joi, mai 19, 2022

Țara hoților?

Filosof cu o influență incontestabilă asupra vieții intelectuale din Franța Regelui Soare, La Mothe Le Vayer menționează într-una dintre operele sale un exemplu cel puțin frapant, dacă nu de-a dreptul scandalos: în “țara hoților”, ale cărei coordinate geografice rămân vagi, faptul de a fi avut rude spânzurate pentru furt este o onoare atât de mare, încât cei care nu se pot lăuda cu o astfel de ascendență se simt dezonorați[1]. Recurgând la acest exemplu, scriitorul francez nu pledează pentru furt, ci își invită cititorii la un simplu experiment mintal menit să le permită să iasă, măcar pentru o clipă, din reperele de gândire cu care sunt obișnuiți.

Fără îndoială, e puțin probabil ca vreunul dintre guvernanții noștri de azi să fi citit și să se fi inspirat din rândurile pe care La Mothe Le Vayer le scria acum aproape 400 de ani. Totuși, comportamentul lor din ultimele zile ne poate face să credem ca programul lor de guvernare constă, de fapt, în punerea meticuloasă în practică a exemplului autorului francez. Mai mult decât de furtul în sine, guvernanții din România zilelor noastre par preocupați de aplicarea logicii care se află în spatele exemplului citat mai sus: o logică în contradicție cu preceptul de bază al unui Stat bine ordonat, conform căruia fiecare trebuie răsplătit în funcție de calitățile pe care le are și de serviciile pe care i le-a adus sau i le poate aduce comunității în care trăieşte. Prin inadecvarea dintre, pe de o parte, funcția pe care o ocupă, iar pe de altă parte, pregătirea și experiențele lor anterioare, cel puțin unii dintre miniștrii din actualul cabinet contrazic acest precept. Cazurile sunt numeroase și au fost îndelung comentate în presă. Mergând mai departe, guvernanții par să extindă această logică a formelor fără fond și la acțiunile și discursul lor public. De exemplu, răspunsul lor la protestele masive împotriva recentei ordonanțe de urgență demonstrează o logică opusă celei care trebuie să stea la baza unei polemici ai cărei participanți vizează obținerea unui rezultat satisfăcător pentru ambele părți. Ignorarea criticilor, punerea lor pe seama dezinformării sau jignirile adresate celor care le formulează arată lipsa de interes pentru ajungerea la un consens. La adăpostul unor afirmații ipocrite referitoare, de exemplu, la grija pentru siguranța protestatarilor din Piața Victoriei, guvernul adoptă o poziție de forță și refuză orice fel de dialog. În aceste sens, răspunsul “Altă întrebare?” a devenit celebru.

Dacă l-ar fi citit cu atenție pe filosoful francez din al cărui experiment mintal pare că se inspiră, guvernul ar fi descoperit că exemplul “țării hoților” nu este decât reversul medaliei sau unul dintre polii gândirii sale. Pe lângă “țara hoților”, filosoful menționează o altă țară, situată în Austria de astăzi, în care hoția este considerată o acuzație atât de gravă, încât cei care sunt suspectați de ea sunt întâi pedepsiți și doar apoi judecați și, eventual, reabilitați[2]. Citând aceste exemple paradoxale, La Mothe Le Vayer nu pledează nici pentru hoți, nici pentru pedepsirea lor dură pe baza unor simple suspiciuni, ci pentru o lume condusă după o logică conform căreia fiecare primește ceea ce merită.


[1] La Mothe Le Vayer, Homilie IX. Réflexions sceptiques, Œuvres, III/II, Dresda, Michel Groell, p. 129.

[2] La Mothe Le Vayer, Lettre XXXVI. Contre le Larcin, Œuvres, op. cit., VI/I, p. 324-325.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. in cadrul procesului de formare a poporului romin care are la baza un anumit sistem valoric (succint : cine i mai jmeker si stie sa schimbe directia) in tara rominilor mindri si ortodoxi, fiecare e la locul potrivit

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioana Maneahttp://contributors
Ioana Manea deține un doctorat în literatură franceză, acordat de Universitatea Paris 4-Sorbonne. În ultimii ani a publicat mai multe articole în reviste de specialitate. În prezent predă la Universitatea din Göttingen (Germania).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro