joi, martie 28, 2024

Și dacă eşuează „omul providenţial” Macron şi Planul său „refondator”? Pe cine se mai sprijină UE, în plină Revoluţie conservatoare?

Puncte cheie:

  • Nu mai încape nicio îndoială că suntem în plină Revoluţie conservatoare, iliberală şi antieuropeană, de la Roma la Budapesta şi de la Londra la Varşovia, în care liderii naţionalişti îndeamnă popoarele lor să creadă din nou în suveranităţi naţionale absolute, în închiderea şi baricadarea ţărilor şi în primatul intereselor statelor respective în faţa intereselor comunităţii de state şi ale aliaţilor (după modelul nefericit Trump, fiecare se vede pe primul plan, de la Italy first la Hungary first), în pofida evidenţelor că Uniunea Europeană a însemnat şi încă înseamnă cea mai prosperă şi mai sigură eră din istoria Europei;
  • Emmanuel Macron a apărut parcă de nicăieri în politica mare a Europei, fulminant, fără să fi candidat vreodată pentru o altă funcţie în politică sau administraţie, doar cu un an de ministeriat la „Economie, Industrie și Politici Digitale” în cabinetul socialist al lui Valls, din care a demisionat, câştigând ulterior, la 39 de ani, Preşedinţia Republicii Franceze. A câștigat totodată leadershipul Uniunii Europene, într-un moment în care totul părea pierdut din perspectiva Uniunii, pe fondul declinului dramatic al partidelor politice tradiţionale ale Franţei (republicanii şi socialiştii) şi al avansului spectaculos, agresiv, al radicalilor eurofobi de extremă dreapta și de extremă stânga (Le Pen şi Mélenchon), impulsionaţi electoral de schimbările anului politic catastrofal 2016, marcat de victoria taberei Brexit şi a lui Donald Trump;
  • Alegerea unui liberal de centru, proeuropean, a salvat pentru moment Proiectul European şi chiar i-a dat şansa unei revigorări, a unei restartări şi reîmprospătări a ideilor aduse în dezbatere, idei cunoscute sub numele, mai mult sau mai puţin pretenţios, de „Planul Macron”, mai ales în condiţiile în care leadershipul politic prelungit al Angelei Merkel, intrată cu greu în al patrulea mandat de cancelar (cu o majoritate la învestire de doar 51% în Bundestag), pare să îşi fi pierdut autoritatea, suflul şi energia din anii trecuţi;
  • „Omul providenţial” Macron, care a salvat Uniunea Europeană în 2017, o poate şi îngropa în anii care urmează, dacă Planul său eşuează, riscul major fiind legat de performanţele guvernării sale chiar în Franţa, la el acasă, având în vedere că aşteptările foarte mari legate de o singură persoană se sfârşesc de obicei prost (deja sondajele de opinie arată că doar trei francezi din zece mai cred că politicile lui Macron duc Franţa pe drumul cel bun);
  • De altfel, Macron însuşi a recunoscut într-un interviu că, dacă s-ar face un referendum, majoritatea francezilor ar vota probabil pentru ieşirea Franţei din Uniunea Europeană, ceea ce reconfirmă vechea dilemă a „suportului popular” al Uniunii Europene, dincolo de certitudinea că Uniunea Europeană a adus cetăţenilor ei cea mai bună perioadă din istoria Europei;
  • Construcţia europeană nu a fost niciodată un proces politic derulat de jos în sus, bazat pe consultarea frecventă a electoratului (nici nu ar fi fost fezabil, în opinia mea), ci o întreprindere politică inspirată şi temerară a unor elite vizionare, legitimate o dată la patru ani în alegeri generale, care şi-au asumat o viziune comună magistrală asupra viitorului Europei. Totuşi, deşi liderii europeni au fost întotdeauna votaţi de conaţionalii lor, vorbind peste tot de democraţii liberale consolidate, a persistat de-a lungul deceniilor, ca un bâzâit continuu, critica unui așa-zis „deficit democratic” al integrării europene, teză pe care mulţi specialişti au rostogolit-o, din inerţie, din lipsa altor idei sau pur și simplu din prostie, de-a lungul deceniilor, şi care cred că a făcut mult rău Europei, insuflând treptat oamenilor ideea că Uniunea Europeană nu ar fi gândită şi condusă democratic, că nu s-ar suprapune cu interesele cetăţenilor şi că ar fi necesare mai multe referendumuri şi consultări populare pe temele integrării (Brexitul sau respingerea banalului Acord de Asociere UE-Ucraina în Olanda ne-au demonstrat din plin caracterul inept al acestei opţiuni a referendumurilor pe teme europene insuficient explicate şi predispuse la manipulări grosolane);
  • Acum, când populismul urcă puternic ca abordare în toate situaţiile şi ipostazele vieţii politice europene, este clar că elitele politice şi intelectuale nu mai pot susţine singure Uniunea Europeană şi integrarea, aşa cum s-a întâmplat în anii ‘50, ‘60, ‘70 şi ‘80, până la Tratatul de la Maastricht, ratificat cu greu şi cu riscuri mari în 1992. În prezent, „bătălia pentru simpatiile poporului”, chiar dacă emoţionale, volatile şi pe teme aflate într-o dinamică accelerată, pare că se dorește a fi câștigată cu orice preţ, chiar şi cu cel al adoptării mijloacelor şi instrumentelor de acţiune tipice ale populiştilor (idei simple, superficiale, aparent generoase – de tipul vrei, calule, ovăz? – insuficient explicate, fără soluţii, dar cu comunicare masivă şi cool pe media sociale, crearea emoţiilor şi identificarea „ameninţărilor” care ar exista dacă poporul nu urmează planul politic respectiv) ceea ce face ca o cvasi-totalitate a politicienilor „de succes” de astăzi să joace, de fapt, cu metode populiste, chiar dacă direcţiile de acţiune sunt ulterior diferite (de la Trump la Macron şi de la Orbán la Kurz sau Mişcarea de Cinci Stele);
  • Ultimul mare lider din lumea occidentală care mai este la putere fără să fi recurs la populism este Angela Merkel, dar austeritatea şi cumpătarea ei politică, într-o eră a populismului flamboaiant, se reflectă acum într-o scădere treptată a atractivităţii cancelarului german, atât în Germania cât şi în sistemul internaţional, şi în apropierea evidentă a sfârşitului mandatului său;
  • Populiştii, în schimb, riscă prăbuşiri politice şi electorale bruşte şi dramatice, pe măsura ascensiunii lor fulminante („ceea ce urcă urmează să şi coboare”, spun naţiunile de limbă engleză) iar în cazul Proiectului European faptul că Uniunea Europeană ar ajunge să depindă exclusiv de succesul lui Macron ar fi un risc uriaş, pe care ţările şi popoarele europene aş crede că nu ar fi bine să şi-l asume. De aceea ar fi precaut, probabil, să existe şi altceva/altcineva la fel de puternic în spatele reformelor preconizate ale Uniunii Europene, o contribuţie şi o implicare mai mare a liderilor celorlalte state, în special a Marilor Puteri ale UE 27 (Germania, Italia, Olanda, Spania, poate Polonia), o parte dintre ele fiind însă deja afectate de valul protecţionismului şi al democraţiilor iliberale.

*

Emmanuel Macron s-a dovedit, în anul de când s-a instalat la Elysée, un om politic inteligent, energic, dinamic şi creativ, deşi se specula că lipsa lui de experienţă politică se va simţi relativ repede. Nu s-a simţit. Dar s-ar putea ca surprizele noastre faţă de Macron să fie din ce în ce mai mari în anii care urmează, aşa cum voi explica în continuare.

Tânărul preşedinte francez controlează multe dosare importante de politică internă şi externă şi pare că se impune drept liderul reformei (refondării) Uniunii Europene. Macron este şi el un populist, dar în felul său, şi a înţeles rapid că trebuie să se plieze pe formatele discursive populiste (vorbeşte, de exemplu, de „suveranitatea Uniunii Europene”, de „Europa care protejează” etc. luând exact termenii-cheie de la tabăra opusă, a conservatorilor populişti) şi, mai nou, a înţeles că trebuie să vireze spre dreapta, ocupând terenul de acolo şi rupând din bazinul potenţial de votanţi ai conservatorilor (tentativa lui de „reinventare a dialogului stat-biserică”, de exemplu, i-a uluit pe mulţi francezi adepţi ai secularismului clasic al Republicii). În viitor, nu este exclus să îl vedem pe Macron virând chiar spre naţionalism şi protecţionism, pentru a-şi bara concurenţii politici interni.

Şi totuşi, riscurile ca Uniunea Europeană să mizeze în totalitate pe succesul lui Macron sunt imense. Macron se poate prăbuşi în primul rând în Franţa, unde doar trei din zece francezi îl mai susţin, la doar un an de la inaugurarea curajoasei sale preşedinţii. Reformele economice şi sociale liberale cu care acesta părea că va defila în primii ani ai mandatului nu sunt chiar pe gustul unei societăţi comode, învăţate cu bunăstarea şi confortul obţinute în logica sindicalismului şi a statului providenţial.

Din acest motiv, al presiunii politice interne, putem presupune că Macron va deveni din ce în ce mai populist şi mai protecţionist în raport cu interesele economiei franceze, ale nucleului ţărilor dezvoltate şi ale Zonei Euro, împingând aşa-zisa „refondare” pe direcţia „Uniunii cu mai multe viteze” sau chiar „concentrică”, în timp ce economiile şi societăţile mai puţin performante şi competitive din Est vor forma oficial periferia blocului comunitar. Faţă de o asemenea perspectivă, parţial acceptată şi de Germania (chiar dacă cu unele rezerve), este limpede că în Europa Centrală, dincoace de Varşovia şi Budapesta, vor apărea şi se vor întări nemulţumirile şi reacţiile de împotrivire.

Planul Macron este, aşadar, o extraordinară oportunitate dar şi un imens risc pentru Uniunea Europeană. Angela Merkel începe să accepte, una după alta, propunerile venite de la Paris, de la Fondul Monetar European (destinat exclusiv Zonei Euro), care va avea un buget propriu, până la forţa de intervenţie europeană, care va implica o anumită formă de integrare militară a statelor europene, la început a Franţei, Germaniei şi altor state apropiate de nucleul central, dar care va adânci ruptura strategică de Statele Unite, cel puţin până la instalarea unui nou preşedinte la Casa Albă.

Însăşi ideea că salvarea Uniunii Europene ţine de un „om providenţial” este periculoasă. Popularitatea lui Macron ar putea scădea, într-un an sau doi, iar în lipsa unui set de valori în care oamenii să creadă cu adevărat, Proiectul European s-ar putea afla din nou în pericol de a se prăbuşi, aşa cum a fost în 2016-2017.

Şi mai este un aspect, pe care liderii proeuropeni înşişi îl ignoră şi se fac că nu îl văd. Dar strategii din umbră îl ştiu foarte bine. Integrarea Occidentului, în formele-cheie pe care le ştim astăzi (NATO şi UE), a fost posibilă şi din teamă, dacă nu cumva în primul rând din teama de război, de Uniunea Sovietică şi de expansiune a regimurilor totalitare. Ne place sau nu, teama este un liant funcţional, care solidarizează indivizii şi chiar statele, iar teama (temerile) au ajutat substanţial Occidentul să se integreze politic, militar şi economic, în timpul Războiului Rece. Acum, aceste temeri au dispărut. URSS nu mai există şi, chiar dacă există regimul autoritarist al lui Putin, vest-europenii în niciun caz nu se mai simt ameninţaţi de Rusia. Se mai simt ameninţaţi, probabil, cei de pe Flancul Estic, adică polonezii, balticii şi românii, dar aceştia nu au un cuvânt greu de spus în ghidarea Occidentului şi în procesul decizional din Uniunea Europeană şi NATO.

În absenţa unui pericol care să justifice integrarea europeană şi euro-atlantică, liderilor liberali, proeuropeni şi pro-atlantişti le va fi tot mai greu în viitor să explice conaţionalilor lor de ce trebuie să fie împreună cu ceilalţi, de ce trebuie să rămână integraţi, să-şi pună resursele în comun, să ia decizii împreună şi să aplice politici comune. Poate că nu sună politic corect, dar este nevoie de identificarea urgentă a unui duşman (pericole, ameninţări etc.) pentru ca solidaritatea europeană şi alianţa transatlantică să supravieţuiască. Să nu dezvoltăm aici acest subiect…

Tot pe criteriul identificării unui duşman şi pe motivaţia ameninţărilor şi a temerilor funcţionează, în fond, şi Revoluţia conservatoare, iliberală, antiglobalistă şi antieuropeană. În cadrul acestei tabere politice, duşmanii şi ameninţările (evident, închipuite, fabricate ideologic) sunt: Uniunea Europeană, globalizarea, libertatea de mişcare, imigraţia din Est, musulmanii, integrarea ţărilor şi desfiinţarea controalelor vamale (Acordul Schengen) etc. Pe unul sau altul din aceste pericole şi ameninţări au fost câştigate voturile în Italia, Austria, Ungaria, Marea Britanie, Polonia, Cehia etc.

Dar Macron ştie aceste lucruri, chiar dacă nu le poate spune explicit. Ştie că temerile sunt cel mai puternic agent electoral. Şi tocmai înţelegerea acestui adevăr politic cinic s-ar putea să îl schimbe pe Macron în anii viitori, pe măsură ce se apropie alegerile prezidenţiale următoare.

Ca să simplificăm, vom spune direct că, din păcate, tânărul şi ambiţiosul preşedinte francez are în faţă două posibile perspective: să fie „măturat” de Revoluţia conservatoare, iliberală, antiglobalistă şi antieuropeană care creşte în democraţiile occidentale sau să devină el însuşi un conservator naţionalist, care să pledeze pentru primatul intereselor franceze (şi eventual ale nucleului dur, al economiilor dezvoltate) în cadrul Uniunii Europene, pentru a fi reales. Pentru noi, pentru România şi regiunea noastră, niciuna din aceste variante nu este bună. Ne-am bucurat, desigur, pentru victoria lui, căci alternativa ar fi fost în 2017 catastrofală pentru Uniunea Europeană, dar acum privim cu îngrijorare evoluţia mandatului său şi chiar o parte din ideile Planului de refondare a UE, provocările pe care le are de depăşit în politica internă şi externă, scăderea popularităţii sale ca lider liberal şi riscurile de a vedea peste câţiva ani un „alt Macron”, schimbat, la Elysée, oferind votanţilor francezi ceea ce le este mai confortabil să audă.

Iar după Macron şi Merkel, aşa cum îi ştim astăzi, pe cine mai vedem drept mari apărători ai Ideii Europene în ţările puternice ale Uniunii, din generaţia care vine?

Distribuie acest articol

102 COMENTARII

  1. „[…] suntem în plină Revoluţie conservatoare, iliberală şi antieuropeană”.
    Sistemul se autoregleaza. Cind virusul (de stinga) invadeaza organismul, leucocitele pornesc un razboi care are ca efect cresterea temperaturii.
    Nu mai vreti populisti iliberali si anti-europeni? E simplu. In primul rind nu mai puneti semnul egal intre conservatori si iliberali. In al doilea, nu ne mai bagati pe git imigranti care ucid (vezi Susanna din Wiesbaden, 14 ani), homosexuali (vezi casatoriile bizare), Eurovision (si restul subculturii), dreptul omului de a defeca in casa altuia, Rusia lu’ Putin (vezi Juncker), birocratia UE, si alti microbi stingisti.
    A, si nici analisti care cu o mina lauda problema si cu alta critica solutia (vezi Naumescu).

    • Eu mă consider conservator țin la anumite tradiții, la proprietatea privată, economia liberă etc și cu toate astea ar fi straniu sa mă opun doar așa din considerente ideologice căsătoriilor gay, avortului, legalizării drogurilor in scop medical, sinuciderii asistate, sau să stau la coadă la pupat cadavre…

  2. Din Wiki:
    „Conservatorismul este o filozofie politică și socială ce promovează instituțiile sociale în contextul culturii și civilizației. Printre principalele elemente ale conservatorismului se numără tradiția, imperfecțiunea umană, unitatea organică, ierarhia și autoritatea și dreptul la proprietate.[1] Conservatorii caută să conserve o gamă de instituții precum monarhia, religia, administrația parlamentară și dreptul la proprietate, având obiectivul de a evidenția stabilitatea și continuitatea socială[2] în timp ce elemente mai extreme precum reacționarii se opun modernismului și caută să se întoarcă la „lucrurile așa cum sunt”.[3][4]

    Avându-și originea în celebrul dicton al lui Lucius Cary, al II-lea Viconte Falkland: „Atunci când nu este necesar să schimbi ceva, este necesar să nu schimbi nimic”, conservatorismul a fost fundamentat ca doctrină politică de către gânditorul Edmund Burke.

    Termenul a fost utilizat pentru prima dată în context politic în 1818 de către François-René de Chateaubriand[5] în timpul perioadei Restaurației Bourbonilor, ce a căutat să elimine politicile Revoluției Franceze. Pe plan istoric, asociat cu dreapta politică, termenul a fost folosit pe parcurs pentru a descrie o gamă largă de viziuni. Nu există un singur set de politici văzute drept conservatoare deoarece sensul conservatorismului depinde de ceea ce este considerat tradițional într-un loc și timp dat. Așadar, conservatorii din diferite părți ale lumii—fiecare susținând propriile tradiții—pot să nu fie de acord în privința mai multor chestiuni. Edmund Burke, politician din secolul 18 care s-a opus Revoluției Franceze, dar a susținut Revoluția Americană, este considerat unul dintre principalii teoreticieni ai conservatorismului britanic din anii 1790.[6]

    Potrivit lui Quintin Hogg, președinte al Partidului Conservator britanic în 1959: „Conservatorismul nu este atât o filozofie cât o atitudine, o forță constantă, ce îndeplinește o funcție fără sfârșit de dezvoltare a unei societăți libere și corespunde unei necesități adânci și permanente a naturii umane însăși.”[7]

    O singura intrebare: cum sa pui „iliberal” si „antieuropean” langa „conservator”? De ce sa faci asta?
    Intrebare deschisa.

    • Britanicii au ales Brexit. Greșeala „conservatorului” D. Cameron?

      (FAZ: Die britische Politik erkannte früher als andere, dass eine Währungsunion ohne Fiskalunion nicht funktioniert. Sie schloss zugleich aus, sich an weiteren Vertiefungen der EU zu beteiligen. Mit dieser Sichtweise lag London näher bei Washington als bei Berlin oder Paris. Die Briten wurden aber (vor Trump) von Amerika gedrängt, daraus nicht die Konsequenz zu ziehen und aus der EU auszuscheiden: „Je größer die Bereitschaft Großbritanniens wurde, Europa existentiell herauszufordern, desto distanzierter wurden die Vereinigten Staaten.“ …. …. …….. politica bitanică a înțeles de la început, înaintea celorlalți, că o uniune monetară nu funcționează fără uniune fiscală. Britanii au exclus că vor participa la o adâncire mai puternică in UE).

      Britanicii și francezii sunt vecini foarte diferiți, au societăți foarte diferite, au moduri de gândire și de acționare „seculare” extrem de diferite? Paris vrea o Uniune UE a datoriilor de stat pe care o practică camuflat prin BCE (Draghi a cumpărat 4560 miliarde Euro hârtii datorii de stat UE fără valoare, fără acoperire).

      (FAZ:Die Pariser Forderung nach einer aktiv intervenierenden europäischen Wirtschaftsregierung mit beträchtlichen eigenen Geldmitteln passt schlecht zur traditionellen französischen Weigerung, Budgetbefugnisse oder andere nationalstaatliche Kompetenzen nach Brüssel zu übertragen. Die übliche rhetorische Begeisterung der deutschen Politik für „mehr Europa“ im Sinne supranationaler Lösungen stößt an Grenzen, wenn es darum geht, Eurobonds oder andere Varianten einer förmlichen Vergemeinschaftung von Schulden offen ins Werk zu setzen, statt die Finanztransfers auf dem Umweg über die EZB stillschweigend geschehen zu lassen….. … ….. entuziasmul retoric german pentru „mai multă Europă/ UE” în sens de soluții supranaționale își atinge limitele când e vorba de eurobonds sau alte variante de a „comunitariza formal”, în mod vizibil, datoriile de state ZE/UE… ).

      Care UE vrem?
      Cu care politică?
      Cu care doctrină politică?
      FAZ Frankfurter Allgemeine Zeitung documentează azi scindarea tandemului franco- german, distanța crescândă între E. Macron și A. Merkel?

      Teluri și metode foarte diferite 2018 oriunde ne uităm?

  3. „Ultimul mare lider din lumea occidentală care mai este la putere fără să fi recurs la populism este Angela Merkel, dar austeritatea şi cumpătarea ei politică, într-o eră a populismului flamboaiant, se reflectă acum într-o scădere treptată a atractivităţii cancelarului german, atât în Germania cât şi în sistemul internaţional, şi în apropierea evidentă a sfârşitului mandatului său;”

    Imi cer scuze, dar Merkel a condus Germania si Europa intr-o directie profund gresita deschizand granitele migrantilor econimici (refugiatii aveau dreptul sa fie primiti, ceilalti nu), ducand la rezultate precul Koln (si musamalizarea incidentului de catre autoritati si presa controlata), cresterea vizibila a numarului de violuri, agresiuni si crime si colac peste pupaza, aroganta si tupeul de a impune cote de migranti celorlalte tari din UE. Ca sa nu mai vorbim de ce se intampla acum in Suedia, desi media internationala nu se atinge.

    Identitatea europeana este la mijloc, atacata de leftisti si de islamisti radicali care vor sa aduca legea Sharia in Europa. Ma mira faptul ca nu mentionati aceste probleme importante, deoarece atacarea acestor principii profund eurpoene este fix MOTIVUL pentru care conservatorismul creste in Europa.

    Merkel si spalatii pe creier politic corecti din Europa de vest si-au semnat condamnarea prin faptele lor. Ma bucur ca momentan Eurpa de est inca nu a sucumbat acestui virus. Populsismul acesta are pericole si va trebui tinut sub control, dar fata de atacarea principiilor fundamentale europene precum libera exprimare publica, libertatea religiei, etc de catre niste civilizatii cu principii profund regresive, este de preferat.

    • Exact Mr V, pana la Merkel treaba era clara, un Muhammad care fugea din Siria – sau de oriunde viata ii era in primejdie – avea statut juridic de refugiat doar in limitele teritoriale ale riscului de securitate. Adica, daca Muhammad trece de taberele UNHCR sau turci, nu mai e refugiat, ci imigrant economic, si trebuie tratat ca atare. Merkel a intors logica asta, sperand ca ia Nobelul pentru pace. Pe banii vostrii, ca eu sunt suficient de departe incat sa nu-mi pese.

  4. Dacă chiar se dorește vreo perspectivă românească, poloneză, maghiară, de ce nu sârbească asupra „problemelor globale ale omenirii“ din partea d. Macron de pildă, poate tot măsuri conservatoare sunt de luat în calcul de guvernele interesate, cum ar fi oferirea cetățeniei fie chiar sub formă onorifică de către diverse comunități locale, dimpreună cu facilități aferente: vreun teren cu semnificație specială(de mediu, istoric etc.) scutit de impozite etc. Ar fi ideea clară a importanței persoanei fizice în dauna „multinaționalelor depersonalizate“ acuzate în percepția publicului a fi primit ilegitim diverse facilități nemeritate.

    • Dacă o privim pe actuala secretară CDU ca viitorul candidat CDU pentru cancelar (va prelua CDU Vorsitz de la A.Merkel 2019-2020?) 2021 merită reflectate declarațiile ei publice actuale: numai într-o UE unită vom putea păstra valorile Uniunii în lume. Trebuie să fim atenți azi ca UE să nu se scindeze în cei care vor o UE unită și cei care se îndreaptă spre soluții naționale în state naționale. (…… FAZ. Frankfurter Allgemeine Zeitung……… „… Kramp-Karrenbauer: Es geht um die Zukunft der EU
      CDU-Generalsekretärin Annegret Kramp-Karrenbauer betonte in ihrer Rede auf dem Familienunternehmer-Tag die grundlegende Bedeutung der derzeitigen Situation für den Fortbestand der Europäischen Union. Sie forderte eindringlich zur Geschlossenheit auf. Wenn man das bewahren wolle, was Europa an Werten ausmache, „dann wird es nur in einem gemeinsamen Europa gehen. Und dieses gemeinsame Europa steht zurzeit auf der Kippe“, warnte sie.
      „Es ist nicht ausgemacht, dass es negativ endet“, fügte Kramp-Karrenbauer hinzu. Es sei aber auch keine Selbstverständlichkeit, dass ein Scheitern Europas vermieden werden könne. „Wir müssen aufpassen, dass Europa nicht in diejenigen zerfällt, die überhaupt noch ein Europa wollen, und diejenigen, die wieder in nationale und nationalstaatliche Lösungen zurückfallen“, forderte sie…. „….).

      La Berlin se cristalizează 2018 o opțiune a unei UE unite, contrar cu conceptul francez E. Macron 2017 / F. Hollande 2016, cu două viteze, cu ZE mai puternic integrată fără ceilalți.

      Care e optiunea Bucreștiului 2018- 2019?
      Eu cu cine votez?

  5. O aiureala! Elitele politice au deviat Uniunea catre un progresism radical, anticrestin, bazat pe aberatiile deviationiste ale corectitudinii politice si pe ideea disolutiei identitatilor nationale. Aceasta perspectiva ideologica agresiva si nefireasca a dus la reactiile populiste despre care vorbim.
    Pe de alta parte, nu conservatorismul este problema, ci populismul si iliberalismul. Reactiile conservatoare sunt firesti, insa expresia lor politica este lamentabila. Apoi, a cataloga, spre exemplu, regimul din Polonia ca iliberal este o teza ideologica, nu o realitate. Nu acelasi lucru se poate spune despre Ungaria unde avem un conservatorism autentic, cu unele accente retrograde si clar iliberal.
    Daca elitele europene nu revin rapid la un conservatorism moderat care sa consolideze democratia liberala, renuntand la radicalismul progresist, vor fi resposabile de prabusirea acestui proiect exceptional. „Eu te-am facut, eu te omor!”. Pastrand proportiile si diferentele, cam asa a facut si Basescu cu reforma justitiei si lupta anticoruptie.

  6. Prezentare în stil „alarmist“ sau reală?

    Parisul/Franţa are pretenţia de lider european cu misiune universală de 500 de ani. E. Macron continuă această pretenţie şi misiune. F. Hollande a cerut „UE cu două viteze“ ca răspuns la Bratislava 2016, la scindarea UE.27 începută în est 2016. Populismul dă de gândit. Vestul a realizat în 73 de ani de pace bunăstare şi belşug pentru majoritatea locuitorilor. Estul nu s-a consolidat ca stat de drept în 29 de ani de libertate, în 100 de ani de „state naţionale“ (Polonia, România, Serbia, Albania, etc). UE nu e un stat, se bazează pe dreptul comunitar, pe „principii normative“. Care sunt pericolele în UE 2018?

    …. „… putem presupune că Macron va deveni din ce în ce mai populist şi mai protecţionist în raport cu interesele economiei franceze, ale nucleului ţărilor dezvoltate şi ale Zonei Euro, împingând aşa-zisa „refondare” pe direcţia „Uniunii cu mai multe viteze” sau chiar „concentrică”, în timp ce economiile şi societăţile mai puţin performante şi competitive din Est vor forma oficial periferia blocului comunitar…. „….

    a) E. Macron pare a reuşi să reformeze Franţa în timp record cu şase reforme deja în plină desfăşurare. Grevele CGT/comuniste-stânga de 36 de zile din cauza restructurării căilor ferate SNCF par a expira în iunie fără rezonanţă mare în societatea civică franceză. E. Macron are comportarea „elitei“ franceze (filozofie, limbaj excelent). Opoziţia Parisului de „stânga“ nu mai e puternică 2018. Partidul socialist s-a sifonat. Conservatorii virează spre dreapta. Frana o problemă pentru ZE/UE?
    b) Italia pare a fi problema cheie în zilele, anii viitori. După criza politică italiană rezolvată temporar cu alianţa M5S + Lega va veni criza mai gravă „financiară“ în Italia cu programul de guvernare G. Conte. Italia e prea mare pentru a fi salvată (NU la transferuri financiare din Nord-Vest şi Berlin)? Italia e prea mare pentru a eşua? (Grecia e salvată de la faliment de stat de mult timp)?
    c) Relaţiile transatlantice se clatină azi în Canada la G7. D.Trump/SUA s-a decis pentru „America only“, după „America first“? Vamele americane pentru oţel 25 % şi aluminiu 10% de la 1 iunie vor primi răspuns UE la 1 iulie. Nu e ceva nou. Conflictele în democraţie sunt normalitate. Preşedintele Bush a anulat o astfel de decizie cu vame americane pentru UE. Vom vedea…
    d) Ponderea UE în lume scade zi de zi, an de an. E. Macron pare a fi singurul lider european cu pretentii de lider mondial. Problemele interne ale statelor „naţionale“ partenere în UE/NATO sunt problemele majore. De acord cu autorul. Soluţii?
    e) Cred că E. Macron va reuşi în Franţa, va primi un al doilea mandat 2022- 2027. Opoziţia franceză e scindata în extremele stânga (CGT comuniştii, France Insoumise / izolaţionistă naţionalsocialistă J. L. Melenchon, socialiştii la pământ) – dreapta (Rassamblement Nationale / Le Pen, conservatorii virează spre dreapta).
    f) Cred ca E. Macron cu conceptul său de „refondare“ numai în ZE e deja eşuat 2018. Olanda, Viena, cei 7 asociaţi în privinţa „NU“ la un budget separat ZE suplimentar, sunt un obstacol major în UE de azi cu „unanimitate„ de voturi în consiliul ministerial al şefilor de state. Altceva decât „unanimitate de vorturi“ e conceptul francez (F. Hollande 2016) al lui E. Macron. Nu are susţinători 2018 aşa cum prezintă autorul. Nici în est, nici în vest (cu Italia ca dilemă).
    g) Jobs jobs jobs a spus Bill Clinton /SUA. Jobs în UE ca soluţie a problemelor. In principiu da….
    h) La Berlin A. Merkel în coaliţie cu SPD sprijină această soluţie „jobs“ cu bani în UE. Va reuşi? Când? Vine criza italiană, criza Euro, criza UE prea devreme? Dobânzile cresc în SUA, în Italia….

    Prognoze pentru viitor … …

  7. Macron nu are cum să fie „providențial” dacă baleiază cu nesiguranță între suveranitatea franceză, suveranitatea europeană și globalism

    • Pentru un pumn de ruble……

      Roma, Budapesta, Viena, Praga au trecut de partea lui Putin.
      In Canada la G7 noul premier italian G. Conte s-a exprimat acum decis perntru reprimirea Rusiei în G8. Toate crimele comise de ruşi în Ucraina de est (avion cu olandezi la bord doborât de soldaţi ruşi cu rachete ruse antiaeriene, etc), Crimea, Georgia, etc. nu au convins occidentul să păstreze intacte relaţiile transatlantice NATO /G7 şi relaţiile externe UE.27?
      Ce mai conteaza azi în lumea „multipolară” mult laudată de E. Macron la sediul ONU N.Y.?
      Fără concept stategic SUA/Obama-Trump ia oferit gratis lui Putin scena în orientul apropiat în Siria. Fără concept strategic global american în zona pacific se întâmplă azi acelaşi lucru cu China- SUA?
      SUA are peste 800 baze militare pe glob, Rusia numai două, în Siria. UE nu are apărare militară proprie, e dependentă de scutul nuclear american.

      Care UE vrem?

  8. Macron nu prea a picat din cerul providential al societatii franceze ci a fost intruparea unui proiect de centru mai de mult dospit in politica franceza. Poate ca altfel ar fi stat datele problemei daca Juppe candida sau Fillon nu avea problemele de imagine pe care le-a avut. Deci pana la urma a avut noroc ca in toata viata lui. Pe urma nu as fi de acord ca europenii au devenit mai nationalisti si mai inchisi. Cred ca birocratia eurpeana a erodat increderea, progresismul relativist cu iz de marxism care surpa culturile si migratia masiva care schimba prea brusc peisajul demografic si da impresia de haos. Exista o prapastie intre ideologia acelor elite vizionare si aspiratiile oamenilor. Ca si in comunism propaganda a luat-o razna iar omul la un moment dat se indentifica din ce in ce mai putin cu utopismul cultural impus. Cand iti propui sa dizolvi natiunile iti asumi un risc.

  9. Nu exista alternativa realista la Europa cu mai multe viteze. Problema e, de cate viteze e nevoie? Cred ca asta e singura problema care mai intarzie punerea planului in aplicare, adica cine trebuie sa faca parte din cercul interior.
    Esecul reformarii Romaniei si totala dependenta de multinationale (de fapt, sectorul industrie locala e deja in criza, dar cine-si mai pune problema) aduce Romania cu spatele la zid. Protectionism inseamna, in primul rand, pentru vestici, stoparea liberei circulatii a fortei de munca. Asta va duce la mari probleme pentru noi, foarte multi oameni isi castiga existenta lucrand in strainatate. De banii adusi in felul asta aici depinde, intr-o masura semnificativa si sectorul serviciilor. Cum sa te opui acestei masuri (ingradirea liberei circulatii a fortei de munca)?

  10. Europa est in acest moment sub asediu: atacata din interior (Brexit, Italia, Ungaria, Polonia, …) si din exterior – Rusia, dar mai ales „aliatul” american care nu conteneste sa traga cu tunul la temelia Europei (a se vedea de exemplu acordul iranian cu efectele economice aferente si mai nou taxele pe otel si aluminiu). Ca o paranteza, aceste atacuri nu vor aduce mare lucru Statelor Unite dar vor intari aproape sigur „dusmanul” chinez.

    Mai mult, clasa politica europeana (din vest) dezamageste profund prin faptul ca arata o incapacitate cronica de a raspunde marilor probleme actuale, in special de imigratie masiva si incontrolabila in special din afara Europei, si de o coordonare pe aceste probleme la nivel european. Asteptarile sunt enorme si depasesc larg partile de populatii care apleaca usor urechea la discursurile populiste.

    O cetate sub asediu, fie nu face nimic si e sortita pieirii, fie organizeaza o aparare pentru a salva esentialul. Tarile (eurosceptice sau pe cale sa devina) din Europa de est nu fac parte din esentialul constructiei europene. Deci eventuala salvarea a lor nu va fi deloc prioritara. In schimb, ar putea fi folosite ca moneda de schimb in negocierile cu Rusia.

    In ce priveste Romania, ne putem lamenta acum ca suntem lasati balta in eventualul nou proiect european, dar nu prea avem ce argumente sa avansam. Intrarea in UE a fost pentru Romania o pleasca istorica. Mai bine de un deceniu petrecut in UE cu rezultate mediocre, mai ales pe partea politica si de diplomatie. O tara cangrenata de coruptie care se departeaza cu pasi grabiti de valorile europene. Mai mult decat un Easy come, easy go, nu stiu ce am putea spune in contextul actual.

    • „Deci eventuala salvarea a lor nu va fi deloc prioritara. In schimb, ar putea fi folosite ca moneda de schimb in negocierile cu Rusia. „–> De aceea, trebuie sa tinem aproape de SUA pentru ca doar America ne mai poate ajuta. Totul depinde de cat de interesata mai este SUA de regiunea Marii Negre si de Europa de Est. Daca nu mai este interesata, atunci este grav pentru noi, iar UE poate sa faca ce doreste cu noi.

      • 1. In general „apa de departe nu stinge focul”……
        2. US, China, Rusia au interese globale și negociază la nivel strategic. „Ținem aproape”! E ok. Dar garanții mai ferme nu pot exista decât dacă suntem într-o reală familie europeană. Acum există aceste premise. Altfel…..

        • 1. Apa de departe e mai buna ca nici un fel de apa.

          2. Famiglia europeana e una destul de parsiva. Germania a refuzat o piata energetica comuna si negoiceri energetice UE cu Rusia de care ar fi beneficiat toti membruii UE nu doar ea. Astea ar fi rapit lui Putler capacitatea de a santaja tarile din est.

          Azi armta germana e una la nivelul celei poloneze si net inferioara celei turce. Practic Germania e incapabila sa se apere pe ea insasi in cazul unui atac direct. Franta e intr-o situatie ceva mai buna dar e la randul e incapabila si in mod sigur nu direste sa miste un deget pentru apararea tarilor din est. Deci cam la ce ne putem astepta in materie de grantii de securitate de la famiglia europeana?! Sa ne trimita Luxemburugul un corp expeditionar format din transgenderi ce sa-l descurajeze pe Ivan :) ?!

    • Uniunea Europeana e atacata din interior de deciziile tampite a birocratilor nealesi de la Bruxelles. Sunt mai eficienti ca orice dusman exterior.

      Daca vor noi Brexituri sa continue pe linia actuala.
      Sa continue sa ameninte guverne care nu vor refugiati , sa continue sa dea legi absurde ca si aia cu interzisul betisoarelor cu vata de urechi si farfuriilor de plastic etc.

      • Despre ce birocrați nealesi vorbiți?!? Orice decizie europeană (directivă/regulament) este discutată, negociată, votată de reprezentanții cetatenilor europeni din Parlamentul european si de către reprezentanții statelor membre in Consiliul Uniunii….. Așa funcționează și nu altfel.
        Dacă aveti altă impresie….. aștept argumentele dvs.

        • @JB – despre care reprezentanți e vorba? Ai pus tu vreodată ștampila pe numele Noricăi Nicolai, al Adinei Vălean sau al Elenei Băsescu, pentru a te reprezenta în Parlamentul European? Ai pus tu vreodată ștampila pe numele lui Juncker, ca șef al Comisiei Europene sau pe numele lui Martin Schulz, când era președintele Parlamentului European? L-ai votat tu pe Antonio Tajani, actualul președinte al Parlamentului European?

          Toate aberațiile de la Bruxelles se discută între niște oameni care n-au nicio legitimitate să reprezinte pe cineva, în realitate se reprezeintă doar pe ei înșiși..

          • Dar tu ai pus vreodată ștampila pe Camerron sau T.May sa te reprezinte in Parlament?!? Ti-ai dat tu acordul direct să fie PM?!? Dar vreun cetățean britanic contemporan si-a dat/xprimat, ever, acordul ca Elisabeta II să fie șeful statului?!?
            Îți plac astfel de răspunsuri?!? Ti se par corecte?!?
            Te rog să nu vii cu subtilități politico-constitutionale ptr.că, in ceea ce te privește, mă voi limita la argumente similare cu ale tale. Și cu aceeași „bună credință”.

            • @JB – eu îmi aleg în mod direct consilierul local, cu nume și prenume, nu pe o listă de partid. Stă la două străzi mai încolo și cam la fiecare 6 luni găsesc în cutia de poștă un fluturaș cu numele, adresa și numărul lui de telefon, să știu unde îl găsesc dacă am critici sau sugestii la adresa activității lui.

              Eu îmi aleg în mod direct parlamentarul care mă reprezintă în Camera Comunelor. Îl aleg cu nume și prenume, nu pe o listă de partid. Are biroul la vreo două mile distanță de locuința mea, dar recunosc că până în urmă cu 2 ani avea biroul la doar vreo jumătate de milă distanță.

              Regina nu trebuie aleasă de nimeni, regina domnește, nu guvernează. Pentru informarea ta, aceeași regină domnește și în Canada și în Australia, nici acolo n-o alege nimeni, accederea la domnie nu se face prin alegeri. E adevărat că primul ministru nu este ales în UK, e adevărat că ăpsta e un deficit de democrație și în UK, nu doar în Germania. Însă atât David Cameron cât și Theresa May au fost aleși ca parlamentari (MP) în circumscripțiile lor.

              Cine și unde l-a ales pe Juncker? Unde e aleasă Merkel ca membru în Bundestag, în ce land și în ce kreis?

        • Nu. Tratatul privind Uniunea Europeana stabileste clar, imperativ, ca initiativa legislativa la nivelul Uniunii apartine Komisiei Europene, adica unui organism neales de cetateni:

          art 17 (2) „Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate NUMAI la propunerea Comisiei, cu excepția cazului în care tratatele prevăd altfel.”

          Deci NU, deciziile Uniunii NU sunt discutate de catre reprezentantii cetatenilor din Europarlament, ci luate in spatele usilor inchise, printr’o procedura total opaca, la initiativa unor persoane/entitati ce raman necunoscute publicului [pentru ca UE nu are nici practica nici legislatia lobbyului, ca in America] si abia apoi supuse, de forma, votului din Consiliu/parlament.

          Iar partea asta -cu votul de vitrina- se intampla relativ recent [de cand cu criticile ‘specialistilor’ vizavi de ‘deficitul democratic’], caci inainte de Lisabona, Komisia efectiv taia si spanzura, la komanda celor 2-3 tartori ce conduceau destul de pe fata Europa desi nu i’a pus nimeni sa faca asta [e vorba in principal de tovarasa suprema Merkel care ia decizii in numele Europei, ni le si anunta ritos, ba chiar se si duce si negociaza cu diversi alti diktatori -precum Erdogan- niste peschesuri, niste stramutari fortate de populatie, niste inchideri/deschideri de granite]

          Dar na, nu ma astept ca adulatorii Uniunii, cei cazuti in vraja utopica a neomarxistilor spinelieni, sa fi studiat sau macar citit Legea fundamentala a UE; nu ma astept nici ca domniile lor sa se trezeasca brusc din reverie pentru a da piept cu realitatea hada a ostilor paradisului marsind catre totalitarism sau…sinucidere colectiva.

          • Ce este asa de greu domnule? Consiliul European stabileste agenda UE, Comisia face doar propuneri si monitorizari, membrii Consiliul European aproba, iar Parlamnetul legifereaza. Consiliul European este investit in temeiul Tratatului de la Lisabona, cu definirea „directiilor si prioritatilor politicilor generale” a UE (este organismul strategic al Uniunii, actionand ca o presedintie).
            Aici gasesti mai multe informatii, inclusiv lista membrilor Consiliului European (Merkel. Iohannis, Macron, Viktor Orban,etc nu sunt reprezentativi?) http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/
            P.s: concluziile se adopta prin consens intre toate statele membre, sau nu? http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/conclusions/

          • Despre ce „vot de formă” vorbești dom’le?!? Păi sunt niște adevărate razboaie diplomatice in cursul negocierilor trilaterale PE-Consliu-CE. Nici vorbă de „vot de formă”.
            Câteva mici exemple. Au durat ani de zile negocierile privind regulamentul si directiva privind protecția datelor personale in spatiul UE. Ani !!! Art.cu art., cuvânt cu cuvânt in PE si simultan in Consiliu. Rezultatul?!? Evident versiuni diferite. Apoi: negocieri trilaterale in N runde. La Consiliu in 2015 era 80% finalizată….. Pana si repr.Elvetiei si Norvegiei (ca urmare a acordurilor cu UE) si-au spus si argumentat pct.de v. ….. Au trecut inca 3 ani. Evident că rezultatul nu reprezintă decât oarecum/aproximativ versiunea propusă de Comisie.
            Exact același lucru la initiativa privind Parchetul European.
            Dar stați așa să vedeți cum e la initiativa privind medical devices…… Ani si ani, discuții, negocieri, reformulări, etc. Cât credeti că s-a stat la definiția „medical device”…… Fiecare țară are propria concepție. De unde dracu’ deficit democratic?!? Astea sunt bazaconii ale unora care vor, ptr.propriile interese, să profite de complexitatea problematicii europene și de fireasca necunoaștere dn partea cetățenilor.
            Nu mai luati de bune orice afirmații bombastice, flamboaiante si șocante ale unora gen Farage&co.

            Initiativa legislativă aparține Comisiei, dar….propune diverse acte si la cererea PE si Consiliului E. Se intamplă in mod curent.

            Permiteți o comparație. Membrii guvernului/cabinetului american sunt aleși de popor?!? De cele mai multe ori, Nu. FCC, FDA sunt agenții ale guvr.care practică, reglementează norme tehnice cu putere de lege, oa nivel federal. N-am auzit reproșuri că ar suferi de deficit democratic….. Si nici la Dep.Agr, Dep.Comert, Industrie si etc cum s-or mai numi.

            JC Juncker a fost ales de majoritatea politică din PE ptr.functia de Pres.al CE. Deși e denigratoare comparația, la fel Veorica Dăncilă…… N-a ales-o nimeni in mod direct ci majoritatea politică din Parlament. La fel stă cazul in multe țări. De ce la nivel de UE ar constitui vreun deficit democratic?!?
            Faceți un efort și argumentați.

            • „Câteva mici exemple. Au durat ani de zile negocierile privind regulamentul si directiva privind protecția datelor personale in spatiul UE. Ani !!!”

              Durata procesului de legiferare nu este neaparat un argument pentru calitatea si spiritul democratic al normei rezultate. Exista reglementari europene adoptate de pe o zi-pe alta, dar evitati sa le mentionati pentru ca nu va convine, dar exista si altele unde s’a tergiversat cat s’a putut o adoptare iar ratiunile acestor tergiversari ne scapa insa noua, cetatenilor obisnuiti, pentru ca initiativa este INTOTDEAUNA obscura, ceea ce inseamna ca pentru noi partile interesate raman de obicei in umbra. Exista o aparenta democratica in procesul de legiferare european, insa, atata timp cat Comisia -un organism prin definitie tehnocrat- decide drafturile nu putem vorbi de o democratie reala. Eu nu am sustinut niciodata ca Comisia ar adopta de capul ei, cu idei picate din cer, normele europene, ci ca vointa cetatenilor este cu totul si cu totul absenta la nivel executiv, si ca influentele in cristalizarea deciziei nu vin nici macar dinspre partidele reprezentate in Europarlament; exista chiar si o norma de tip constitutional, in Tratele Uniunii, care interzice comisarilor sa ceara sau sa primeasca consultari de la guvernele/partidele nationale, pasamite pentru a le asigura ‘independenta’; dar aceasta asa-zisa independenta inseamna in fapt o anulare a ideii de reprezentativitate politica; acesti inalti functionari nu raspund politic in fata nimanui -iar eurocratii chiar se mandresc cu asta- iar erorile lor politice nu pot fi nicidecum sanctionate; pentru ca sunt iresponsabili ajung sa se creada dumnezei, orice reactie negativa a publicului fiind un soi de ingratitudine fata de divinitate -perfecta si pozitiva prin definitie- de unde si tentatia pedepsirii cetatenilor prin tot soiul de etichete infamante.

              Acum, asupra detaliilor legiferarii: comisia detine toate parghiile si este singura indrituita sa propuna o forma sau alta, celelalte entitati politice ale Uniunii fiind obligate sa Re-actioneze; in practiva Consiliul nu prea isi permite un vot de blam, iar Europarlamentul este insarcinat cu circul. Singurele negocieri reale pe text se fac in culise, unde participa o mana de indivizi nu neaparat angajati ai structurilor europene, iar publicul a putut remarca adeseori cum cancelarul german -teoretic fara nicio atributie in procesul legislativ european- anunta politici europene si imediat Comisia se executa. In mod misterios ideile tovarasei Merkel ajung in mintea si tastatura unor functionari de la comisie si ulterior se transforma in Directive.

              In plus, procedurile complicate [parcurse de ochii lumii sau pentru ca este in interesul cuiva] prin care un proiect de lege trebuie sa treaca pentru a ajunge norma in vigoare nu sunt nicidecum semn de sanatate pentru un stat de drept; avem o ciurdina de regimuri dictatoriale socialiste care demonstreaza ca pana si adoptarea legilor poate deveni un mecanism excesiv birocratic in care vointa si interesele cetatenilor sunt pierdute intre dosare. Ca legile sunt facute pentru a pune in practica dezideratul utopic al unora, sau ca sunt determinate de presiuni corporatiste obscure, sau ca sunt rezultatul unor lobbyuri statale externe noi nu putem nici macar banui, din moment ce trec ani de zile de la initiativa la adoptare. Lumea uita incet de la ce s’a pornit si se scarbeste de noianul de vorbe goale pe care’l revarsa hoarda de demagogi lefegii din europarlament. Zgomotul facut de ei acopera adevarata natura si motivatiile reale ale actului coercitiv. Ceea ce se intampla in Europarlament -cu legi intinse pe ani de zile- s’a intamplat deja la noi, in Romania postdecembrista. Instabilitatea legislativa, bifat, o cunostem si p’asta, prolixitatea si ambiguitatea normelor, bifate, le cunoadstem si p’astea pe propria piele. Ce este oarecum nou e volumul fantastic de maculatura cu pretentii de lege produs la Bruxelles: avem atatea reglementari de respectat incat nu ne mai ajung nici 10 vieti ca sa ne conformam; in fapt nu ne ajung 10 vieti nici macar ca sa le citim. Iata de ce excesul, abuzul de reglementare conduce la anomie: pentru ca atata timp cat Legea este incomprehensibila pentru majoritatea cetatenilor ea nu’si mai poate produce efectele, chiar si atunci cand e vorba de o lege de bun-simt.

              ps scuze pentru lungimea acestui comentariu, promit sa nu se mai intample

            • Păi dvs.sunteti nemulțumit chiar de modalitatea de organizare a UE, de tratate….. Aveți tot dreptul, dar nu înseamnă că aveți dreptate.
              Susțineți că voința cetățenilor nu este prezentă la nivel executiv…… Dar așa funcționează orice stat de pe lumea asta. Poate că ar putea fi îmbunătățit, dar asta nu face UE o excepție în funcționare.
              Este firesc comisarii să nu răspundă în fața statelor care i-au propus. Nu indeplinesc politici naționale ci politica UE – interesul comun.
              Se încearcă a nu fi un loc al confruntărilor interstatale ci al conlucrării.
              Tendințele politice si reprezentarea cetățenilor este la nivel Parlamentar. Statele sunt reprezentate direct si activ (cu bune si cu rele) in Consilul UE si cel European.

              Vă înșelați, PE cere CE să formuleze acte legislative in mod curent. Dar și Consiliul European ptr.ca acesta formulează politicile generale ale UE. Dar CE răspunde direct in fața PE …….
              Nu știu de unde concluzia că Consilul ar fi un organism bleg care nu are curaj în fața comisarilor. Tendința asta de a face o paralelă implicită cu URSS mi se pare o exagerare lipsită de bază.

              Păcat că dați o așa mare importanta unor simple impresii, fără un fundament real, ale unor eurospetici/eurofobi.
              Imaginea dvs.despre UE este foarte distorsionată. Aveți tot dreptul, dar e păcat…..

            • „Nu știu de unde concluzia că Consilul ar fi un organism bleg care nu are curaj în fața comisarilor”
              din statisticile europene. [se gasesc online date privind aportul fiecarei institutii in procesul co-decizional de legiferare]

      • RO.exit???

        La Bruessel toate decizile UE se iau în consiliul ministerial al șefilor de state cu UNANIMITATE de voturi. Deci decizile sunt semnate de București înainte de a fi valabile pentru administrația UE la Brussel.

        RO.exit e posibil „unilateral”.

        UNANIMITATE de voturi în UE exclude posibilitatea ca Ungaria să fie sancționată din cauza represiuni presei, vine NU din Varșovia și gata: e NU.
        UNANIMITATE de voturi în UE exclude posibilitatea ca Polonia să fie sancționată pentru represiunea statului de drept, vine NU din Budapesta și gata: e NU.
        Care decisii ale lui J. C. Juncker și ale birocrației UE de la Bruessel?

        Sâmbiți vă rog…

        • Aveți dreptate, 100% !!! Doar că mare parte din public (idem ptr.multi comentatori de aici) nu stie, dar își închipuie că știe și…..foarte decis se lasă manipulată de politicieni răuvoitori……

          • Ministrul de finanțe Olaf Scholz/SPD a precizat în interviu TV WDR/Phoenix propunerile pentru Sofia/Bruessel în Iunie 2018.

            a) Retorica de entuziasmare pentru UE a lui E. Macron de la Sorbonna 2017 în special apelul către tinerii europeni, țelurile politice formulate, sunt sustinute de la Berlin. Se prevăd discuții cu fiecare partener în UE. Se vor asculta cerințele din toate statele UE. Deci dezbaterii în UE si nici un fel de decizii „ de hegemon” de la Brussel/Paris/Berlin.
            b) La Sofia se va pune accent pe apărarea intereselor comunitare UE, pe aprărea granițelor, pe controlarea imigrației clandestine ilegale.
            c) Se va crea un FME Fond Monetar European cu competențe mai mari ca vechiul ESM (Berlin pune accent pe credite rambursabile). Dobânzi mai mici sunt un interes comun la toți partenerii UE. Interes la București?
            d) Fondul de investiții ZE (formula de la Berlin, spre deosebire de „budget ZE” cerut de Paris) pentru inovații are ca țel competitivitatea în UE, cu SUA, China, etc. ZE are 85 % BIP după Brexit 2021 în UE. Telul ZE are care prioritate la București 2019?
            e) Ramâne de văzut ce resurse se vor aloca pentru a reduce șomajul la tinerii din sud- est.
            f) La Roma ministrul de finanțe Triar a precizat că Italia rămâne în Euro și va crea condițiile pentru a rămâne în Euro.

            Se vorbește public ceva mai direct în privința UE 2018-2019-2021?
            ZE da sau nu?
            Decizile se iau la București, nu se decide la Brussel.

            • Sincer, mă întreb dacă există mulți comentatori de pe aici care să citească sau să reflecteze realmente la argumentele dvs. M-ar bucura ptr.ca se vede că vă interesează soarta Ro.si a UE si nu lăsați lucrurile la nivelul unui superficial foarte la îndemână.

          • „Doar că mare parte din public (idem ptr.multi comentatori de aici) nu stie, dar își închipuie că știe și…..foarte decis se lasă manipulată de politicieni răuvoitori”

            Si dumneavoastra aveti dreptate, numai ca politicienii de anvergura, manipulatori si rauvoitori, sunt in alta parte, nu la Adunatii Copaceni sau pe coclaurile mioritice unde vi se pare ca intrezariti diavoli nationalisti. In fapt, in Romania nici macar nu exista vreun partid de ‘extrema dreapta’, precum in Franta, Germania, Italia, Austria, Polobnia, Ungaria, Olanda etc. In Romania nu exista nicio miscare eurosceptica, in schimb massmedia de limba romana e sub ocupatia unui trib ce venereaza politrucii eurocrati, un trib de nestiutori mistici cu aere de savanti care se si dau experti in drept si politici europene desi nu au reusit sa termine de citit nici macar un capitol din Tratatele constitutive ale Uniunii.

            Dar, e drept, in Romania exista milioane de cetateni ce privesc cas, tot mai nedumeriti, la Uniunea Europeana pe care o admirau si in care isi puneau toate sperantele pana ieri, alaltaieri. Milioane de potentiali eurosceptici fara niciun fel de reprezentare in Parlament. Milioane de cetateni ce s’au ars deja cu reglementarile/programele/fondurile otravite ale Uniunii si care acum sufla si’n iaurtul bio cu efemere padurete produs de caraghiosii experti in ‘chestiunea europeana’. Milioane de cetateni fara voce. Nici in presa scrisa, nici la teve, nici la radio. Doar pe internet, o mica parte din public are acces la blogurile unor rebeli europeni [de limba engleza, cum altfel?]. Obsesia trasnita a euroadulatorilor e ca mesajul ‘subversiv’ -precum cel ce descrie realitatea unei Europe extrem de corupte, intrate pe mana unor tradatori ai civilizatiei europene- sa nu care cumva sa ajunga la ochii acestor ‘stupizi’ poporeni dispretuiti, insultati, ignorati de elitele geniale ale Centralei eurosovietice. Ceea ce e iarasi caraghios, prin anacronismul politicilor de inlantuire a Internetului, caci aceste elite nu si’au facut deloc temele si nu stiu ca cenzura niciodata nu a reusit in Europa; aici botnita are efectul invers: trezeste lumea la viata. Asa se explica de ce forumurile -chiar si cele romanesti- sunt iarasi populate de cetateni nervosi si mult mai inteligenti si combativi decat trollii Uniunii. Fiind vorba de libertatile noastre amenintate de o euroclica cu puseuri diktatoriale, impulsul de a actiona si puterea cuvantului vin din launtru, sunt expresia fidela a convingerilor si nu exista nicio forta de tip mercenariat care sa ne poata reduce la tacere. Pentru asta -pentru eliminarea opozitiei si a disidentei- e nevoie de un aparat represiv, asa ca dulaii Uniunii ar face bine sa’si caute organul potrivit aptitudinilor lor, caci sunt convins ca undeva acolo Sus, aproape de Berlin, se lucreaza si la capitolul asta, al infiintarii unor organe de Securitate [ca doar nu au adus degeaba atatia jihadisti in Europa…bun pretext, nu’i asa?].

  11. Uniunea Europeana nu poate exista fara SUA, fara protectia militara a SUA, fara investitiile americane si fara acorduri comerciale cu SUA. La urma urmelor, SUA a fost cea care a incurajat acest proiect european. Europa nu se poate izola si nu poate avea relatii cu Rusia, puterea care a generat „teama” datorita careia s-a format Uniunea Europeana. Din pacate, exista state europene care au relatii politice excelente cu Rusia si au avut tot timpul aceste relatii. Europa nici macar nu incearca sa faca din Rusia un dusman „invizibil” care sa salveze unitatea europeana, pentru ca nu doreste asta si nu este pregatita pentru un astfel de conflict. In momentul in care inventezi „dusmani” exista riscul ca lucrurile sa degenereze. Cu alte cuvinte, numai in urma unui conflict major UE si relatia transatlantica pot supravietui?

    „Iar după Macron şi Merkel, aşa cum îi ştim astăzi, pe cine mai vedem drept mari apărători ai Ideii Europene în ţările puternice ale Uniunii, din generaţia care vine?”–> pe nimeni, insa nu-l vad pe Macron un mare aparator al Uniunii Europene; dimpotriva el vrea sa scape de statele estice cu care Vestul s-a „captusit” in ultimii ani. Occidentul vrea sa imparta din nou Europa ,in EST si VEST, asa cum a mai facut-o si dupa Razboi. Singurul politician care vrea sa salveze UE este Merkel, chiar daca a luat decizii controversate de-a lungul timpului. Tot ea a salvat Grecia de la faliment si de la o posibila iesire din Zona Euro. Este un om care nu doreste terminarea acestui proiect european.

  12. Câte plânsete şi vaiete că moare Utopia europeană. Se uită cu premeditare că Utopia UE a apărut( da, din frică!) ca reacţiune a ideologiilor sângeroase din sec al XX-lea şi a Utopiilor fasciste, naziste, comuniste care au însângerat Europa. Şi dacă toate celelalte Utopii au murit, poate este cazul ca şi Utopia apărută ca reacţiune la ele să moară…
    Autorul consideră că, da, Macron este un populist, dar un populist bun, spre deosebirea de alţi populişti care sunt bineînţeles răi. Eu am să zic chiar mai mult, Macron este un populist diversionist fiindcă a obţinut puterea printr-un mesaj populist ambiguu de tip stânga-dreapta, cu scopul apoi devenit evident de a lua „hora înainte” în favoarea Franţei. Toate propunerile lui Macron nu sunt pro-europene, sunt pro-Franţa. Franţa vrea să prostească toată Europa şi să o înhame la carul de luptă francez. Da, populistul diversionist Macron a devenit naţionalist, şi asta este foarte periculos pentru Utopia europeană…
    Despre doamna Merkel-numai de bine. Este deja o relicvă a istoriei Utopiei, ea nici măcar nu mai crede în idee, acceptă diversiunile lui Macron ca o matroană bătrână şi hârşîită în rele. Nu Franţa se vrea soluţia pentru Germania, soluţia pentru Germania nu este decât Rusia.
    Cel mai bine ar fi ca combinata Germania-Franţa să nu se mai erijeze în conducătorii Europei. Totul poate fi considerat ridicol, poate chiar periculos. Utopia europeană este în moarte clinică şi nimeni nu o mai poate salva. Nici măcar Franţa şi Germania.

    • „Nu Franţa se vrea soluţia pentru Germania, soluţia pentru Germania nu este decât Rusia.”

      Și eu cred asemenea. Recomandarea președintelui Trump este cât se poate de binevenită, Rusia trebuie invitată neîntârziat să facă parte din G7 și să se mai termine odată cu sancțiunile economice împotriva ei. Marile genii politice se simt între ele și se regăsesc cumva. Într-un fel sau altul, până la urmă se identifică argumente și se găsesc suficient de mulți susținători pentru ideea ca Rusia să ne soluționeze pe toți.

      • Pana una alta administratia Trump a impus cele mai aspre sanctiuni Rusiei de la cele ale lui Reagan din 1981. Atat primul (2017) cat si al doilea (2018) rand de sanctiuni au fist uimpuse la recomandarea Departamentului de Stat controlat de Trump respexctiv au fost initiate in senat de celasi sentaor republican (Lindesy Graham).

        Pana una alta canceleasa Merkel si presedintele Germaniei marxistu’ Steinmeier l-au atacat violent pe Trump cand a impus primul rand de sanctiuni serioase Rusiei in vara 2017. Steinmeier i-a cerut lui Trump sa nu le promulge :) In vara 2018 reactiile prietenilro URSS din UE au fost ceva mai putin zgomotoasde, dar nu mai putin insistente

        https://www.ft.com/content/6fbafa0c-528e-11e7-bfb8-997009366969

        Ba chiar au afirmat ca Europa trebuie sa se razbune pentru sanctiunile americane impotriva bietei maici Rusii…

        https://www.reuters.com/article/us-usa-trump-russia-germany-zypries-idUSKBN1AC0MV?il=0

        Nu e nimic rau in dialogul cu Rusia. Treebuie discutat cu oricine. Apoi e de preferat sa fie toata lumea de fata la discutii, in loc sa o avem pe fiecare capetenie UE mergand sa-i mai vanda cate ceva pe sest Putlerului, asa cum au facut recent Merkel si Macron. Nu-i asa?

    • D-le, pe ce vă bazați când susțineți că Macron ar face propuneri doar pro-Franta? Concret, la obiect ca să știm despre ce discutăm.

      • Afara de ideea unui buget comun al zonei euro, de taieri ale fodurilor de coeziune pentru intarierea bugetului zonei euro de scutirera de la regula deficitului de 3% si de ideea eurobondurilor ce sa acopere o parte din datorile suverane aled tarilor zonei euro ce alte idei a avut?! Toate astea sunt exclusiv masuri de revitalizare a cadavrului francez. E drept ca ar mai putea ajuta si cadavrului italian, dar cam atat…

        • Nu sunt de acord cu dvs. Cred că propunerile au un spectru mult mai larg. Evident că poate fi discutat. Dar concluzia că cele enumerate ar fi doar pro Franța e hazardată.
          Dar….by the way, „cadavrele” economice (cum le numiți dvs.) nu ar trebui resuscitate?!? Vi se pare vreo erezie?

  13. Un articol corect politic a generat o gramada de comentarii de bun simt – asta ma face mai optimist.

    UE poate exista numai daca se limiteaza la libera circulatie a oamenilor si capitalului, la protejarea reciproca a afacerilor si cam atit.

    Neomarxismul e cel care distruge UE si tocmai birocratii UE au noroc daca avintul lor socialist este stopat; ei ar fi primele victime ale califatului…

    Avem noroc ca oamenii se revolta impotriva batjocurii; tot ce nu e firesc trebuie sa dispara.

    Trump a fost adus la putere nu pentru ca el a fermecat alegatorii, ci pentru ca lumea s-a saturat de aiurelile democrate.
    Nemtii nu au fost tot atit de evoluati si au ales-o tot pe Merkel, care, probabil, odata cu declinul ei va dori ca si Germania sa decada pina la distrugere – n-a vrut si Hitler acelasi lucru ? Noroc ca mai era o farima de bun simt si germanii au avut o baza de la care sa inceapa reconstructia.

    • Articolul nu e deloc political correct, in sensul sugerat de dvs. E poate doar politicos, ponderat, reținut și civilizat. Așa cum e firesc din partea unui profesionist și prof universitar.

      Pe de altă parte, bunul simț comun (common sense) și simpla logică nu sunt suficiente ptr.formarea unor opinii relevante in domenii atât de complexe. Si UE chiar este dintre acestea.
      Par exemple. La ce vă referiți când vorbiți de libera circulație a persoanelor?!? La turism?!? La călătorii de afaceri?!?

      Nu vreau să pară arogant ce spun, dar „protejarea reciproca a afacerilor” denotă clară necunoaștere a ce inseamnă UE și cu ce se ocupă…..

      • Sigur ca da, mai ales ponderat, asa cum reiese clar dintr’o fraza strecurata -ca v’o fi scapat, nu’iasa?- chiar in debutul articolului:

        „Nu mai încape nicio îndoială că suntem în plină Revoluţie conservatoare, iliberală şi antieuropeană”

        Deci gata, in optica autorului, nu mai e ‘NICIO’ indoiala ca orice partid neagreat la nivel de Centrala UE este:
        1] revolutionar… :)
        2] iliberal … ;)
        si, desigur..
        3] antieuropean, pentru ca, deh, cine nu’i cu noi e impotriva noastra.. :)

        curat civilizat, curat democrat, curat liberat si…foarte politicos, asa cum este intarit si mai tarziu prin pomenirea de catre autor a unei „teze pe care mulţi specialişti au rostogolit-o, din inerţie, din lipsa altor idei sau pur și simplu din prostie, de-a lungul deceniilor”. Sa’i faci prosti p’aia care vorbesc eufemistic de ‘deficit democratic’ este, cum altfel?, un comportament reverentios in termeni europeni. :) Deci, euroscepticii astia nu numai ca’s rai, ci si stupizi, dar a afirma asta public este un alint, aproape un elogiu. Iar eurocratii sunt, binenteles, niste eroi ai democratiei, din moment ce suporta cu atata stoicism bestiile astea eurofobe.

        • Din păcate sunt chiar mostre de prostie sau/și rea credință. Dar nu oricum ci la nivel cras !!!

          Poate că eurospeticii (ce eufemism blând….!?!) vorbesc eufemistic dar neargumentat….. Intotdeauna exemple distorsionate voit ptr.inducerea in eroare a publicului, chestiuni trunchiate, minciuni prin omisiune.
          Nu susțin că UE ar fi o construcție perfectă/fără greșeală….. Dar care e alternativa?!? Modelul propus de britanici gen fiecare cu a mă-sii si doar free market?!? A fost deja incercat (EFTA/AELS). A dat faliment. Mă-sa (UK) l-a abandonat !!! Acum ce sa facem?!? Să-l luam de bun?!?

          • „Din păcate sunt chiar mostre de prostie sau/și rea credință. Dar nu oricum ci la nivel cras !!!”

            Pai, dupa ce va exprimati convingerea asupra ‘prostiei’ euroscepticilor de ce ne mai intrebati care ar fi alternativa? Si, orisicat, de ce va pierdeti vremea cu ‘prostii’? De ce simtiti nevoia imperativa de a hartui si insulta oameni pe care nu’i cunoasteti doar pentru ca indraznesc sa critice UE? Ca sa nu’mi spuneti acum ca si insulta a ajuns argument…

            Daca reaua-credinta inseamna refuzul de a achiesa la ideologia totalitarista, atunci da, pesemne ca sunt un om rau, necredincios, un…pagan… :) [si e pe undeva firesc sa fiu privit astfel, asa ma privesc si bigotii cand descopera ca sunt ateu]

            Atata timp cat nu admiteti [in sinea dumneavoastra] ca ati gresit fata de interlocutori repetind infierarile altora nu cred ca putem intretine un dialog civilizat. La fel si in cazul celorlalti militanti pentru ordinea totalitara ‘europeana’, recte bruxeleza, ce nu suporta nicio opinie contrara si sunt gata sa ne transforme in dusmani ai poporului european pe noi, euroscepticii si ‘eurofobii’ atacati de organele de propaganda. Din momentul in care se va simti in tonul dumneavoastra o urma de cainta si…buna-credinta, voi oferi raspunsuri la intrebarile ce, aparent, va macina [pentru ca de cele mai multe ori pareti a primi cu seninatate orice decizie politica a Centralei UE, indiferent cat de aberanta si antidemocratica ar fi].

            • Îmi puteți da exemplu de decizie aberantă și nedemocratică pe care eu o accept cu seninătate?!?

              Eu cred că aici avem o dezbatere liberă. Vă simțiți persecutat, hărțuit?!?
              Aveți dreptul să fiți eurosceptic, eurofob, etc. Free to do it.
              Dar problema bunei credințe se aplică in cadrul unei discuții normale. E corect/bine să argumentăm ceea ce spunem. Altfel…..doar simple alegații sau impresii.

  14. Mistificarea trebuie sa se opreasca odata si odata. Iar eu nu obosesc sa ma repet.

    Reiterez:
    1] conservatorii europeni nu sunt nicidecum antieuropeni si ‘iliberali’
    2] termenul ‘iliberalism’ NU exista in limba romana, fiind o nascocire abracadabranta a neomarxismului recent [de maxim 1 deceniu] pentru a defini si infiera dusmanii ideologici ai stangii.
    3] sintagma ‘revolutie conservatoare’ este un oximoron esuat caci nu are niciun sens [in afara de incapacitatea autorului de a accepta regulile democratiei si rezultatele alegerilor dintr’o sumedenie de state europene].
    4] Merkel este unul dintre cei mai populisti lideri pe care i’a cunoscut vreodata Europa; iar aici o sa zabovesc oleaca:
    -Merkel este cea care a pendulat de la ‘conservatorism’ [asa era numita cancelareasa de presa europeana, inclusiv de cea locala] la ecologism radical preluind platforma verzilor pentru a le face junilor emo-eco pe plac: un caz rar de populism extrem si oportunism; sa ne reamintim ca tovarasa Merkel este cea care a decis inchiderea centralelor nucleare germane
    -Merkel este cea carea a trecut rapid de la conservatorism crestin-democrat la multiculturalism pentru ca mai tarziu sa declare MuCu ca fiind mort [ca veneayu alegerile] pentru ca mai apoi sa preia iarasi marotele MuCu si sa invite o hoarda afro-asiatica in UE incalcand legile si Tratatele Uniunii si ale statelor membre.

    5] antieuropene sunt elitele eurocrate care au decis sa bage mortu’ si boala in Casa Comuna a Europenilor, dupa modelul bolsevicilor de altadata care au bagat cu forta securisti si brigadieri in locuintele proprietate personala ale oamenilor. In plus, au reciclat si ideea comunista de ‘cote’, de data asta cu indivizi, expunind astfel caracterul inuman, totalitar al politicilor bruxeleze [care au tratat imigrantii ca pe niste vaci pe care poti sa le trimiti unde vrea muschiul tau pe continent, ca e mosia cu care te’a dotat, nu’i asa?…tatucul tau, Marx]

    • Domne’, sa reduci UE la multiculturalism și imigrație înseamnă: ori să mistifici ori să fii ignorant in domeniu…..
      Stay cool! Nu subestimez efectele tragice ale multiculturalismului si ale imigratiei masive…. Dar a reduce UE la sau politica europeană la aceste aspecte e ca și cum ai nega democrația deoarece pot apărea Veorica Dancila, Dragnea, Iliescu, ….à l’extrême Hitler, etc. Sau să nu recunosti superioritatea libertății economice deoarece produce si tendințe monopoliste, abuz de poziție dominantă, etc…….

      • „sa reduci UE la multiculturalism și imigrație înseamnă: ori să mistifici ori să fii ignorant in domeniu…”
        intru totul de acord domnule JB, tocmai de aceea comentariile mele acopera, pe cat posibil [eu nu sunt nici troll de partid si stat, nici asista social ca sa am timp de pierdut online cu elucubratii de zeci de pagini] si urmatoarele aspecte legate de UE:

        1] caracterul nedemocratic al structurilor UE, in special in zona executivului

        2] politica ambigua a Komisiei si a principalilor lideri vizavi de puterile fascistoide ale Asiei [in principal fata de Rusia si China]

        3] caracterul discriminatoriu al politicilor economice adoptate in Centrala UE [un singur exemplu aici, ca e flagrant: a se compara atitudinea UE fata de NordStream/Southstream, ca sa nu mai pomenesc de defunctul Nabucco]

        4] socialismul structural al entitatii UE; colectivismul si planificarea economica vizibile in special in PAC

        5] politica de cadre aberanta in cadrul UE, in special a selectarii komisarilor dupa criterii ideologice [a se citi discriminare fatisa a politicienilor de dreapta; de pilda cazul Rocco Buttiglione -conservator rejectat inca din audierile pentru postul de komisar, in raport cu cele 2 tovarase de la externe -Mogherini si Ashton- care au fost acceptate fara nicio jena desi nu le recomanda nimic in afara afilierii timpurii la miscari comuniste revolutionare].

        6] caracterul propagandistic al programelor UE de sustinere a presei „independente” si a ong-urilor locale

        7] legislatia dementa si apetitul patologic pentru reglementare al inaltilor functionari incremeniti in fotolii la Bruxelles.

        8] finantarea mascata a miscarilor politice extremiste ale Orientului; de pilda a gruparii paramilitar-fasciste Hamas in contra statului Israel ce ar fi trebuit sa fie aliatul nostru in Orientul Mijlociu.

        9] abuzurile Komisariatului pentru concurenta care arde amenzi gigantice companiilor europene si americane in timp ce tace cu gratie si curata de scame sacourile gulerelor albe putiniste de la Gazprom. Impactul acestor masuri discretionare asupra pietelor europene, unde competitorii locali sunt subreziti si implicit defavorizati in fata corporatiilor fasciste chinezesti.

        10] apararea iluzorie a sanatatii cetatenilor europeni prin distrugerea lenta a pietei si producatorilor legali de tigarete [de pilda prin interzicerea tutunului aromatizat si a formatului slim, favorizind astfel dezvoltarea progresiva a unei piete negre si a unor contrabandisti si producatori din statele invecinate, recte din Ukraina, Rusia si Turcia].

        etc

        multumit, domnule?

        • Nu. Multe dintre cele 10 pct.sunt doar afirmații retorice. Nu cred că cineva poate răspunde la ele fără să argumenteze in extenso. Dar aici nu e locul și cum bine spuneți nici timpul nu permite.
          O să ma limitez la cele mai putin „pur politice”……
          1. PAC. Principiul/filozofia de la care pleacă: asigurarea securității alimentare a UE. Prin urmare: posibilitatea ponderării efectelor simplului joc bursier și al financiarizarii accelerate a Ind.Agr. Relativa independența europeană față de importurile vitale/strategice de prod.agr.din US, Can, Aus. Mai pe românește: si asa dependența strategică privnd apărarea crează obligații f.importante, dar dacă ar mai exista si cea alimentată….
          Păstrarea diversității in ind.agr.-alimen.și a (f.important) know-how. Planficarea generală (in sensul stimulării sau descurajarii unor tendințe) se practică peste tot in lume. Nu stiu dacă aveți un exemplu contrar.

          2. Problema gazoductelor e ceva……f.greu de analizat. Aspectele ec.capată ușor/repede un aspect secundar și asfel se rămâne in sfera deciziilor de strategie politică….. Cum e mai bine?!? La mâna rușilor sau la mâna turcilor?!? Ce alegem?!? Eu nu as fi așa de grăbit in a învinui UE…..

          3. Amenzile date comp.europene si americane de către DG Comp.sunt, mai mult decât justificate. Au încălcat legea.
          Nu inteleg care e chestia cu Gazprom. Activează in UE?!? A încălcat legislația europeană?!?

      • Foarte buna contributia dvs. Contribui si eu o comparatie. Ceva mai simpla, sa inteleaga toata lumea:

        Sa reduci starea de sanatate a unui om de 80 de ani la alzheimerul si la parkinsonul de care sufera inseamna: ori să mistifici ori să fii ignorant in domeniu…..
        Stay cool! Nu subestimez efectele tragice ale alzheimerului si ale parkinsonului… Dar a reduce starea de sanatate a unui om de 80 de ani la aceste aspecte e ca si cum ai nega ca in UE, in ciuda efectelor sale distructive la nivel continental, exista(m) o multime de trepadusi si lucratori cu gura extrem de bine platiti chiar de UE. Sau sa nu recunosti ca unora ne merge extraordinar de bine in UE doar fiindca majoritatii (asta e!) ii merge tot mai rau si abuzurile de toate felurile se inmultesc.

          • Vad ca insistati sa evaluati si notati ‘credinta’ colegilor de forum. O curiozitate: sunteti inregistrat, pe undeva, la vreun oficiu, ca sacerdot certificat al vreunui cult de tip politeist? Este Europa o zeitate pentru dumneavoastra [alaturi de Mama-Planeta, Strainul-Ou si Banul-Altora], iar indivizi precum Barroso, Merkel, Juncker is cumva marii prelati ai sectei, sau poate profeti ai noii oranduiri in care daca nu credem suntem…de rea-credinta?

            Haideti, ca nu e nicio rusine sa fii adept fanatic al unui cult si sa proclami asta in public. E chiar la moda…e chiar misto.. :)

            • Buna credință este o condiție minimală a unei dezbateri normale…… Vi se pare că e un atribut rezervat sarcedoților vreunui cult?!? Merci de informație. Înseamnă că nu va pot bănui de așa ceva. Ok !

  15. Analiza e buna dar incompleta. trebuia amintit care au fost cauzele ce au ridicat valul conservator ce matura partidele progresiste de pe scena politica europeana. greselile si excesele acestor partide ce au permis neomarxistilor sa se infiltreze si sa le deturneze ideologia stngista sau neoliberala intr-una neomarxista, care nu se ocupa de cetateanul obisnuit, ci de apararea minoritatilor de tot felul, ba chiar plusand si punand botnita CP majoritatii tacute. Iata identificat si dusmanul comun al natiunilor europene: neomarxismul. Trebuie luptat impotriva ideologiei neomarxiste, a propagandistilor ei si a finantatorilor lor din umbra, ce pompeaza miliarde pentru raspandirea ei, desigur acestia stand discret in umbra.
    UE nu se va destrama, dar va suferi o transformare de la ideea de stat federal la ideea de comunitate a natiunilor europene, ce conlucreaza impreuna pentru pace si prosperitate.

  16. @V Cel mai bun exemplu în acest sens este partidul islamist din Belgia, partid al cărui lider va candida la alegerile federale din 2019. Partidul are la bază legea sharia.

  17. Presedintele Macron este subiectul. Articolul nu descrie persoana, caracterul, tendintele, performantele, nu, discuta ce se intimpla in diverse situatii cu Macron. Este stiut ca un om capabil poate schimba multe lucruri. Macron se zbate mult, vrea multe (este mai putin stiut lucrul asta in Romania) dar nu prea reuseste. Problemele sunt prea mari pentru presedintele Frantei. Divergentele economice cu SUA se pot rezolva? Vor fi aceste probleme inceputul caderii aliantei NATO? Cum va fi gestionat Brexitul? UE nu este un mecanism reusit si nu are solutii valabile in multe probleme. Europa are nevoie de un lider, de o personalitate puternica dar eu cred ca el nu va fi francez. Ce se va intmpla cu Europa fara alianta americana? Nimeni nu are curajul sa gindeasca in aceasta directie pentru ca problemele nu au solutii.

    • Bine dar Macron e presedinte si are o majoritate parlamentara cum cum n-a mai avut nimeni in Franta de la 1958 cand valul de nemultumire l-a adus la putere pe de Gaulle ce a pus Franta pe picioare pentur decenii – celebrii „Les Trente Glorieuses” fondand a V-a republica. Aceea a fost epoca de maxima stralucrie a Frantei de la sfarsitul anilor ’40 si pana la mandatul catastrofal al socialistului Mitterand ce a lasant ondelungata agonie a Franei contempodrane…

      Observam ca Macron face o gramada de zgomot in politica externa, numai ca de realizat nu realizeaza nimic. Se agita doar sa fie mereu in lumina reflectoarelor. Insa la mai bine de un an de mandat e incapabil sa urneasca economia franceza asa cum a facut-o Trump cu cea americana din primele luni ale administratiei sale. Iar solutiile sutn atat de simple si atat de la indemnana, mai ales cand ai o majoritate asa cum are el…

      • Wow ! Dați impresia că sunteți in posesia acelor soluții simple și la îndemână. Nu fiți egoist. Spuneti-ne si nouă. Poate că or folosi cuiva.

  18. „Și dacă eşuează „omul providenţial” Macron şi Planul său „refondator”? Pe cine se mai sprijină UE, în plină Revoluţie conservatoare?”

    Nu pe cine, ci pe ce se mai sprijina UE: pe Brexit! S-ar putea sa para off-topic, dar cand nu mai ramane aparent nimic la interior, ce se va intampla cu o tara mare, in afara Uniunii, in epoca lui Trump, a Rusiei lui Putin si Chinei lui Xi, va fi de invatatura de minte pentru oricine va mai incerca aceste manevre de santajare a Bruxelles-ului.
    Sondaje recente arata ca o mare parte din bhritanicii care au votat ‘leave” nu au crezut ca vor castiga dar sperau ca un vot strans sa creasca puterea de negociere a guvernului cu Bruxelles-ul, spre a obtine alte rabaturi si alte „opt-out”-uri, asa cum au procedat de pe vremea lui Thacher. Retragerea lui Farage si a altor Brexitisti de frunte pe motiv de imposibilitate a livrarii promisiunilor din campanie ii pun pe britanici azi intr-o pozitie ingrata. Spectrul excluderii lor din diversele structuri europene (Euratom, EMA, Galileo, priectele de cercetare universitare, proictele militare…), impactul lent dar sigur asupra economiei Regatului Unit, au dus la vehicularea din ce in ce mai frecventa a unui nou referendum asupra targului pe care il vor obtine, eventual cu posibilitatea abandonarii Brexitului.
    Este extrem de important de inteles ca asa cum la noi umbla vorba ca „turcul plateste’ si populismul polonez, maghiar grec si mai nou italian se bazeaza pe fortarea mainii celor care sunt considerati castigatorii economici ai Pietei Comune si anume germanii. Se trece usor cu vederea ca au castigat de fapt toate economiile nordice, adica cele disciplinate, fie din zona euro fie din afara ( DK, SE). Britanicii s-au bazat pe diversele legaturi cu Danemarca, cu Olanda cu Belgia, totoe mari exportatoare in UK, ca sa torpileze unitatea echipei de negociere UE. S-au bazat pe locul permanent din Consiliul de Securitate ONU, pe puterea militara, si totusi n-au spart unitatea EU. UK nu este Italia, ce sa mai spunem de GR, HU si PL. Din fericire, in era globalizarii, aceste rabufniri nationaliste au repercusiuni importante.
    Nemtii si-au anuntat sec companiile sa se pregateasca de ce-i mai rau. Lovitura vine de la olandezi, care intr-o scrisoare oficiala guvernamentala, adresata tuturor companiilor, le reaminteste regulamentul cu privire la reguluile de origine a produselor si recomanda evitarea pieselor de productie britanica in masini si echipamente asamblate in Olanda. Intre timp Franta a alcatuit o camera de comert vorbitoare de limba engleza mai prietenoasa cu afacerile care vor fi nevoite sa se mute pe continent. Intr-un mod voalat marile afaceri japoneze din UK le-au trnasmis guvernantilor ca neasigurarea unui acces liber la Piata Comuna va determina relocarea lor in UE.
    Atitudinea intransigenta si evolutia viitoare a UK inafara UE, cu statut de tara terta, cu controale la granita, fara acces a City-ului la ZE, ii va linisti pe toti rapid.
    Fara banii de la Bruxelles alde Orban, Tsipras si Kaczyński ajung sa nu-si mai termine urmatorul mandat.
    Italienii cu toata gargara anti Euro a populistilor nu vor musca mana care ii hraneste, pentru ca nu sunt chiar tampiti. Un articol excelent de saptamana trecuta de pe Contributors arata cu cifre concrete efectele pozitive ale austeritatii si reformelor impuse de Bruxelles, in schimbul salvarii bancilor. Statisticile oficiale ne spun ca in ciuda tuturor sloganurilor despre cum nemtii au sugrumat economiile mediteraneene cu un Euro supraevaluat pentru sudici si subevaluat pentru nordici, Italia are a doua productie industriala a Europei, in fata Frantei si UK. Iata ca nu sunt chiar asa de sugrumati de Euro ci doar de guvernarea ineficienta cronic.Spania si Portugalia sunt doua tari care si-au dus programul de reforme si austeritate la bun sfarsit si sunt pe crestere economica.
    Lui Macron abia ii vine apa externa la moara. Intr-o alianta a „frumosilor” cu Trudeau, tocmai i-a twitter-it lui Trump ca nimeni nu-i etern si ca G7 poate fi si G6. El care se curata de matreata cu Trump este port-drapelul raspunsului UE la razboiul tarifelor declansat de Trump. Din pacate economia franceza mult prea etatizata nu este la fel de usor de urnit ca cea germana sau olandeza, in care implicarea statului este minima si firmele mici si mijlocii de familie sunt coloana vertebrala a economiei. Dar acestei economii de stat i se potrivesc proiecte majore de tipul armatei europene comune si acest domeniu cred ca se vor gasi banii, numai sa iasa englezii care au cam blocat totul in acest domeniu. Oricum actiunile SUA si a Rusiei cumva obliga la demararea acestui proiect. Tabloidul britanic Daily and Sunday Express” constata cu amaraciune ca nemtii au sarit cu banii pentru a acoperi gaura ramasa in urma expulzarii UK din proiectul Galileo. Canalul criptat de transmisie a datelor din Galieleo este esential. Si pentru alte proiecte esentiale se vor gasi bani.
    Deci lupta pentru UE nu este a lui Macron singur, ci este lupta de a pastra autoritatea Bruxelles-ului si lupta de a pastra uniformitatea regulilor si a asigura respectarea lor. Desfasurarea negocierilor cu britanicii este o luare aminte pentru oricine va incerca sa repete figura.
    Pastrarea functionalitatii Pietei comune, a uniunii vamale si a monedei comune sunt chestiuni asupra carora nu exista dubii la nivel european. Toata lumea ( la propriu vorbind…) cu exceptia lui Trump si a gastii de consilieri economici dela Casa Alba, doreste pastrarea celei mai mari piete libere din lume in stare de functionare. Chiar am fi fraieri sa o dinamitam noi din interior.
    in final sunt convins ca Brexitul, razboiul tarifelor cu toata lumea declansat de Trump si beneficiile economice evidente a Pietei Comune, a ZE , vor determina strangerea randurilor si mentinerea unitatii UE.
    Observ surescitarea comentatorilor de profesie anti UE de pe acest site la fiecare eveniment mai interesant populisto-nationalist. Puteti sa va strofocati cat doriti ca UE nu va pieri si fiecare veniment care va exalteaza nu face decat sa intareasca aceasta constructie. UE se va reforma, se va adapta noilor situatii, pentru ca UE suntem noi, cei care avem un beneficiu economic de pe urma ei. Si cand va veni vremea, nimeni n-o sa-si dea prosperitatea pe slogane.
    L-as cita pe Churchill:
    „The truth is incontrovertible. Malice may attack it, ignorance may deride it, but in the end, there it is.” Asa si cu UE , in final se dovedeste ca functioneaza, are utilitate si asta este!

    • Scuze pentru anumite pasaje mai confuze, am scris comentariul la repezeala, fara sa-l recitesc si sa-l corectez ( ma grabesc undeva…), alta data voi incerca sa fiu mai coerent si mai explicit.

    • „Fara banii de la Bruxelles alde Orban, Tsipras si Kaczyński ajung sa nu-si mai termine urmatorul mandat.”

      Fără Italia și Grecia UE „nu poate” fi considerată Europa. Că Bruxelles mai convinge politicienii greci, sau italieni, cu ceea ce reprezintă măsuri de austeritate, că-i mai determină să vândă un port, ori li se mai dau bani cu împrumut șamd… Dar Orban, Kaczyński ori Dragnea, vor fi rugați să-și găsească un alt drum pentru statele pe care le conduc spre dezastru, iar ei înșiși vor respinge probabil condițiile puse de UE. Lipsa sprijinului financiar european, într-un cerc vicios, foarte probabil va potența nemulțumirea cetățenilor est-europeni, acționând ca un vector centrifugal. Spre exemplu, Erdogan va mai obține un mandat „foarte democratic”, iar dl Dragnea ar putea conduce România vreo două decenii. „Ну, погоди!”

      • „Puteti sa va strofocati cat doriti ca UE nu va pieri si fiecare veniment care va exalteaza nu face decat sa intareasca aceasta constructie. UE se va reforma, se va adapta noilor situatii, pentru ca UE suntem noi, cei care avem un beneficiu economic de pe urma ei.”

        Asta’i din categoria ‘Statul sunt Eu si fac ce vreau cu el!”

        si normal ca toti asistatii social/financiar ai UE se bucura de beneficiile economice procurate de eurocratie si viseaza sa mulga vaca-minune o eternitate, numai ca, deh, banii altora se mai si termina cateodata, sau, si mai si…poate se gandesc fraierii sa fuga din ‘paradis’. Deci, ca sa fie clar: ori UE se intoarce la piata libera, capitalism si democratie liberala -asta’i singura directie posibila pentru reforma- ori se va duce invartindu’se pe urmele Kakaniei, chiar si cu cateva sute de milioane de asistati-diktatori ce pretind ca „EU sunt UE” ce se vor strofoca sa tina monstrul in viata prin cedari succesive de suveranitate.

      • Problema cu statele din centrul si estul Europei, cum suntem noi, ungurii, polonezii, este ca suntem „sfintiti” ca sa ma exprim asa, de apartenenta noastra la UE. In lipsa, totul pierde din valoare, terenurile, imobilele, afacerile, moneda , salariile… tot !!!
        Se discuta mult despre viitoarea relatie a UK cu EU, nimic nu este batut in cuie, si totusi preturile proprietatilor imobiliare din Marea Britanie au stagnat sau au scazut, chiriile au scazut atat pe rezidential cat si pe birouri. Cel mai mare contractor in constructii a dat faliment. Lanturi de magazine s-au inchis ca urmare a retinerii populatiei de a mai face cumparatur., Guvernatorul Bancii Angliei a spus ca fiecare familie a pierdut in medie 900 GBP/an, prin devalorizarea monedei si stagnarea economica adusa de votul ” Leave”. Mai deunazi am citit ca brexitisti de frunte ca Jacob Rees-Mogg precum si alti administratori de fonduri de investitii care au sustinut campania Leave.EU si-au redus participatiile in firmele britanice si au pariat sute de milioane de lire pe caderea preturilor la LSE. Asta in conditiile in care ei sunt cei care au propovaduit raiul din afara UE, „Global Britain”, eliberarea din catusele Bruxelles-ului.

        Despre noi, cred ca suntem condusi de un grup pe care il putem denumi „infractional organizat” care isi face legile ca sa poata fura tara asta, dar nu cred ca sunt chiar atat de prosti incat sa-si diminueze averile cu buna stiinta. Sunt prea multe interese economice la mijloc ca sa se forteze o iesire din UE doar pe motivul libertatii lui Dragnea &co. L-ar baga la zdup in clipa urmatoare chiar PSD-istii lui, aia mai low profile, dar cu afacerile babane pe rol, aia cu terenurile cumparate pe traseul viitoarelor autostrazi, cu proiectele imobiliare, cu parcurile industriale in care ii asteapta pe occidentali sa se relocheze, s.a.m.d.
        Daca cineva si-ar dori sa depopuleze Romania, prin iesirea din UE ar ajunge la un rezultat spectaculos. Cred ca populatia s-ar injumatati imediat si toti cei care lucreaza la privat precum si tinerii ar emigra instantaneu in vest. Ar ramane doar asistatii social din judetele sarace din Muntenia si Moldova si cei care lucreaza la stat. La noi nu exista si nu va exista vreo forta politica cu tematica nationalista capabila sa convinga populatia sa voteze iesirea din UE. Noua ne-a ajuns conceptul de suveranitate si neatarnare nationala de pe vremea lui Ceausescu. Cei care eram adolescenti pe vremea aia vom mai fi prin zona vreo 30 de ani si vom avea drept de vot. In timpul acesta sigur UE va evolua spre o noua forma, mai potrivita, valul de nationalism va disparea in fata evidentelor ca bunastarea popoarelor mici care cohabiteaza in Europa se poate obtine doar prin „colectivizare’ adica intr-o structura suprastatala care sa ne reprezinte interesele economice la nivel mondial. Sigur Putin si Trump nu vor mai conduce Rusia si America in cativa ani, iar ascensiunile Chinei si Indiei vor lamuri definitiv situatia.

        Poza devenita virala de la G7, aia cu Trump asediat de Merkel, Macron si Abe ne arata ca lumea nu este deloc inspaimantata de amenintarile lui POTUS si nici de actiunile sale, care in final se vor sparge in capul consumatorului american. Situatia este simpla, cei care au bani ( China si o parte din UE) dau subventii, cei care n-au bani si vor sa-si finanteze reinarmarea (SUA) pun tarife, care in final sunt platie de consumatorul american si care scad competitivitatea companiilor americane la extern. sa vedem cand se va destepta bizonul din Midwest.

        Se spune pe surse, ca Macron, dupa ce i-a strans mana lui Trump de i-a invinetit-o, i-a tinut in public si o lectie de economie, in care i-a demonstrat aberatia razboiului comercial pe care l-a declansat. Deci Macron isi face treaba cu brio, dar nu prea are cu cine vorbi. POTUS a plecat mai repede, ca are treaba cu micii dictatori, trimtind, odata aflat in aer, o salva de amenintari pe Twitter, in corpore, la toti.

  19. Sa vorbesti despre Proiectul European ca despre o utopie nu e doar o grava neintelegere privind democratia, dar arata intii de toate lipsa de respect, de recunostinta, avind ca rezultat direct un cinism obtuz si inatacabil.
    Caci altfel, toate popoarele din estul european au reusit revenirea la democratie, asa chinuit cum s-a facut, doar cu concursul si implicarea profunda a Europei occidentale.
    Utopia e, dimpotriva, a gindi ca, reizolindu-se intre propriile granite, tarile europene mai pot realiza ceva doar prin apel la ideologiile centrate pe ideea de natiune.
    Ceea ce ma surprinde totusi este revarsarea asta de tembelism antieuropean pe o platforma altadata populata cu comentatori decenti si rationali – intuitia imi spune ca acei comentatori citesc in continuare contributors dar nu mai comenteaza tocmai datorita decentei. I-as incuraja sa-si exprime ideile macar din cind in cind, fie si prin citeva fraze, asta daca nu vor ca intr-un timp relativ scurt contributors.ro sa devina demolishers.ro.
    Articolele lui Valentin Naumescu sint cu-adevarat valoroase si s-ar cuveni a fi citite si asimilate cu onestitate.

    • „dar nu mai comenteaza tocmai datorita decentei. ”

      Uite, exact chestia asta ma va determina probabil sa nu mai citesc/comentez platforma contributors, pentru ca este uluitor cum toti criticii Uniunii sunt desconsiderati, insultati, infierati de majoritatea autorilor contributors angajati in chestiunea UE. Cand esti din start agresat cu etichete infamante, iti trebuie ceva convingeri solide democratice ca se te impotrivesti si sa o faci pe ton elegant si in termeni…decenti. Iar instigarile acestor autori propagandistici [aflati in slujba sau doar picati in admiratia Utopiei UERSS] se pare ca au efect din moment ce o mana de oameni ce inca mai stau pe baricade sunt iute agresati verbal de colegii de platforma, simpli comentatori. Disponibilitatea pentru dialog a autorilor-kapitani -probabil zero judecind numarul de interventii directe in dezbatere ale unora dintre ei- se transforma intr’o invitatie la macel online pentru simpli osteni.

      Caci iata, nu numai ca noi, ‘euroscepticii’, suntem extremisti, nationalisti, revolutionari conservatori, rasisti, iliberali si…uram Europa [‘eurofobi’], ci suntem si prosti, cinici si tembeli. Pai, se poate dragi tovarasi sa ne loviti doar cu cuvinte? Cu doar scarba si indecenta putem noi oare fi combatuti? Scuipatii de zi cu zi ai adulatorilor Uniunii sunt suficienti ca sa fim pusi cu botul pe labe? Unde sunt armele de odinioara? Nu cumva tovarasa Merkel are dreptate sa’si puna haita de procurori pe urmele acestor ‘dusmani ai poporului european’? Sa’i vaneze pe facebook, sa’i stranga si sa’i vare la bulau pe acesti…golani ingrati care indraznesc sa muste mana care i’a hranit? nu va e frica -asa cum ii este frica tovarasei Merkel si kokonului Makron- ca discursul nostru ‘extremist’ anti-UE s’ar putea sa prinda la un moment dat? De ce nu solicitati domniile voastre -printr’o petitie, dupa obiceiul locului- guvernului nostru pesedist si euroslugarnic adoptarea unei Ordonante de urgenta care sa interzica ‘defaimarea Uniunii Europene’ pe forumuri, cu amenzi pentru guralivi, iar recidivistii sa fie sanctionati penal? Sa stim si noi o treaba, nu’i asa? Macar in Germania, daca ai creier, te prinzi ca diktatura’i pe vine, este?

      • Nu e doar contributors…

        Studiu de caz:
        ZeroHedge.com era un site foarte bun pina acum citiva ani, cu multi autori libertarieni publicati. Citeam, zilnic, de sus pina jos, tot ce publicau. Incet-incet, asa cum se fierbe broasca, ZeroHedge.com a devenit un site pe care merita sa mai citesti in ziua de azi cel mult un articol din 15.

        De unde schimbarea de directie?

        Din spatele scenei. Site-ul a fost vindut de 3 ori in ultima vreme, dar nu si-a schimbat nici numele, nici design-ul, doar proprietarul, continutul si directia. Insa pe nesimtite si fara tam-tam, fiindca publicul decent nu trebuie sa stie ca e spalat pe creieri.

      • ” Disponibilitatea pentru dialog…”

        Vă adresez comentariul acesta cu prietenie și în mod excepțional, pentru că în general sunt interesat de opiniile exprimate în spațiul acestei platforme, nu de persoane. Dar acum, „pe bune”, dacă colegii comentatori ar avea formulări de genul „eu cred că opinia d-nei Merkel cu privire la…este greșită pentru că…, iar părerea mea este că ar fi mai bine să…deoarece…” nu credeți că ar fi mai puține nemulțumiri și frustrări? Jignirile, atacurile la persoană, atrag răspunsuri indecente, apoi proteste ale celor care doresc să poată citi inclusiv comentariile și determină în cele din urmă reacții firești ale moderatorilor.

        • „Dar acum, “pe bune”, dacă colegii comentatori ar avea formulări de genul “eu cred că opinia d-nei Merkel ”

          Nu. Merkel NU este o doamna, ci o tovarasa. Fiind o tovarasa, mi’este imposibil sa cred ca ar putea fi vreun partener de dialog pentru orice om cu convingeri democrate, ca atare referirile la acest personaj departe de noi nu abordeaza persoana [am spus eu ceva personal despre ea? am vorbit despre inteligenta/charmul/talentele ei asa cum se intampla de pilda cu Trump si cu haita de extremisti de stanga care’l ataca zi de zi, ora de ora? am vorbit eu despre familia dumneai? am zis ceva despre biografia ei, despre legaturile din tinerete cu diversi crai de pe la Rasarit:? pai..nu], ci cultul personalitatii croit in jurul ei; nu vad de ce as fi eu delicat si politicos cu diktatorii ori politrucii tradatori ai Europei; reverenta este o datorie fata de interlocutori, strict fata de cei ce inteleg sa acorde respect si civilitate partenerilor de dialog; nu am cum sa fiu amabil cu diktatorii [inclusiv cei wannabe] care ma ameninta cu puscaria pentru simplu motiv ca nu’s de acord cu politicile lor. Opiniile tovarasei Merkel nu sunt simple opinii, ci ukazuri, norme de tip represiv, incitari la violenta, incitari la incalcarea legilor si Tratatelor europene, ca atare, cum as putea eu sa opun vorba buna unei maniere brutale de impune politici Europei? Daca vorbesc frumos despre tovarasii eurocrati or avea oare un impact mai mare criticile mele la adresa UE? Pai…am trecut prin si am depasit faza asta: deja au trecut vreo zece ani de cand critic in diverse registre Tratatele si institutiile UE si pot sa va spun ca cel mai mare efect l’au avut discursurile belicoase in care functionarimea UE e descrisa in termeni peiorativi precum: satrapi, tartori, nanodiktatori, tovarasi neomarxisti, intriganti nealesi de nimeni, tradatori antieuropeni; in schimb, cand am scris texte ingrijite, indelung muncite, pe marginea normelor europene, descriind in termeni neutri efectele negative ale suprareglementarii…surpriza: lumea s’a plictisit inainte de a termina de citit. A opune propagandei dure ce incita la violenta si ura fata de oponentii regimului [ne facem ca uitam? pai noi, criticii Uniunii, suntem mai nou…’EUROFOBI’, deci o specie maladiva de dusmani ai Europei ce merita extirpata cu surle si trambite din peisajul mediatic, nu’i asa?], reiau: a te opune racnetului Sistemului cu soapte diafane este cel putin ridicol, sigur zadarnic. La fiecare stropseala/magarie a unui oficial european consider ca’i de datoria oricarui cetatean european ce mai crede in democratie si libertate sa riposteze cat mai agresiv cu putinta, in acelasi registru, atat cat ne permite [deocamdata] legea. Pentru ca pumnul bagat in gura prin cenzura, intimidarea sistematica si tacerea noastra ulterioara sunt premisele dictaturii. Nu vrem sa se ajunga la asta, este? Pai atunci sa le aducem aminte zi de zi acestor functionari si politicieni ca sunt in slujba noastra, a cetatenilor europeni, iara nu a idealurilor nobile europene ce se schimba dupa cum bate vantul si nicidecum in slujba unor state si popoare straine de Europa.

  20. E ca pendulul, cu cat il impingeti mai tare la stanga in mod fortat , cu atata va reveni mai tare spre dreapta in mod constant.

    Daca vreti spargerea UE pe viitor insistati mai departe cu decizii imbecile a birocratilor nealesi de nimeni de la Bruxelles si cu amenintari si pedepse contra guvernelor legitim alese (Polonia, Ungaria, Slovenia, etc.).
    Daca vreti neonazism in viitor insistati mai departe cu multiculturalismul, social justice warriors si islamizarea Europei , bagati mai departe pumnul in gura orice opinii contrare.

    Nici nu o sa realizati ce v-a izbit.
    Dar ce sa faci , unde nu e minte …

  21. Citez: „Construcţia europeană nu a fost niciodată un proces politic derulat de jos în sus, bazat pe consultarea frecventă a electoratului (nici nu ar fi fost fezabil, în opinia mea), ci o întreprindere politică inspirată şi temerară a unor elite vizionare”?

    Cmai incolo „De altfel, Macron însuşi a recunoscut într-un interviu că, dacă s-ar face un referendum, majoritatea francezilor ar vota probabil pentru ieşirea Franţei din Uniunea Europeană”

    Iat in final: ” […] a persistat de-a lungul deceniilor, ca un bâzâit continuu, critica unui așa-zis „deficit democratic” al integrării europene, teză pe care mulţi specialişti au rostogolit-o, din inerţie, din lipsa altor idei sau pur și simplu din prostie,[…]”

    OK. Deci pe de o parte autorul afirma ca UE a fost ceva bagat pe gat popoarelor euroei si ca in cazul unui referendum e posibil ca inclusv Franta (asmeni UK) sa paraseasca UE. Dar ca totusi cei ce indraznesc sa afirme ca UE fcunctioneaza in buna masura afara mecanismului democratic sunt tendentiosi…. Hmmm. Se leaga perfect, nu-i asa? :)

    Eu vad lucrurile un pic diferit. UE nu e neaparat o creatie artificiala, ci una ce a avut un suport popular puternic, pana la momentul nefericit al adoptarii tratatului de la Maastricht din 1992. Care tratat a transformat un spatiu liber al circulatiei oamenilor, marfurilor si capitalului intr-o monstruozitate birocratica dupa chipul si asemenarea esecului crornic (sau comic?) al adminitratiei franceze. Acela e momentul fatal si de acolo trebuie reluate lucrurile.

    Refondarea UE trebuie desigur realizata dar intorcandu-ne la radacinile ei dinaite de Maastricht. Altfel intrergul edificiu e in intr-adevar sortit pieirii. Nici „oamenii providentiali” agitati precum demagogul Macron si nici creaturi anchilozate prercum frau Merkel nu pot sa-l salveze, ci doar suportul popular masiv. Toti astia vor fi maturati de valul furiei si dieperarii populare. Oamenii nu pot accepta suprimarea libertatii si nici minciuna institutionala clocite de „elitele” alea rupte complet de realitate. Sa nu uitam ca URSS (de asemenea o creatie a „elitelor”) a pierit in pofida unui aparat represiv gigantic si chiar daca a suprimat democratia a doua zi dupa intrunirea primului parlament liber ales al Rusiei din iarna 1917-1918. A durat decenii, dar tot acolo a ajuns.

    Foarte probabil ca din tot planul de „refondare” al UE asa cum il vede Macron nu se ava alege nimic. Ceea ce e un inceput priomitator. Singurul scop al acestui plan e scoatarea Frantei din faliment oe socoteala celiorlalti. Problema e ca nici intoarcerea la originile de succes nu se va misca. Proiectul european se va impotmoli in „stabilitatea cadrelor” asa cum s-a numit staqnarea brejnevista ce a reprezentat preludiul prabusirii URSS.

    Sa speram insa ca partidele „traditionale”, ce au infipt UE pori ineptiile lor in acesta mlastina fetida, vor disparea in neant inainte ca sandramaua sa se prabuseasca. Macron e ispravit politic. Imensul capital de popularitate ce i-a oferit o putere fara pereche, cum nu s-a mai vazut de fa momentul revenirii lui de Gaulle la putere (si fondarea celei de a 5-a republici), a fost risopit prosteste in circ si potemkinisme ieftine. In Germania SPD-ul se indreapta entuziast spre pragul electroal, iar CDU/CSU fie se va reforma spre a redeveni ceea ce a fost in vremea lui Kohl, fie va disparea in decor inghitit de liberali si AfD. Totul e ca UE sa nu se prabuseasca inainte ca acesti pigmei politici sa dipara acolo unde le e locul: In cosul de gunoi al istoriei (vorba preferata a lui Trotki si Lenin). Atunci UE va avea cu adevarat sansa unui nou inceput.

    Sunt optimist din fire si mi-e greu sa cred ca Europa va da cu piciorul sansei sale istorice. In orice caz daca o va face un lucru e clar: Unchiul Sam nu o va mai scoate din abisul in care s-a aruncat singura, asa cum a facut-o deja de 3 ori in ultimul secol…

    • “Refondarea EU trebuie desigur realizata”? De ce trebuie? Nu trebuie nimic, daca este dorita, okay, daca nu, nu. Iar autorul nus’ ce vrea, e declarat pro-EU, ceea ce e okay, anti ‘iliberalism’, din nou okay, dar omite sa spuna DE CE Uniunea Ioropeana este atat de buna? Ca vine Rusia da-i manance, pai poate ar trebui sa mai dea un ban la aparare, in loc sa se bazeze pe Unchiul Sam. Ca nu se incaiera francezii cu nemtii ca in trecut, sau ca pooling de resurse carbo-metalice, da, plusuri, dar realizabile si prin bilateral. Ser Naumescu deja e ca un agitprop al CC al PCR al RSR, pacat de creier cand e sabordat de, nici nu stiu, oportunism?

      • Ceva cd nu merge trebuie reparat cumva. Toată lumea pare să fie de acord că UE suferă azi de defecțiuni grave. Deci ceva trebuie totuși făcut. Nu credeți?

        • Aveti dreptate. Insa cine si cu cine sa faca aceste reparatii? Actualii „mecanici” nu par a fi suficient de dibaci !?

        • Categoric, unde vad eu problema este ca se incearca repararea la modul ideologic, si pastrand paradigma care a dus EU in criza de la bun inceput. Pastrarea EU in felul in care functioneaza la ora asta nu-mi pare fezabila pe termen lung. Deci optiunile raman o reinventare radicala sau altceva, complet diferit, realitate post-EU. Tot ce spune este – daca EU e capabila sa se reinventeze fundamental ca sa faca fata cu succes prezentului, perfect, daca nu, sa ne agatam de EU cu orice pret, numai ca suna frumos si unificator, e o tactica perdanta.

  22. O mică observație: „puncte cheie” este un barbarism.”Key Points” se traduce prin „idei principale”.

    Mai la obiect: „anul politic catastrofal” care a adus victoria Președintelui Trump nu este catastrofal pentru americani.

    Dimpotrivă, cu toate că l-am votat cu speranțe bune, ne-a întrecut așteptările – deja, după nici măcar un an și jumătate, este un președinte mai eficient și mai rapid în implementarea unor politici pozitive decît chiar Ronald Reagan (de cei de dintre Reagan și Trump nu mai pomenim).

    Cei mai mari eurofobi sînt, împreună cu propagandistii lor mituiți cu sinecuri, demagogii pseudo-liberali care pretind a reprezenta Europa (U. E c’est moi), care urăsc moștenirea culturală europeană, care sufocă libertatea cuvîntului, care disprețuiesc cetățenii francezi, italieni, germani etc. ca pe turme care nu merită să aibă un cuvînt de spus în direcția în care ei, „elitele”, doresc să împingă biata Europa… care scîrțîie pe la toate încheieturile NU din cauza „iliberalilor” (alt barbarism), ci din cauza chiar a lor, a demagogilor profesioniști cu apucături dictatoriale.

    Cît despre președintele Trump. . . ca să încheiem pe o notă mai veselă, aici este exemplarul din lumea animală cel mai apropiat de tipicul său – savurați! (-:

    https://www.youtube.com/watch?v=kb6bWsa_LdQ

    Dacă doriți să vedeți versiunea Trump:

    https://www.youtube.com/watch?v=FKaomlVZs_w

  23. „Uniunea Europeană a însemnat şi încă înseamnă cea mai prosperă şi mai sigură eră din istoria Europei;” autorul sugereaza ca pacea si prosperitate din europa sunt rezultatul UE. No este adevarat, pacea pe continent si prosperitatea le-au adus trupele americane , planul marshall si posteriori occidentul european s-a dezvoltat sub protectia eeuu. Ca sa nu mai amintim ca originea actualelor partide occidentale au la baza ocupatia americana nu votul popular. Prin anii 45, populatia nu iubea partidele clasice, cu cativa ani inaminte prin vot le-a trimis acasa, votand fascismul, iar in 45 nu-si schimbasera parerea. Generalii americani din necunoastere au chemat provizoriu la putere fostele partide. Aceasta este originea nesanatoasa a puterii la bruxelles, liderii stiu ca nu sunt iubiti de popor, si tocmai pentru asta nu tin la el, aduc colonisti si toata mizeria planetei.

    • Cu rarissime excepții, liderii europeni nu sunt votați în persoană de către națiunile lor. Democrațiile europene sunt doar mimate, iar principalii beneficiari sunt tocmai politicienii care trimit cohorte de postaci pe forumuri, să ne explice în ce democrație nemaivăzută trăim noi.

    • Da si din pacate noi am picat de partea cealalta a fileului si a istoriei. In timp ce americanii bagau bani in vest, in infrastructura, case, magazine, asigurau libertatea de exprimare si aceea de a calatori oriunde, la noi venea comunismul cu arestari, torturi, teroare.
      Iar acum aceasta UE vrea sa scape de statele estice care au avut ghinionul sa cada dincolo de cortina de fier datorita deciziilor luate tot de statele vestice.

      • Nu e vorba că vrea să scape, vrea să cedeze Rusiei vechea ei sferă de influență. Despre asta e toată povestea cu ”refondarea”, cu UE 2.0 etc. Vechea UE vrea să rămână vechea UE, iar țările est-europene să asculte de Moscova, la fel ca înainte de 1990.

        • La fel de bine ar putea sa intre in sfera de influenta a Rusiei si statele vestice, deoarece au politici socialiste si mentalitati parazitare. Traiesc de ani buni in vest si constat cate probleme exista in aceste societati. Intr-adevar, aceste state nu au un Dragnea mic si mustacios care sa le distruga statul de drept , economiile si justitia, insa sunt convins ca s-ar putea adapta foarte bine in sfera de influenta a Rusiei. Sper sa mai existam ca natie si sa pastram relatiile bune cu SUA. In rest…nu mai sper nimic.

  24. Trei idei desprinse din articol si o concluzie :

    1, ” Omul providenţial” Macron, care a salvat Uniunea Europeană în 2017, o poate şi îngropa în anii care urmează,” Corect , a spus-o si Kierkegaard : Un singur om nu isi poate salva semenii , le poate arata doar va vor pieri „.

    2. „(…)polonezii, balticii şi românii, dar aceştia nu au un cuvânt greu de spus în ghidarea Occidentului şi în procesul decizional din Uniunea Europeană şi NATO.” – Corect , dar aceste randuri ne-ar duce cu gandul la un Roexit , Polexit …

    3. ” Pentru noi, pentru România şi regiunea noastră, niciuna din aceste variante nu este bună.”

    In concluzie , e ca atunci cand te insori , oricum vei face , vei regreta ( orice s-ar intampla ramanem tot niste paria in UE ) .

    Sa speram ca nu va fi asa . Randurile Dvs , fara speranta la adresa conationalilor , tradeaza un elitism care , ciudat , nu mai e la moda nici in casa noastra , EU .

  25. Asta doare rau: „SUA nu vor mai fi „puşculiţa din care fură” toţi”.
    Da, e un trumpism, dar e pentru tara lui.

    • Macron e un demagog înfumurat, dar „Justine” Trudeau îl face să pară un Napoleon, prin comparație.

      Canadienii – după ce au ales un băiat frumușel cu sprîncene făcute la salonul de damă (și ăștia se hlizeau de părul lui Trump!), ciorapi pentru „pești” și cu mintea vraiște – par să se trezească și ei.

      https://footwearnews.com/2018/focus/socks/justin-trudeau-duck-socks-davos-world-economic-forum-487171/

      https://www.youtube.com/watch?v=Is7xoCt7lRc

      Autorul nu a menționat alegerile din Ontario în care conservatorii au cîștigat DETAȘAT, dar probabil pentru că evenimentul abia s-a întîmplat, posibil după scrierea articolului.

      Om cu „studii” la modă – geografie „ecologică” etc. – , port-drapel al multiculturalismului manelist și actoras de doi lei, probabil că Trudeau s-a crezut Reagan-ul canadian, dar consecințele politicilor sale suicidare [pentru Canada, el va fi bine merci, ca toate elitele si sinecuristii!] vor fi resimțite timp de decenii de cetățeni canadieni nevinovați.

      Aici îl puteți admira pe Justine Trudeau, Copilul Minune.

      https://www.youtube.com/watch?v=wgX-RQZpJZk

  26. Macron face parte din ” generatia care vine”, Dle Naumescu, dar ne este un natarau emfatic ca Trudeau, premierul infantil al Canadei, care face parte din aceeasi generatie cu Macron , Kurz si altii cre sint sau care vor mai veni la putere.
    Cine a urmarit cu atentie ultimele evenimente, nu poate scapa semnificatia majora a dialogului Trump – Macron la utlima intilnire G7, a miinii plina cu 25 de miliarde de dolari in ultimile 6 luni ale anului 2018 intinsa de China ( in locul confruntarii comercial ce USA ) si a anuntatei intilniri Putin-Trump.
    Daca adaugam puternica ofensiva energetica a USA , mai vedem noi !

  27. @Harald „Ai pus tu vreodată ștampila pe numele Noricăi Nicolai, al Adinei Vălean sau al Elenei Băsescu, pentru a te reprezenta în Parlamentul European? Ai pus tu vreodată ștampila pe numele lui Juncker, ca șef al Comisiei Europene sau pe numele lui Martin Schulz, când era președintele Parlamentului European? L-ai votat tu pe Antonio Tajani, actualul președinte al Parlamentului European?

    Toate aberațiile de la Bruxelles se discută între niște oameni care n-au nicio legitimitate să reprezinte pe cineva, în realitate se reprezeintă doar pe ei înșiși..”

    Domle, citesc de mult ce scrii p-aici si ma amuza aerele sfertodocte, insa niciodata n-am simtit nevoia sa te combat. Acum stiu si de ce: din citatul de mai sus mi-e foarte clar ca habar n-ai despre ce vorbesti, dar vorbesti, si nu vad de ce mi-as pierde timpul (eu sau altcineva cu minime cunostinte despre cum functioneaza UE) explicad evidente unor „atoatestiutori”

    • @Marius – Da, „dom’le”, alegerea pe liste de partid nu e democrație, e partidocrație. E adevărat că Elena Băsescu a candidat ca ”independent” la vremea ei, dar nu era independentă nici de Elena Udrea, nici de membrii PD-L, care aveau o misiune clară în privința voturilor care trebuie adunate în fiecare secție. E adevărat că nu știu ce euro-parlamentari mai are România astăzi, dar nu au fost aleși nominal, tot pe liste de partid au fost aleși.

      Dacă tot pretinzi că ai habar despre ce vorbești, unde se poate găsi lista cu voturile din Parlamentul European de la adoptarea GDPR în 2016, recent intrată în vigoare? Ce parlamentar european (cu nume și prenume!) te reprezintă pe tine, acolo unde locuiești? Cum a votat el la adoptarea GDPR în 2016?

  28. A propos de Uniunea Europeana si minunata sa birocratie (in forma sa anterioara) sugerez acest fragment din (dupa parerea mea) cea mai inteligenta comedie politica din ultimii 79 de ani.

    Episodul din care acest fragment a fost extras a fost produs in 1981 – si totusi, dupa 37 de ani . . .

    https://www.youtube.com/watch?v=rvYuoWyk8iU

  29. O clarificare utila, ca sa vorbim aceeasi limba : „omul providential” nu este un om perfect, ci „doar” providential :)
    In cazul lui Macron, mesajul pe care „providenta” i l-a incredintat pentru a ni-l transmite, este suficient de explicit, ca sa nu ne mai irosim energia chinuindu-ne sa bagam Parisul intr-o sticla!
    Acesta s-ar rezuma la cateva idei simple, clare, si perfect adaptate sec 21:
    – partidele politice traditionale sunt expirate, deoarece confruntarea belicoasa a ideologiilor contradictorii si-a demonstrat limitele si inadecventa,
    – liberalismul economic este compatibil cu protectia sociala,
    – traditiile socio-culturale pot evolua, adaptandu-se la realitatea factuala, fara a pierde din esenta lor.
    – etichetele indelebile, scenariile prozaice si (mono-)cliseele in gandire, apartin istoriei.
    Intr-adevar, exista oameni exceptionali care enerveaza si starnesc invidie, prin simpla lor aparitie in public…Daca mai si vorbesc bine, pentru ca sunt cultivati si inteligenti, incepe sa devina agasant..Iar daca mai sunt si plebiscitati de multimi care-i desemneaza sa le conduca destinele, e de-a dreptul insuportabil!
    Asa ajung unii sa nege, din start, orice idee constructiva, numai pentru ca a fost emisa de un adversar pe care-l detesta din tot sufletul…
    Clasic.

    • Retorica excelentă în franceză a lui E. Macron la Sorbonna 2017 (ca şi în seara triumfului la Paris cu simfonia 9 a lui Ludwig van Beethoven) e mai mult un apel politic la „apărarea intereselor UE“ în lume?
      La Berlin s-a răspuns 2018 cu da: sprijinim conceptul francez pentru o Uniunea ZE mai puternic integrată, mai suverană în lume.
      Răspunsul românesc la invitaţia lui E. Macron de la Bucureşti 2017 cum va arăta 2018-2019?

  30. Salvatori providentiali, idei europene blah blah blah

    Pana acum politicul a mai reusit inca odata sa abureasca electoratul, sa le mai dea ceva sperante

    Si acuma ne vaitam in articol ca se pare ca nici asta nu mai ajuta

    Si vai ce se face sistemul, de unde mai scoate inca un Macron din maneca pt ca sa mai castige ceva timp?

    „economiile şi societăţile mai puţin performante şi competitive din Est vor forma oficial periferia blocului comunitar”

    Si ce, acum nu o formeaza ? Sau nu era oficial…
    Astia din Est sunt terminati economic si politic, republica dragnea, republica orban

    Iar astia din Europa de Vest oricum au luat’o pe ulei, inaugureaza statuia lui Marx, viseaza armate europene samd

    Problemele cu care se vor confrunta vor fi economice: tarifele pe otel si aluminiu sunt practic un avertisment

    Prietenia s’a terminat, intalnirea G7 a fost un dezastru, Trump nu mai da doi bani pe europeni, piata europeana nu e atat de importanta si atentia se muta in Asia

    Urmatoarele tarife vor lovi mai serios Europa, niste tarife pe masinile germane si sa vezi distractie prin Germania

    Pana la urma europenii n’au dovedit decat ca sunt tampiti: Trump urla demult ca „it’s not fair”, ca America plateste apararea NATO in timp ce Germania si restul o freaca socialist pe 1% la aparare si excedent bugetar pe gaz ieftin rusesc, ca excedentele comerciale sunt mari

    Astia in loc sa negocieze sa mai reduca excedentele si sa comande sa zicem niste F35 ca sa’l linisteasca pe ala, astia se fac ca ploua si ameninta cu represalii :)

    Lumea se globalizeaza accelerat, numai blocurile mari vor conta si, ne place sau nu, EU devine din ce in ce mai irelevanta

    Salvatorul providential al uniunii muribunde va fi maturat de urmatoarea recesiune, in cazul ala nu cred ca o sa mai poata sa le promita francezilor inca o portie de bunastare indiferent ce discurs politic va aborda, european, nationalist, marxist, fascist, lgbt, refugiati etc

    Ce se va intampla in EU in caz de o noua recesiune, Dzeu cu mila

    Si nici macar nu sunt sigur ca am iesit din recesiunea din 2008, tot ce au facut a fost sa printeze mii de miliarde de EUR, pe asta s’a bazat revenirea economica

    • G7 n-a fost neaparat un dezastru. Adica putea fi mai rau :)

      Problemele structurale sunt legate de sistemele economice tot mai diferite dintre SUA si UE. UE n-are excedent pe, piata americana din cauza ca economia sa e eficienta ca cea americana ci din cauza ca protectiionismul ei e mai dihai ca cel american si a TVA-ului oenros ce stimuleaza ecporturile prin deducerea sa. Practic ORICE produs din SUA e mai ieftin ca acelasi produs in UE. Iar aici intra atat sampania frantuzeasca cat si automobilele VW, BMW sau Mercerdes…Nici macar sute de F-35 cumparate de eropeni nu rezolva nimic.

      Trump are doua optiuni de reducere a deficitelor comericale ale SUA:

      A. Sa intrpoduca taxe de vanzari (asta e oricum la mana statelor si nu a sa) si taxe vamale similare cu cele chineze sau europene.

      B. Sa introduca doar taxe vamale si atunci UE si China vor reactiona taxand si mai mult importurile americane, sau asa cum fac acum chinezii sperand sa castige timp: cumparand fortat produse americane. Cum SUA au 13% din importurile mondiale si 10% din exportueri la pachet cu 21% din capacitatea de productie a plaentei (adica cea mai amre a lumii, aproape de cea a UE si Chinei la un loc) e evident ca nu pierd nimic intrand in razboi comerical cu UE si China.

      SUA sunt indepdendete energetic, isi pot asigura necearul de orice au nevoie din productie si resurse interne, iar maririle de taxe interne de vanzari sunt sinucidere curata pentru oricine si tehnic imposible pentru guvernul federal. Sansele sale de a convinge 50 de sstate (din care multe au taxe de vanzare 0% la anumite produse la toate) sa introduca taxe de vanzari similare cu cele di UE sau Cjina (pe la 20%) sunt 0.

      Tentatia taxelor de import si a castratii NAFTA (adica exact ce face Trump acum) spre a nu mai permite „traficarea” produselor chineze si UE prin Canda si mai ales Mexic e imensa. Si se pare ca asta e planul. S-au introdus la inceptul anului taxe vamale la electrocasnice. preturile nu au crescut. Acum la otel si alumniu. Nici la astea preturile nu au crescut. Urmeaza in cuirand altele. Pas cu pas spre a nu produce socuri si penurii….

      In final va fi tot raul spre bine. Economia mondiala nu putea functiona la nesfarsit ostoindu-si ineficienta pe piata americana. China si UE vor fi fortate sa devina ceva mai eficiente casa suprevietuiasca. Pentur UE ar trebui ssa fie relativ usor pentru ca a fost timp de decenii economi de piata functionala. pentur chinezi va fi mai complicat. lasarea libera a economiei ar duce la pierderea puterii de catre PCC. Ceea ce e de neconceptu. probabil ca vor intra mai degranba in colaps decat asta. Sa vesdem. Vin vremuri interesante…

  31. Dle profesor, citiți comment-ul lui Absurdistan la articolul profesorului Crânganu. Cel în care apare numele dstră. Urmărind cum se perindă aceeiași comentatori pe sub textele prof. Crânganu, unii locuind în SUA și, ci mai mulți, cântând monocord și uniform, vă recomand să vă mutați pe un blog / site personal. Aici pute a regie corală. Veți avea destui cititori, sunt sigur.

    • Gestul dv. de a-mi recomanda spre lectură contribuțiile este primit cu adîncă recunoștință. Din păcate mă tem că dl. Naumescu este cu mult prea ocupat cu propriile sale gînduri abisale și „puncte cheie” ca să se coboare în mlaștinile primitive ale deliberărilor comentatorilor ignoranți ca mine.

      Oricum, vă mulțumesc pentru încercare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro