Șeful statului este în opoziție, iar premierul se pregătește să-i ia locul

Miza alegerilor prezidențiale din toamnă a transformat campania pentru europarlamentare într-un show politic perpetuu.

Manelizarea campaniei electorale și ducerea discursului public în zona suburbună, condimentate cu frecvente atacuri la persoană, etichetări și amenințări cu pușcăria prefațează o campanie electorală pentru prezidențiale foarte dură. Probabil cea mai dură din scurtul parcurs democratic al României (să nu uit, și cea mai lungă… poate în curând vom discuta despre “campania perpetuă”).

Am mai spus, însă simt nevoia să repet: singura regulă în această campanie este fără reguli.

Singura mare problemă este că – dincolo de faptul că nu există dezbateri pe proiecte care ne-ar putea interesa și pe noi, cetățenii – primii oameni din statul român se avântă zilnic în mocirla unor declarații care nu par să aibă ceva în comun cu fairplay-ul politic. Te întrebi și cine mai guvernează între 2-3 reuniuni sau mitinguri politice, lansări de candidaturi, sesiuni de poze pe plajul mării sau pentru facebook, declarații politice, conferințe de presă și cel puțin o apariție televizată pe zi.

În dezbaterile politice nu sunt respectate principiile bunului simț, iar în acest război crunt, al românilor împotriva românilor, al celor 3 Românii (a stângii, a dreptei și a celor sătui de politicieni și de politică dâmbovițeană) îmi e teamă că vom avea cu toții de pierdut.

Dar să revenim la oile noastre.

Principalii păstori – premierul și președintele ne-au relevat, fiecare, cam ce intenții au. Analiza evoluțiilor politice din ultimele zile permit extragerea câtorva concluzii:

1. Șeful statului este în opoziție

Emisiunile recente (cam multe cu tentă politică pentru un președinte care clamează respectarea Constituției, neutralitatea și echilibrul), dar mai cu seamă cea de joi, de la B1TV, ne evidențiază că:

– T Băsescu reia teme care îl vizează pe V Ponta (tangențial și pe apropiați ai acestuia) pe care le dorește consacrate ca linii de comunicare pe parcursul campaniei electorale (baroni, moguli, justiție, securitate națională, “PSD – partidul-stat”, “V Ponta – avid de putere și control, mincinos și corupt” etc.);

– va face apel la tot mai multe picanterii, cu rol exemplificativ (a spus că V Ponta a vrut să se apropie de el și i-a propus chiar să-i fie naș; a făcut trimitere la cazul Panait). Este de așteptat că vor urma și alte picanterii și, de ce nu, dezvăluiri (similare celei cu vizita lui M Geoană la SOV înainte de turul al doilea) și stenograme care – ca și în cazul Slovaciei – ar putea face diferența între finaliștii prezidențialelor;

– a atacat PDL și mai ales pe V Blaga, fiind posibil să vină cu noi detalii pe viitor (pentru că știe foarte multe din intimitatea relațiilor acestui partid);

– a discutat despre un sondaj comandat de PMP (Stanley Greenberg este cunoscut drept consultantul american de la PMP).

Mi se pare incredibilă implicarea unui șef de stat nu numai în politică (ca lider al opoziției – ce paradox!), dar și în analiza politică. Oare în ce țară europeană se mai întâmplă ca primul om din stat să prezinte sondaje de opinie (ba chiar să ne ofere detalii legate de volumul mare al cercetării sociale, menite să confere credibilitate unui sondaj care creditează PMP ca fiind peste PDL) și să se pronunțe cu privire la perspectivele politice ale liderilor altor partide?

Pe scurt, a precizat că: V Ponta este primul dar nu mai poate crește, MR Ungureanu este peste C Antonescu, E Udrea este singura în crestere care l-a depășit și pe C Antonescu, V Blaga este jumătate din ea iar V Predoiu este la distanță mare.

Concluzii:

– temele de atac ale lui T Băsescu și ale PMP/E Udrea sunt deja stabilite (ele vor fi doar repetate și întărite cu noi exemple);

– vor fi atacați dur și frontal PSD/Ponta și PDL/Blaga;

– vor fi menajați PNL (mai ales Iohannis), pentru a permite alianțe PMP-PNL, posibil și FC (dacă MRU va accepta leadershipul PMP) și NR (eventual și PER si PNTCD);

– T Băsescu va fi foarte activ pe perioada campaniei pentru a forța o alianță a dreptei, cu PMP în plan central (probabil teama de vendetă post-mandat l-a făcut să-și devanseze planurile inițiale care vizau constituirea unei alianțe a dreptei în perspectiva lui 2016).

Nu exclud, în funcție de rezultatele din 25 mai, o demisie a sa pentru a putea intra (în cele 3 luni prevăzute de Constituție și, de data aceasta, în mod legitim) în campania pentru prezidențiale (am mai scris despre acest scenariu).

În opinia mea, deși va candida, nu E Udrea va fi candidatul dreptei, ci, cel mai probabil, K Iohannis. Oricum, ca și în cazul stângii, diferența în turul al doilea o va face tandemul, nu candidatul.

2. Premierul se pregătește să-i ia locul

Deși (încă) nu recunoaște oficial, sunt deja mult prea multe semne că V Ponta va candida la prezidențiale. Nu le enumăr pe cele mai vechi (măsurarea sa în sondaje chiar în perioada în care USL funcționa, forțarea ruperii USL dintr-un motiv care s-a dovedit a fi un simplu pretext, aluziile sale ori declarațiile fără echivoc ale unor lideri PSD, UNPR sau PC), ci mă voi referi doar la cele din ultimele zile:

– aproape toate posterele electorale ale PSD au imaginea premierului în plan central (foarte rar apare alături de unul dintre candidații la europarlamentare – eu am văzut doar un afiș cu Corina Crețu);

– sondajul recent al CSCI (realizat, așadar, de apropiați ai premierului) îl creditează pe V Ponta cu 40% pentru primul tur;

– la Tulcea, pe 2 mai, premierul a declarat că nu candidează decât dacă îl susține și Tulcea;

– la Ploiești, pe 3 mai, V Ponta a declarat: „Eu, într-adevar, am stat lângă boxă și nu mai aud foarte bine și mă gandeam ce blestem pe țara asta, după un președinte …, să ajungă și unul surd”;

– la Târgu Jiu, pe 3 mai, premierul a afirmat: “Cu siguranță dacă voi candida, anunțul îl fac la Gorj”;

– la Călărași, pe 7 mai, L Dragnea a declarat: “Sunteți pregătiți de campanie? … Atunci dați-mi voie să-l invit pe viitorul președinte Victor Ponta”.

V Ponta a precizat că va anunța candidatul la prezidențiale după 25 mai, când se va decide dacă USL se va reface.

Și cum e evident că USL nu se va reface, mai rămâne o singură variantă. Desigur, nu mă aștept să-și anunțe candidatura mai devreme de luna septembrie, dar ăsta e un subiect despre care vom mai discuta.

Concluzii:

Înțeleg planul PSD și al consultanților lui V Ponta de a anunța candidatura oficială a premierului cât mai târziu. Înțeleg și dorința stângii de a aștepta (ca la șah) mutarea dreptei după europarlamentare. Înțeleg și ezitarea (reală) legată de selectarea acelui partener de tandem care să maximizeze șansele candidatului PSD în turul final (pentru primul tur, stânga nu are nicio emoție). Înțeleg teama de a nu rata această oportunitate, tot așa cum au ratat-o A Nastase și M Geoană (stânga a dat, de fapt, un singur președinte: pe Ion Iliescu).

Ceea ce nu înțeleg însă este lipsa oricărei strategii legată de abordarea prezidențialelor. Doar cu măsuri guvernamentale (anunțate etapizat) ce pot fi considerate lesne drept populiste și cu principalele mesaje de comunicare politică anti-Băsescu și pro-USL nu cred că V Ponta va ajunge președinte. Iar absența unei strategii se vede în gafele aproape zilnice ale premierului, dintre care enumăr succint: decizia de a-și muta sediul la MApN, absența de la întâlnirea organizată de Ambasada SUA cu liderii politici, declarațiile interpretabile legate de situația din Ucraina, refuzul de a contrasemna decrete de decorare (dublat de acuzele de fascism) etc.

Această situație le convine

În ceea ce-i privește pe cei doi principali actori ai vieții politice și percepția noastră asupra lor (mediată de televiziuni), cum spuneam, nu mai este vremea sociologilor (oricum măsurătorile făcute în prezent nu vor ajuta cu nimic, spre exemplu, la alegerea tandemurilor pentru simplul fapt că sunt zeci de astfel de variante posibile și nici nu vor ajuta la estimarea votului în turul final), ci este vremea strategilor. Or, eu până acum nu am văzut niciun semn al vreunei strategii, decât (dacă pot fi numite astfel) strategii politice axate pe vot negativ.

Eu cred însă genul acesta de campanie le convine ambelor părți.

În primul rând, pentru că au confiscat agenda publică, iar noi, cetățenii, trebuie să ne poziționăm față de ei. Cum toată societatea tinde să fie polarizată (exceptându-I pe cei a căror lehamite de politică îi va tine departe de urne), tot astfel și noi, simplii consumatori de știri, nu putem fi decât pro- sau contra-Ponta și, respectiv, pro- sau contra-Băsescu.

▪ Președintelui îi convine războiul cu premierul pentru că aduce, în acest fel, (încă) micul partid PMP la același nivel cu PSD. Pregătindu-se să preia leadership-ul dreptei, va putea să impună PMP drept locomotivă și va putea influența alegerea candidatului dreptei (chiar dacă va fi din alt partid).

Singura problemă este că delegitimând PDL, ar putea avea surprize. Iar surprizele vor face diferența în turul al doilea.

Tot așa cum orgoliile altor lideri ai dreptei i-ar putea dejuca planul legat de creșterea (prea rapidă) a PMP. Dar vom discuta acest subiect cu alt prilej.

Lui T Băsescu îi convine ca V Ponta să ajungă președinte în 2014. Doar acest lucru îl va legitima pe T Băsescu ca lider al opoziției de dreapta în perspectiva lui 2016.

▪ Premierului îi convine, la rândul său, pentru că PNL sau PDL (principalele partide din opoziție) par excluse din dezbatere, nu mai sunt la fel de vizibile și par chiar lipsite de substanță în susținerea temelor de comunicare anti-PSD (confiscate de PMP și T Băsescu).

Mai mult, se bizuie pe electoratul anti-Băsescu (atât ultimul refendum, cât și succesul USL din 2012 au relevat forța curentului de opinie anti-Băsescu), motiv pentru care linia de comunicare anti-băsistă va fi menținută pe toată perioada de campanie (cea pro-USL probabil va fi abandonată).

Lui V Ponta îi convine duelul cu T Băsescu pentru că acesta îl legitimează ca succesor la Președinție.

De ce am ales ca subtitlu “șeful statului este în opoziție, iar premierul se pregătește să-i ia locul?”

Pentru că, deși este șeful statului, pentru prima dată în istoria României, acesta se comportă ca lider al opoziției politice. Este un paradox care l-a adus pe T Băsescu la limita respectării nu atât a Constituției, cât a principiilor pe care, de altminteri, le susține declarativ.

Așa cum am arătat, este evident că V Ponta va candida la prezidențiale și, trebuie să o recunoaștem, are prima șansă. Dificil de spus (în prezent) ce se va întâmpla în turul al doilea, când vor conta mai puțin infrastructurile de partid, cât percepția prin comparație față de cei doi finaliști. Mă aștept ca turul al doilea să aducă la urne mai mulți români decât în turul întâi. Nu mă bazez pe niciun sondaj în susținerea acestei ipoteze, ci doar pe logică – mulți nehotărâți vor ieși la vot pentru a vota împotriva acelui finalist pe care nu-l vor, cu niciun chip, în funcția de președinte.

Însă această nouă realitate va dura maxim un an și jumătate, pentru că mă aștept ca dreapta – afectată de pierderea puterii în plan central – să se alieze și (posibil) să câștige alegerile legislative din 2016, situație în care vom avea, din nou, un președinte (de stânga) care va face opoziție politică.

Dacă nu ar fi tragic, ar fi realmente comic. Ironia sorții ne va aduce din nou în fața situației pe care o parcurgem acum. Așadar, dacă nu se vor schimba fundamental regulile jocului (mă refer la modificarea Constituției și a legii electorale), vom fi pentru multă vreme în campanie electorală, ceea ce va accentua lehamitea multor cetățeni obișnuiți față de politică. Dacă nu se va schimba nimic fundamental, tot așa cum în 25 mai 2014 probabil vom avea participare la vot de circa 30%, în 2016 am putea avea o implicare și mai redusă, ceea ce ar putea pune sub semnul întrebării nu atât democrația, în sine (deși este un subiect care merită toată atenția), cât legitimitatea aleșilor și, ulterior, autoritatea instituțiilor pe care le păstoresc.

Și la final, o opinie personală: în toamnă vom avea alt gen de electorat, cu alte așteptări. E drept că populația s-a săturat de coabitare, dar (cred că) s-a săturat și de politicianism ieftin și demagogie, dublu standard și diletantism.