vineri, mai 14, 2021

Școală, în orice condiții!

Mi-am petrecut prima parte a zilei de duminică, pregătind suportul cursului pe care urma să îl am marți. Curs de Literatură franceză, consacrat Discursului baroc și clasic în secolul al XVII lea, a cărui temă punctuală era dinamica creației molierești.
Predau respectiva disciplină numită „fundamentală” de aproape trei decenii, așa că, aparent, nici o problemă. Numai că predarea online impune cu totul alte reguli. De aici, nevoia restructurării. A unei regândiri a cursului. A modalității transmiterii informației.
În clipa în care mi-am încheiat munca, m-am gândit că mai am de tras astfel vreo două-trei săptămâni și, gata!. Revenim și studenții, și eu în sala de curs. Pe urmă, mi-am reamintit că sala rezervată e una mică, de abia potrivită pentru cei 20 de studenți din anul I Franceză, că distanța între ei sau între mine și ei nici vorbă să poată fi de 1, 5 metri, că va trebui fie să recurg la predatul în două serii, fie să îi rog să frecventeze alternativ prelegerile.
Tuturor acestor probleme li s-a găsit, numai că doar aparent și parțial, soluția luni. Desigur, e un fel de a zice că avem o adevărată soluție. Dar ea a apărut atunci când președintele Iohannis a făcut anunțul în conformitate cu care ne vom întoarce, fizic, în școli și universități de abia la toamnă. Până atunci, continuăm cam tot în felul în care am fost obligați să lucrăm din 9 sau 10 martie încoace. Online, în formule concentrate pe care, să recunoaștem, până la venirea pandemiei nici măcar nu voiam să le luăm în calcul.
Cum spuneam, soluția impusă de autorități este departe de a fi una ideală. Nici confortabilă. Este, însă, pentru moment unica posibilă. Se așteaptă clarificări viitoare legate de formele și formulele de verificare, de cum se va susține examenul de licență, despre cum își vor prezenta disertațiile cei de la Master, despre admiterea „bobocilor”.
În cazul acestora din urmă, va trebui ca factorii responsabili să ia cât mai repede posibil o hotărâre în ceea ce privește Bacalaureatul. Și oricât nu ne-ar plăcea intruziunea politicului în școală, de data aceasta este vorba despre o decizie politică. Înțeleg că, pentru moment, agreată ar fi soluția tradițională. Aceea cu examene normale, susținute în săli, în fața comisiilor, numai că la noi de câțiva ani încoace Baclaureatul s-a transformat într-un fel de festival care durează în jur de zece zile, iar lucrul acesta cred că nu mai prea este posibil. Se discută și despre recursul la ceea ce s-ar putea numi “soluția franceză” care ar face ca diploma de Bacalaureat să se acorde pe baza mediilor obținute în cursul anilor de studii.
Cât este însă de corectă o astfel de decizie prin raportare la ceea ce s-a întâmplat în anii trecuți, la promoțiile anterioare (vor recurge la această oportunitate neaștepate și cei picați în anii anteriori, li se va da dreptul să o facă?) cât de corectă dacă iei în calcul cât de mare este exigența cotidiană la un liceu de top și cât de scăzută la unul tehnologic?
În fiecare an de când fostul ministru, dl. Petru Daniel Funeriu, a avut curajul de a impune un Bacalaureat cinstit (nu-i vorbă, între timp lucrurile s-au cam „relaxat” à la roumaine) este frapant ecartul dintre notele și mediile obținute de unii dintre candidați în timpul anilor de studii și rezultatele de la ceea ce se chema pe vremuri Examenul de maturitate.Știm cu toții cauzele, dar nu ne-am atins de ale nici măcar cu o floare. A funcționat celebrul “merge și așa” despre care a scris, cândva, în România literară, o antologică tablet doamna Ana Blandiana.
Cam același lucru se întâmplă și în cazul profesorilor. Au și ei de dat examene. De Definitivat, de „grade”, de titularizare. Or, și aici avem probleme. Și nu numai de organizare de moment. Am scris în câteva rânduri despre cât de suspectă este diferența între media obținută de profesorul X la examenul de Definitivare care a ajuns să fie socotit o formalitate (aud prea des zicerea ei, lasă, dragă, tu nu vezi cât de puțini absolvenți mai optează pentru cariera didactică!) și cea de la Titularizare, unde “cad măștile”.
Ceea ce s-a întâmplat în învățământ, în educație din 9-10 martie încoace a pus în evidență nenumărate hibe. Care nu se rezolvă doar prin creșterea salariilor personalului didactic. Vom reflecta la hibele în cauză? Le vom găsi modalități de îndreptare?
Sincer să fiu m-a îngrijorat sintagma “în orice condiții”, prima care a ieșit pe gurița doamnei Monica Anisie, încă ministru al Educației Naționale.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Într-adevăr, “în orice condiții” sună ca dracu’, după cum spunea un clasic în viață, dar doamna ministru zicea în mod corect că școala trebuie să continue, cu toate necazurile pe care le avem.

    Aceste formule online concentrate „pe care, să recunoaștem, până la venirea pandemiei nici măcar nu voiam să le luăm în calcul” înseamnă învățământ la distanță și „este luat în calcul” în modul cel mai serios de multe decenii, de prestigioase universități din întreaga lume și din România.

    Au existat și există în continuare cadre didactice care se obișnuiesc mai anevoie cu tehnologia „online”, ori cu învățământul la distanță pur și simplu. Deși universitățile au platforme pentru învățământ la distanță și o experiență îndelungată, contestatarii examenelor online, pe care le-au numit „jocuri cu x și 0, în fața calculatorului”, au muncit asiduu la discreditarea lor.

    Or, examenele de acest fel sunt incomparabil mai obiective, atât în cazul cadrelor didactice, cât și al studenților, decât cele „față în față”. Doar că unii profesori preferă să discute cu studentul, să-i simtă emoția, să-i arate că îl poate pica doar pentru că nu are nodul corect făcut la cravată, ori fetele poartă pantaloni, nu fuste.

    Ei, bine, despre asta este vorba, profesorii sunt invitați să înțeleagă cum funcționează învățământul la distanță pe care l-au disprețuit din diverse motive și l-au denigrat zeci de ani!

  2. O veche zicere ne spune usor hasliu – il stii pe nevoie ? Pandemia ne pune pe noi toti la munca asidua si pe elevi si pe studenti si pe profesori si pe parintii -ce uitasera poate cum este sa mai inveti cite ceva . Asa cum domnul profesor ne spune cu acuratete – predarea online impune alte regulii – tot asa nevoia de (nu avem de ales si poate o sa ne si placa ) acceptare a noului (ce poate face frica de pandemie din om)ne pune in situatia de a ne reconsidera intelegerea . O vreme este posibil sa existe ambele metode de predare , de verificare , de examinare a elevului (indiferent de scoala unde se afla sau de nivelul ei unanim acceptat ), dar cum suntem intr-o continua schimbare (a intelegerii ) vorba poetului nemuritor :Numai omu-i schimbător,Pe pământ rătăcitor,ne vom adapta vremurilor si ne vom supune frumusetii carierei de -INVATATOR- apelind din ce in ce mai mult la aceasta noua tehnologie digitala atit de minunata , amintindu-ne mereu de cit bine a produs omenirii de scrierea tiparita a lui Johannes Gutenberg.

  3. In online nu se preda, ci se distribuie.
    Este o metodica complet diferita.

    De fapt, si in modul fizic vremea prelegerilor a trecut de mult.

    • „In online nu se preda, ci se distribuie.”

      Nu-mi este foarte limpede la ce vă referiți.

      Am bucuria să cunosc profesori care țin cursuri „live”, interactiv, pe platformele online, cu clasele complete. Nu trebuie să uităm că unii elevi din învățământul preuniversitar încă mai au nevoie de evaluare și notare pentru încheierea situației.

      În mediul universitar se evalulează, de asemenea, se acordă consultații și se susțin inclusiv examene de licență, disertații de masterat și teze de doctorat, în funcție de opțiunile universităților, în contextul autonomiei universitare.

      • Invatarea distribuita (networked, connective).

        Comceptul dateaza de prin 2000, este destul de solid fundamentat teoretic si validat (cat s-a putut in acest timp) si practic.

        Este cunoscut si drept conectivism (nu e elocvent in romana) – termenul englezesc intoarce insa multe pagini la cautare.

        Fata de ceea ce se vehiculeaza pe net in mod comun, conectivismul a mai avansat si in prezent se vorbeste in legatura cu el despre guvernanta sociala a invatarii (nu e acelasi lucru cu descentralizarea).

        Desi pare exotica, invatarea distribuita (sau conectiva, sau in retea) se petrece in prezent in multe locuri. Una din cauzele cunosterii sale slabe este chiar faptul ca multi cercetatori sunt tributari modelului in care ei au invatat si sunt inca in faza de orbire voluntara sau de respeingere (din spirit de conservare).

        Practic, invatarea distribuita evolueaza mai rapid decat cunostintele despre ea :-).

        ===

        Invatarea distribuita (conectiva sau cum doriti) nu are legatura cu invatarea interactiva.

        Invatarea interactiva este o metoda didactica, aplicata similar offline si online. Faptul ca invatarea se realizeza online nu o face automat invatare distribuita.

        Forta online devine evidenta doar odata cu trecerea pragului spre invatarea distribuita. Altfel, online ajunge doar o cale sigura de pierdere de timp si de afectare foarte grava a sanatatii fizice si psihice.

        De aceea, as spune ca, dupa parerea mea, forta on line depinde de :
        a) acceptarea modelului disrtribuit si adpatarea modelului autorahic al educatiei la aceasta realitate (adica trecerea la guvernanta sociala – sau distribuita; fara prea mare legatura cu modelul descentralizat)
        b) insotirea acestui nou mediu de educatie de o politica extrem de bine articulata (si finantata) de stimulare a activitatii fizice si a sportului.

        In ce priveste agentii de educatie (noua formula – emergenta, si mai putin acceptata, recunosc- ce grupeaza furnizorii de invatamant formal, informal si non-formal) – acestia trebuie sa intelega noul lor rol. Valabil in special in cazul mediului universitar, unde dependenta de canale unice de autoritate de cunostere este inca mare.

        Vorbim despre lumea de sub ochii nostri, dar ochii nostri nu sunt pregatiti sa o vada. Vezi doar ceea ce intelegi -spune un vechi proverb german.

        • @Dedalus _ „Invatarea distribuita (networked, connective)”

          Am înșeles, vă referiți la altceva decât „distributiv education”, termen care definește învățarea vocațională, cu participarea cursantului la activități practice efective, precum școlile profesuionale.

          Eu vorbeam despre clase virtuale, care funcționează pe platforme dedicate, de tip „videoconferință”, în care profesorii și cursanții se aud și se văd în timp real.

          Cer scuze pentru neînțelegere.

  4. Cand eram student, nu prea erau carti la biblioteca facultatii. Copiam cursuri unul de la altul. Multi „profesori” mai ales care aveau pozitii mai inalte cand citeau cursul nici nu se uitau la studenti, asta daca nu venea un cineva in locul lui.

    As putea sa afirm, ca ar fi fost mai bine fara ei, mai bine faceau niste manuale ca lumea, niste culegeri de probleme, decat sa se faca ca predau ceva.

  5. Va invidiez pentru argumentul că repetenții , elevii Bulă și copii de Primari ai Municipiului București picați la BAC în anii precedenți vor putea cere sa fie ți ei asimilați – vorba lui Caragiale – ”bacaloriaților” kovidați de anul acesta. Daca se va aplica metoda utilizarii in loc de examen a mediei – mediilor anuale.
    SIGUR că asa vor cere și sigur li se va aproba ca doar nu poti sa discriminezi loazele mai batrane , nici sa lasi doar loazelor de anul acesta beneficiul fentarii oficiale a sistemului.
    ***
    Personal cred ca este gresita si SOLUȚIA IOHANNIS prin care anul acesta ungem scoala cu untură in perspectiva unei ”recuperari” la toamna – chiar am uitat in ce tara traim și cum se ”recupereaza” la noi orice ?
    Mai ingrijorator e ca in momentul in care Șeful a decis ca nu e alba – doamna ministru și toti oficialii s-au aliniat fara sa cracneasca.

    Astazi l-am vazut pe dl Orban prins intr-un clinci de catre un ziarist caruia ii vorbise despre reactivarea turismului .
    ”Ce reactivare ?” a intrebat reporterul . ”Nu a spus ieri Presedintele ca fiecare va face turism exclusiv la el in satul in care locuieste ? ” Iar Orban , inspăimantat ca ar putea scapa vreo vorba care sa nu se armonizeze cu setul de porunci prezidențiale a baiguit ceva …bla bla …ca se vor face studii etc…
    Era clar ca omul – premier era terifiat de ideea de a silabisi ceva gen…”Presedintele s-a referit la 15 mai …dar decizia se poate modifica pe 1 iunie sau pe 15 iunie sau pe 1 iulie…”
    Ar fi fost o remarca rezonabila și destul de nebuloasa.
    Doar că Ludovic a vazut cu ochii lui ce a pătit amicul Marcel Vela cand s-a hazardat sa gandeasca – prost – bine – nu asta conteaza – ci faptul ca a schitat un gand propriu . Si a ramas imediat fara geacă. Ca și Streinu fara cercel. Prin urmare Orban a renuntat sa dea un raspuns cat de cat demn.
    Data fiind suspendarea – chiar și in cadrul constitutional nu altfel – a democratiei, este oare rezonabil ca o singura persoana sa ia chiar toate deciziile ? Deja vu !

  6. Da, online-ul este interesant – iti mai pica net-ul, mai apar intarzieri in comunicare. It’s fun!

    Ai mult mai multe limite in predare si elevul/studentul mult mai multe cai de ocolire a materiei.

    Apreciez ca la o tara specializata in a trisa si a merge pe caile cele mai usoare invatamantul online o sa ne arate in curand prapastia din fata noastra. Nu ma intelegeti gresit – iubesc noul, iubesc provocarile, imi place IT-ul si o parte din el il si inteleg si pe cea care nu o inteleg ma chinui sa o descifrez uneori, din 2002 am urmat primul curs online cu certificare internationala deci nu sunt un neadaptat… Dar nu ma pot opri in a nu vedea golul care se casca in fata noastra.

    Pe de alta parte nici nu voi a aduce aminte de Dansa de la educatie – este un caz de ratacire…
    Pacat de noi!

    • Din fericire, scoala ca institutie autarhica sub control de stat si-a trait traiul.

      Cam peste tot in lume, dar ne facem ca nu vedem (din ratiuni politice, din osificare sociala samd).

      Online este factorul disruptiv, dar nu defineste invatarea distribuitia in plin avant.

    • „Da, online-ul este interesant – iti mai pica net-ul, mai apar intarzieri in comunicare. It’s fun!”

      În ultimii 5 ani furnizorii de servicii de telecomunicații „tradiționali” au livrat ‘Net care merge „brici” în România. Spre exemplu, acasă am conexiune pe fibră și funcționează perfect. Conexiune mobilă am de la unul dintre furnizorii consacrați. Funcționează ireproșabil, cu „live-uri”, cu hotspot șamd., pe aproape întreg cuprinsul patriei.

      Dacă România „stă bine” la ceva pe lumea asta, atunci, la furnizarea de conexiune stabilă, cu viteză bună pentru traficul de date prin Internet, stă! În Franța, Spania, ori Germania o asemenea conectivitate este un vis și aproape fiecare încercare de „streaming” a însemnat pentru mine un motiv de enervare.

    • Limite in predare elev/student, mi-au dat lacrimile :)

      Hai sa zicem asa cum este, nu exista nici o predare elev/student, poate mai este in scoala primara, dar dupa incepe sa se rupa. In facultate nu exista aproape nici o relatie, just business.

      Poate plangeti dupa meditatii?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Conferința privind Viitorul Europei s-a reluat. Cine vorbește pentru România europeană?

Pregătirile pentru ”Conferința privind Viitorul Europei” s-au reluat după o pauză impusă de situația sanitară a Europei. Această inițiativă franceză preluată în...

Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei

Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro