sâmbătă, mai 21, 2022

Țepari din dragoste de… țară

Ne-au otrăvit zilnic. De ani de zile. Cu dragostea lor de țară, de neam. Ne-au vrut binele. Din 1990 încoace, o lungă perioadă, ei sunt aceiași binefăcători. Au statul pe mână, îi consumă resursele, îl anemiază prin incompetență și lipsă de onestitate și ne pun mereu în față tricolorul și iia. Ca să nu mai vedem ce e dincolo. O țară extraordinară, cu mulți oameni cărora demult timp le-au interzis s-o iubească cinstit, să-și pună mintea în folosul ei, să nu le fie jenă, când îi trec granițele, să spună că sunt cetățeni români. Chiar dacă sunt și maghiari, și turci, și tătari, și…Ba, tocmai pentru că sunt ceea ce sunt, aici, în România.
Sunt condamnați penal. Mulți. Și îi vedem, în continuare, conducând țara. Țepuind-o. Afaceri peste afaceri. Anchete peste anchete care nu mai prididesc să ne arate coșmarul unei posibile disoluții: o țară țepuită din interior. Ei/ele clonează fără niciun efort, sute, mii de exemplare, comandamente  de țepari care, veseli, dezinvolt, cu mintea locuită de necunoscuți, au instituit în ani o lume românească paralelă. Sugând, în continuare, ugerul tot mai uscat al naționalism socialist ante’89. O lume românească unde cinstea, corectitudinea, încrederea, respectul, responsabilitatea sunt cele cinci valori care îl au în față pe NU. Cu țeapa pre țeapă călcând, ei și ele au dezvoltat sub-cultura negativă a acestor valori. Și acum predică litania „statului paralel”. Ca să înțeleagă cei/cele care i-au votat că vor să facă bine, dar nu sunt lăsați. Și oricine se opune, scoate la iveală furturile, sunt „statul paralel”.
Vor să facă o Românie cum n-a mai fost, dar să ne lase cu Europa lor, ăștia care știu ce înseamnă civilizația. Ăștia care fac școală ca lumea, vorbesc corect românește, gândesc cu mintea lor, își iau doctoratul muncind la el ani de zile, ăștia care nu trebuie să ajungă să conducă. Spun ei, Ei/Ele care conduc statul. Și nu de ieri de azi. Și ca să-și limpezească mintea unde locuiesc necunoscuți, s-au dus la băi. Necunoscuții din mintea lor sunt vinovații. Nu ei, nu ele.
Reacția ministrului Justiției la citirea Raportului de țară (MCV) privind partea cu Justiția în România trădează, încă odată, politica românească à la Cațavencu. Ce vrea Europa asta când noi vrem progresu’ țărișoarei noastre? Dublul discurs al politicianismului dâmbovițean transpiră urât, murdărind speranța în corectitudine și deciziile cinstite. Să ai condamnați penal definitiv la conducerea țării și, în general, în funcții publice, ce spune asta despre România? Spune-așa:

Caţavencu: (întrerupându-l lătrător) Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică…

Farfuridi: (şi mai înţepat) Dă-mi voie… Mi se pare că altcineva amăgeşte opinia publică…

Caţavencu: Nu voi să ştiu de ce zici d-ta.

Brânzovenescu: Fireşte că nu vrei să ştii… nu-ţi vine la socoteală…

Caţavencu: (şi mai lătrător) Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre… D-ta eşti advocat, eşti confrate cu mine…”

(pentru curioși: Caragiale, „O scrisoare pierdută”)

Atât i-a dus capul. La Băile Herculane. Un joc periculos, o demonstrație de forță, provocată de partid prin aceste mitinguri cu tema „România”. Dacă electoratul partidului simțea că trebuie apărat programul de guvernare, putea ieși liniștit la mitinguri de susținere. Îi împunge acum partidul ca să se vadă susținerea.Ce partid a mai făcut asta în ultima vreme? Invenția cu „statul paralel” e supozitorul dat propriului electorat. Agresat deja de scumpiri, va ieși la mitinguri să se ușureze. Să poată da vina, dar nu pe cei pe care i-au votat. E aici, din partea acestora, o lipsă de bărbăție în a asuma responsabilitatea deciziilor luate. Și de onoare. Gândirea de la băi are un trist (re)nume în istorie. Inclusiv în România.
Mitinguri cu tema „România”! E încă un semnal al tentativei de izolare a țării, al retragerii în naționalismul perdant.
Să-i numim țepari de țară. Țepari din dragoste de țară.
Începe o iarnă fierbinte.
Articol aprut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Nimic nu e pierdut definitiv. Democrația e un melc, merge încet dar oferă opțiunea spre mai bine. Democrația e în responsabilitatea celor mulți, nu e numai în mâna acelora care pretind azi a fi „majoritari (țărișoara, plânsete..)“. Absența la vot în decembrie 2016 e o tragedie. Cetățenii scârbiți de penali, scârbiți de membrii de partid mârșavi, pe drept acuzați de autor, au resignat?

    … „…. Au statul pe mână, îi consumă resursele, îl anemiază prin incompetență și lipsă de onestitate….. Sunt condamnați penal. Mulți. Și îi vedem, în continuare, conducând țara. Țepuind-o. Afaceri peste afaceri. Anchete peste anchete care nu mai prididesc să ne arate coșmarul unei posibile disoluții: o țară țepuită din interior….. „…

    Opoziția are drepturi și obligații. Opozitia are acum timp să-și formuleze opțiunile pentru alegerile 2019 Parlamentul UE, pentru prezidențiale 2019, pentru parlamentare 2021. Libertatea e câștigată 1989 cu un preț mare. Democrația nu trebuie disprețuită din cauza eșecurilor din perioada de tranziție 1990-2017 prea lungă. Democrația tânară românească are ca partener loial o Uniune Europeană care respectă afacerile interne ale României, fără intervenții nedorite. Democrația tânără românească e sprijinită de UE prin subvenții directe nerambursabile. Ce e de dorit?Ce mai lipșeste? Care soluții?

    Descentralizarea a cale pentru o eficientă mai mare, cu responsabilitatea locală ma bine definită, cu o administrație numeric mai mică și mai bine plătită? Restructurarea e o metodă în democrație pentru a deschide posibilități noi, pentru a separa și înlocui pe penali din unele „posturi“.
    Deci descentralizare ca o opțiune în dezbaterile publice 2017-2019-2021?

    • Citez: “Absenţa la vot în 2016 e o tragedie”

      Dezvolt:
      În cele ce urmează, majoritatte / minoritate se referă
      – la electorat,
      – la numărul de voturi exprimate,
      – la numărul de parlamentari.

      MAJORITATEA din electorat care NU A VOTAT a ajutat o MINORITATE din electorat (votanţii PSD) să determine rezultatul votului şi anume câştigarea alegerilor de către PSD, dar nu oricum, ci cu o majoritate din numărul de voturi exprimate.

      Majoritatea de voturi implică o majoritate foarte confortabilă a numărului de parlamentari PSD şi ALDE. În aceste condiţii majoritatea parlamentară poate vota orice legi, întrucât parlamentarii din opoziţie (chiar împreună) formează întotdeauna o minoritate (care nu poate influenţa votul, deci legile trec).
      ………………….

      Mentalitate de hoţ:
      PSD a fost votat pentru a realiza un program PENTRU ALEGĂTORI (pe care l-a prezentat alegătorilor).
      După vot, PSD + ALDE pretind (cred?) că au dreptul să voteze ORICE, să facă ORICE, chiar în afara programului pentru care au fost votaţi. Să-şi rezolve problemele personale (chiar în detrimentul problemelor societăţii).

  2. E dat dracu’ nenea Iancu…

    E ceva ce nu merge in tara asta? E vreun politician mai neghiob, mai ticalos, mai caraghios? E vreun amploaiat mai lichea sau mai slugarnic? Ai vreo „dama bine” in politica, vreun hot patentat care in da inainte cu „tarisoara lui” in timp ce fura pe rupe din judet sau vreunul care comenteaza politica fara sa inteleaga nimic? Pile, relatii, concursuri aranjate? Pedagogi de scoala noua? Arivisti grotesti?

    Cauti in alea cateva piese mari si late de teatru si in cartulia aia cat unghia numita „Momente si schite” si imposibil sa nu gasesti ceva care sa se potriveasca manusa.

    Si asta la mai bine de 100 de ani de cand au fost scrise chestiile astea. Nenea Iancu imi pare acum un Nostradamus roman.

  3. Excelent articol!
    In psihanaliza freudiana, reuniunea PSD de la Herculane (! :D ), se numeste lapsus revelator!
    Alegerea acestei statiuni, simbol al ruinei care a devenit Romania, agresata, dezmembrata si supta cu aviditate de o „elita” hamesita, este adevaratul mesaj invocat, fara voia lor, de capii PSD, intorsi la locul crimei.
    Este un auto-denunt subliminal de o sinceritate destabilizanta, dar nu mai putin clar (ca asa lucreaza subconstientul : la obiect, si extrem de precis!), pe care romanii, indiferent de preferintele lor partizane, trebuie sa-l auda!
    Daca aleg sa-si astupe urechile si sa-si intoarca privirile, nu vor face decat sa amane inevitabila implozie a pseudo-democratiei noastre locale, datorata preaplinului de prostie si furaciune…

  4. Cu tot respectul cuvenit autorului pentru excelentul articol, ar mai fi o corectura:
    – Nu din 1990 incoace, ci din 1945 s-au instalat si dezvoltat continuu aceiasi „binefacatori”.. de fapt de atunci se tot alege non-schimbarea. Observati teama hidrei de noile generatii, incercarile legislative de obstructionare a noilor generatii catre varful justitiei si nu numai

    • Asa este, numai ca in perioada 1945 – 1990 acesta era specificul regimului totalitar comunist, oficial, asumat si practic nedisimulat, in timp ce dupa 1990 regimul se pare ca se numeste democrat…aici e teapa istorica!

    • Absolut! De aceea, cred ca numai o scoatere in afara legii a acestui partid toxic, devenit fetid in ultimii 30 de ani, poate da sansa Romaniei s-o ia de la zero. Altfel, miroase Tara a mort.

  5. Totalitarismul s-a practicat încă dinainte de 1945, probabil dintotdeauna din istorie. O fi avut sorginte orientală dar l-au adoptat valahii și moldavii.
    Problema individului în fața incetinelii democrației e scurtimea vieții lui.

  6. Evident (exista riscul sa) ma repet, dar exista si realitatea unui tip de discurs autist in lumea critica din Romania.

    Spus pe scurt: nu inteleg sinteza; sa lasam detaliile (A a spus/facut B, hai sa ne bagam sa discutam idioteniile A vs B); unde este esenta? Care este mesajul? Care este urmarea? Care sunt urmatoarele N (N>>1) mutari inainte? Am impresia, de fapt din ’90 incoace, ca toti cei (relativ) bine intentionati in RO sunt intr-o completa reluare, gen bunicile mele (sau ale lor, whatever); se plang, se vaicaresc, dar refuza structural sa inteleaga ca joaca un joc dur cu un adversar antrenat. Si cand pierd, evident, se vaircaresc ca vai, situatia, problema, deontologia [insert your neologism here]. Who the [ABCD] cares? Rezultatele conteaza. Nu vaicareala. Scuze ptr mesajul putin brutal, dar, daca (a) vrem sa invingem o echipa fotbal de cocalari si (b) nu putem schimba din pix regulile (ce frumos ar fi), hm, poate ar fi bine sa invatam ce inseamna ‘aia’ tactica (let alone strategy). Nu sa ne vaicarim ca Gogutza ne-a tras un shut in posterior. Ca nu (mai) exista tovarasa mediatoare.

    In detaliu: [NB: analiza asta e mai mult pentru mine]

    „Ne-au otrăvit zilnic. De ani de zile. Cu dragostea lor de țară, de neam. Ne-au vrut binele. Din 1990 încoace, o lungă perioadă, ei sunt aceiași binefăcători. Au statul pe mână, îi consumă resursele, îl anemiază prin incompetență și lipsă de onestitate și ne pun mereu în față tricolorul și iia. Ca să nu mai vedem ce e dincolo. O țară extraordinară, cu mulți oameni cărora demult timp le-au interzis s-o iubească cinstit, să-și pună mintea în folosul ei, să nu le fie jenă, când îi trec granițele, să spună că sunt cetățeni români. Chiar dacă sunt și maghiari, și turci, și tătari, și…Ba, tocmai pentru că sunt ceea ce sunt, aici, în România.”

    So, what? Si ce-i cu asta, ce e nou pe frontul de vest? Cui va plangeti dle autor? Useless. Actionati. Ca daca nu, tot acest articol e reactiv, nu proactiv (adica, dansii despre care vorbiti sunt oricum 1..2 mutari in fata, si tot articolul, no disrespect meant, e o vaicareala [scuze ptr repetarea acestui cuvant])

    „Sunt condamnați penal. Mulți. Și îi vedem, în continuare, conducând țara. Țepuind-o. Afaceri peste afaceri. Anchete peste anchete care nu mai prididesc să ne arate coșmarul unei posibile disoluții: o țară țepuită din interior. Ei/ele clonează fără niciun efort, sute, mii de exemplare, comandamente de țepari care, veseli, dezinvolt, cu mintea locuită de necunoscuți, au instituit în ani o lume românească paralelă. Sugând, în continuare, ugerul tot mai uscat al naționalism socialist ante’89. O lume românească unde cinstea, corectitudinea, încrederea, respectul, responsabilitatea sunt cele cinci valori care îl au în față pe NU.”

    Asa, si, e vreo surpriza? Pentru cei care probabil citesc acest articol, informatiile astea sunt la fel de evidente ca si 1+1=2. Si conversely, pentru cei care nu citesc/inteleg, informatiile astea sunt la fel de opace ca ecuatiile Navier-Stokes, sau whatever. Care este, ma intreb, finalitatea? Nu ca nu sunt de acord, dar vad acelasi pattern din ’90 incoace: oamenii inteligenti se vaita ca lumea nu e ‘fair’. Big news. Dar aceiasi oameni, si-au pus vreodata intrebarea ca chestia asta e structurala, si ca probabil o solutie eficienta exista in alta zona decat vaitatul? Care zona? OK, aici devemin putin mai riscanti, discutam probabil/poate de chestii extreme care, din motive legale, prefer sa nu le numesc. Dar… de dragul intrebarii, ma intreb: daca in anii ’90, unii din dragii nostri conlocuitori, ar fi suferit, evident intamplator, accidente mortale, asa in serie (statistica), mai recidivau urmatorii? Sigur, sigur, nu insinuez nimic. Doar propun o ipoteza. Egala cu aia in care daca romanii in anii ’50 ar fi avut [organe genitale] suficiente ca sa elimine, prin… diverse mijloace, diversi conducatori iubiti. Sau in aii ’60. You see the point. Nuu, era prea periculos, whatever, era mai simplu sa stam (stati) la coada si barfa si o cafelutza/nechezol si sa va vaicariti (eu aveam 1..2 ani in perioada aia) ca vaaaaai ce greeeeu e. Dar evident, sa puna unul mana pe o bara, grenada, etc, era… ooh, complicat, dureros. Mda. Unii au facut asta in lume. Altii, nu. Asta e.

    „Cu țeapa pre țeapă călcând, ei și ele au dezvoltat sub-cultura negativă a acestor valori. Și acum predică litania „statului paralel”. Ca să înțeleagă cei/cele care i-au votat că vor să facă bine, dar nu sunt lăsați. Și oricine se opune, scoate la iveală furturile, sunt „statul paralel”.”
    Metafora apropos de teapa e usor grobiana. Inteleg ideea, dar e usor insultatoare. Care e point-ul vs analogia la Cristos?

    „Vor să facă o Românie cum n-a mai fost, dar să ne lase cu Europa lor, ăștia care știu ce înseamnă civilizația. Ăștia care fac școală ca lumea, vorbesc corect românește, gândesc cu mintea lor, își iau doctoratul muncind la el ani de zile, ăștia care nu trebuie să ajungă să conducă.”
    Errata: Nu VOR sa faca, ii LASATI voi, aia care mai aveti drept de vot (si inca mai locuiti in RO) sa o faca. Stiu, easy talking, ce usor e sa vorbesti din exterior. Nu. Exsta o alegere care trebuie sa o faci, nu sa ci cu anusul in +2 luntri: (a) ori ramai acolo, si fight to the end (inclusiv diversele proiectile care isi au si ele uzul lor), ori (b) pleaca si nu te mai vaita, e o alegere [ca mine de ex]; ori (c) accepta ca nu vrei nici (a) nici (b) dar nu te mai vaita, Conditia umana.

    „Spun ei, Ei/Ele care conduc statul. Și nu de ieri de azi. Și ca să-și limpezească mintea unde locuiesc necunoscuți, s-au dus la băi. Necunoscuții din mintea lor sunt vinovații. Nu ei, nu ele.”

    Da, si e vreo surpriza aici? E ceva care nu stiam? Sau, din nou, ne vaicarim gen generatiile ’50 ca nu vin anglo-americanii sa ‘rezolve totul’, dar nici noi [adica voi] nu facem nimic care ne [va] scoate din zona aia caldutza de confort?

    „Să ai condamnați penal definitiv la conducerea țării și, în general, în funcții publice, ce spune asta despre România? Spune-așa: „Caţavencu: (întrerupându-l lătrător) Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică… etc”

    Da, si? E asta, dupa 20+ de ani de aceleasi sabloane, vreo surpriza? E reactia asta, dupa 20+ de ani de aceleasi fel de reactii POST-FACTUM, utila? Oamenilor, ce vreti? Sa _obtineti_ dreptate, sau sa vi se _dea_ dreptate? Daca e a doua, ma rog, la coada, ca la Ceausescu, ni se da, se baga, etc. Daca e prima, well, luati-va destinul in mana, care poate sa implice pierderi masive, in toate sensurile cuvantului (si nu ma refer ca se raceste cozonacelul dvs de Paste, etc, ma refer ca poate unul, altul, moare). Ah, nu sunteti de acord? Atunci, cred ca dvs nu ati inteles regulile jocului.

    „Agresat deja de scumpiri, va ieși la mitinguri să se ușureze. Să poată da vina, dar nu pe cei pe care i-au votat. E aici, din partea acestora, o lipsă de bărbăție în a asuma responsabilitatea deciziilor luate. Și de onoare. Gândirea de la băi are un trist (re)nume în istorie. Inclusiv în România. Mitinguri cu tema „România”! E încă un semnal al tentativei de izolare a țării, al retragerii în naționalismul perdant.
    Să-i numim țepari de țară. Țepari din dragoste de țară. ”

    Mda. Jalnic. Nu ma refer la autorul articolului, ce scrie el e corect absolut. Ma refer la naivitatea celor care (ca si autorul, scuze pentru confuzie) vor sa fie si cu dansa-n-transa si cu sufeltul in rai. Chiar nu va dati seama? Daca vreti/vrem sa rezolvam problema asta (e clar care e), atunci mijloacele implica putina forta curatitoarte, nu gargaieli pe Facebook plus oh vai de ce incalca ei legea. Stiu, este riscant: cand sari peste limitele legale, riscul de excese este enorm.

    Fine. Dar: Ce aveti [nu avem, aveti] a pierde prin a miza totul? Sau.. cozonacelul?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marian Popescu
Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în comunicare, artele spectacolului și politici culturale.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro