România, se știe, nu este ceea ce se cheamă o țară children friendly, foarte atentă cu copiii. Dimpotrivă, politica demografică inițiată de Ceaușescu la sfârșitul anilor 60, care interzicea avorturile, a avut efectul unui viol psihologic în masă și a lăsat urme adânci în raporturile adulților cu copiii. Femeile, mai ales cele care lucrau în fabrici și uzine, erau supuse periodic controlului ginecologic, medicii erau amenințați cu pușcăria dacă ajutau o femeie să avorteze, sarcinile, adesea toxice, erau duse până la capăt cu revoltă, cu disperare, cu spaimă. Multe femei mureau în încercarea de a-și provoca pierderea unei sarcini cu mijloce artizanale (la țară, se folosea tulpina de mușcată…). Trupul femeii era proprietatea partidului și, în această calitate, trebuia să producă și să reproducă omul nou al societății socialiste multilateral dezvoltate. Într-un interviu de televiziune, mama lui Victor Ponta mărturisea că și ea a încercat să scape de sarcină, dar, până la urmă, a decis să-l păstreze pe copilul care avea să devină premierul României.
Politica lui Ceaușescu a creat, pe de o parte, statutul de mamă eroină, pentru femeile recompensate că au născut patriei cel puțin 3 copii, și, pe de altă parte, statutul de copil instituționalizat pentru zeci de mii de copii abandonați în orfelinatele ceaușiste. Cine a vizitat astfel de locuri în anii 80, știe bine că orfelinatele erau un fel de pușcării, gulaguri pentru copii, infernuri ale abuzurilor sexuale, emoționale și de toate felurile. La începutul anilor 90, România avea aproape 200 000 de copii abandonați în cămine de copii. Aceasta a fost realitatea care a impresionat cel mai mult opinia publică internațională, de îndată ce viața sub Ceaușescu a putut fi, în sfârșit, cunoscută, după căderea regimului. Primele filme documentare și reportaje despre România, pe care le vedeau occidentalii, arătau ororile din orfelinate: copii handicapați, copii legați, copii înfometați, copii sodomizați, copii exploatați, zeci de mii de copii ai nimănui. Convoaie de camioane cu ajutoare, cu jucării, haine și dulciuri, au pornit imediat spre România, voluntari de toate vârstele au venit să ajute la construirea unor case umane pentru copiii abandonați. Primii adulți care s-au băgat prin canalele Bucureștiului ca să scoată la lumină mici făpturi abrutizate de foame și mizerie nu au fost români, ci austrieci și studenți din Luxemburg. Tot ei i-au spălat, i-au îmbrăcat și i-au hrănit, iar, mai apoi, le-au construit ferme la țară, unde să poată fi hrăniți și să învețe o meserie utilă. Tot atunci, au venit în România multe cupluri de străini care, în unele cazuri, aveau propriii copii, dar fuseseră atât de mișcate de tot ce văzuseră la televizor, încât au fost gata să înfieze copii abandonați, cu handicap, cu întârzieri locomotorii sau mintale, copii care nu cunoscuseră niciodată dragostea vreunei ființe omenești, darămite ocrotirea unei familii.
Procedurile de adopție erau, la începutul anilor 90, mai simple decât acum și, într-un fel, mai umane. Și atunci, ca și acum, se întocmea un dosar de adopție care era validat în urma unei hotărâri judecătorești. Din momentul înfierii, prin lege, se întrerupeau orice raporturi între familia adoptivă și rudele biologice ale copiilor, tocmai pentru ca trauma unei copilării dureroase să se vindece mai ușor sau, măcar, să se cicatrizeze într-o lume normală și într-o familie iubitoare.
Acesta este contextul în care un cuplu de canadieni a înfiat niște copii din județul Sibiu și acesta este contextul în care Klaus Iohannis, pe-atunci profesor de fizică, i-a ajutat să se descurce în haosul legislativ al acelor vremuri și într-o limbă pe care n-o cunoșteau. Copiii înfiați proveneau dintr-o familie marcată de violență și alcoolism, în care tatăl, beat, și-a omorât soția și apoi s-a sinucis.
De aici și până la versiunile de campanie electorală abjectă pe care le vehiculează candidatul Ponta și televiziunile lui, despre trafic de copii și vânzare de organe, e cale lungă. Într-o bună tradiție a cerșelii și șmecheriei, rudele copiilor înfiați s-au gândit, peste ani, când profesorul a ajuns primar, că ar putea să profite totuși de pe urma nepoților, dacă n-au apucat să trăiască pe seama alocațiilor lor de la stat, ca mulți alții. Nu e o noutate că, în România, există familii care fac mulți copii fiindcă știu că “vine banu’ de la stat”.
Am văzut, de-a lungul anilor, nenumărate demonstrații de stradă în apărarea căinilor fără stăpân, chiar dacă au existat destule cazuri de adulți și copii atacați și chiar omorâți de câinii fără stăpân. Vreo manifestație de protest, cât de timidă, în favoarea copiilor și împotriva modului abuziv în care sunt adesea tratați în familie, la școală și în societate, în general, nu mi-a fost dat să văd. Nici nu vom vedea prea curând. La vremea la care Iohannis ajuta un cuplu să înfieze niște copii amărâți, Victor Ponta, potrivit mărturiei mamei sale, dormea prin gări la Paris, încă nehotârît încotro să-și îndrepte destinul. Astăzi, folosește cele mai jalnice manipulări mediatice, în speranța că va dormi, până la urmă, la Cotroceni. Baliverna copiilor traficați e încă o dovadă că nu e pregătit nici să afle istoria recentă a țării lui, darămite să-i mai fie și președinte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Doamna,
nu e vorba de rudele copiilor, ci doar de o bunica de-a lor (intre timp decedata) mama tatalui ucigas, care montata de un jurnalist de scandal, Albin Marinescu (evacuat in calitate de chirias de catre Iohannis din casa pe care acesto detinea, toate se leaga, nu-i asa?) a incercat sa mai mulga niste bani de la Iohannis si de la canadieni.
Rudele mamei ucise, respectiv sora si copiii dansei tin legatura cu acesti copii, care intre timp sunt oameni in toata firea, la randul avand copii, dar s-au tinut deoparte de aceasta mizerie incercand sa nu mai revina in cosmarul din care au plecat.
Eu fac parte din generatia decreteilor si dupa cate stiu chiar si ai mei au avut o oarecare ezitare atunci cand au aflat ca urmeaza sa aiba in mod neprogramat un al doilea copil. Faptul ca avortul era ilegal a anulat din start orice discutie pe aceasta tema. Si probabil ca sunt din multele persoane care au beneficiat de acesta masura, nu numai Victor Ponta. Inteleg tentatia de a spune ca fara interzicerea avorturilor, nu l-am fi avut pe Ponta, nici rusinea din orfelinate. In privinta lui Ponta nu stiu ce sa spun, are o personalitate speciala, dar nu cred ca daca nu s-ar fi nascut ar fi dat norocul peste noi. PSD-ul nu duce lipsa de caractere speciale si sunt sigur ca ne-ar fi oferit un inlocuitor pe masura. Problema este ca o mare parte a electoratului voteaza astfel de personalitati, nu faptul ca astfel de persoane exista(Ma indoiesc ca vom duce lipsa vreodata de asa ceva). Iar in privinta electoratului, din cate stiu, generatia decreteilor este aproape singura in cadrul careia exista o mare proportie de votanti activi impotriva PSD-ului. Generatiile anterioare, care au ajuns la maturitate pe vremea comunistilor au fost marcate ireversibil de aceasta ideologie. Generatiile ulterioare se remarca in special prin absenteism si inclinatie spre neomarxism colorat cu ceva ecologism. Faptul ca acesta generatie a decreteilor a fost mai numeroasa decat cele care au precedat-o si cele ulterioare a fost un un noroc care a permis dreptei sa echilibreze stanga si sa o faca sa piarda multe alegeri. Nu mai zic de faptul ca, in cazul in care acesta generatie ar fi fost injumatatita, am fi avut si o situatie economica mult mai dificila, proportia de asistati la persoane active crescand in consecinta. Asa ca, din punctul meu de vedere, chiar daca interzicerea avortului a fost impusa prin mijloacele odioase specifice statului comunist, urmarile sale au fost mai degraba pozitive.
Responsabilitatea pentru situatia din orfelinatele anilor ’80-’90 cred ca poate fi pusa mai degraba in seama indiferentei statului si a imoralitatii parintilor care isi abandonau copii. Dovada ca aceste problemele persista in conditiile in care avortul nu numai ca nu este interzis dar si incurajat. Tin minte ca am vazut la un moment dat o statistica in care situatiile in care femeile cu mai multe avorturi la activ nu erau deloc rare. Si cred va persista chiar daca vom legalizata si pruncuciderea, nu numai avortul. Pana la urma argumentele in favoarea avortului pot fi folosite si in favoarea pruncuciderii. Parerea mea e ca legalizarea avortului nu este decat o fuga de raspundere pe care societatea a declarat-o ca fiind licita. Problema este ca astfel de probleme se rezolva nu prin fuga de raspundere ci prin asumarea responsabilitatii pentru propriile greseli. Viata este o lupta si daca sunt incurajate dezertartarile nu va fi o lume mai dreapta sau mai frumoasa, doar mai lipsita de caracter.
Despre „implicarea” lui Klaus Iohannis în procesul adopțiilor de copii. Atenție, electorat PSD: Pruncii Ardealului sunt în pericol!
http://www.youtube.com/watch?v=3maZLIo1p6w
Fiind ultimul articol scris aici , va transmit: FELICITARI SI SUCCES IN ACTIVITATE!
V-am trimis un e-mail de pe feisbucul dvs.Succes si dupa un Craciun Fercit va urez si un An nou la fel!