joi, martie 28, 2024

1 decembrie şi vocaţia lucidităţii

 Ziua naţională este în România ocazia de a etala pioasele locuri comune ale mediocrităţii politice. Memoria anului 1918 şi a miracolului de atunci este invocată, ritualic, de cei care nu mai au nimic în comun cu înaintaşii omagiaţi. Beţia de cuvinte este forma în  care se manifestă ataşamentul faţă de naţiune.

          Vocaţia lucidităţii este, în aceste  ocazii festive, mai degrabă suspectă.  Elanul flatării demagogice descurajează privirea care se  întoarce spre sine. Celebrarea  României Mari acoperă, oportun, îndoielile, eşecurile, neliniştile colective. 1 decembrie 1918, golit de sens şi redus la un clişeu oarecare, încetează să mai fie altceva decât un pretext pentru parade militare şi şedinţe  festive ale camerelor. Tonul emoţionat şi înlăcrimat este imaginea însăşi a demagogiei  contagioase.

          Despre  promisiunile neîmplinite ale lui decembrie 1918, despre ipoteca  dezvoltării malformate a centralizării, despre  trauma lui 1940 şi despre coborârea în totalitarism ce  îi urmează, despre crime, complicitate şi tăcere vinovată, alegem să  tăcem, spre a nu întrerupe această unanimitate a  falsului patriotism. Rezoluţia de la Alba Iulia este semnul îndepărtat al unei speranţe care nu s-a întrupat niciodată: libertatea politică şi egalitatea în faţa legii au rămas înrămate în acest document, fără ca anii României Mari să le ofere şansa de a exista cu adevărat. Timbrul părinţilor fondatori de atunci are tonalitatea vizionară a celor care au ales  demnitatea, în locul supunerii oarbe.

Cât despre România de după decembrie 1989, ea este, deja, mai intinsă cronologic decât intervalul României Mari. Cele trei decenii care ne separă de căderea comunismului se apropie, ca anvergură istorică, de evul comunist.  Şi poate că ziua de 1 decembrie ne obligă să aşeză, în cele din urmă, în faţa noastră, acea oglindă  în care să  ne  privim, colectiv.

Căci paradoxul  României de astăzi ţine de un regim al contrastelor. Pe de o parte, certitudinea încadrării euro- atlantice, ancorare care ne  conferă siguranţa  de sine niciodată atinse în anii interbelici. Pe de altă parte,  ,marasmul  politic care transcrie reţeau de  complicităţi subminând ,  implacabil, statul nostru.

Aceste contraste sunt   imaginea unei Românii care trăieşte, adesea, în timpuri diferite,  diversă şi fragilă, complicată şi fragmentată. O Românie scindată între energia  iniţiativei individuale şi  letargia etatismului, o Românie în care stau alături  asumarea libertăţii şi mediocritatea carierelor  publice, o Românie ce  juxtapune prosperitate şi mizerie atroce, o Românie în care instinctul  cetăţenesc este anesteziat de oboseală şi de anxietate.

Despre trecutul României Mari şi despre prezentul României noastre  avem datoria de a vorbi, în  ampla conversaţie ce înseamnă patriotismul lucidităţii. Dincolo de frică, dincolo de demagogie, dincolo de nelinişte,  putem  să imaginăm, treptat şi tenace, un drum al libertăţii şi al demnităţii.   Privirea în oglinda lui 1 decembrie  poate fi  gestul modest  de întemeiere  al acestui posibil viitor. 

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Între sărbătoare și prohod tonul lucidității are de ales. Oricat de importante ar fi riturile de trecere se celebrează data nașterii. 10 Mai este ziua asociată cu ideea de România.

  2. România este în cea mai bună perioadă din întreaga ei Istorie. Iar perspectivele sunt bune. Probabil în scurt timp vom realiza a doua Mare Unire. Trăiască România!

  3. Cei care au facut Unirea au fost niste caractere puternice, slefuite de lupta pentru dreptate nationala din Austro-Ungaria. Caci a fost o lupta dura; vezi procesul Memoradistilor si legile maghiarizarii fortate (vezi Apponyi etc.). Iesiti din iadul birocratic austro-ungar („Castelul” lui Kafka este inspirat din birocratia imperiala), ei au imaginat un sistem cu adevarat liberal si egal.
    Din pacate, extremisti maghiaromani au inceput sa saboteze noile realitati. (Greva functionarilor imperiali maghiari, asasinatele soldatilor romani din zonele preponderent secuiesti etc.) Bucurestiul nu a asteptat, nici el, prea multe invitatii. Avind puterea in mina, a inceput sa ia masuri care transformau tinuturile unite in simple judete subordonate. Nu doar in Transilvania. Obiectivul Bucurestiului era sa uniformizeze si sobordoneze noile teritorii. Toate. (Fenomene indezirabile au aparut si in Basarabia.)
    Dar, trebuie sa amintim ca in procesul reformei agrare ce s-a declansat in Romania, peste 90.000 de maghiari au fost improprietariti de Romania. (Si care e recunostinta lor, azi?) Si mai trebuie sa amintim tristul proces al optantilor. Cand grofii maghiari au cerut noi despagubiri (peste cele acordate initial; Romania a preluat terenurile ce depaseau 500 ha/individ cu despagubire). Spre rusinea Europei au castigat procesul. Si Romania a platit. (Sa continuam cu evenimentele de dupa ’89 in domeniu?)
    Este adevarat, nu avem niste politicieni de marca.
    Dar nici … „ceilalti” nu reusesc sa depaseasca mediul. (Este ciudat cum maghiarii -de la noi- au un partid national. Ah, mda, nu sunt un partid, de fapt… Si mai ciudat cum „partidul” asta maninca din palma FIDESZ, care este un partid eurosceptic. Dar cer drepturi europene…) Nu vad larga respiratie liberala europeana. Doar incrincenari ridicole, pe nationalisme desuete. Suspecte, pina la urma, caci doar Moscova este interesata in intretinerea acestei atmosfere.
    De acord cu sfichiuirea politrucilor romani, dar nu cred ca va cistiga UE ceva, daca nu aratam adevarul in toata complexitatea lui.
    Daca e bilant, sa fie bilant!

    • @mongolul _ „Este adevarat, nu avem niste politicieni de marca.”

      Vă rog să mă iertați, dar nu cred că este așa.

      Dacă guvernarea cleptocratică reușește să se mențină de peste trei decenii la conducerea României (administrând activitatea publică prin diverse marionete), înseamnă că sunt foarte buni și eficienți politicieni. Vă rog să nu priviți la cei pe care îi vedeți pe scena politică, ci la cei care se află în spatele lor.

    • Sa aducem ca argument „Castelul”, o opera suprarealista ciudata si angoasanta a unui scriitor atins de mental disorder si posibil de substances abuse, mi se pare hazardat. Serios.

      Am ajuns sa ma intreb daca nu ar trebui o reevaluare a „inchisorii popoarelor”. Daca lucrurile stateau intr-adevar asa sau sunt doar imagini reflectate, jurnalistic, in oglinzi distorsionate de un patriotism ajuns starea unui nationalism trepidant, dar de inteles/justificat. Si nu am in vedere doar Ro.si romanii. Nu, deloc.
      Dar limitandu-ne, pana la urma, la Ro.vedem vrem nu vrem ca orasele cele mai frumoase si zonele cele mai dezvoltate sunt cele cele care pana la 1918 au fost parte din Imp.habsburgic/austro-ungar.
      Ce fel de inchisoare e aceea care lasa o astfel de mostenire care sa pastreaza si astazi ?!? Si ce fel de societate libera e aceea care construieste orasele regățene si care are o astfel de dezvoltare, astfel de moravuri, etc.?!? BTW, eu sunt regatean 100%.

      Maghiarii de ieri si de astazi au si ei frustrarile lor. Cateodata am impresia ca am dori sa chiuie si sa joace in hora de 1 decembrie. Ptr.ei este o drama/o trauma asa cum este ptr.noi ruperea de Ro. a Basarabiei si Bucovinei. Si daca ptr.noi exista o persectiva a reunirii cu Basarabia ptr.maghiari chestiunea e zero sau aproape zero.
      D.p.d.v. istoric, cum sa le reprosam politica de maghiarizare de acum mai bine de 1 secol si ceva cand, nowadays, Zelensky face exact si chiar mai rau cu conationalii nostri bucovineni. Nu mai vorbim de rusofoni ca astora e pe cale sa le interzica si biserica.

      Daca noi suntem azi un stat NATIONAL (in intelesul real) cum sa le cerem maghiarilor de-atunci sa fi conceput statul dupa norme care nici macar astazi nu sunt, in practica, pe deplin acceptate.
      In sec.XVIII-XIX, XX Rusia, Franta sau chiar Germania au dus o politica de unificare lingvistica, de nivelare si asimilare a populatiilor traitoare pe terit.lor. Asa credeau ca e mai bine ptr.statele respective. Incurajau uniformizarea si asimilarea in scopul crearii unei mai bune unitati in cadrul aceluiasi popor. Diversitatea/multitudinea culturalo-lingvistica era vazuta ca o piedica dificila in dezvoltarea economica a respectivelor state si un factor de dezagregare. Astazi percepem lucrurile altfel, unii dintre noi……
      „Obiectivul Bucurestiului era sa uniformizeze si sobordoneze noile teritorii. Toate. (Fenomene indezirabile au aparut si in Basarabia.)” dar, asa cum spuneam mai sus, era in spiritul epocii. Considerau ca e cel mai rational si cel mai util ptr uniformizarea statului. Iar uniformizarea era ceva vazut pozitiv.
      Dar sa cititi despre politica ceha cu germanii sudeti sau despre cea poloneza in „corridor”. Complicate chestiuni si greu, f.greu, de apreciat in afara contextului.

    • Ce vina au criminalii că sint susținuți masiv de prostii teribil de mîndri că sint așa?
      Prost e cel că da, nu cel care primește foloase nedatorate și nucuvenite!
      Afla de la mine că aflarea ungurilor in ne înființatul, de drept parlament și la nulă, de drept, guvernare Sint doar alte confirmări ale proștilor, peste 85%, care le-au dat votul, iar apoi mi-au arătat cît de frumos știu să se văicărească.
      Trăiască prostimea fudula!?

  4. „…alegem să tăcem, spre a nu întrerupe această unanimitate a falsului patriotism. ” Probabil ca, aceasta tacere colectiva reprezinta doar un efect al anilor de comunism, in care ne era frica sa schitam pana si cel mai mic gest, lucru care ar fi putut sa atraga niste consecinte, ce in mintea noastra puteau lua cele mai teribile forme. Aceasta este partea aceea a societatii care a cunoscut din plin comunismul si care s-a agatat de o speranta utopica, preferand sa ramana si sa ia in piept toata mizeria istoriei post decembriste care a tras dupa ea si istoria celor 50 de ani de comunism. Ceilalti mai tineri, traiesc astazi intr-o lume in care au posibilitatea de a se desprinde definitiv de Romania, oriunde si oricand doresc. Este mai usor sa pleci spre alte zari mai senine, decat sa mai incerci sa schimbi ceva la tine in tara atunci cand nu mai ai nici o speranta in urma eforturilor de a schimba ceva. Fiecare salt inainte pe care l-a facut Romania de-a lungul timpului a coincis cu un eveniment, in urma caruia s-a produs o schimbare majora. A fost nevoie de razboaie regionale si globale sau de atentate teroriste teribile pentru ca Romania sa se apropie si mai mult de spatiul si de aliantele occidentale. Astazi, a fost nevoie ca Rusia sa declanseze agresiunea fara precedent asupra Ucrainei indepedente pentru ca Romania sa scape de mecanisme de verificare si evaluare, iar apoi sa adere la Schengen. Mi-as fi dorit in sinea mea ca aceste schimbari sa nu se produca doar datorita contextului extern si exclusiv deciziilor marilor puteri, in functie de interesele lor de securitate. As fi vrut ca schimbarile sa se produca „pe bune”, prin redobandirea moralitatii si luciditatii istorice a societatii romanesti, prin ascensiunea unor politicieni care sa nu ascunda crimele Revolutiei si Mineriadelor infaptuite de tovarasii lor din PCR si Securitate, prin eradicarea mediocritatii la varful politicii, prin dezvoltarea unei infrastructuri care sa rivalizeze oricand cu una din vest, unei legislatii clare care sa condamne definitiv comunismul si pe toti urmasii lui post decembristi astfel incat acestia sa nu mai poata influenta politica noastra niciodata, printr-o justitie total independenta de interesele politice. Insa, ne vom minti singuri inca o data, la fel ca in fiecare an de 1 Decembrie, atunci cand se va asterne din nou peste noi falsul patriotism.

    • Ati citit ”HAMLET ” ? To be or not to be …restul e tăcere , concluzionează Hamlet și o dată cu el societatea engleză. Anticipatia anticipaților :determinismul istoric a apărut după această constatare. Istoria românească a evoluat si ea. După ”formele fără fond ” (Maiorescu) s-a ajuns la ”sincronismul istoric ” ( E. Lovinescu) în …reluare (după hiatusul comunist si punerea intre paranteze a sincronismului) și unde încă suntem cantonați. Desi – constatare pozitiva pt RO – trecerea asta s-a derulat rapid, mai rapid decăt în alte părți.Determinismul istoric functionează si… merge mai departe, cu toate că PUTINISM-DUGHINISMUL se incăpățînează criminal să-l impună tuturor ,ca fiind paternul propriu ,exclusiv și cîstigător. NU, NU VA FI !
      Cu alte cuvinte, sper /să sperăm că ajungem in 2077(două secole de la 1877) cand altfel se va vorbi despre ”1918”.Fără vesmintele timpului, ADEVARAT , determinismul nu se vede. Nu are ochii interiori larg deschiși pentru a fi văzut societal că functionează.

    • Eu nu doar că v-am dăruit Revoluția, apoi, după victoria contrarevolutiei, la care sinteti părtași, am scris, am semnat și am depus la procuratura și o plîngere penală, împotriva criminalilor pe care prostimea urma să ii voteze cu peste 85%!
      Așa fiind, de ce crezi că pulimea, cum îi alinta fugarul penal Sorin Oprescu pe români, nu și-ar merita soarta?

  5. Oglinda in care te-ai strâmbat, se răzbună, la un moment dat….Oamenii Mari au făcut România Mare! Atunci am avut politicieni doba de carte, politicieni extraordinari care au fost ancorați in Occident și au mers pe linie occidentala. Cel mai important a fost, pentru romani, președintele Wilson. Cel de-al 10-lea punct din „Noua diplomație”, se referea la…restituirea României a teritoriilor ocupate. In discursul său de la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, Vasile Goldiș preciza: ” Ideile acestea le-a copt istoria și apostolul care le rostește este Wilson”. Astăzi avem unioniști doba de necarte, necinste, nesimțire. Oglinda, oglinjoara, cine-s cei mai mitocani din tara? De fapt, mitocanii&mitocancele se uită degeaba in oglinda, fiindcă vad numai ce vor ei/ele. Culmea e că pe segmentul asta mitocan, fiecare cu păturica lui unionista, se detesta între ei, răsturnând cu zgomot toate speranțele. Ce nu face Sosoaca pentru a semăna cu idolul ei, Putin Acaparatorul? Ce nu face ficțiunea unionista diversionista Simion, pentru a iesi in evidenta? Oglinda, oglinjoara, care-i cel mai fain card din țară? Cardul-gainusei de „aur” a lu’Simion specializat in tepee sentimentale!

  6. Musai este nevoie sa separan cele doua notiuni . Una este sarbatoarea de Intii Decembrie, cu toate semnificatiile ce decurg din existenta acestei sarbatori nationale si alta este perceptia efemera a momentului acolo unde exista si cetateni ce nu se mai simt legati de evenimentul initial ,numit Intii Decembrie 1918. Nu putem generaliza .Patriotismul national nu are mare legatura cu sarbatoarea De Intii Decembrie .Patriotismul este o forma personala de perceptie a unui sentiment propriu ce ofera fiecaruia atitudini similare atunci cind ne referim la tara .Suntem o natiune tinara si asta se vede in tot ceea ce facem .Momentul de azitazi , ne reaminteste , fie numai si prin suprapunerea sarbatorii nationale peste summitul NATO de la Bucuresti ce a fost , impreuna cu aparitia secretarului de stat american Blinken , o reusita de proportii a Presedintelui Iohannis si a guvernului Ciuca ,de visul maret, al natiunii romane ,ce acum isi aduce aproape , foarte aproape si Rep. Moldova .Avem nevoie de astfel de momente de mindrie nationala iar daca pe 8 Decembrie vom fi acceptati , cu drepturi depline , in Schengen , atunci putem zice , fara urma de tagada , ca ne-am realizat cam toate proiectele de tara . Observam cum Romania intr-un timp extrem de scurt doar de 32 de ani a devenit o forta in zona noastra de interes si cum dezvoltarea Romaniei este un factor decisiv atunci cind Romania reuseste sa stabilizeze si militar si politic partea noastra de lume .Legile pe Justitie . MCV-ul , batalioanele SUA si cele ale francilor , ajutorul oferit Ucrainei , procentul din PIB oferit NATO, imediata intrare in Schengen , banii oferiti prin PNNR , fac din Romania un jucator de prima clasa atunci cind ne uitam la tot ce se intimpla in jurul nostru . O data cu revenirea Rep.Moldova la patria mama (indiferent de cum se va realiza asta )putem deveni si mai puternici adaugind in rindul prietenilor nostri si natiunea ucraineana acolo unde natiunea romana va avea cea mai mare granita cu Ucraina .In ultimii doi ani de mandat ai Presedintelui Iohannis multe se vor fi schimbat deja .

  7. Haideți să lăsăm la o parte măcar pentru o zi ritualul băgării ghearei în gât. Azi e ziua României. Să bem o șampanie în sănătatea ei și a noastră desigur.

    La Mulți Ani România!

    P.S.: ȘI dacă tot veni vorba de politicieni, ăștia de la noi până la urmă nici mai răi și nici mai buni ca cei din restul UE. Hai să zicem că polonezii sunt un pic mai răsăriți și cam atât. Restul sunt cu toții personaje de comedie veselă sau tristă – după caz. Eu sunt mai degrabă înfricoșat de politicienii ce au mari idealuri. Să ne amintim ce au lăsat în urmă ăia ce doreau să facă țărișoara noastră să strălucească ca soarele de pe cer, sau ăilalți ce s-au opintit să facă paradisul pe pământ.

    • Domnule SVEJK , încerc să schițez un raspuns tangential la ceea ce afirmi.
      1) Ai un pseudonim celebru . Ai observat cumva că această celebritate e omisă cu totul cam de 30 de ani in OCCIDENT ? Totul se reduce si se referă la Vaclav Havel in CEHIA (SLOVACIA ) oare ? Si din cand in cînd la KAFKA ori M. KUNDERA ?
      2) Pe toate siturile marilor organe media din RO se înghesuie si cer dreptul la cuvînt zeci de mii de cetăteni…trolli . Care, se observă de la o posta, cu sigurantă nu au dat cu nasul prin presa straină. Nu cunosc această presă, și nu cunosc limbile de referină .Îi trădează, evident, HABARNISMUL si aflatul in treabă .Acolo, in presa din FR,UK, Germania, IT, Spania etc circulă idei mult mai dure si mai îngrijorătoare despre starea lumii actuale,exprimate de comentatori simpli. Insă toate contin referinte
      cu substrat informativ superior tot atît de EVIDENT subiectului discutat , pe cît e la noi ,in RO , invers. Ce poate însemna asta daca nu diferența de cultură ? E o problemă !

  8. Intradevar, România de după decembrie 1989, este, deja, mai intinsă cronologic decât intervalul României Mari. Cu toate astea România de astăzi se desprinde tot mai greu de trecutul comunist, prin lipsa de reforme structurale.
    In anul 2020 a fost elaborat chiar un „Manual pentru reconstructia Romaniei”, care ajunge la concluzia că: „Administratia publica este exact atat de eficienta pe cat este de competenta clasa politica care o conduce.”
    (Vezi: https://ziare.com/ferrari/romania/manual-pentru-reconstructia-romaniei-1…)
    Nici după aderarea la Uniunea Europeană in anul 2007 România nu a profitat prea mult din cauza lipsei de reforme interne si a centralizarii excesive. In primul rând atragerea de fonduri europene a fost scazută pentru că că România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritoriala compatibilă cu structurile europene. Din această cauză diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi aparatul administrativ este supradimensionat, fără să facă nimic. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
    Uniunea europeana nu recunoaste caracterul de regiune decât dacă ai minimum 800.000 de locuitori, iar in România nici un judet nu indeplineste acest criteriu. Dacă nu ai 800.000 de locuitori nu esti considerat regiune si deci nu poti sa depui direct proiecte pentru accesarea de fonduri europene, nefiind eligibil. Din această cauză România pierde multi bani europeni fiindcă totul depinde de guvernul de la Bucuresti unde lucrurile se miscă foarte greu.
    De aceea, este extrem de utilă si necesară o nouă impărtire administrativ-teritorială a ţării, compatibilă cu „Europa regiunilor”. Aceasta se poate face foarte simplu printr-o lege organica fără să fie necesară modificarea constitutiei. Este vorba de reducerea numărului de judete prin comasare si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutia acruală care nu specifică si numărul de judete. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
    Recent, reprezentanții Camerei de Comerț și Industrie a României propuneau ca model de regionalizare organizarea curților de apel. Aceștia s-au întâlnit cu importante organizații patronale și profesionale sectoriale din țară și au convenit că este nevoie de o reducere imediată a cheltuielilor din administrație, iar asta nu se va putea face decât dacă se reduce numărul de județe, pe modelul organizării curților de apel, care sunt în număr de 15, respectiv la București, Craiova, Timișoara, Oradea, Cluj, Suceava, Iași, Galați, Constanța, Ploiești, Pitești, Alba-Iulia, Târgu Mureș, Bacău, Brașov. Se poate prelua acest model și în cazul județelor, mai ales că în Constituția României nu se vorbește de un anumit număr de județe. Propunerea a fost semnată de Camera de Comerț și Industrie a României, Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase ROMPAN, Federația Patronală din Industria Materialelor de Construcții din România PATROMAT, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România LAPAR, Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România ANAT, Federația Operatorilor Români de Transport FORT, Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă ONIV și Asociația Brokerilor din România.
    Organizațiile semnatare consideră ca prioritară și redefinirea noțiunii de comună ca structură administrativ-teritorială cu cel puțin 5.000 de locuitori.
    (Vezi si: https://www.gandul.ro/stiri/ccir-pentru-reducerea-cheltuielilor-bugetare…)

    • „Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.”

      Sigur ca nu e o idee rea, in principiu, dar in Romania nu se opereaza/exista/legisleaza si aplica/fac afaceri in principiu.
      Ideea asta e de aplicat DUPA asanarea morala (20-25ani) a clasei politico-economico-militare romane, altfel transferam mai mult(a/e) resurse/influenta/putere badalailor feudali si (ne/de)reformati moral.

  9. Dincolo de festivism desuet, fotografii de album ale guvernantilor, in 32 de ani nu am vazut nicio dezbatere serioasa, pe directii clare cu presedintele tarii, cu guvernantii ministeriabili, intelectuali, profesori, cercetatori, jurnalisti, de marca, care va fi viitorul tarii si ce trebuie facut. Toti presedintii din Ro au preferat sa stea in colivia de la TreiCoceni si sa tina conferinta de presa dupa anumite eveniment politice. Doar TB mai pocnea cate una guvernantilor cand o luau pe aratura. Primirea In UE si NATO a fot data de anumite conjuncturi externe faviorabile. Dar nu avem acum si nici in viitorul apropiat, politicieni adevarati care sa gandeasca dincolo de linia voturilor si a ramanerii la putere. Mai este de ateptat inca 2-3 generatii, daca nu vom mai avea migratia tinerilor de acum.

  10. „Privirea în oglinda lui 1 decembrie poate fi gestul modest de întemeiere al acestui posibil viitor.”

    Posibil, dar improbabil.

    România este guvernată de peste trei decenii de o cleptocrație securisto-comunistă, iar probabilitatea ca lucrurile să schimbe într-un mod și viitor previzibile este aproape zero.

    România este un stat eșuat, așa după cum însuși Președintele său a afirmat.

    Pentru a putea schimba ceva, este necesar ca în primul rând să evaluăm corect situația în care ne aflăm.

    … Să înțelegem că este imposibil ca cetățenii să voteze cu o majoritate covârșitoare un partid „anti-sistem” care să formeze singur guvernul și să aibă o majoritate puternică în parlament, atâta vreme cât cleptocrația are acces deplin la resursele publice (de orice fel), și-a subordonat Justiția, CCR și celelalte instituții fundamentale ale unui stat de drept. Cetățenii vor fi întotdeauna manipulați să voteze fragmentat.

    …Iar, dacă se formează o majoritate care să fie dispusă la reforme democratice și amenință accesul deplin al cleptocrației la resursele publice, ea este rapid înlăturată, precum s-a întâmplat cu majoritatea PNL-USR.

    Așadar, realist vorbind, pentru următoarele decenii nu se întrevede o perspectivă democratică în România…Iar cei care se și comportă realist, părăsesc România pentru a nu-și irosi viețile.

  11. Cu toate greutatile actuale cauzate mai ales de conjuncturi internationale , trebuie sa recunoastem, Romania se afla in cea mai prospera faza a istoriei sale.
    Ar fi incorect sa negam acest fapt si lipsa de respect fata de cei care prin efortul lor incearca sa miste lucrurile spre mai bine indiferent de domeniul in care ei activeaza.
    Este vorba de soferul de autobuz care se straduieste cu toate neajunsurile sa respecte orarul curselor si pana la presedintele tarii care a reusit sa stranga in ajunul sarbatorii nationale “crema” politicii europene si SUA cat si NATO la Bucuresti.
    Este un semnal puternic catre cei care sunt interesati si inteleg cum functioneaza politica la nivel european iar daca mai luam si hopul Schengen putem vorbi de realizari bune, chiar foarte bune.
    Despre clasa noastra politica se vorbeste mai toata ziua, ii cunoastem pe toti, cunoastem toate neajunsurile si problemele cu care ne confruntam pe plan national si totusi, am evoluat catre bine dar mai este destul loc catre si mai bine.
    Stiu ca nerabdarea este mare sa ajungem tari dezvoltate precum cele din occident in urma, nu se va putea intampla nici in 10 si nici in 20 de ani, decalajul fiind mare cu toate ca, actualmente occidentul european este pe cale sa se “autoflageleze”, mai rau, sa desfiinteze tot ce l-a facut puternic, presedintele Macron in vizita in SUA avertizand asupra pericolului unei scindari massive intre Europa si SUA din cauza diferenteler economice care devin tot mai mari pe fundalul crizei energetice.
    In acest context criza poate deveni pt Romania o oportunitate daca reusim sa dezvoltam 3 sectoare de importanta majora, exploatarea inteligenta a resurselor de care dispunem incepand de la solul extrem de fertil pana la uraniu, reciclare masiva si politica energetica
    Daca priviti atent cele 3 sectoare, fara ele nimic nu poate functiona iar pe fundalul reducerii resurselor finite, reciclarea si redarea in circuitul economic a reserselor existente reduce semnificativ dependente de tot felul.
    O sa ajungem la situatia in care gropile de gunoi vor devein “mine” din care se vor putea extrage multe materii prime.
    Este nevoie de foarta multa initativa privata, de reducerea influntei statului din economie, e reducerii birocratiei care “omoara” altfel statul va deveni omnipotent si prezent, ne va strangula pana la exasperare.
    Din pacate aceste tendinte se mainifesta tot mai mult pe plan european , personal doresc Romaniei sa depaseasca aceste neajunsuri, sa renunte la paternalismul de stat si sa lase oamenilor liberatile de care au nevoie astfel incat sa se poata dezvolta.

  12. Răspuns pentru Lucifer. Joi după Miercurea-Ciuc se va întâmpla ceeace ziceți dumneavoastră. Mediocritatea la vârf de lance. Analfabetismul funcțional virtute națională . Cu astfel de valori iarna Siberiană din ce in ce mai aproape. Trist. Foarte trist pentru tinerii noștri.

  13. Bucuria sarbatorii nu trebuie sa fie umbrita de critica. De maine vom avea 364 zile pentru analiza critica si constructiva, sa schimbam si sa ne schimbam in masura in care se poate pentru a fi mai buni si a ne fi mai bine.
    Si mai ales sa nu ii speriem pe fratii moldoveni cu raii nostri de politicieni, ca nici ai lor nu sunt mai buni. Si poate ca daca dam mana cu mana, unde-s doi puterea creste si vom fi si noi ce am fost si chiar mai mult decat atat. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

  14. Cel mai straniu eșec e poate faptul că istoricii de după 1989 n-au putut crea o mișcare unionistă în dreapta Prutului, dar e drept că n-au avut nici Infrastructură Intelectuală serioasă. Pentru românii din Diasporă, era bună Biblioteca Digitală a Bucureștilor, să mai citească istorie și literatură clasică, dar a dispărut de pe net. (Presă veche o avem acum accesibilă tocmai pe Digiteca Arcanum, inclusiv o parte din cea literară.) Pentru românii din țară, era bun Muzeul Național de Istorie, dar stă și acesta în reparații, din 2002!

    • De fapt in reparatii este Palatul Postei, care adaposteste acum Muzeul de Istorie, iar noua cladire pentru Muzeul de Istorie este in curs de demolare. Dupa ce la Revolutie era in faza de finisare iar dupa revolutie pe Google Map era marcat cu explicatia „ruins”…. In timp ce oficialitatile, de la cel mai mare pana la trepadusi, se dau de mari patrioti si ne tin discursuri festive (dar din pacate doar atat).

  15. ..e adevărat ce spuneți, avem metehne cu carul și nu de azi de ieri..
    Nu ne-ncălzește prea mult că nu suntem unici, ba chiar banal de obișnuiți, în marea grădină pe care Cel de Sus încă o cultivă(nu se știe de ce și nici până când..)

    Mi se pare totuși o cruzime să-l tragi de urechi pe „școler” chiar de ziua lui, pentru toate boacănele..
    Unde mai pui că-n cazul de față se apropie și nuiaua lui Moș Niculae..

    Măcar o pungă de dropsuri ieftine, dacă nu un tort aniversar și o mângâiere părintească, o vorbă bună de încurajare, parc-ar fi mai potrivite.. Putem cerceta carnetul de note și după..
    Nu de alta, dar să nu-l ia groaza pe bietul sărbătorit, la proxima ocazie..

    Altfel, eu văd ziua națională ca pe o ocazie de cinstire și recunoștință față de înaintașii care ne-au lăsat moștenire o țară. Vânzoleala politică actuală are ocazia să-și dea-n petec tot restul anului.

    „Decebal către popor”, scrisă pe la 1900 de George Coșbuc, i-a inspirat pe Nicu Covaci și ce-a mai rămas din Phoenix : https://www.youtube.com/watch?v=H4nQswlgNZo

  16. Poate mă aflu eu excesiv de rațional cât și de nepatriot, dar România mare a fost totuși un lucru neviabil.
    Dau dreptul în paralel ca acea iluzie să facă bine, la inima iraționalilor, interesaților, cu toții patrioți, firește. Nu putem fi încântați,iar implicit coagulați social la nivel de țară decât prin minciuni frumoase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro