miercuri, decembrie 1, 2021

1001 de nopți cu teroriști tălmăcite de jurnaliști

Nașterea fenomenului ISIS e ușor de povestit, dar extinderea și anvergura sa sunt greu de înțeles. Faptul că tineri vest-europeni, proveniți din clasa mijlocie catolică sau protestantă, se raliază grupării autointitulate ”Stat Islamic” și adoptă formele radicale ale islamismului reciclat, dă de gândit sociologilor, politologilor, filozofilor. Primii care încearcă să înțeleagă sunt jurnaliștii, obligați de profesie să aducă informații și lămuriri unui public deconcertat. Jurnaliștii germani au scos la iveală ceea ce autoritățile voiau să escamoteze despre natura și autorii infracțiunilor din noaptea de Revelion la Köln, când au fost comise peste 500 de agresiuni sexuale, jafuri și molestări. Dacă nu era presa, poliția n-ar fi recunoscut că majoritatea agresorilor era de origine arabă sau nord-africană. Exagerările decidenților, generate de principiul ”politically correctness”, duc la consecințe impredictibile. Previzibilă este recrudescența extremismelor, de stânga sau de dreapta, în Europa.Cele petrecute în fața Domului din Köln se înscriu în contextul temei refugiaților, care domină dezbaterea publică. Societatea germană este mai divizată ca oricând din această cauză. Iar originea geografică a făptașilor și modul în care au acționat, în haite, au un efect incendiar asupra societății iritate”, comentează jurnalistul Volker Wagener de la Deutsche Welle.

Documentarul BBC difuzat recent de DIGI 24 cu titlul Fratele meu, teroristul încearcă o explicație din interiorul societății britanice pentru radicalizarea unor tineri fără ascendent islamic. Regizorul Robb Leech investighează cazul fratelui său vitreg, Richard Dart, cunoscut după convertire sub numele de Salahuddin. Tânărul femecător, blond cu ochi albaștri, înveșmântat în portul masculin specific arab,  rostește calm în fața camerei un mesaj înfiorător:”Când vom adopta Sharia, ne vom extinde granițele și vom purta războiul la dușman acasă, în loc să ne ocupe el țara. Lucrurile se vor schimba. Insha’Allah”. Rich Dart este un britanic crescut în Dorset. La ce țară se referă și cum s-a ajuns aici, se întreabă realizatorul filmului, după ce fratele său a ajuns la închisoare pentru terorism. O copilărie frustată, nemulțumiri față de guvernele britanice, neîmplinirile personale, marginalizarea socială, toate joacă un rol. Dar fenomenul n-ar cunoaște escaladarea de acum, dacă predicatori persuasivi ca Anjem Choudary, n-ar fi mediatizați din plin, televiziunea și Internetul conferindu-le notorietate. Ei se hrănesc din îngăduințele democrației, din libertatea de exprimare și din ”oxigenul mediatizării”, cum ar spune Margret Thatcher, sporit de noile tehnologii. Imami radicali sau personaje războinice similare eroilor din jocurile digitale la modă conving tineri debusolați să se ralieze ISIS cu promisiunea unei apartenențe glorioase. Dialogul realizatorului cu predicatorul indică o barieră de netrecut: cinismul lui Choudary, aflat pe val, sigur pe succesul mișcării care mizează pe vulnerabilitatea unor tineri pentru a-i trimite la moarte. Așa s-au născut călăul John, cel mai cunoscut killer al jurnaliștilor capturați, așa s-au format numeroșii jihadiști sinucigași care au lichidat în capitala Franței sute de nevinovați, la Charlie Hebdo, acum un an, la Bataclan, pe terasele și străzile altădată vesele ale Parisului.

The New York Review of Books publica în iunie 2015, în ediția The Mistery of ISIS, o radiografie a fenomenului cu ajutorul unor analiști, corespondenți de război și specialiști în spațiul arab. Istoria conflictului dintre sunniți și shiiți, furia sunniților, atrocitățile comise, divizarea comunităților în triburi incontrolabile după Primăvara Arabă, miopia politicii externe a marilor puteri mondiale sunt factori favorizanți ai nașterii ISIS, însă nu explică în totalitate amploarea sa. Povestea fondatorului, iordanianul Ahmad Fadhil, muncitor într-o tăbăcărie din Zarqa, după ce a părăsit școala, apoi vânzător într-un videoshop, nu prognoza fenomenul. Mic, îndesat, miop, împodobit cu tatuaje, cel care a pus bazele ISIS în 2003 luându-și numele de Abu Musab al-Zarqawi, a început prin a se antrena în taberele din Afganistan, a continuat prin a lupta în războiul civil afgan. S-a întors în Iordania pentru a organiza atacuri teroriste, a făcut pușcărie și a scăpat cu ajutorul al-Quaeda, grupare aflată deja în degringoladă. Odată cu stabilirea taberei de antrenament din Herat în vestul Afganistanului începe ascensiunea sa și a ISIS. Atunci s-a pornit recrutarea a sute de luptători gata să își dea viața, recrutarea în paralel a unor specialiști IT, la vremea rețelelor sociale tot mai răspândite, apoi contactarea islmicilor nativi din Europa și America și organizarea unor acte de terorism declarat. Grupul de insurgență format cu trupele fidele lui Saddam Hussein, țintind comunități șiite, i-au asigurat spatele. Cotidianul The New York Times arată indiferența lui Abu Musab al-Zarqawi pentru ”brandul” ISIS. El își numea gruparea teroristă ”Armata Levantului,” “Monoteism și Jihad,” “al-Qaeda în Irak” sau “Consiliul Mujihadeen Shura”. Ucis în 2006 într-un raid american, n-a apucat să vadă ascensiunea incredibilă a ISIS. Al cărui ”brand” l-au consolidat, involuntar, chiar mass-media.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Iarasi, aceeasi mare eroare de gandire pe care intelectualitatea de stanga o propaga cu nonsalanta de decenii: o copilarie frustrata duce pasamite la radicalizare religioasa pe taram occidental.

    In fapt, daca asa ar sta lucrurile, Romania ar trebui sa fie plina de teroristi. Sau macar de fundamentalisti. Dar nu e. Nici pe departe.

    Daca asa ar sta lucrurile, apai toata Europa ar geme de puritanisti si milenaristi. Dar abia de’i gasesti.

    In schimb avem o gramada de cazuri de juni europeni, albi, cu radacini iara NU educatie si mentalitate crestine, care au ajuns, iata, teroristi. Iar presa persista in gresala de a considera ca radicalizarea acestora s’a intamplat pe taram crestin, cand, in mod evident, Uniunea Europeana NU este un asemenea spatiu, iar educatia a fost etatizata de vreo 70 de ani sau chiar mai mult in unele tari precum Franta. Doamnelor, domnilor, dragi deformatori de opinie, stire spargatoare pentru dumneavoastra: radicalizarea acestor juni albi s’a petrecut pe taram islamic, in launtrul unor secte prezente de cateva decenii pe sol european, secte ce au reusit sa islamizeze cateva petice de teritoriu european si mentalul colectiv aferent. Acesti juni nu au acceptat dintr’odata islamul fundamentalist ori, dupa vorba frantuzeasca, integrist, ci au ajuns la aceasta stare de spirit jihadista treptat, prin dislocarea lenta, progresiva a valorilor europene asimilate precar datorita proastei educatii etatizate, si inlocuirea lor cu valorile orientale ce se potriveau sufletelor lor bolnave. Toti nihilistii de altadata ar fi marsat astazi glorios catre islam, caci acest cult al mortii reprezinta negarea tuturor valorilor civilizatiei europene in care traim si, implicit, un instrument de distrugere ideal pentru ei. Nazistii deja ne’au ilustrat acest fenomen, al migratiei mintilor stricate de la un demonism la altul, caci primii blonzi convertiti la islam au aparut in randurile lor. Il amintesc aici pe ideologul nazist, ofiter SS Johann von Leers, individ odios ce s’a refugiat in Egipt dupa razboi pentru a imbratisa islamul si cauza panaraba. Tot nazisti au fost primii in a sesiza oportunitatea utilizarii buldozerului islamic in activatatea lor genocidara antievreiasca.

    Din pacate astazi, in plina epoca a informatiei, cand oricine poate descoperi in ce consta acest cult sinistru al mortii, lideri dintre cei mai importanti ai lumii libere de dau in stamba cu propaganda nerusinata facuta islamului favorizind astfel aparitia nucleelor de radicalizare pe taram european. Si redau cateva exemple notorii:
    president Bush:
    „We see in Islam a religion that traces its origins back to God’s call on Abraham. We share your belief in God’s justice, and your insistence on man’s moral responsibility.”
    „All Americans must recognize that the face of terror is not the true faith — face of Islam. Islam is a faith that brings comfort to a billion people around the world. It’s a faith that has made brothers and sisters of every race. It’s a faith based upon love, not hate.” [10.09.2002]
    „The Islam that we know is a faith devoted to the worship of one God, as revealed through The Holy Qur’an. It teaches the value and the importance of charity, mercy, and peace.”

    president Obama:
    “Islam has a proud tradition of tolerance.”
    “Islam has always been part of America”
    “That experience guides my conviction that partnership between America and Islam must be based on what Islam is, not what it isn’t. And I consider it part of my responsibility as president of the United States to fight against negative stereotypes of Islam wherever they appear.”

    president Hollande
    „These madmen, fanatics, have nothing to do with the Muslim religion,”
    „Islam is compatible with democracy and we should refuse any confusion (about this).”

    chancellor Merkel:
    „Our country is going to carry on changing, and integration is also a task for the society taking up the immigrants. For years we’ve been deceiving ourselves about this. Mosques, for example, are going to be a more prominent part of our cities than they were before,” [septembrie 2010]
    “It is obvious that Islam is a part of Germany,”

    prime minister Cameron:
    “Not for the first time, I found myself thinking that it is mainstream Britain which needs to integrate more with the British Asian way of life, not the other way around.” [2007]
    „Really tackling Islamophobia means making absolutely sure that no person is held back from living their life or reaching their goals simply because of the faith they follow.
    So yes – we’re delivering on Sharia-compliant student loans, Help to Buy deposits and entrepreneur funds.
    And yes – we aim to be the first country in the West to offer an Islamic bond: a Sukuk and I’m so proud of that.”
    „We need to keep on challenging the intolerant view of Muslims that exists in some parts of our country.
    That is why I have done more than any other government to try and tackle Islamophobia:
    We set up a cross-government working group on tackling anti-Muslim hatred – no government has done that before.”

    president Bush, september 2001:
    „The terrorists are traitors to their own faith, trying, in effect, to hijack Islam itself. The enemy of America is not our many Muslim friends; it is not our many Arab friends. Our enemy is a radical network of terrorists, and every government that supports them.”
    „The face of terror is not the true faith of Islam. That’s not what Islam is all about. Islam is peace.”

    Acesti indivizi sunt vinovatii principali pentru recrudescenta islamica globala, ei sunt cei ce au inchis ochii la expansiunea armata a Islamului fundamentalist in Africa si Asia centrala, ei sunt ce ce au tolerat expansiunea ideologica a Islamului in Europa si America, ei sunt vinovati pentru starea de razboi civil religios ce se va instaura in Europa vestica in momentul in care musulmanii vor deveni majoritari acolo. Peste 20 de ani discutiile astea nu vor mai exista, iar Occidentul va fi devastat precum Nigeria astazi. ba chiar mai rau, pentru ca europenii, spre deosebire de africani, au fost alienati sistematic de educatia publica asa ca astazi, in loc sa se opuna cu toate fortele, ei ureaza bun venit viitorilor calai. Ba dintre ei, dintre europenii blonzi, islamul isi recruteaza propagandistii de azi si bestiile viitorului.

    • Prezinti un viitor apocaliptic, dar din pacate nu am argumente impotriva.
      Ba, am destule argumente sa te aprob.
      NB,
      pentru mine, Merkel a ajuns ceva de neinteles.
      Doar daca accept ca din cind in cind Germania face un Apocalipsa (sa nu zic Holocaust), dupa care isi pune cenusa in cap si se calugaresc pentru un timp. Timp cind vor hipnotiza multe minti ce nu se vor trezi nici dupa cazuri VW si nici dupa „lasati islamistii sa vina la mama Angela”.
      Iar pentru ca pieptu-i generos nu ii poate cuprinde pe toti, te ameninta sa infiezi si tu, cerindu-ti solidaritate.

    • Chiar vorbiti serios?
      Nu va este evident ca solutia este mai multa, din ce mai multa stanga, astfel ca pana cand toate felurile de ajutoare sociale si facilitati pentru toti cei incapabili sau prea puturosi sa faca o scoala si/sau sa practice o meserie cinstita nu vor ajunge mai mari decat veniturile celor care muncesc vor exista motive serioase ca astia sa se simta profund discriminati si sa ingrose randurile teroristilor (care bineinteles n-au nici o legatura cu islamul, care, evident este o religie a pacii – nu va amintiti de un boxer american care a trecut la islam pentru a nu fi recrutat in razboiul din Vietnam, motivand ca religia il impiedica sa puna mana pe arma?) – Si asta este datoria oricarui guvern cat de cat responsabil.
      Cat despre distinsa autoare, cred ca este cazul sa se hotarasca: care dintre europeni adopta islamul: tinerii crestini din clasa mijlocie sau frustratii, marginalizatii si inadaptatii? Caci cele doua grupuri nu prea cred ca-s unul si acelasi. Sau macar sa ne explice cam cu ce sustineri va atrage foloase extrema stanga din situatia actuala, caci cu ce va atrage extrema dreapta (munca, familie, crestinism si alte chestii prafuite) ne-am cam lamurit.

  2. Este ridicol să dăm vina pe Anjem Choudary fiindcă a reușit să spele pe creier câteva mii de adepți, când guvernele spală pe creier milioane de cetățeni. Dacă guvernele ar fi cinstite și i-ar învăța pe cetățeni să deosebească adevărul de minciună, predicatorii gen Anjem Choudary n-ar avea nicio șansă, ar râde lumea de ei pe stradă. Însă și guvernanții actuali ar trebui să-și găsească niște meseri cinstite.

    În situația de azi, printre baloanele de săpun lansate permanent de niște guvernanți care n-au produs în viața lor un ban real, dar își obțin mijloacele de trai din simplul fapt că se află la guvernare, evident că au loc și baloanele de săpun ale lui Anjem Choudary. Care e diferența între a le spune unor oameni că nu e nevoie să muncească fiindcă va avea statul grijă permanent de ei și a le spune altor oameni că îi așteaptă răsplata în Paradis, dacă vor înfăptui lucrarea lui Allah? :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

O nouă mutare pe tabla de șah a spațiului post-sovietic: Organizația Statelor Turcice. Erdogan mută, Putin evaluează.

Rusia și Turcia promovează în prezent o relație tranzacționistă.             Perspectiva geoistorică a relațiilor ruso-turce evidențiază o dimensiune...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro