In primul rand, de ce merg la vot? Merg la vot pentru ca: vreau, pot, imi place:
1. Vreau (sa imi exercit un drept – ca toate celelalte drepturi)
2. Pot (astfel sa imi asum si alte responsabilitati de cetatean atunci cand consider necesar – drepturile vin cu responsabilitati, cei mai multi uita).
3. Imi place (imi plac ritualurile – cel de vot inclus)
Stiu, in limba romana uzuala ritualul se confunda cu ritualismul, la fel cum Marx se confunda cu marxism-leninismul (nici macar cu marxismul academic). Ritualul este o practica sociala foarte importanta care, atunci cand nu este golita de sens, este menita sa re-afirme regula, in cazul de fata democratia participativa. Democratie care, atentie!, nu se reduce la participarea la vot (conform punctul 2 de mai sus).
Asa ca, dis-de-dimineata, dupa ce am baut cafeaua si am citit alte indemnuri la vot pe Facebook, si dupa ce urnele de la Sidney s-au inchis deja, am luat-o la pas catre Consulatul General al Romaniei la Vancouver, aflat in downtown Vancouver, intr-o cladire de birouri. Consulatul nu este marcat in mod special la intrarea in cladire, insa imi inchipui ca cetatenii romani de aici stiu unde se afla. Website-ul MAE este foarte clar in indicarea adresei.
Duminica fiind, 8 dimineata, cladirea era goala, cu un agent de securitate la intrare care isi foloseste cardul magnetic pentru a te trimite cu liftul la etajul dorit. La intrarea in consulat, un alt agent al cladirii in uniforma, de data aceasta sikh. Am intrat in sala de asteptare a consulatului transformata in sectie de vot: masa centrala avea listele de vot, declaratiile standard pe proprie raspundere, si buletine si stampile de vot. In sala mai erau 4 persoane, dintre care doua completau declaratiile, iar 2 inregistrau votantii. Eu am fost al treilea pe lista (inaintea noastra mai votasera 2 persoane). Pe masa se aflau chips-uri, alune, pretzels si cafea. Probabil pentru cei ce isi vor petrece intreaga zi acolo. Lume zambitoare si comunicativa. Am intrebat daca asteapta multa lume. Domnul mai in varsta care imi recolta datele de pe pasaport mi-a dat raspunsul clasic evaziv: „vin cu sutele prin alte parti, stiti cum e.” Ok. As fi vrut sa stiu cum e pe aici.
Am indeplinit ritualul ca la carte, cu stampila rotunda si buletinul de vot imprimat pe hartie galbena – sper reciclata – pe care l-am introdus judicios in fanta urnei de vot decorata cu tricolorul. Apoi am cerut permisiunea de a-mi turna putina cafea, buna la ora aceea, mi-am luat la revedere si am plecat.
Un ritual bine indeplinit, as spune chiar placut. Astept rezultatele.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Eu am ajuns acolo pe la ora pranzului…acelasi security guy foarte amabil deja isi indeplineste si el ritualul cu un welcome si cu aceeasi cartela magnetica. Sus la etajul 8 erau vreo 10 persoane cu o declaratie pe care trebuia sa o dam ca nu am votat la alta sectie de votare. Iau foc si sangele meu de oltean imi spune ca da in clocot . Izbucnesc si incep sa dau din gura ca e ste ilegal ceea ce fac. O doamna care imparte declaratiile imi spune sa ma adresez consulului. N-am nimic cu ei , stiu sigur ca-si fac doar jobul si chiar sunt foarte amabili. Atmosfera e de inmormantare si imi sar dracii si mai mult cand imi dau seama ca sunt tratat ca un prezumtiv infractor, un turist electoral care dau o tura pe la sectiile de votare din NA , probabil sunt banuit ca vin de la Portland si sunt in drum spre Calgary si Edmonton. Cu nervii pe bigudiuri le zic ca ma grabesc sa prin avionul de New York sa apuc sa votez si acolo. O mare bataie de joc organizata de GIO al PSD la adresa noastra a diasporei. Ne-au facut si de data asta ! Sentimentul meu este ca listele care ajung la BEC sunt refacute pe genunchi in dube, carute sau mertzanurile de partid la fel ca-n ’48.
PS – in urma evenimentelor legate de votul diasporei romane din Europa imi declar solidaritatea cu cei ce isi cer dreptul de a-si face datoria cetateneasca. Si da, m-am gandit bine la formulare: dreptul de a-ti indeplini o datorie.
N-am fost la vot pentru ca n-am pasaport romanesc. Pasaportul canadian costa $90, in timp ce
cel romanesc e 200! Iti fac ei poze (consulatul) si-ti iau si amprente. Cel canadian vine prin posta, iar celalalt peste 3-4 luni. Consulul ne-a zis ca e nesimtire ca nu ne-am facut pasaport. Am vazut ca sint mai calm de cind sint pe aici.
Nu-mi place ca nu votez, da’…..si astia de scriu ce scriu sint cam poeti!
Inteleg ca la Calgary nu s-au organizat alegeri, in ciuda faptului ca aici traiesc peste 10,000 romani. Sa fie doar rea vointa ambasadei sau pasivitatea romanilor din Alberta?
Din 2009 incoace, Canada nu mai aproba sectii de votare in afara spatiilor diplomatice. E valabil pentru toate tarile, nu numai Romania. De aceea nu se pot organiza alegeri la Calgary, sau in Atlantic Canada, pentru ca nu este consulat regular acolo…
„Pasivitatea romanilor din Alberta” – va salut din Edmonton. Ar fi fost frumos, nu-i asa, sa aiba si preeria un loc in care sa poata vota miile de romani din Alberta – Saskatchewan – Manitoba. Nu mi-ar fi fost peste mana sa merg la Calgary. Imi aduc aminte cat a trebuit sa chitaim pana a aparut consulat la Vancouver.
Profit de continutul articolului – un „success story” de vot in strainatate – si spun foarte pe scurt povestea votului meu. Am votat la Ambasada Romana din Praga, Republica Ceha, pe 2 noiembrie 2014 in jurul orei 17. In sala de vot erau 3 cabine de votare (si banuiesc 3 stampile)… :)
Tot procesul – incluzand completarea afurisitului de formular – a durat aproximativ 4 minute (poate chiar mai putin…). Si totul a mers ca pe roate! N-am nimic sa reprosez angajatilor consulatului sau voluntarilor.
In concluzie, as spune ca procesul de vot nu este atat de „time consuming”. iar problemele apar in zonele cu comunitate romaneasca mare. Solutia este la mintea cocosului: mai multe sectii/cabine de votare si in consecinta mai multi angajati/voluntari!
Mai sunt 13 zile pan’la turul 2, problema ar trebui sa poata fi rezolvata!