Și totuși, de unde atâta altruism din partea d-lui Ion Cristoiu?

La finele lunii iulie, o țară întreagă a aflat înmărmurită despre ceea ce, de atunci încoace, presa numește cu ajutorul sintagmei “tragedia de la Caracal”.
Românii au fost și sunt înmărmuriți și revoltați deopotrivă fiindcă tragedia, considerată de unii, și nu chiar fără motiv, “afacerea Caracal”, nu înseamnă doar moartea, în condiţii care chiar și astăzi nu dau deloc semne că ar putea fi lămurite pe deplin într-un răstimp previzibil de timp, s-a transformat în scandal național. Fiindcă s-a dovedit, a câta oară ?, cât de prost sau de debil funcționează o bună parte dintre instituțiile Statului. Toate din categoria celor care, prin înseși rațiunile înființării și existenței lor, ar trebui să reprezinte garantul siguranței cetățeanului. Și-au probat nu numai precaritatea funcționării, neînțelegerea misiunii instituțiile în sine, ci și indolența salariați din Poliție, Procuratură, STS prin ceea ce s-ar cuveni a fi numărul salvator 112, DIICOT, chiar și INML. Instituții și oameni cu toții dovediți și rămași corigenți, între altele, și la ceea ce se cheamă comunicare publică. Care nu e defel un moft. E o componentă a activității lor zilnice.
În repetate rânduri, presa a semnalat mulțime de defecte și incoerențele de comunicare. A ridicat numeroase semne de întrebare în privința unei posibile, în timp tot mai dovedite diferențe posibil existente între ceea ce ni se prezintă și ceea ce ar putea să fie în realitate Gheorghe Dincă, denumit generic ‘’monstrul din Caracal’’. S-au înregistrat însă și nepermis de multe derapaje, prea multe tentative de folosire speculativă a durerii familiilor Măceșanu și Melencu de televiziuni dornice să își crească astfel audiența (cum s-ar explica altfel substanțiala mărire la capitolul rating al României tv care și-a surclasat drastic rivalul întru intoxicarea populației, Antena 3 ?), dar și de ziare, exemplul cel mai evident fiind acela al cotidianului Evenimentul zilei.
În toate aceste operațiuni este implicat, într-un fel sau altul, numele jurnalistului Ion Cristoiu care, de alminteri, a și declarat public că are de gând să repete ceea ce a făcut, pretinde el și inteligent, și eroic, în cazul răpirii jurnaliștilor români din Irak. Dl. Cristoiu lasă impresia de globe trotter care nu ratează nici o ocazie de a debita oriunde îi este dat prilejul tot ceea ce îi trece prin tărtăcuță referitor la ceea ce s-ar fi petrecut la Caracal și la motivele nenumăratelor bâlbe ale instituțiilor Statului și ale comunicatorilor publici ai acestora.
Cel de-al doilea personaj vârât până în gât în dedesubturile ‘’afacerii Caracal’’ este dl. Alexandru Cumpănaşu. Preşedintele unei aşa-numite Coaliții pentru modernizarea României la care, doar în ultima vreme, am aflat cu stupoare câte alte organizații pretins serioase au aderat fără să se întrebe cine este și ce hram poartă respectivul președinte. Dar și unchiul Alexandrei Măceșanu.
În primele zile, dl. Cumpănașu a acumulat un uriaș capital de simpatie. Nu doar din pricina durerii pe care orice om de bună credință presupunea că o încearcă domnul în cauză la moartea în condiții cumplite a unei ființe apropiate, ci și fiindcă a dezvăluit suspectele bâlbe și, încă și mai grav, vinovății impardonabile ale autorităților, relațiile unora dintre acestea cu clanurile interlope care și-au făcut mendrele în voie la Caracal. Dl. Cumpănașu a arătat acuzator cu precădere spre Ministerul de Interne cu ai cărui reprezentanți și șefi avusese până atunci raporturi mai mult decât privilegiate. Mai apoi era firesc să apară și semnele de întrebare, unele chiar categorice, dar și suspiciunile legate de posibile alte interese și obiective ale d-lui Cumpănașu. Care mai întâi a negat vehement, într-un limbaj adesea violent, deloc conform și în specificul condiției sale de persoană publică, zvonurile că ar putea candida la președinție ca pe urmă să anunțe el însuși această intenție în ziua de 29 august.
În tot acest timp, dl. Alexandru Cumpănașu a făcut un bizar tandem cu dl. Ion Cristoiu. Care ba a recomandat neîntrebat de timeni PSD să îl desemneze pe dl. Cumpănașu candidatul său la alegerile prezidențiale, ba i-a anticipat acestuia mutările, ba i-a făcut PR, ba a funcționat drept crainic de uz personal al acestuia, ba îl poartă după sine tv ca pe sfintele moaște în emisiuni tv, consacrându-i noian de editoriale și ediții speciale și emițându-i o serioasă cantitate de certificate de bune intenții și de bună purtate , ba îi mustră și le deschide procese de intenție tuturor celor care îl critică pe cel socotit de ctitorul Evenimentului zilei drept candidat serios, dar fără șanse. Ultima oară a făcut-o în comentariul publicat la data de 8 septembrie atât pe cristoiublog cât și în Evenimentul zilei.
Și totuși, de unde atâta altruism din partea d-lui Ion Cristoiu?