Home » Vot 2014 » Citesti:

Scrisoare către mama (şi către Klaus Iohannis)

Catalin Popa noiembrie 22, 2014 Vot 2014
2 comentarii 3,345 Vizualizari

Draga mea mamă,

Pentru că pare greu să ne vorbim fără patos şi fără lacrimi pe acest subiect, m-am gândit să-ţi trimit această scrisoare.

Tocmai au trecut alegerile prezidenţiale, la care unul dintre candidaţi a ales ca slogan unitatea : « Preşedintele care uneşte » (fiind un citat, pun ghilimele, aşa cum m-ai învăţat dumneata, dascăl de modă veche). Cred că rar am fost atât de divizaţi ca acum în privinţa unirii sau, poate, unirea despre care vorbeşte poetul mie mi-e negândibilă, chiar şi la nivel de concept. Iţi înţeleg tristeţea şi sunt necăjit să te ştiu aşa, dar, dincolo de acestea, aş vrea să înţelegi un lucru : de câtva timp am ajuns ca ceea ce fac să nu mai fac pentru mine, ci pentru copiii şi, sper eu, nepoţii mei. Şi caut să fac aceste lucruri aşa cum m-aţi învăţat voi, părinţii mei, aşa cum m-au învăţat bunicii mei şi cei pe care Pronia încă mi i-a scos în cale : cu demnitate, cu responsabilitate, cu competenţă şi, mai ales, cu dragoste de aproape şi întru adevăr.

Dacă până acum nu am învăţat să fur şi să mint, cred că sunt slabe şanse să mai deprind, cal bătrân, astfel de obiceiuri ; am stat tot timpul departe de maeştrii acestor arte şi când le-am analizat vorbele şi faptele a fost din curiozitate pur intelectuală şi ca să ştiu de cine şi de ce să mă feresc : lumea politică în privinţa minciunii şi politica românească pentru amândouă. Mâna aceea de politicieni români oneşti pe care-i cunosc nu a putut niciodată umbri uscăturile şi secăturile politice care se perindă pe la putere de vreo 25 de ani, aşa că ăştia s-au înmulţit nepermis de mult. Sau, cel puţin, atât de mult încât astăzi să simt pus în pericol viitorul copiilor mei. Dont acte, et sur les barricades ! Nu mi-am dorit acest lucru, nu am vrut acest lucru, ci am fost împins către el de cei care ne tot vor binele întru prosperitatea lor. Pentru M. şi pentru C., nu mai am voie să-mi fie frică, nu mai pot să-mi fie frică, prin tăcere ar ȋnsemna să mă sinucid cu ei ȋn braţe şi să-i condamn pe viaţă la a fi sub-oameni, specimene plăcute Sistemului; şi mai sunt şi angajaţii care muncesc pe brânci : ce să le spun ȋn ziua de salar, că-i mic, precum profitul de altfel, că diferenţa e la guvernanţi ca să o poată fura, că au şi ei nevoie, săracii, de când a crescut preţul imobiliarelor ȋn Monte Carlo ? Pentru ce ? Pentru cine ? Pentru ȋmbuibarea ăstora şi pentru asistanatul social al puturoşilor naţiei ? Mamă dragă, chiar nu mai pot ! Mă sufoc sub minciună şi sub dări la stat ! Ei m-au obligat să nu-mi mai fie frică de ei !

Ştiu că ai remarcat, dar insist: nu am spus uscăturile sau secăturile din PSD, ci uscături şi secături politice, pentru că la noi nu există cu adevărat stânga şi dreapta, doctrine de partid, sau, dacă există, ele sunt ca souvenirurile de vacanţă : nici nu mai ştii de existenţa lor şi, oricum, sunt undeva prin beci. Când ăştia (vezi, nici nu le zic oameni, şi cu atât mai puţin politicieni) trec de la un partid la altul cu naturaleţea cu care un bebeluş face pe el fără să clipească, când ăia de la care pleacă strigă trădare, dar îl primesc cu braţele deschise pe un transfug de la ăilalţi (vezi doamne, ăla vine de la întuneric la lumină), e suficientă materie să ţi se facă greaţă de ei de toţi. Iţi mai aminteşti, vorbeam la un moment dat de convertirea de la anglicanism la catolicism a cardinalului Newman : a fost un cutremur în ambele lumi şi, mai ales şi în primul rând, pentru cardinalul Newman ȋnsuşi; la Paris ne-am întâlnit la un moment dat cu Olivier Clément, şi el apostat pentru unii, fidel dreptei-credinţe pentru alţii, dar nu mai puţin cutremur. La noi, cu ăştia toţi, niciun cutremur, nici interior, nici exterior : trădări, renegări, reveniri, iar iubiri ca prima oară, iubiri din nou ca prima oară, după cum le bate lor vântul interesului personal prin buzunare. Important e ca imunitatea să fie la purtător pentru ca DNA-ul să nu le bată la uşă aşa uşor. Şi tot aşa, de sus până jos, problema şi mai gravă fiind că până şi portarul trebuie să se dea după noul stăpân dacă vrea să-şi păstreze postul sub-plătit.

De ce am votat Macovei la primul tur : sper să înţelegi acum de ce (oroare supremă : i-am şi trimis bani pentru campanie) ! Idealismul meu (nu naivitatea) m-a făcut să cred –şi cred în continuare- că trebuie dat un ăstora politici cu materialismul « pe persoană fizică » un semnal puternic : să înceteze să mai confunde parlamentul cu birturile pe unde-şi negociază contractele de şpagă sub pavăza imunităţii, să nu mai confunde administraţia publică cu izvorul de nesecat al îmbuibării lor. In câteva cuvinte, să revină cu picioarele pe pământ, aici, printre oamenii mulţi, cu drepturi şi obligaţii, multe dintre ele chiar de ei stabilite. Câţi socialişti patroni sunt în parlamentul României, nu găseşti printre toţi socialiştii Europei la un loc, şi câţi liberali pe banii statului sunt în acelaşi parlament, la fel : şi unii, şi alţii au nevoie de un stat maximal, pentru a avea controlul asupra economiei, sursa lor de profit.

Nu m-am aşteptat ca Macovei să iasă preşedinte –şi nici nu cred că s-ar fi descurcat, dar la primul tur al unor alegeri îţi poţi permite să transmiţi mesaje : începem cu o curăţenie şi abia apoi ne apucăm de treabă. Başca, urneam un pic şi construcţiile, cu nişte extinderi pe la Jilava şi Rahova, ca să rămână oamenii aproape de Casa Poporului (« Domnilor, investiti in puscarii, investiti in viitorul vostru! », Sorin Ovidiu Vântu ). Când şpaga în construcţii ajunge la 40% din contract (vremurile de glorie şi final ale PDL-ului, continuate glorios de PSD) şi un Logan fie el dotat costă 70.000 de euro, treaba e prea groasă şi e clar că trebuie început prin a da cu DNA-ul printre politicieni şi funcţionarii publici, indiferent sub ce siglă de partid fură ei. Despre licenţe informatice şi alte apărări ale frontierei de stat, nici nu mai vorbesc !

De ce nu aş fi votat cu Ponta : când am văzut ce realizări închipuite are acest ăsta în doisprezece ani de trudă la fel de închipuită (http://www.contributors.ro/vot-2014/electorul-si-plagiatorul-simpatii-imediate/ ), m-a apucat ameţeala! Si aşa aveam deja greaţa-n gât de la chestiunea cu plagiatul, care chiar este, vorba celui care garantează pentru politicienii PSD, şi această singură problemă era deja suficientă pentru a nu-l vota.

Mi-ai spus, convinsă fiind de nu ştiu cine, că nici vorbă de plagiat, după cum au confirmat şi Inalta Curte şi Antena 3. Mama mea dragă, ai fost profesoară : chiar trebuie să-ţi mestece Antena 3 argumentele intelectuale ? Nu cred ! Inalta Curte s-a exprimat ca şi cum ar fi avut de comparat două picturi, nu  conţinutul a două lucrări scrise, bazându-şi judecata pe argumentaţia ORDA (între altele la fel de coerente intelectual), ăia cu drepturile de autor : “Nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat deoarece formatele lucrarilor, tipul caracterelor utilizate si paginatiile sunt diferite” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16840147-victor-ponta-scapat-dosar-penal-pentru-plagiat.htm )!!! Carevasăzică, eu pot scrie mâine poezia « Somnoroase păsărele… », şterg cele trei puncte de suspensie din titlul dat de autor, o scriu de mână cu scrisul meu neciteţ, şterg semnele exclamării acolo unde sunt în textul original, reaşez totul în pagină –şi gata ! eu sunt autorul, dacă ne uităm la ce-a ieşit ca la un tablou ! ORDA şi ICCJ-ul vor spune că totul e în regulă şi, dacă vând acea prostie, mai primesc şi bani pe drepturi de autor (pe lângă cei 25% furaţi ca spor de doctorat la salar). Dar, pe dumneata sau pe orice om cu scaun la cap, niciodată nu vă voi convinge că nu e vorba de o poezie scrisă de Eminescu, ci de fructul profundei mele gândiri şi inspiraţii. Şi mai fii sigură că revista Nature, care a dezvăluit plagiatul grosolan, nu şi-ar fi riscat prestigiul ca să-i facă pe plac lui Băsescu, pe care probabil îl ignoră precum ursul pe câini.

In plus de plagiatul pontissimului prim-guvernant, mai e şi PSD-ul : partidul lui nu-ne-vindem-ţara-până-n-o-furăm-noi-de-tot, al lui Insuşi-cu-executare, al unor imperiali Culiţă Tărâţă, Triţă Făniţă, Genică Boerică şi alţii la fel de savuroşi. That’s hot !

De ce nu l-am votat pe Iohannis, ci contra-Ponta, că de votat era obligatoriu să votez la turul doi (la primul tur, poate m-aş fi putut abţine, dar tot mergând la vot). Ştii bine că odată şi o dată am pus ştampila şi pe Iliescu, aşa că nu mai puteam avea scuza inocenţei ; l-am votat pe Zâmbitor ţinându-mă de nas, la Paris, după vreo patru ore de stat la coadă –şi atunci, şi nu ştiu de ce, of, ba cred că ştiu : pe ăştia de-aici cu politica îi doare la pălărie de conaţionalii lor plecaţi din ţară, majoritatea din cauza nesimţirii şi incompetenţei ălora cu politica, şi îi doare atât de tare încât nici nu ştiu câţi sunt pe-acolo, decât, eventual, când e vreun referendum vrut de ei ca să se întroneze zei imuni.

Aşadar, nu l-am votat pe Iohannis (deşi pe el am pus ştampila) din cauza transhumanţei politicienilor şi a cârdăşiei lor transpartinice.

PNL-ul e partidul ălora cu Tăriceanu care ne-a băgat pe gât atâţia competenţi şi necesari funcţionari de ne ajung până atingem o populaţie de cincizeci de milioane de locuitori-aici, care a beneficiat de o visterie excepţională făcută pulbere pe te-miri-ce în prag de criză mondială, care l-a susţinut pe ministrul Fenechiu mai să-l străpungă cu atâtea propte, plus Chiţoiu şi ASF, care a perindat pe la preşedinţia interimară un aproape dement în discurs, care s-a aliat cu PC-ul unui securist pârnăiaş ce a cumpărat o peninsulă cu banii de un apartament cu patru camere, după ce a exclus-o pe Mona Muscă din partid pe motiv de pudoare la onoare, et j’en passe et des meilleurs.

PDL-PMP e partidul ălora cu Băsescu ce ştie că România nu are nevoie de autostrăzi, ne anunţă că la noi nu va fi criză, apoi taie iresponsabil salariile cu 25% în loc să dea afară 25% dintre trântorii din administraţie (care, în realitate, sunt cam 50%, împărţiţi între şefi, şefuţi, şefuleţi şi rudele lor), care o cocoloşeşte pe Udrea sperând s-o vadă preşedinte al Norvegiei ; peste toate, partidul care a dat mari oameni şi caractere acestei ţări : Blaga, Videanu, Berceanu, Blejnar, Codruţ Marta şi, cu voia dumneata, simetricul PDL-ist al lui Ponta în aspiraţii şi caracter, Cristian Boureanu. Vorba cronicarului, « se sparie gândul » (moral şi economic) să-i revăd pe ăştia la butoane şi să le suport din nou trufia frumos parfumată.

Cum nu am putut să-l cunosc pe Iohannis (vezi, lui încă nu-i spun « ăla ») dincolo de ce a făcut el pentru Sibiu, iar la televizor sau în presă nu m-a convins, îmi era greu să votez pentru el, adică să-i dau un vot pozitiv. Dar, votând împotriva lui Ponta (o chintesenţă a ăstora din toate partidele politice – bineȋnţeles că şi UNPR şi UDMR), i-am dat lui Iohannis un mandat implicit : neamţule ne-ortodox şi fără copii, fă un pic de ordine acolo, la Balamuc, că dacă nu, la viitoarele alegeri vor trebui mii de secţii de votare în diasporă şi « eco-anarhiştii » « anti-sistem » « fascistoizi » şi « legionaroizi » care vor mai fi rămas pe-aici cu asistaţii social riscă să-şi iasă din pepeni şi chiar să vrea să-şi ia ţara înapoi, făcând ei curat printre aleşii neamului (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/Parlamentar+ucrainean+aruncat+la+gunoi). Mulţi dintre asistaţii social sunt ăia cărora « interesele superioare ale naţiunii » cer să li se dea dacă votează corespunzător, fără ca naţiunea să primească nimic ȋn schimb de la ei : la Deva, numărul celor care frecventau cantina socială a primăriei s-a ȋnjumătăţit după ce li s-a cerut muncă ȋn folosul comunităţii, la Botoşani nevoiaşii au refuzat lemnele de foc pentru că erau prea groase sau nu le erau duse direct ȋn şopron, ȋn Vrancea sătenii se uită la militari cum le deszăpezesc drumurile, aiurea sătenii stau la birt după ce au ȋnchiriat voluntarilor englezi căruţele şi caii ca să le refacă bordeiele luate de apă. (Curios lucru : aceste prăpăduri ale naturii se ȋntâmplă mai ales ȋn zonele sărace sau puternic ruralizate ale României, acolo unde mare lucru nu s-a schimbat ȋn bine de douăzeci şi cinci de ani, unde stânga pe filieră Iliescu e sistematic la putere, unde asistaţii social votează mereu aceeaşi jupâni, având ca singură speranţă de mai bine mărirea ajutorului social, fără să-şi dea seama că sunt sclavii stăpânilor pe care singuri şi-i aleg şi care prosperă pe spatele prostimii. Am ȋnchis cercul.) Pe asistaţii ăştia social aştept eu să-i văd puşi la muncă (fie şi ȋn folosul comunităţii), lucru pe care Ponta & Dragnea nu-l pot face, pentru a nu-i trezi din torpoarea leneviei cronice, riscând să fie sancţionaţi la următorul vot. Dar cred că Iohannis ar fi capabil. Dincolo de toate, poate că nici Iohannis nu e cel bun, dar, ȋn condiţiile date, este cel mai bun ;  nu ştiu dacă va fi mai bine cu Iohannis, sper asta, dar cu Ponta sigur ar fi fost mai rău, ştiu asta.

Observator la alegeri. Pentru a ȋnţelege câteva din mecanismele de mai sus (cum ar fi cumpărarea votului, traficarea lui, turismul electoral) şi pentru a lua pulsul unor alegeri pe care le aşteptam ca redutabile, am ales să fiu observator independent (a nu confunda  independent cu indiferent). Aşa, ca experienţă de viaţă. Am ales atent localităţile ȋn care am vrut să ajung: acolo unde primarul şi-a schimbat culoarea politică, ȋn general dar cu precădere mai deunăzi, ȋnsoţit, eventual, şi de consilieri locali, şi unde preşedinţii secţiilor e votare şi locţiitorii lor au avut şansa să fie oameni ai locului, eventual chiar angajaţi ai primăriei, cu un pic de noroc din partea programului de repartizare aleatorie al prefecturii. Am tras lozul câştigător, căci am avut privilegiul să-l remarc ȋn preajma secţiilor de vot, ȋnsoţit de primarul transfug, şi pe un senator la rândul lui transfug (din opoziţie la putere, evident)! Doar aşa, ca să se asigure că totul merge bine! Şi a mers bine, ȋn sensul că harta votului pe comune a virat ȋn roz ; dacă nu erau observatorii, care nu au stat nici ei permanent acolo, probabil că harta s-ar fi ȋnroşit de plăcere. Preşedinta secţiei de votare avea multe de vorbit la telefon, ȋn şoaptă şi dintr-un birou alăturat secţiei, ne-a ameninţat că ne dă afară dacă nu stăm ca bibelourile unde ne pune ea, şeful de post a venit să ne legitimeze taman când senatorul ȋşi făcea rondul (odihnit, cred, după binemeritata vacanţă parlamentară de toamnă), nodul le-a stat tuturor ȋn gât când le-am cerut să dea jos afişele electorale de pe gardul secţiei de votare, o maşină de poliţie a parcat fix lângă maşina mea pentru a se asigura că totul e ȋn regulă, au apărut şi trei poliţieni pe trotuar, primarul venea să bage cu mâna lui lemne ȋn soba din secţia de votare, ce mai ! s-a văzut că ȋntreaga comunitate de aleşi şi numiţi s-a mobilizat pentru aceste alegeri, aşa cum stă bine oamenilor gospodari şi primitori. Să ştii, mamă dragă, că la primul tur pentru un vot s-au dat cam 30-40 de lei (funcţie de pretenţii), ceea ce părea mult dispecerului, care se temea de creşterea preţurilor la turul al doilea ; nu am văzut când s-a dat, ci doar cât s-a negociat ; poliţianul şi preşedinta secţiei de votare m-au asigurat că am halucinaţii, aşa că nu s-au mai deranjat să-i ȋntrebe ceva pe biznismeni. La turul ȋntâi s-a ieşit pe roşu, ceea ce părea a fi bine, dar la turul al doilea a virat ȋn roz : ceva o fi fost ȋn neregulă, o fi plecat capitalul din comună sau oferta nu o fi fost la ȋnălţimea cererii, aşa că fuziunea n-a ieşit ! Până nu uit : am văzut şi localităţi unde prezenţa la vot a fost de aproape 150%, unde votanţii pe lista suplimentară au fost mult mai numeroşi ca localnicii (poftim Udrea ! ai turism !), unde s-au terminat foile cu liste suplimentare. Dar, ȋn cea mai mare parte, lucrurile s-au ȋntâmplat bine, politicos şi cooperant ; cum că se poate !

Votul ȋn diasporă, l-am lăsat la urmă, pentru că trebuie să fie pe primul loc. Am votat la Paris şi ştiu cum e. Când externul cu cărare, amator de artă nanteză, vorbeşte de turism electoral cu electori duşi din România cu autocarele, asta e o chestiune patologică déjà, ceva sechele de la spionită. In rest, da, oamenii s-au mai organizat, ȋn ciuda sistemului ăstora, s-au mobilizat ȋmpotriva ăstora (la o finală Ponta – Tăriceanu/Udrea, n-ai fi văzut aşa ceva), au venit mai mulţi din aceeaşi zonă sau de pe traseu cu o aceeaşi maşină (co-voiturage ȋi spune, care ȋn România acum e ilegal), au ȋnchiriat pe bune autobuze din Suedia ca să voteze ȋn Danemarca de mai aproape : atât de mare este greaţa faţă de tot sistemul politic actual, iar cine vrea să interpreteze lucrurile ȋn altă cheie, greşeşte profund. Tinerii cel puţin, neasistaţii social, neabonaţii la contracte cu statul s-au săturat de toţi ăştia, FSN, spus mai pe scurt, de practicile lor, de felul ȋn care fac politică. Pufoşii care au citit « căcaturi » pe internet şi care au crezut « în ele mai ceva ca în Maica Precistă » au mers la vot ȋn pas de marş, de capul lor, organizându-se pe FaceBook ; acum, au aflat toţi ăştia cu politica ce e ăla. Şi, vezi dumneata, se pare că sunt mult mai mulţi decât credea Sistemul. Stai liniştită, dacă nu se schimbă rapid ceva, « pufoşii » se pun din nou pe « share »-uit, Sistemul se va schimba cu un alt sistem : n-a fost vid de sistem nici ȋn decembrie ’89, cu atât mai puţin ar fi acum.

Un simplu sfat, de ȋncheiere : scoateţi din grilă Antena 3, B1 TV, România TV, chiar şi Realitatea TV. Veţi fi mai liniştiţi sufleteşte şi mintea ȋşi va recăpata rapid puterea de analiză critică. Mercenarii televizuali sunt pentru războaiele de gherilă psihologică, nu pentru oameni aşezaţi cum sunteţi voi.

Cu drag, al tău fiu.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. DANA spune:

    As fi dorit sa nu aveti dreptate in ceea ce spuneti!
    Dar nu am alta alternativa !

  2. Dan Dobre spune:

    Draga Catalin,
    In ultimii 10 ani gretosi de politica submediocra presarata pe alocuri cu multe boabe amare de aroganta, impertinenta, dispret, si alte condimente, acest text- emanatie naturala a eului tau- este una din prozele savuroase pe care le-am citit. De fapt “mama” citata este de fapt o mama universala, recunosc in ea o intreaga generatie care se tanguie la moartea comunismului dar care sta cu gleznele muiate in lighianul cu democratie calduta care ii confera energia de a descinde cu imprudenta erezie in gandirea liberala a generatiei obraznice care suntem.
    In fond ideea ta este simtamantul celor intelepti dar prea curajosi sa fie aplaudati la scena descisa
    Minunat
    Latenta mea intelectualitate prea devreme siluita sa devina pragmatism dialectic, a curmat oarecum simtul filozofic al vietii , de aia trebuie sa recunosc ca oameni ca tine reusesc sa incite cateva amortite simtuRi revolutionare in mine
    Te rog sa revii mai des
    Promit sa te citesc cu atentie si sa dezbat
    Multumesc



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Catalin Popa


Catalin Popa

Director de operatiuni al filialei din Romania a unei societati comerciale franceze. Licentiat in filosofie (Paris 4), masterat in filosofie comparata –filosofie indiana (Paris 4... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)