duminică, septembrie 20, 2020

Și umilit, și cu banii luați

În anul 1980, reputatul teatrolog Mihaela Tonitza-Iordache publica la Editura Meridiane o minunată carte intitulată simplu, “Eliza”. Volumul a fost reeditat în urmă cu vreo câțiva ani sub egida Fundației Culturale “Camil Petrescu”, ca supliment al revistei „Teatrul azi”.
Protagonista cărții scrise de Mihaela Tonitza era atât de speciala actriță Eliza Petrăchescu, tragic dispărută în cutremurul din seara zilei de 4 martie 1977. Eliza Petrăchescu ajunsese cu puțin înainte de ora fatală în locuința ei din strada Brezoianu, după terminarea spectacolului cu Oamenii cavernelor de la Teatrul Mic în care juca. Revenisese după ani și ani pe scenă în urma insistențelor regizorului Dinu Cernescu cu care mai lucrase aceeași piesă la Teatrul tv. Cu doi ani înainte. Eliza Petrăchescu făcuse senzație într-un rol absolut antologic din filmul lui Andrei Blaier Ilustrate cu flori de câmp. De fapt, cu acea ocazie marea majoritate a publicului o redescoperise. Căci puțini mai erau cei care și-o mai aminteau din vremea în care fusese o strălucită actriță a Naționalului bucureștean, încă și mai puțini îi cunoșteau povestea. Trecuseră deja mulți-mulți ani de când fostul director al Teatrului, Zaharia Stancu, îi trimisese decizia prin care o concedia, declarând-o inutilizabilă. Complet insensibil la tragedia ei, detaliată ca prin minune în cartea Mihaelei Tonitza-Iordache.
Pe scurt. Eliza Petrăchescu fusese îndrăgostită de un bărbat care, la un moment dat, intrase într-un bucluc politic, fusese arestat, iar actrița fusese ajutată să obțină o audiență la un mare șef al Securității comuniste. Audiență la capătul căreia ea spera să îi obțină dacă nu eliberarea, măcar îndulcirea regimului de detenție. Audiența s-a desfășurat în cel mai kafkian mod cu putință. Eliza Petrăchescu fusese condusă într-o cămăruță în care nu se aflau decât un scaun și o masă, pe masă exista un microfon. I se spusese să ia loc și apoi dintr-un difuzor i se odonase categoric ”Spuneți!”. Carevasăzică, marele securist nu avea chip.
Așa a început degradarea umană și profesională a Elizei Petrăchescu. Mai întâi se intimida, se pierdea cu firea în fața oricărui microfon drept pentru care a trebuit să nu mai ia parte la emisiunile de Teatru radiofonic, mai încolo a început să-i fie teamă să mai apară pe scenă. Iar când apărea era incapabilă să se concentreze. Vocea aceea de robot și totuși umană își făcuse datoria. O anihilase prin faptul că îi luase dreptul la comunicare omenească.
Astăzi, dacă, Doamne ferește!, ți se întâmplă să ai de rezolvat cine știe ce problemă cu vreo bancă sau cu vreo companie de telefonie mobilă ți se întâmplă cam același lucru. Este aproape imposibil să iei legătura cu un om, cu un consultant, să auzi o voce umană. Trebuie să discuți cu roboți care au fost pretins umanizați. Se cheamă Andreea sau Ana. Iar dacă totuși, în fine, ai ajuns să vorbești și cu un om, cu un om în carne și oase, acesta se comportă de parcă ar fi și el tot un robot. De parcă ar fi un personaj din RUR de Karel Čapek.
Așa ceva am pățit eu zilele trecute. Trebuie mai întâi să spun că sunt ceea ce se cheamă “un bun platnic”. Mai mult, fac ori de câte ori pot plăți în avans. Așa se face că, deși mai aveam o sumă neutilizată, sumă rămasă de la factura anterioară, am vrut să mai adaug niște bani în cont, prin metoda electronică pusă la dispoziție de sistemul My Vodafone. Am făcut în urmă cu vreo două zile o plată de 300 de lei care a fost imediat înregistrată. În aceeași zi, câteva minute mai târziu am mai mai virat, în urma a două operațiuni succesive 50, respectiv 10 lei. Acestea nu se lăsau evidențiate. Firește, am vrut să rezolv problema cu atât mai mult că aveam dovada electronică de plată, iar cele două operațiuni aveau numere de operațiune.
Am trimis un mail pe adresa companiei, am fost contactat de un consultant care mi-a cerut să îi mai trimit un mail care să conțină o copie a dovezii de plată, spunând că degeaba îi dau eu numărul operațiunii. M-am executat. Consultantul nostru, stăpânul nostru. La o oră după aceea, consultantul m-a recontactat și mi-a spus că gata, s-a rezolvat ! Am verificat și, stupoare !, dispăruseră și cei 300 de lei confirmați anterior. Am făcut noi diligențe, alte așteptări, alt consultant care, după vreo 15 minute de parlamentări, a fost de acord să îi transmită colegei care a pretins că rezolvase, când, de fapt a încurcat problema dorința mea de a discuta cu ea din nou. Aceasta m-a resunat și a început să îmi spună într-o perfectă păsărească o poveste cu timpii de procesare, cu bănci, cu confirmări, cu handicapuri tehnice. Când, complet scos din fire, i-am cerut să îmi faciliteze o discuție cu superiorul ei ierarhic, doamna consultant mi-a spus că superiorul are de rezolvat alte sarcini și a decis să încheie brusc convorbirea. Atitudinea mea a fost calificată drept necorespunzătoare.
Și uite așa eu am rămas și umilit, și cu banii luați, și neinițiat în păsăreasca celor de la compania de telefonie mobilă.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Bine ai venit la nesimtirea romaneasca. De ce ar fi functionarii marunti din megacorporatii mai educati, politicosi si eficienti deca cei de la stat? Merge si asa. Romanii nu se plang.

    • Pai cine este vinovat in cazul asta? Platesti anticipat, iti plimba banii aiurea, iti inchid telefonul in nas si tu te apuci sa te plangi pe bloguri?..
      Daca nu ai de gand sa insisti sa-ti faci dreptate, exista concurenta! Victimizarea e sport national.

  2. Asta este metoda de lucru, toate companiile procedează la fel. Din cînd în cînd devin umani și te sună cîte o voce politicoasă care te întreabă dacă are onoarea de a vorbi cu domnul X pentru a-i prezenta noi oferte de abonament. Ghici, chiar tu, amărășteanul care erai luat la mișto, vorbeai cu roboți și erai pus să asculte muzici în buclă, ai devenit acum domnul cu care ei au onoarea de a vorbi! Eu aplic aceeași metodă, adică le confirm că sînt domnul în cestiune, le spun să aștepte puțin, după care le pun muzică și-mi văd de treabă, alteori le spun că apelul lor este foarte important pentru mine, dar momentan toți consultanții mei sînt ocupați și dup-aia le bag muzici, depinde de cheful de miștocăreală pe care îl am în momentul respectiv. Am dat de proști/proaste care nu se dădeau bătuți și stăteau și cîte zece minute în standby. Atunci m-am simțit răzbunat. Recomand cu căldură metoda, oferă satisfacții mărunte dar durabile.

    • Am fost sunat de niste excroci care incercau, intr-o engleza de balta, spunind ca sunt de la Microsoft, sa ma convinga sa le permit sa-mi intre in computer, pt a-mi revizui sistemul. M-am prins imediat si i-am rugat sa astepte putin, ca am o urgenta, am mers la baie si am facut tot felul de zgomote specifice, iar apoi am tras apa si am dat drumul la chiuveta. Mai apoi i-am lasat sa-mi explice, si am confirmat ca fac ce zic. Am inregistrat convorbirea si am oferit-o politiei.

      Domnul Moraru ar fi facuit bine daca ar fi inregistrat convorbirea cu doamna de la banca si ar fi pus-o pe contributors, cu nume intreg si date.

  3. Ma mananca limba sa fac un comentariu pe marginea datului de bani inainte, dar ar fi complet nedemn pentru aceasta platforma.

    • La modul serios, e greșit să plătești în avans, indiferent pentru ce. Oamenii cinstiți nu se simt confortabil să aibă datorii, de asta au tendința să plătească în avans. Dar corporațiile nu sunt nici create, nici administrate de oameni cinstiți. Până și angajații de la firul ierbii sunt selectați pe bază de obediență și slugăprnicie, nu pe bază de corectiudine și competență.

      Asta se întâmplă și în UK, nu doar în RO. În esență, rolul angajaților de la relații cu clienții este să justifice situația existentă, nu să o corecteze. Doar dacă în domeniul respectiv există concurență acerbă și le pleacă clienții, atunci se implementează și programe care să convingă clientul să vină sau să rămână. Dar chiar și atunci, sunt alți angajați care fac asta, nu cei de la relații cu clienții.

      Există și niște aspecte tehnice, uneori plățile sunt procesate după algoritmi cu totul fanteziști și le trebuie 3-4 zile ca să reflecte realitatea.

  4. Pare ca amenii de acolo sunt complet depasiti de sistem – sistemul electronic, ala sistem paralel cu angajatii si mai paraleli – si in acelasi timp nu au nici cel mai mic respect fata de clienti. Poate niici pricepere nu prea au, dar asta este o alta poveste.

    Poti sa automatizezi un sistem dar in acelasi timp trebuie sa te asiguri ca operatorul uman – ala cu cap si cu oarece inteligenta -poate controla ceea ce se intampla in sistem… Acum zic si eu, nu dau cu parul.

    Speranta sa aiba autorul ca isi va vedea banii acolo unde i-a trimis,
    Adicaleaa se poate si mai bine – chiar daca este un robot care preia mesaje si bani.

  5. 1. De ce are nevoie de celular un individ care nu- si cistiga existenta folosindu-l ?

    2. De ce ar avea nevoie cineva de un celular pentru alt scop decit a cere ajutor cind a ramas in pana ?

    3. Cunosc un tip care are milioane si care nu are nici un fel de celular ! Nici pentru urgente !

    4. De acord, unul pentru urgente, dar ce cisting daca-mi verific emailul de 100 x/zi ? Sau de ce sa pot intra pe Facebook oriunde as fi ? Mai curind, de ce as pierde timpul pe FAcebook ?

    5. Cred ca oamenii sau o vor lua razna raminind cu ochii lipiti de ecranele alea nenorocite, ori vor incepe sa-si optimizeze optiunile…

  6. Sunt dezamagit ce vi s-a intamplat d-le Morariu !

    Totusi trebuie sa incepeti sa va obisnuiti ca face parte din „Capitalism” pe care multi romani (chiar si elite) au indoieli ca ar exista.

    Eu, dupa 20 de ani de „capitalism” m-am obisnuit dar pe aici se spune/practica : Ca sa castigi un nou client iti trebuie poate si o luna de zile dar il poti pierde in maximum un minut”.

    De ce ? Pentru ca exista cateva companii care poti sa-ti ofere – la acelasi pret – servicii mai bune. De asemenea exista si „reduceri pentru loialitate” dupa un numar de ani de servicii cu aceeasi companie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Pandemia, criza economica si mersul capitalismului. Este un nou moment de cotitura?

–urmare la un interviu-- Omenirea va invinge in razboiul teribil cu Covid-19, un dusman ascuns, insidios si...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.