S-a spus că putea fi oricine în locul lui Iohannis, ar fi beneficiat de acelaşi val. Eu sunt convinsă că profilul individual al lui Klaus Iohannis a făcut o imensă diferenţă prin contrastul puternic şi evident pentru oricine avea ochi să vadă, cu oricare alt politician din actuala clasă politică. Nu cred că orice candidat putea spune spontan „decât să fiu mârlan, mai bine pierd”, un tip de atitudine în care s-au regăsit foarte mulţi români cu bun simţ într-o Românie dominată de lipsa acestuia; nu cred că un alt candidat ar fi refuzat categoric să răspundă cu aceeaşi monedă nenumăratelor atacuri la adresa lui în primul tur, din partea tuturor candidaţilor, inclusiv a unora care i-au devenit ulterior aliaţi; nu cred că orice candidat avea succesul lui Iohannis ca om politic (mai multe alegeri câştigate detaşat ca primar al Sibiului); nu cred că orice candidat şi-ar fi asumat atât de clar orientarea pro-europeană şi pro-atlantică, o agendă anti-corupţie şi asumarea garantării independenţei justiţiei. Toate acestea au contat şi l-au transformat pe Klaus Iohannis în candidatul „altfel”, atipic, foarte diferit ca structură interioară şi comportament de toţi ceilalţi politicieni din această cursă.

Să nu uităm însă ce i se reproşeasă lui Klaus Iohannis, chiar de către unii dintre cei care l-au votat şi l-au susţinut: episodul USL din vara 2012, când a fost propus premier – chiar dacă politic şi strategic putem înţelege conjunctura, rămâne un episod care a aruncat o umbră asupra reputaţiei lui Iohannis; dosarul ANI privitor la incompatibilitate – deşi are o hotărâre a instanţei în favoarea lui, care clarifică lipsa îndeplinirii condiţiilor de incompatibilitate, totuşi ANI a făcut recurs, punându-l pe Iohannis într-o situaţie de vulnerabilitate. I s-a tot cerut lui să clarifice acest aspect, însă nu este nimic de precizat suplimentar, va trebui să aşteptăm, fără a anticipa, decizia instanţei şi să facem acest mic efort de a-i acorda prezumţia de nevinovăţie şi de bună credinţă până la proba contrarie. Deocamdată această probă contrarie nu s-a făcut, iar bârfele şi zvonurile nu contează în acest domeniu. I se mai reproşează lui Iohannis o anumită inadecvare şi lipsă de experienţă în politica de centru, un anumit localism, deşi a dat dovadă că se pricepe la bună guvernare, Sibiul fiind un oraş prosper şi civilizat şi datorită lui. Un preşedinte nu trebuie însă să fie neapărat un expert în guvernare, altceva i se cere: respect pentru Constituţie, un proiect pentru ţară, fermitate, capacitatea de a nu negocia valorile fundamentale ale unei naţiuni, dar şi deschiderea către compromis şi cooperare cu forţe politice adverse sau chiar ostile.

Nu putem anticipa, poate că Iohannis va trece cu brio încercările şi obstacolele unui mandat prezidenţial care nu se anunţă deloc uşor, în contextul unor mişcări geo-politice fără precedent la graniţa României, un guvern ostil, tensiuni sociale, o anticipată criză economică, probleme structurale în sistemul de sănătate şi în educaţie. Inevitabil noul preşedinte va întâmpina dificultăţi şi va dezamăgi unele aşteptări, însă este bine să ştim ce putem cere, ce putem pretinde, ce este constituţional, ce este raţional şi ce este iraţional. Altfel riscăm să ajungem iarăşi în punctul zero. Deocamdată Iohannis a dovedit fermitate şi reţinere, nu este un om al vorbelor multe, ci mai degrabă succinte şi puternice: a cerut şi a obţinut într-o zi picarea legii imunităţii şi amnistiei, aprobarea cererilor de ridicare a imunităţii foştilor ministri anchetaţi în dosarul Microsoft, a cerut clarificarea abuzului de drept în cazul organizării votului în diaspora şi sancţionarea celor vinovaţi, indiferent că sunt ambasadori, şi avem în momentul de faţă demisia lui Meleşcanu şi, mai mult decât atât, procurorul general al României a început urmărirea penală in rem împotriva miniştrilor şi autorităţilor implicate în organizarea alegerilor şi încălcarea dreptului la vot a românilor din diaspora. Dincolo de asta, şi-a asumat susţinerea unei legi privind votul prin corespondenţă, pentru a se evita problemele actuale, proiect dealtfel iniţiat şi susţinut şi de alţi politicieni.

La nivel simbolic, a marcat un gest de eleganţă extrem de puternic, acceptând invitaţia Casei Regale ieri şi onorând-o cu graţie, fără alte condiţionări sau remarci nepotrivite. Este un gest de normalitate şi curtoazie extrem de necesar într-o Românie scindată de ură, obişnuită cu escaladarea conflictelor şi alimentarea unor noi surse de ură.

În concluzie, propun să-i acordăm credit acestui neamţ tăcut şi politicos, dar şi românilor care l-au ales, şi anume 54, 43 dintre cei prezenţi la vot . Cred că are legitimitatea dată de aceştia şi cred că acest vot marchează o anumită maturitate politică pe ar trebui să o preţuim şi să o cultivăm în anii ce vin.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Cf. cifrelor furnizate de IRES, KJ a fost votat in proportie de 70% de persoane sub 50 de ani si in proportie de 73% de persoane cu studii medii si mai sus. Ar fi interesant sa mai vedem cifre de acest gen si din alte surse.
    http://www.ires.com.ro/uploads/articole/ires_profilul-votantilor-la-alegerile-prezidentiale-2014_tur-2.pdf
    Cei direct interesati probabil ca au deja postere cu aceste cifre, cu evolutia procentelor de-a lungul zilei de 16 etc..
    Credeti ca turul 2 al alegerilor din nov. 2014, Romania, trebuie studiat de antropologi?

  2. Excelent articol.
    O singura eroare: a fost propus prim- ministru in 2009; in 2012 nu a avut nici o pozitie publica (de care sa fi aflat eu), indiferent ce opinie a avut.
    Si da, cred ca atitudinea decenta, civilizata, de gentleman, a contat mult.

    • Asa este,

      Johannis a fost prezentat ca ministru in 2009, dupa ce Basescu a castigat al doilea mandat.

      A fost propus ca prim-ministru de …. Ponta si respins de Basescu.

      In acest context, Ponta a fost mai basist decat Johannis.

      Johannis a intrat in PNL pe la inceputul lui 2014. Pana atunci a fost (si mai este) in FDGR, care este o organizatie etnica, care nu e totuna cu un partid politic.

      In 2012 Johannis nu era decat member FDGR si promar al Sibiului.

      Ceea ce l-a facut controversat pentru momentul 2012 este faptul ca nu s-a dezis public de lovitura de stat. Motivul a fost pur politicianist, deoarece a admite asta si-ar fi indepartat adversarii lui Basescu, destul de numerosi.

  3. Oamenii lui Iohannis sunt, intr-o singura propozitie, cei care refuza PSD.
    Adica noi astia care, de pilda, ne minunam cand citim urmatorul pasaj din liber mugetatorul Adrian Severin:
    „Tineri violenti au strigat pe strada (in Romania si in strainatate) ‘Jos comunismul!’, fara sa stie prea bine ce este acela si de ce striga. Asa au strigat si batalioanele de asalt naziste in Germania interbelica. Peste cateva luni, la fel ca pe timpul ascensiunii naziste, acesti tineri vor striga ‘Jos evreii!’. Tot asa, fara sa stie de ce. Si sub greutatea acestor strigate ale strazii, distilate in justitiarismul de asemenea fascistoid al supra-structurilor politice reprezentate de unii ca Monica Macovei sau Sorin Ionita, vom ajunge sa vedem ca jos, cat se poate de jos a fost adusa natiunea romana dimpreuna cu visele ei europene”

    Mare om, mare caracter individul.

  4. Ion Creanga: N-ar fi rau sa fie bine in tara asta!
    Nu doar PSD s-a speriat ci si PNL nou. Au vazut ca strada, cum zicea Zgonea, se poate manifesta mai repede si mai coerent decat orice altceva, si poate matura orice partid.
    Si cum normalitatea cere si stanga si dreapta cred ca Ponta si un penelist tanar ar trebui sa reformeze din radacini ambele partide: la primul congres sa schimbe numele partidului (de ex PSD Roman) si sa schimbe si carnetele de partid (dupa modelul reformarii partidului stat din anii 1960 si 1980). Astfel alde Hrebe, Sarbu, Videanu, Berceanu si altii ar ramane pe dinafara.

  5. Mult prea luuung!
    Dl. consilier guvernamental Mirel Palada, platit din banii nostri, a concluzionat mult mai scurt si la obiect: suntem „pufosii”, care o luam pe alcool, manelisti si cocalari. Iar Bursucul veninos ne-a claficat drept fprte legionaroide si fascistoide …

  6. 11. Românii care doresc un nou mod de a face politică. Cu Ponta, cel mai silitor discipol al actualului președinte, ar fi însemnat continuarea modului de acțiune, prin care scopul și relevanța actelor prezidențiale o reprezintă victoria politică, sacrificând acesteia resurse uriașe. Parafrazând o afirmație a anilor ’90, „Ponta este pentru ei un Băsescu doi”.

  7. Eu as adauga inca doua categorii, cel putin:

    – acei „basisti” care-l sustin neconditionat pe Traian Basescu, indiferent ce ar zice si ce ar face el;

    – votantii „ne-basisti” ai Elenei Udrea – cei care au votat cu ea pentru breton, Vuitton si pentru ca e „cool”.

  8. „Romanii neamtului Iohannis” – aiurea! Poate doar sibienii care l-au votat ca primar. In rest, cele 6 milioane se impart in cele 3 milioane care l-au votat in primul rand prin actiunea decisiva a aparatului din teritoriu al lui Blaga (ia vedeti ce scor a avut Iohannis in asa-zisele fiefuri peneliste) si cele 3 milioane care au votat suplimentar Iohannis in al doilea tur PENTRU CA ERAU ANTI-PONTA, ANTI-PSD si ANTI ACTUALA CLASA POLITICA. Poate cateva zeci de mii (ex sibienii) chiar l-au votat pe bune pe Iohannis. Grosul celor 6 milioane au votat CONTRA CLASEI POLITICE, ACL included.
    Asta ar trtebui sa tzina minte Iohanis.

  9. Sa speram si ca D-na Alina Mungiu Pippidi nu va ajunge consilier lui K.I.! Are nevoie de oameni discreti, profesionisti de mare valoare, nu de ranchiunosi, degraba „varsatoriu” de laude (vezi VVPonta= impecabil), dar si de invective nemeritate.

  10. E prima oara cand comentez pe contributors, rog ingaduinta.

    Eu cred ca acest vot e inca o confirmare a faptului ca Transilvania trebuie sa se separe de Vechiul Regat. Suntem diferiti, chiar mai mult decat in cazul Scotiei, ce voteaza Labour si, mai nou, SNP, de o gramada de ani, ca sa fie semipermanent guvernata de Tories alesi de restul britanicilor. Let’s agree to disagree si sa ne vedem fiecare de drumul nostru, ca prieteni.
    Nu am nicio problema cu regatenii, doar constat, a nu stiu cata oara, o diferenta fundamentala de weltanschauung intre intra- si extra Carpati. Am inteles ca unii prefera sa vada 6 tipologii de vot, lebede negre etcaetera, dar, realistic vorbind, d-l Johannis, reprezentantul disponibil al votului anti sistemului actual (nu anti sistem), a castigat datorita votului masiv din Ardeal.

    De ce in Romania secolului XXI nu poate avea loc o discutie serioasa despre independenta/autonomia extinsa a Transilvaniei fara inevitabilele accente infantil nationaliste?

    • Eu nutresc alte sperante. Una ca victoria lui Iohannis va fi urmata de schimbari politice pozitive. In Iohannis si-au pus sperantele cam jumatate dintre ragateni (tinand cont de furturile si presiunile mizerabile facute de primarii puterii). Iohannis a fost imbratisat ca un ardelean cumpatat, harnic, cinstit si serios, opusul a ceea ce are mai rau regatul. Sper asadar ca indemnul „sa ne apucam de treaba” sa nu ramana doar un simplu slogan de campanie. Subiectul separarii nu e oportun acum, sa lasam un ardelean sa dea tonul si sa vedem ce se intampla in 5 sau 10 ani.

      A doua speranta se leaga cresterea influentei UE in detrimentul factorului national. Intr-o Romanie intrata in Schengen si cu regiuni administrate corect care sa inlocuiasca baronatele judetene va conta mai putin daca Transilvania va fi o alta tara sau spatiul a 2-3 regiuni prospere. Mai sper ca prin viteza de circulatie a informatiei si a oamenilor, occidentul sa patrunda si peste Carpati, ca fiecare roman ce calatoreste sau munceste temporar afara sa revina un pic schimbat.

      • domnule red,subiectul separarii nu e oportun nici acum ,nici inainte si nu va fi nicioadata ptr regateni !.cu asta va raspund si la partea finala: pina Transilvania nu va fi unita in toate (trendul nu e spre o transilvanare a regatenilor ci a fost si este spre o regatanizare a Ardealului) si regatenii o vor socoti veriga slaba,ha ha,subiectul separarii nu va fi acceptat.iar apoi va fi prea tirziu,de altfel asta s a dorit inca de cind a fost unita.
        ptr regateni si ruminii noi,maniu este un ierou,ptr un ardelean maniu a fost un tradator.
        bine ar fi sa fie bine,dar ma tem ca si pe neamtul ruminesc il vor minca regatenii de viu.am citi ca au aflat si citi dinti are in gura si cit l au costat ! asta e nivelul
        poate doar daca acum neamtul, nu va vinde el ceva regateni !?poate africanii vor sa i cumpere ? si asa se va schimba si in regat putin cultura

  11. Mai e un aspect important: Sute de mii romani care nu s-au manifestat nici in strada nici pe internet, nici macar n-au discutat politica in familie sau prientenii, poate nici nu aveau de gand sa voteze initial nefiind convinsi ca ar avea vreo importanta s-au convins singuri in doar cateva zile. Bunul simt si nu vocea altora le-a deschis ochii si asa au decis ca un farsor arogant nu trebuie sa fie presedinte.

  12. Referitor la pct. 9, am o mica „nemultumire” personala.
    Multi cred si o spun, direct sau indirect, ca votantii lui Ponta sunt, alaturi de populatia needucata si asistata social, si cei in varsta, recte pensionarii, fara discriminare. Cred ca este o prejudecata, alimentata mai ales de statisticile inselatoare, dar si de convingerea tinerilor ca cei in varsta sunt mai putin educati, mai nostalgici dupa comunism si mai putin conectati la mijloacele actuale de comunicare, in special la Internet.
    Este adevarat ca o parte dintre varstnici sunt captivi ai regimului, sunt saraci si bolnavi, dependenti de pomenile pesediste, mai creduli si mai receptivi la minciunile si manipularea lor. De asemenea, batranii ies mai greu in strada, la manifestatii pro si contra din motive evidente si sunt mai putin vizibili, ori vizibili doar la cozile pentru ajutoare sociale.
    In acelasi timp, sunt foarte multi dintre varstnici care sunt educati, responsabili si activi politic mai mult decat o parte dintre tineri. Multi dintre ei, printre care si eu, am votat cu Johanis, sau, poate impotriva lui Ponta, fara sa ne convinga copiii nostri, fiind inca in stare sa judecam cu capetele noastre.
    Si mai vreau sa fac o precizare: dreapta, ca si multe alte lucruri despre care tinerii cred ca au aparut odata cu ei, nu a fost inventata, nu a aparut azi.
    Iar daca incercam sa ne manifestam politic responsabil, o facem, in primul rand, nu pentru noi, cei care ne-am trait traiul si ne-am mancat malaiul, ci pentru copiii si nepotii nostri.

    • de ce oare tara aia apartine unei parti de lume numite „in curs de dezvoltare”?
      tocmai ptr ca in toate aspectele,inclusiv cel social este in curs de dezvoltare
      amu ii zic Tranzitie
      acolo nivelul discutiilor nu depaseste de cele mai multe ori nivelul de jos din Occident
      impartelile cu pensionarii sau asistati social sint doar in parte adevarate.e mai multa manipulare decit adevar

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Claudia Postelnicescu
Claudia Postelnicescu
Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene. A colaborat de-a lungul timpului cu Observator Cultural, România Liberă, Vivid, Money Channel, La Punkt.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro