sâmbătă, mai 15, 2021

10 gânduri către un votant onest

Vrei oameni noi în politică. Ai grijă însă să nu confunzi oamenii în carne şi oase cu proiecţiile din mintea ta. Oamenii noi există, dar îţi va trebui răbdare, inteligenţă şi bunăvoinţă să îi descoperi. Ai grijă să nu-i compari cu calapodul pur şi inexistent pe care l-ai încropit în minte.

Vrei oameni noi în politică. În mintea ta, vin aproape mereu dinspre societatea civilă, sunt oameni impecabili, oameni ai cauzelor bune, oameni care au înfruntat cu mult curaj corupţia şi puterea rău intenţionată. Ai vrea ca ei să păşească pur şi simplu în spaţiul politic continuând să fie eroii civici care te-au sedus. Dar aiasta nu (prea) se poate! Trecerea din spaţiul activismului civic în cel propriu zis politic nu este o trecere firească şi cumulativă. Este o schimbare de fază. În civism, oricât ar fi de greu e uşor, punctele cardinale nu se pierd, poţi ţine mereu ochii pe polul plus, ai în faţă, vibrantă şi limpede, linia de demarcaţie dintre bine şi rău. Spaţiul politic produce mutaţii crunte ale peisajului interior, clivaje sângerânde, răni deschise pentru omul onest. Pentru că în spaţiul civic nu trebuie să te aliezi pentru a obţine accces la puterea cu care să schimbi lumea în bine, sau o poţi face alături de cei care au acelaşi nord moral. În spaţiul politic va trebui sa te pierzi de mii de ori pentru a te regăsi la final. Doar aici îţi vei duce principiile la limită, vei fi silit să le târâi prin noroi întrebându-te dacă mai respiră, doar aici te vei îndoi cu adevărat de tine, doar aici vei simţi pentru prima dată cu adevărat ura şi strâmbătatea constitutivă a fiinţei umane . Nimeni nu intră aici decât pentru ceva ce contrabalansează toate acestea. Pentru unii e căpătuirea proprie, pentru alţii, mult mai puţini, e binele comun. Dar, dragă votantule bine intenţionat, vei avea nevoie de răbdare, inteligenţă şi realism ca să îi descoperi pe cei din urmă.

Vrei oameni buni. Dar, pentru mintea neantrenată, oamenii buni pot fi făcuţi să arate exact ca oamenii răi. Va fi nevoie de răbdare, inteligenţă şi realism ca să îi descoperi. Pont: unii oameni sunt vorbiţi de rău de cei care îi cunosc cel mai bine, alţii de cei care îi cunosc cel mai puţin.

Vrei oameni buni în politică. Şi, pentru că iubeşti mai mult fantasma din mintea ta, ai vrea să rămână neatinşi de partidele compromise, să rămână departe de (aceeaşi) mizerie. Dar a crede că poţi rămâne neatins de vecinătatea celor care joacă de mult pentru a schimba jocul este o iluzie. Oamenii noi vor fi aduşi pe scena politică de votanţi realişti, nu de naivi cu fantasme infantile.

Visezi oameni noi, oameni care să facă o politică impecabilă. Te-ai săturat de jocuri, de compromis, de jumătăţi de măsură. Vrei oameni curaţi şi fermi. Dar politica nu poate fi decât gri. Ea înlocuieşte războiul şi apare spontan la alte specii inteligente şi distructive. Dacă visezi albul absolut, eşti mai aproape de fascism decât de democraţie. Nu-i cere celui pe care l-ai ales sa fie pur. Urmăreşte ce obţine la capăt, urmăreşte cât de bine a trecut prin compromis fără să se compromită, urmăreşte cum a asigurat echilibrul dintre principii şi rezultatele pe care le-a urmărit. Pentru asta vei avea nevoie de răbdare, realism şi inteligenţă.

Nimeni nu poate fi activ politic fără să întindă la maxim principiile în care crede. Cei care nu le au pot semana foarte bine cu cei care le-au asimilat şi le pun în practică, fiind totodată dispuşi să le arunce în luptă. Nu există o linie fermă sau un semnal critic care să îţi arate cât de mult e prea mult, cât mai poţi să tragi de un principiu pentru un rezultat concret şi când rezultatul acela nu (mai) merită. Cei mai buni oameni politici sunt cei care ştiu unde să se oprească. Iar ca să-i vezi, vei avea nevoie de răbdare, inteligenţă şi exerciţiu.

În politică nu-ţi poţi respecta principiile fără să le pui în pericol. Acest lucru vine din faptul banal evoluţionist că scopurile noastre pot fi urmărite la mai multe niveluri. În „Sociobiologia”, epocala lucrare din 1975, marele E.O. Wilson scria: Ambivalenţele (morale n.m.) se nasc din presiuni antagonice asupra unităţilor selecţiei naturale… Pentru moment este suficient să observăm că ceea ce este bun pentru un individ poate fi distructiv pentru familie; ceea ce menţine familia poate fi dezagreabil atât pentru individ cât şi pentru tribul căruia îi aparţine familia sa; ceea ce promovează tribul poate slăbi familia şi distruge individul şi aşa mai departe prin permutarea nivelurilor de organizare.” Pentru a servi un crez meritocratic s-ar putea să fii nevoit să te aliezi cu un produs al contraselecţiei, pentru a servi binele comun e posibil să te serveşti uneori de instrumentele pe care ţi le furnizează cei care l-au erodat vreme de decenii. Nu orice permis, dar niciun ghid şi niciun calcul utilitarist nu-ţi va arăta ce se poate şi ce nu. Pentru a-i vedea pe cei care joacă la limită fără să se rătăcească e nevoie de inteligenţă. Şi, da, de răbdare şi de bunăvoinţă.

Eşti scârbit de partidele vechi, vrei oameni noi, cu alte moduri de a proceda. E legitim. Dar tot o lege evoluţionistă îţi spune că orice variaţie care sporeşte adaptarea şi creşte şansele de prelungire a vieţii grupului va fi selectată. Cu cât e mai mare, un partid e mai instabil, cu atât poate fi atacat mai mult şi făcut mai vulnerabil, întocmai ca un imperiu care nu-şi poate păzi graniţele. Cu fiecare ins venal care îi bate la porţi, va trebui să decidă dacă surplusul de putere brută pe care el îl aduce e mai dezirabil şi mai oportun decât uzura principiilor. Sigur, nu orice compromis e justificabil, există multă mizerie inutilă. Dar ea se bazează pe dispreţul tău, dragă votantule. Când eşti scârbit, când ai renunţat, partidul tău va accepta orice cost moral pentru un avantaj material oricât de mic. Nu-l dispreţui, nu-i face viaţa uşoară, fii realist şi exigent.

Aştepţi ca partidele să se reformeze intern şi de la sine. Nu crezi că e posibil, dar, cumva ipocrit şi comod, aştepţi să se întâmple asta. Tendinţa naturală a oricărei organizaţii politice (cu cât mai mare, cu atât mai pronunţată) este să-şi dilueze principiile pentru a acapara cât mai multă putere şi posibilităţi practice. Aceasta nu este o chestiune psihologică sau morală, ci o lege de dinamism intern al organizaţiilor (nu neaparat politice). Limita acestei dinamici este vidarea de conţinut a valorilor şi principiilor, vânturarea lor demagogică, pur declarativă. Fiecare partid devine pe cât de lax moral îi permit alegătorii lui să fie. Numai combinaţia de realism şi exigenţă a alegătorilor şi susţinătorilor unei organizaţii poate împiedica colapsul.

Le reproşezi politicienilor că promit fără să se ţină de cuvânt. Dar eşti parţial responsabil pentru asta. E de datoria ta să cauţi mai degrabă politicianul care vorbeşte firesc, promite cu parcimonie, spune că va încerca, susţine cu mult curaj că e mai probabil să nu reuşească (cu cât mai complexe proiectele, cu atât mai mare riscul de eşec). Fiinţa umană este însă duplicitară şi, iarăşi, niţel ipocrită. Pretinde respectarea promisiunilor, dar iubeşte fanfaronii şi maximizatorii. Temperarea peisajului angajamentelor este, de asemenea, în parte, în sarcina ta.

Experienţa mea de profesor m-a învăţat că întotdeauna se poate. Instituirea binelui este un proces, care poate începe în orice clipă şi se poate rătăci în orice clipă. Nu vreau să te conving de nimic. Vreau doar să te pun pe gânduri. M-am hotarât să scriu acest text după ce am citit mii de comentarii în această campanie electorala şi am început să intuiesc cum gândesc cei ce nu vor să-şi prostitueze votul. Ia articolul meu ca pe o contribuţie modestă la luciditatea comună.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. „Le reproşezi politicienilor că promit fără să se ţină de cuvânt. Dar eşti parţial responsabil pentru asta. E de datoria ta să cauţi mai degrabă politicianul care vorbeşte firesc, promite cu parcimonie, spune că va încerca, susţine cu mult curaj că e mai probabil să nu reuşească (cu cât mai complexe proiectele, cu atât mai mare riscul de eşec).”
    Nu este mult de cind premierul Orban declara altceva: alegatorii trebuie sa inteleaga ca una sint promisiunile din campania electorala, si alta sint posibilitatile de indeplinire.
    In cazul asta alegatorul, inainte de a pune stampila undeva, se scarpina in cap: ce fac?
    Probabil ceea ce spuneti: „Fiinţa umană este însă duplicitară şi, iarăşi, niţel ipocrită. Pretinde respectarea promisiunilor, dar iubeşte fanfaronii şi maximizatorii.”

    • Un politician german, acum ani de zile, a raspuns unui alegator, suparat ca dupa trei ani, ala nu-si indeplinise nicio promisiune: „was kümmert mich mein Geschwätz von Gestern” A fost si ultima oara cind am auzit de el. Orban, pe alte meleaguri, mai putin brutal, spune acelasi lucru. Doar ca pe el nu-l devoteza nimeni si aroganta de neamprost a devenit gena originara a peneleului ingaduit de Batiuska, acum 30 de ani. Tinerii securisti de atunci au devenit batrinii securisti de azi. Si au, ca si mafiotii rosii, fii.

      • Are dreptate, numai cine este intratat de naiv sa creada ca toate cele promise de politicieni se vor si indeplini va ramane deziluzionat.
        Asa e democratia daca nu ati observat, numai dictatorii pot indeplini toate obiectivele, in democratie unde fiecare se poate exprima este nevoie de compromis fara care insasi democratia nu poate functiona.
        Totul depinde de rezultatul acestor compromisuri, pot fi bune dar pot si la fel de rele, depinde de cei care le gasesc, intr-o democratie parlamentul fiind acel loc.
        Stiu ca acum vor urma „1000” de contraargumente insa fara solutii concrete, doar critici ale sistemului politic.

      • Daca va referiți la Adenauer măcar dați citatul integral: „Was kümmert mich mein Geschwätz von gestern, nichts hindert mich, weiser zu werden.“
        Și nu cred că a uitat lumea de el.

        • In acest sens il putem cita pe primul cancelar german dupa razboi, Konrad Adenauer, cel care a pus bazele Germaniei moderne si are dreptate daca spune, cu ce ma mai intereseaza spusele de ieri, nimic nu ma poate opri sa devin mai intelept.

  2. Votul nu este rational, este fapt demonstrat cu prisosinta, se voteaza cu si din burta cum se spune, castiga cine o atinge, legatura fiziologica intre burta si creier fiind una puternica insa inca nedeslusita, suntem doar la inceput.

  3. Aceste alegeri nu sunt despre a alege oameni . Aceste alegeri sunt unice tocmai pentru ca nu oamenii sunt reprezentativi ci viitorul natiei . Acum alegem partidul care este conectat impreuna cu presedintele tarii cu ambasadorul ce reprezinta dorinta SUA si cu Uniunea Europeana la fondurile uriase ce vin peste noi si care este singurul partid ce si-a asumat guvernarea in timp ce celalalte partide s-au dat de-a rostogolul din fata pandemiei , a greutatilor si a responsabilitatilor si au fugit ca- dracul de tamaie- de guvernare .Dupa razboi multi viteji se arata zice o frumoasa vorba romaneasca . A da din gura , a latra la luna (o expresie ) sau a insira -cuvinte goale ce din coada au sa sune este usor . -A pune fundul la ostroveanca -(alta expresie ) , a munci pe brinci din zori si pina in noapte este mai greu . Acum ca stiti ce trebuie votat va urez suces .

    • Muncesc pe branci cei din PNL…Sa puna toti ineptii in functii cheie …Cel putin in judetul Mures , capii partidului, asta fac. Razboiul pe care il duc este un razboi pentru putere, nu pentru binele comun. Sunt o crunta dezamagire pentru mine.

      • Fara putere nu se poate infaptui acel bine comun, s-au ati vazut undeva un partid care a reusit din opozitie, fara putere, sa poata realiza ceva,

  4. Şi Ceauşescu a voit crearea „omului nou”. Şi a reuşit! Azi, „oamenii noi” sunt generaţia a doua-treia a „omului nou” comunist. „Oamenii noi” de azi sunt nepoţii/ copiii „oamenilor noi” creaţi de Ceauşescu.
    Cică Dumnezeu, când „poporul ales” a ajuns după o rătăcire prin pustie de 40 de ani( timp în care au pierit fizic două generaţii de evrei) la „ţara făgăduită”, nu i-a permis lui Moise, conducătorul evreilor să se bucure şi l-a luat la El….
    Cică Dumnezeu a considerat că nu poţi crea o naţiune nouă cu oamenii vechi foşti sclavi….
    Vreţi „oameni noi”? Gândiţi-vă bine ce vreţi, s-ar putea să vi se îndeplinească dorinţa, ceva de felul: Copiii noştri vor fi slugile copiilor stăpânilor noştri….
    Dar, da, au trecut doar 30 de ani, conform Bibliei trebuie 40…..

  5. Partidele politice sunt doar niște haite legal organizate a căror unic scop este acapararea aparatului de stat și a instituțiilor de forță pentru perpetuarea bunăstării și privilegiilor unei elite corupte de la virful organizației. Totodată eșaloanele inferioare ale partidului se constituie în rezerva de politruci viitori, folosind partidul pentru propria ascensiune în interiorul mafiei legale organizate, urmind ca în caz de succes sa căpușeze în viitor instituțiile statului. Tot circul cu alegerile și democrația sunt de fațada, o forma suprema de înșelăciune, prin care se da populației iluzia vreunui control și se poleiesc partidele cu iluzia legalității și legitimității. Democrația bazata pe vot popular universal a fost deturnata în momentul apariție politrucului de profesie, o specie de prădător care timp de 20-30-40 dd ani ocupa doar funcții alese/numite pe criterii politice. A participa la vot este doar o auto-înșelare a cetățeanului, care repeta inutil același ritual la urne o data la 4 sau 5 ani, fiind continuu spoliat, oprimat și inselat de caracatița transpartinica aflata în rotație la butoanele puterii și privilegiilor obținute de politicieni în urma gestionarii aparatului statului.

    • Perfect adevarat. Rolul partidelor politice a fost mult distorsionat din dorinta de putere si imbogatire fara limite. Daca PSD a fost votat de 1,75 milioane de pers., acestia in mare parte sunt bugetarii si familiile lor, si cei asistati sociali de zeci de ani, dar care ar putea munci cat de cat. Aur a completat cu voturile care vor mai mult decat vrea PSD. Practic nu ma astept la mari reforme structurale si investitii ci la terminarea celor incepute. Celor din coalitie deja nu le ajung ministerele si secretarii de stat.

  6. oarece rutina ne ar face sa votam o majoritate intr o camera si alta in cealalta camera
    ar mai trebuie imediat o lege care sa nu permita traseismul
    …..si un PSD care sa ia sub 5%, a.i. cu bucurie am asista ca la tenis cum cohorte de oameni ramasi fara slujba care ar trebui sa castige bani vanzand o forta de munca , pe care oare CINE ar vrea sa o cumpere? :)
    dupa 4 ani de proba am putea apoi sa decidem daca avem nevoie de 2 camere intradevar

    da, stiu visez cu ochii deschisi…si ce daca nu moare nimeni din asta :)

  7. Ce frumos scris si mai ales, gandit! Citind, este ca si cum ti-ai acorda un ragaz sa-ti legi, in sfarsit, sireturile pe care calci. Pentru ca alegerile nu sunt despre clasa politica si oamenii politici ci despre cat de inteligenti, muncitori si responsabili suntem noi. Si asta ne doare .

  8. Trebuia sa scrieti mai demult acest articol exceptional. Cred ca ar trebui citit de cat mai multi oameni. Dureros de real, doar cei care nu pot, nu inteleg despre ce e vorba…

  9. Mulțumesc domnule Castaian. Era necesar sa deschideti aceasta „fereastra” pentru noi toți. Personal va rog respectuos sa continuați. Aportul dumneavoastră este, in continuare, si necesar si meritoriu.

  10. Foarte judicioase obervațiile și argumentele din articol.
    Aș fi dorit însă și un argument pentru utilitatea actului de a vota, pentru că sunt destui concetățeni care au tentația să stea acasă și ar trebui făcuți să înțeleagă că în felul acesta ajută doar pe politicienii vechi. Mâine este ziua în care trebuie să acționăm, fără iluzii maximaliste, dar cu luciditate și pragmatism pentru a face împreună un pas înainte.

  11. „Ai grijă însă să nu confunzi…”

    Am reținut îndemnurile, mai ales pe cel citat.
    Este socialmente util să merg la vot. Dar, pentru că toți sunt cam la fel, concluzia este că pot sta acasă, întrucât nimic nu se schimbă dacă voi vota. Cei care sunt, sunt cei care au fost și, totodată, sunt cei care vor fi… Măi, să fie!

    Dacă m-am săturat de cleptocrație și să fiu furat, așa cum sunt de peste 30 (trei zeci) de ani, și vreau să se termine odată nesfârșita „tranziție postcomunistă” a României, sunt un „votant naiv, cu fantasme infantile”.

    Vă mulțumesc, domnule Doru Valentin Căstăian pentru îndemn, voi avea cu siguranță grijă să nu confund…

  12. Ca sa fiu de o siceritate dezarmanta va pot spune ca nu imi place , la nivel de individ , niciunul dintre politicienii actuali ai pozei zilei si cu toate acestea voi vota PNL , nu pentru ca sunt de dreapta ,de stinga sau de centru -NU- pentru ca acest moment istoric are nevoie de o sustinere populara acordata presedintelui , singurului partid ce si-a asumat guvernarea PNL , SUA si UE . Din aceste motive voi vota PNL si nu pe altcineva care doar a vorbit , poate frumos , la TV dar atit .In rest ,toti politicienii sunt la fel ,dar imensitatea momentului si speranta mea sta in fortele binelui -USA si UE .

  13. Problema e ca politicienii sunt exact oglinda societatii. Fara bani mai multi in Educatie, Sanatate si mai putini in sinecuri, borduri si jandarmerie vom avea in continuare o natiune de capete seci, iar spuma politica va fi pe masura… Aceeasi placa o aud de 30 de ani la fiecare runda de alegeri… Nu e un partid, nu exista providentiali, e o chestiune de evolutie, stafeta intergenerationala si destin istoric.
    In general, indemnul de a merge la vot mi se pare usor scarbos…e un drept, nu o obligatie… prea multi merg la vot fara sa aiba macar habar cine candideaza.
    Ah, democratia…rau cu rau dar mai rau fara…

    p.s. de urmarit interviurile telefonice Recorder cu politicienii…nu stiu daca e de ras sau de plans :)

  14. „Visezi oameni noi, oameni care să facă o politică impecabilă. Te-ai săturat de jocuri, de compromis, de jumătăţi de măsură. Vrei oameni curaţi şi fermi. Dar politica nu poate fi decât gri. ”
    Aha. Si atunci chestii gen Garda, LANC, AUR, etc etc sunt cah? Ca parca respectivii exact asta spuneau — politica POATE fi altel decat gri. Sau.. e ideea ca politica TREBUIE sa fie gri? Probabil ca asta era ideea. Ei bine, eu personal nu vreau gri. M-am saturat de gri-ul asta al dvs. Jocuri, compromis, meltenisme, shushanele gri. Am X ani pe planeta asta si nu vreau sa-i investesc in gri. Urmez asta si in familie: nu facem chestii caldutze, gri; ori ceva e bun ori nu. Proiectat mai sus, acelasi lucru vreau. Nu spun ca X sau Y sunt idealul ptr a scapa de gri; dar nu-mi bagati pe gat gri-ul ca fiind ceva fundamental inevitabil, ptr ca nu accept cacat la pachet.

    • Nu subscriu la nota de gri, pentru ca in politica damboviteana a insemnat prea multa coruptie, trafic de influenta, afaceri murdare. Griul loate fi acceptst in democratiilr consolidate si in tarile dezvoltate economic. Unde este saracie, griul aduce si mai multa saracie si lipsa de sanse. Priviti mai cu atentievin tarile din America de Sud.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Doru Valentin Căstăian
Doru Valentin Căstăian
Profesor, publicist, traducator, doctor in filosofie (Universitatea de Vest Timisoara), realizator de scenarii pentru softuri educationale.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Capcana dilemelor tranziției sau cum să faci omleta fără să spargi oul

"Faceți calculele și apoi trageți linie pentru a ajunge la propriile voastre concluzii, aceasta este rugămintea mea. Pentru că dacă decideți...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro